1

ROMÂNIA TRIBUNALUL BIHOR SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.312/R/2011 Şedinţa publică din 3.11.2011 Preşedinte - Mirea Loreley Emese Judecător - Botea Nadia Grefier - Pantea Iuliana Pe rol, fiind pentru azi judecarea apelului civil formulat de apelantul C.O., în contradictoriu cu intimata C.C., împotriva sentinţei civile nr.13339 din 19.11.2010, pronunţată de Judecătoria Oradea, având ca obiect divorţ. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelantul şi intimata. Procedura completă. S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că apelul nu este timbrat, este motivat, procedura completă, după care: Apelantul susţine apelul. Face dovada achitării taxei de timbru în cuantumul dispus de instanţă. Arată că nu este încadrat în muncă. Intimata depune la dosar adeverinţa de venit. Părţile arată că solicită desfacerea căsătoriei în baza acordului acestora. Nu au alte cereri de formulat ori probe de propus, solicitând judecarea cauzei. Instanţa in condiţiile art.129 alin 2 Cod de procedură civilă, oferă lămuriri părţilor, neasistate de avocaţi, cu privire la noile dispoziţii ale Codului Civil în vigoare, legat de exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi numai în situaţii excepţionale, bine întemeiate, doar de unul dintre aceştia.Invederează părţilor că autoritatea parentală comună presupună exercitarea în comun de ambii părinţi atât a drepturilor cât şi a obligaţiilor faţă de copil, aceştia participând în comun la toate deciziile relevante în ce privesc persoana şi bunurile minorului, chiar dacă domiciliul minorului este stabilit la unul dintre părinţi. Părţile arată că doresc ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi şi nu există nici un motiv Publicat prin eforturile [email protected]

2

pentru care această autoritate să fie exercitată doar de unul dintre aceştia. Părţile mai arată că au realizat o înţelegere cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere datorat minorei de tată şi doresc ca aceasta să fie stabilită la o sumă fixă de 200 lei lunar, ţinând cont şi de faptul că în prezent tatăl nu are un loc de muncă.Solicită să se ia act de această inţelegere şi ca instanţa să ţină cont de ea la pronunţarea hotărârii. I n s t a n ţ a, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra apelului. Apelantul şi intimata solicită admiterea apelului, desfacererea căsătoriei în baza acordului părţilor, a se stabili domiciliul minorei la mamă, cu obligarea apelantului la plata unei pensii de întreţinere în sumă de 200 lei/lună în favoarea minorei C.M.F.A. de la data pronunţării hotărârii şi până la majorat şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun - de ambii părinţi. TRIBUNALUL DELIBERÂND: Asupra apelului de faţă, reţine următoarele: Prin sentinţa civilă nr.13339 din 19.11.2010, pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a respins acţiunea de divorţ, formulată de reclamantul C.O., împotriva pârâtei C.C.. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: pârtile s-au casatorit in Oradea la data de 13.09.1991 iar din casatoria lor au rezultat minorele L. A. născuta la 14.07.1992 si M. F. A. născuta la 19.06.1995. Conform motivelor de divorţ expuse de reclamant intre parţi exista o nepotrivire de caracter. Din declaraţia martorului A. C. A. rezultă că pârâta ii reproşa reclamantului o insuficienta implicare în treburile gospodăreşti ale familiei. Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 38 Codul Familie o căsătorie poate fi desfăcuta prin divorţ doar atunci când cel care-l cere (doar reclamantul a solicitat divorţul, parata nefiind de acord cu el ) poate dovedi ca are motive temeinice in condiţiile in care raporturile dintre soţi au devenit grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibila. S-a mai arătat că reclamantul este cel care are obligaţia de a face dovada faptului ca are motive serioase de divorţ atât pentru ca potrivit art. 1169 Cod Civil sarcina probei ii aparţine cat si pentru ca potrivit art. 1 Codul familiei ceea ce ocroteşte statul este familia, unitatea ei si Publicat prin eforturile [email protected]

3

nu dreptul unuia dintre soţi de a cere fără temei desfacerea căsătoriei. S-a mai reţinut în cuprinsul sentinţei atacate că din conţinutul art. 617 Cod de procedura civilă reiese ca divorţul poate fi pronunţat doar din culpa ambelor parţi numai in situaţia in care din dovezile administrate in cauză rezultă culpa ambilor soţi iar din probaţiunea administrata în cauza la solicitarea reclamantului nu a rezultat decât culpa acestuia în relaţiile sale de căsătorie cu pârâta. Dar nici culpa rezultata din probaţiune si nici cea care si-o asuma reclamantul nu este pe măsura gravitaţi cerute de codul familiei pentru a se putea pronunţa divorţul. Nu este deloc certă împrejurarea ca nepotrivirea de caracter la care face referire reclamantul este suficient de grava si ca ea ar împiedica în mod absolut continuarea pe mai departe a căsătoriei. Cea mai buna dovada a faptului ca nepotrivirea de caracter nu este un obstacol major in calea refacerii relaţiilor dintre soţi este acea ca ei au împreuna două fiice. In concluzie, sa reţinut că deoarece în cauză rezultă şi se invocă doar culpa reclamantului in desfacerea căsătoriei si ca nimeni nu poate invoca in favoarea sa propria culpa, acţiunea de divorţ a reclamantului a fost respinsa ca inadmisibila si nedovedita. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, recalificat de instanţă in apel, reclamantul apelant C. O., prin care a solicitat admiterea cererii sale. In motivarea apelului s-a arătat că în fapt prin acţiunea înaintată la judecătoriei în data de 13.10.2009 a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta în data de 13.09.1991,revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei şi încredinţarea celor două fiice minore ale cuplului la mamă, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere de 200 lei în favoarea minorelor, până la majoratul acestora. Se mai susţine faptul că în prezent ambele părţi sunt de acord cu desfacerea căsătoriei, chiar dacă iniţial pârâta nu a fost de acord, motiv pentru care s-a solicitat desfacerea căsătoriei prin acord. In şedinţa publică din 06.10.2011 instanţa a pus in discuţia părţilor recalificarea căii de atac din recurs în apel şi in urma recalificării in complet legal constituit de apel a pus în discuţia părţilor probatoriul, a fixat termen pentru audierea minorei C. M. F. A., ce a fost audiată în cameră de consiliu în 02.11.2011, a pus în vedere părţilor să depună înscrisuri privind veniturile ce le realizează. În şedinţa publică de azi, în urma lămuririlor oferite de instanţă cu privire la reglementările noi din codul civil în vigoare, Publicat prin eforturile [email protected]

4

părţile au cerut desfacerea căsătoriei prin acord, stabilirea domiciliului minorei la mamă, obligarea apelantului reclamant la plata unei pensii de întreţinere de 200 lei lunar în favoarea minorei potrivit înţelegerii dintre părţi, plătibil de la data pronunţării hotărârii până la majoratul acesteia şi exercitarea autorităţii părinteşti in comun de ambii părinţi. Analizând apelul civil din perspectiva motivelor de fapt şi de drept invocate de părţi instanţa reţine că acesta este întemeiat pentru motivele ce succed: Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, in lumina dispoziţiilor art.295 Cod de procedură civilă, coroborat cu normele incidente din Noul Cod Civil instanţa de apel reţine următoarele. În ceea ce priveşte legea aplicabilă, fondului cauzei, respectiv divorţului şi a capetelor accesorii, se reţine că deşi la data pronunţării sentinţei apelate, respectiv la 19.11.2010, erau în vigoare dispoziţiile Codului Familiei, ale Codului Civil din 1864, în prezent, la data judecării apelului, atât instituţia divorţului cât şi cea a exercitării autorităţii părinteşti asupra minorului sunt guvernate de dispoziţiile Noului Cod Civil, de imediată aplicabilitate. Astfel potrivit art.39 alin 2 din LPA a NCC divorţul pronunţat anteriori intrării în vigoare a Codului Civil produce efectele stabilite de legea în vigoare la data când s-a pronunţat hotărârea rămasă irevocabilă. Aceste dispoziţii impun instanţei de control judiciar să verifice motivele de divorţ invocate de părţi din perspectiva Codului Civil actual. Mai mult aceste prevederi se coroborează şi cu art.6 alin 6 din Codul Civil care prevăd că dispoziţiile legii noi se aplică şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice ivite sub imperiul legii vechi derivare din starea de căsătorie, obligaţie legală de întreţinere. Totodată în acelaşi sens art.46 din LPA a NCC prevede că hotărârile privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor, divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, pot fi modificate potrivit art.403. Printr-o interpretarea a fortiori a acestui text se ajunge la concluzia că prevederile noii legi se vor aplica relaţiilor dintre părinţi şi copii cu atât mai mult dacă divorţul se află încă pe rol, într-o cale de atac ordinară respectiv în apel, divorţul nefiind încă pronunţat. Practic dacă instanţa va considera apelul ca fiind întemeiat va rejudeca cauza şi, dacă consideră cererea de divorţ întemeiată, va pronunţa o hotărâre de divorţ sub imperiul legii noi. Publicat prin eforturile [email protected]

5

În consecinţă judecarea în apel a cererii de divorţ şi a capetelor accesorii acestuia reclamă o analiză din perspectiva dispoziţiilor Noului Cod Civil în vigoare la data judecării apelului. În fapt se constată că părţile s-au căsătorit la data de 13.09.1991 in Oradea, jud Bihor, căsătoria acestora fiind înregistrată în registrul stării civile sub nr.X/13.09.1991 (fila 4 la dosar de fond). Sub durata căsătoriei , s-au născut fiicele cuplului C. L.A. la data de 14.07.1992 in loc.Oradea, jud Bihor şi C.M.F.A.la data de 19.06.1995 in loc.Oradea, jud Bihor (F.5-6 dosar de fondcertificatele de naştere). La data judecării apelului numai C.M.F.A. este minoră, C. L.A devenind majoră pe parcursului procesului şi potrivit declaraţiilor părţilor, date în faţa instanţei, aceasta din urmă nu se află in continuarea studiilor fiind angajată. Prin sentinţa civilă apelată instanţa de fond a respins cererea de divorţ a reclamantului C.O. reţinând în esenţă că faţă de opoziţia fermă a pârâtei la desfacerea căsătoriei acesta nu se poate prevala de propria culpă pentru a obţine desfacerea căsătoriei iar pe de altă parte nu au fost dovedite motive temeinice care să facă imposibilă continuarea căsătoriei şi nici o nepotrivire de caracter insurmontabilă nu s-a dovedit, atâta timp cât există doi copii ai cuplului. Este adevărat faptul că sub imperiul vechii reglementări desfacerea căsătoriei nu era posibilă din vina exclusivă a reclamantului, în condiţiile în care pârâta se opunea ferm cererii şi dacă nu se putea face dovada unei culpe comune şi a unor motive temeinice care să facă imposibilă continuarea relaţiilor de familie. In calea de atac însă părţile şi-au modificat poziţia procesuală şi au arătat că doresc desfacerea căsătoriei prin acord. Chiar dacă forma iniţială a art.38 din Codul Familiei nu permitea desfacerea căsătoriei prin acord dacă din căsătorie au rezultat copii, chiar şi anterior intrării în vigoarea Noului Cod Civil, la data judecării cauzei în faţa instanţei de fond, existenţa copiilor minori ai familiei nu mai împiedica desfacerea căsătoriei prin acord, aşa cum rezulta din prevederile art.613 ind 1 Cod de procedură Civilă şi art.38 Codul Familiei modificate prin lg.202/2010, instanţa putând lua act de acordul părţilor în privinţa desfacerii căsătoriei cât şi în privinţa unor convenţii asupra capetelor de cerere accesorii divorţului. Totodată şi art.373 alin 1 lit a din Noul Cod Civil prevede că divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi Publicat prin eforturile [email protected]

6

sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ iar art.374 alin 1 Noul Cod Civil prevede clar:”divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.” În consecinţă având în vedere acordul expres al soţilor verificat de instanţa de apel în faţa căreia şi l-au exprimat în şedinţa de judecată din 03.11.2011, instanţa în baza art.296 Cod de procedură civilă, va admite apelul şi va modifica în tot hotărârea atacată după cum urmează: Cu privire la cererea de divorţ, în baza art 613 ind 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art.373 alin 1 lit a, art.374 alin 1 Noul Cod Civil, va lua act de voinţa părţilor şi va dispune desfacerea căsătoriei încheiata intre soţi la data de 13.09.1991 in localitatea Oradea prin acordul soţilor. În ceea ce priveşte numele de familie al pârâtei intimate, instanţa, văzând, solicitarea apelantului reclamant, necontestată de intimata-pârâtă, precum şi faptul că nu a intervenit între părţi o înţelegere în sens contrar, va dispune reluarea de către intimata-pârâtă a numelui de familie avut anterior căsătoriei, respectiv acela de „ C”, in temeiul dispoziţiilor art. 383 alin 3 din Noul Cod Civil. In condiţiile art.396 Noul Cod Civil instanţa odată cu admiterea cererii de divorţ se va pronunţa în mod obligatoriu şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii ţinând seama de interesul superior al copilului, de ancheta socială ce s-a efectuat în cauză, de poziţia minorei audiată în cameră de consiliu şi de învoiala părţilor. Referitor la stabilirea domiciliului minorei C. M. F. A., instanţa apreciază că înţelegerea părinţilor privind stabilirea domiciliul acesteia la mamă, respectiv la pârâta intimată, este în interesul superior al copilului, întrucât mama a reprezentat mereu o prezenţă constată şi susţinută în viaţa fiicei sale, oferid acesteia întreţinere, îngrijire de zi cu zi, un sprijin material şi moral substanţial în formarea profesională a fiicei care si-a exprimat intentia clară de a locui alături de mama sa cu care se înţelege bine si care se implică atât in educatia cat si in cresterea sa. Totodată se reţine că şi in prezent, de la părăsirea domiciliului conjugal de tată, minora locuieşte împreună cu mama sa, în aceleaşi condiţii şi împrejurări cu care s-a obişnuit în decursul timpului, astfel încât stabilirea domiciliului la mamă oferă copilului o stabilitate şi nu ar expune copilul la noi experienţe şi la o nouă adaptare. De asemenea potrivit avizului Autorităţii Publicat prin eforturile [email protected]

7

Tutelare, depus la dosarul cauzei cu ocazia judecării fondului cauzei, mama poate oferi condiţii bune de creştere şi educare minorei, iar in privinţa condiţiilor locative se arată că acestea locuiesc într-un apartament cu trei camere şi potrivit declaraţiilor minorei audiată in cameră de consiliu, în acest apartament, fostul domicilui conjugal al soţilor, are camera proprie şi condiţii optime de trai şi invăţătură. Prin urmare, având în vedere acordul părţilor care concordă cu interesul superior al copilului, în temeiul art. 400 Noul Cod Civil instanţa va stabili ca în urma divorţului, domiciliul minorei C.M.F.A.născută la data de 19.06.1995, să fie la mama acesteia. Cât priveşte exercitarea autorităţii părintenşti ea revine ambilor părinţi şi după divorţ iar numai cu titlu excepţional, dacă există motive temeinice şi interesul superior al copilului o reclamă instaţa poate hotărâ ca exercitarea acestei autorităţi să revine doar unuia dintre părinţi. In prezenta cauză insă nu s-au relevat nici un fel de împrejurări grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care să se poată deduce că ar exista motive grave de impunitate în sarcina oricărui părinte care să ducă instanţa la concluzia că interesul superior al copilului reclamă exercitarea autorităţii părinteşti doar de unul. Din contră ambele părţi au arătat în faţa instanţei că nu există nici un impediment ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de ambii părinţi iar minora audiată in cameră de consiliu a relevat faptul că se vede constant cu tatăl ei, cel puţin odată pe lună, acasă sau în oraş, că nu există nici un impediment să nu se întâlnească în continuare cu tatăl pe care îl iubeşte şi care s-a comportat mereu frumos cu ea şi i-a promis că indiferent de soarta căsătoriei cu mama sa, ii va oferii intotdeauna tot sprijinul de care este capabil. In consecinţă în condiţiile art.397 din Noul Cod Civil exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei va reveni şi după divorţ ambilor părinţi, care vor decide împreună cu privire la toate problemele esenţiale legate de persoana şi patrimoniul minorei, în condiţiile legii şi vor răspunde în egală măsură impreună pentru îndeplină cu bună credinţă a acestor îndatoriri. Totodată părintele care nu locuieşte împreună cu minora, respectiv tatăl are dreptul de a păstra legături personale cu aceasta in condiţiile art.401 din Noul Cod Civil. Programul de vizită se va stabili de comun acord de părinţi şi copil în funcţie de activitatea profesională, timpul liber şi nevoia de comunicare a fiecărei părţi implicitate şi având în vedere că părţile au declarat în faţa instanţei, iar minora în cameră de Publicat prin eforturile [email protected]

8

consiliu, că nu există nici un impediment în calea întâlnirilor periodice dintre tată şi fiică, instanţa constată că nu se impune stabilirea prin prezenta hotărâre a unui program de vizită. In condiţiile art.401 alin 2 coroborat cu art.496 alin 5 din Noul Cod Civil instanţa va putea impune un asemenea program de vizită, limitând astfel dreptul parintelui şi a copilului de a avea legături personale, numai în cazul în care părţile nu se înţeleg şi dacă interesul superior al copilului o reclamă. În ceea ce priveşte contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare şi invăţare, instanţa reţine că tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională în condiţiile art.499 Cod Civil.În consecinţă se va analiza situaţia ambilor părinţi. Astfel potrivit înscrisurilor de la dosar, mama minorei, la care s-a stabilit domiciliul acesteia, realizează un salariu net de 788 lei lunar, care îi permite să aloce o sumă necesară nevoilor de întreţinere ale fiicei. Totodată se constată că tatăl nu este în prezent angajat, fiind şomer, iar potrivit acordului părţilor acesta s-a angajat să achite lunar suma de 200 lei cu titlu de pensie de întreţinere, sumă ce depăşeşte cota legală maximă din salariul minim net pe economie, la care ar fi indreptăţită minora în cazul în care părintele ce prestează intreţinerea nu are un loc de muncă. Se mai reţine că părţile au solicitat plata pensiei de la pronunţarea prezentei hotărâri, prezumându-se astfel că până la această dată întreţinerea minorei, a fost prestată de ambii părinţi potrivit acordului dintre aceştia. În temeiul art. 402 Noul Cod Civil, instanţa urmează să admită capătul de cerere privind obligarea reclamantului apelant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei C.M.F.A. născută la data de 19.06.1995, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, 03.11.2011 şi până la majoratul acesteia. Cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere la care urmează a fi obligat reclamantul apelant, instanţa, faţă de prevederile art.499 alin 4 coroborat cu art. 529 alin. 2 Noul Cod Civil coroborat cu art.613 ind 1 alin 4, teza finală din Codul de procedură civilă, va stabili cuantumul acesteia la nivelul indicat de părţi prin acord, mai exact la 200 de lei lunar, constatând că acest acord se încadrează în dispoziţiile legale enunţate şi este în conformitate cu interesul superior al minorei, având în vedere că suma astfel stabilită este îndestulătoare pentru asigurarea nevoilor materiale şi spirituale din prezent ale minorei, cu atât mai mult cu cât la această sumă se adaugă şi intreţinerea prestată de mamă. Publicat prin eforturile [email protected]

9

In baza art.274 Cod de procedură civilă instanţa ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite ca fondat apelul civil introdus de apelantul C.O., în contradictoriu cu intimata C.C., împotriva sentinţei civile nr.13339 din 19.11.2010, pronunţată de Judecătoria Or, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că: Dispune desfacerea căsătoriei încheiate la 13.09.1991 în Oradea şi înregistrate sub nr. X/13.09.1991 în registrul de Stare civilă al Primăriei Municipiului Oradea, prin acordul părţilor. Intimata pârâtă va reveni la numele de familie purtat anterior de căsătorie, acela de „C”. Stabileşte domiciliul minorei C. M. F. A. la mamă. Autoritatea părintească se va exercita în comun de ambii părinţi. Obligă reclamantul-apelant C.O. la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 200 lei lunar, în favoarea minorei C. M. F. A., de la data pronunţării hotărârii, 03.11.2011 si până la majoratul copilului. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă şi irevocabilă în ce priveşte divorţul. Cu recurs în 30 de zile de al comunicare pentru capetele de cerere accesorii divorţului. Pronunţată în şedinţa publică din 3.11.2011. Preşedinte, Mirea Loreley Emese

Judecător, Botea Nadia

Grefier, Pantea Iuliana

Red.fond.S C Red.apel.Mirea Loreley Emese Dact.IP/MLE 5 ex./25.11.2011.

Publicat prin eforturile [email protected]

10

Publicat prin eforturile [email protected]