Liviu
REBREANU P{DUREA SPÂNZURA|ILOR
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ................................................................ 3 Tabel cronologic ..................................................................... 4 P{DUREA SPÂNZURA|ILOR CARTEA }NTÂI ...................................................................... 22 CARTEA A DOUA ................................................................ 114 CARTEA A TREIA ................................................................ 196 CARTEA A PATRA ............................................................... 269 Referin\e critice ................................................................... 315
2
CUPRINS
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textul este reprodus aici dup[: Liviu Rebreanu, Opere, 5, edi\ie critic[ de Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreotesei =i Valeria Dumitrescu, Bucure=ti, Editura Minerva, 1972.
Coperta: Isai Cârmu © LITERA, 2002
ISBN 9975–74–035–9
3
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC1 (de Niculae GHERAN)
1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca — azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primul din cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914) se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferite gazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasionat[ de teatru, fiind considerat[ “prim[ diletant[“ pe scena Becleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdelenilor din Ion. 1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. “}n Maieru am tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, la liceu.” }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi ]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-plan oamenii acestor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (identificat de cercet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[ 1 Existen\a mai multor tabele cronologoce, care, ]n ultimii ani, au ]nso\it diverse edit[ri din opera lui L. R. (vezi "Biblioteca pentru to\i" =i colec\ia "Lyceum") ne-a determinat ca, respectând profilul volumului de fa\[, s[ ne concentr[m ]n aceast[ cronologie asupra anilor de ucenicie ai scriitorului =i, ]ndeosebi, asupra locului ocupat de nuvelistic[ ]n bibliografia crea\iei lui. Lapidare, celelalte date au mai mult rostul de a fixa cadrul general ]n care se integreaz[ nuvelistica, exclusiv pe parcursul existen\ei marelui romancier.
4
mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =i onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat ]ntr-una din povestirile publicate de scriitor). 1891—1895 Urmeaz[ cursurile =colii primare. “Cele dintâi pl[ceri ale slovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]n forma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=ti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.” 1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud. 1897—1899 Transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a (“Polgári fiu iscola”), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase. 1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie “]ntâia =i ultima poezie”. 1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ ungureasc[ (“ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostit nebune=te”), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Mai târziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gen dramatic. 1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron (Ödenburg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria). 1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul “eminent”. Ca =i la Bistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilor str[ine. — La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentru copii). 1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\ia de chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar “distinc\ia simpl[“. 1903 }n anul III pierde =i “distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zute la “purtare”. 1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ “Ludoviceum” din Budap5
esta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile). Din nou, ]n primul an prime=te distinc\ia de “eminent”). 1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali din Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri cazone, are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.) 1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, specificând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2 iul.) }ntre scriitorii excerpta\i, clasici francezi, ru=i, germani, italieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[ dramatic[: Vetélytársak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); [Valkó föhadnagy — Locotenentul Valkó]; Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din via\a “intelighen\ei” n[s[udene. 5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon (“fragment de roman”), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Locotenentul Valkó). 14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete din Maieru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]n române=te, proze nepublicate. — }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspecte din literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tolstoi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), precum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[, maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent). 20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcrie cinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). 1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisioneze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n “arest la domiciliu”, se hot[r[=te s[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest mo6
ment). 18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l =tiuser[ domn. (“Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =i visurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literatura mea...”) — Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[ altele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=te multe c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabularului, =lefuirea limbii literare mart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[ eroi =i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la ]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909). — Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea. 2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda “va fi pus[ ]n citire” (]n cele din urm[ va fi respins[). 15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=i toamn[, termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor]. Cu aceste pagini se va adresa mai multor reviste literare de “peste mun\i” (trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucure=ti), precum =i din Transilvania (corespondând cu O. T[sl[uanu de la Luceaf[rul din Sibiu). 1909 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii (ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[ ]n capitala \[rii). 15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene. 1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul, condus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea 7
[Glasul inimii]. }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuvelele Ofilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16 iun. 1911). 3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]n mod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ din Via\a româneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu. dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influen\a lui Creang[. 1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace de Tolstoi (dup[ o versiune german[). }nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea. 18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemul Moartea =oimului de M. Gorki. 28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. 20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocrotitorul), sub influen\a lecturilor din Cehov. toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nu st[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ (“a trebuit s[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nimicesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au ]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea mai accesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplini cu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[, absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =i mai ales ]n Bucure=ti”). 12—14 oct. “}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecut dincoace, la Bucure=ti.” 15 oct. }n capitala \[rii. ”Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +i 8
aici... aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[ grea, de lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. [...] Am venit ]n contact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=ii povestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel de anecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic.” 16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]n Bucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. 19 oct. Particip[ pentru prima oar[, la o =edin\[ a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parte I. Minulescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul =.a. Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[. 20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.”Iart[-m[ c[ asear[ am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, na= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai ]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i, te felicit, e foarte interesant[ povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convorbiri critice?” 25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice, apare nuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irul unei ]nsemnate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910). 6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Se intereseaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar. — Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala: Antimiu). 1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, condus[ de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri 9
critice (“func\ii mai mult onorifice”). ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului. 15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti. mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rul scriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dare const[ ]n activitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase ]n slujba “românilor de peste mun\i”. 4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvela Culcu=ul. 25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, Mihail Dragomirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: “De=i nu admitem crudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n gura eroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc de onoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[, e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul de observa\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin originalitatea limbii.” 6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este ]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volumul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908), al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten =i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola lui L.R. c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scris mai multe lucr[ri (“pe când eram la Pesta”). Câteva titluri din volum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginile Universului literar (1913) =i ]n Almanahul “Adev[rul” (1914). 11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoarea din Gyula. 16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoate delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[. 10
— Popas scurt la Prislop. 15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena (10 numere). 1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine un colaborator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorul institu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la ]ntocmirea repertoriului la reclama publicitar[; de la traducerea unor piese (Ho\ii de Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) la preg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc. iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoarea so\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului din localitate, ]n piesa Rapsozii, de Victor Eftimiu (9 oct. 1911). sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba= [Ocrotitorul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la 20 mai 1911, ]n Bucure=ti. 11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilor cu L.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii (la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice), urmat[ de noi reedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[ neglijat[ la alc[tuirea volumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul (1913), pe care o va prelua ]n volumul cu titlul... Idil[ de la \ar[ (f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[ mai sus.) 1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare poemul ]n proz[ M[rturisire (amintit de Fanny Rebreanu, ]n volumul Cu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe), apar\inând prietenului s[u Szini Gyula. 15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]n revista craiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el, ]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a d-lui colonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent), traducere a unei mai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor): Az 11
ezredes legénye (Ordonan\a colonelului). }n acela=i an, vor mai ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema. 19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu. 11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru starea tinerilor c[s[tori\i: “Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit s[ m[ dedau la cer=etorie =i cum n-am la altcineva aici afar[ de tine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nespus de penibil”. 20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C. Banu, deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii, vor mai ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]n a doua serie a revistei, L.R. public[ Omul mic =i oamenii mari (1921); La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]n volume. 1 mai. ”Dezangajarea” so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova (cf. Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[ s[ p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fi angajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescuVoine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =i reviste, fiind cople=it de greut[\i materiale. Cei din Prislop ]i cer ajutoare cu disperare (“acas[ suntem 9 oameni”), de=i ]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ “ca cancelist” la avocatul Tudor Moisil. vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele Fr[mânt[ri, la “Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Bornemisa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul =i Convorbiri critice: Dintele, Lacrima [Glasul inimii], Culcu=ul, Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cântecul iubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul]. nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni de vârf.) 1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral, lucreaz[ la romanul Zestrea, “]naintând dificil ]n ac\iune” (nu s12
a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[). iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic (10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itul r[zboiului va fi concediat). 25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), revista Universul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai mult decât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[ cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i “prelucrate”. Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); R[zboiul. }nsemn[rile unui sublocotenent; O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâiul gropar (1926); submediocre, vor fi “uitate” ]n paginile publica\iei. 7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte. 1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou: “Ion. Roman. L. Rebreanu” (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L. R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ când Zestrea uceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii. 31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui I. Slavici. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. 17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\ionalist[. 21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia, Clo=ca =i Cri=an. oct.—nov. Redactor la Scena. 1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an. 26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii. 1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu o prefa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri 13
(1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[]; Dintele; Cer=etorul [inedit[]; Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[]. 9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul. — }n nr. 13 din “Biblioteca C[minul” (Bucure=ti, H. Steinberg) apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar: M[rturisire [inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul [Idil[ de la \ar[]; Talerii [inedit[]; Cântec de dragoste [Cântecul iubirii]; Cearta [inedit[]. 27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er se ofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }n aceea=i zi, reia Zestrea. 5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa. 6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. ”Fugarul” se afl[ ]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie la Ion. 1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[, este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor). 14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion. 27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. va publica articole de teatru. 1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, condus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul este datat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia “Pentru Puia, când va fi mare”). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul; Soacra Sfântului Petru. prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie, izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[. mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i. 1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la drama poe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia 14
Negru. toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin atmosfer[, problematica romanului P[durea Spânzura\ilor. nov. Revine ]n Bucure=ti. 18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart. 1919). 1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[durea spânzura\ilor. 5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuvela Catastrofa. 3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revista Sbur[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei, vor mai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divor\ul; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezertor; Ghinionul. — La “Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul, confesiune literaturizat[ despre propriile avataruri din timpul primului r[zboi mondial (singura edi\ie antum[). vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, documentându-se ]ndeaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors la Bucure=ti, ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[ izbuteasc[. nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion. 29 dec. Premiera comediei Cadrilul. — Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rut la “Universala-Alcalay”. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Barba (imita\ie); |[ranul =i coasa (imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[ imita\ii se public[ pentru prima oar[ ]n volum.) 1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumenta15
la crea\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit ]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943). — Academia Român[ va acorda scriitorului marele premiu N[sturel. 1921 }n editura “Via\a Româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii; Catastrofa [inedit[]. — Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[. — }n nr. 1— 3 din “Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =i Calafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Norocul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru. — }n colec\ia “Scriitorii români contemporani. Pagini alese”, tip[rit[ de “Casa +coalelor”, apare volumul Nuvele =i schi\e. }n sumar: Pro=tii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. — }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spânzura\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922). 1922 5 iul—17 nov. Transcrierea romanului. iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi “Marele premiu al romanului”. (Va fi reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928, 1929, 1932, 1940.) — }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\ie din Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=i sumar din 1916.) 1923 12 apr. Premiera comediei Plicul. — Ales vicepre=edinte la Societatea Scriitorilor Români. 2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva. — }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii. 1924
15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[ 16
s[pt[mânalul Mi=carea literar[ (pân[ ]n oct. 1925). — O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura “Cultura Na\ional[“. }n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii. 1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva. mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar. mai Apare romanul Adam =i Eva. — Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a IIIa edi\ie din Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [inedit[]; Norocul [inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[ [inedit[]; Ocrotitorul; Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii. — Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români. 1926 17mart. Premiera piesei Apostolii. sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), pl[nuie=te volumul Ciuleandra. 1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului pomenit mai sus. 9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[. — Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941, 1942). — Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e), editat de “Casa +coalelor”. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic =i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, “parabola” Dumnezeu fiind dup[ Lev Tolstoi]; R[fuiala; |[ranul =i coasa [imita\ie]. — }n colec\ia “Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebedei, cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cu un portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi. 17
1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul. dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie ce o va de\ine vreme de un an. — }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia “Biblioteca pentru to\i”, apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura “Universala-Alcalay”. }n sumar Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii; Pozna; Catastrofa. — Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-a edi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.) 1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele de organizare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[tor va deveni la ]nceputul anului urm[tor. — Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942, 1944). — Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[. 1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n conducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducerea Direc\iei Educa\iei Poporului. — Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti), unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo. 1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri de c[l[torie (Berlin, Roma, Paris). 12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala. 1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la 6 ian. 1934). — O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la “Cartea Româneasc[“. }n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii]. 8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala.
18
sfâr=it dec. Apare romanul. 1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[ : Umbre. 1934 22 ian.—30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942, 1944). 1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilor contemporani, L.R. public[, la Editura “Adev[rul”, povestirea Dincolo, reluat[ peste ani ]n Amalgam (1943). 1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente din romanul Adam =i Eva. — }n nr. 14 din colec\ia “Cartea Satului” apare culegerea de nuvele Oameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }n sumar: Dumnezeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor. 1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila. 18 iul. Reia cartea de la ]nceput. 1938 iun. Apare romanul Gorila. 1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu. 1940 mart. Apare romanul Amândoi. 1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional. — Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ o participare esen\ial[). 1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituirea societ[\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ “nu vrem nici un fel de politic[, ci numai literatur[“. 1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici 19
dramatice =i o nuvel[: Dincolo). 1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[ vreodat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian., “opacitate suspect[ la pl[mânul drept”). 7 iul. Din Jurnalul s[u: ”Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiind vârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=ita cronic[“. — }n nr. 9 din colec\ia “Cartea refugiatului ardelean”, apare o culegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspiciile C[minului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar : Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii. 1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Peste câteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Belu din Bucure=ti.
20
P{DUREA SPÂNZURA|ILOR }n amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, ]n anul 1917.
21
CUPRINS
CARTEA }NTÂI 1 Sub cerul cenu=iu de toamn[ ca un clopot uria= de sticl[ aburit[, spânzur[toarea nou[ =i sfid[toare, ]nfipt[ la marginea satului, ]ntindea bra\ul cu =treangul spre câmpia neagr[, ]n\epat[ ici-colo cu arbori ar[mii. Supraveghea\i de un caporal scund, negricios, =i ajuta\i de un \[ran cu fa\a p[roas[ =i ro=ie, doi solda\i b[trâni s[pau groapa, scuipându-=i des ]n palme =i hâcâind a osteneal[ dup[ fiecare lovitur[ de târn[cop. Din rana pâmântului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul ]=i r[sucea must[\ile =i se uita mereu ]mprejur, cercet[tor =i cu dispre\. Priveli=tea ]l sup[ra, de=i c[uta s[ nu-=i dea pe fa\[ nemul\umirea. }n dreapta era cimitirul militar, ]nconjurat cu sârm[ ghimpat[, cu mormintele a=ezate ca la parad[, cu crucile albe, proaspete, uniforme. }n stânga, la câ\iva pa=i, ]ncepea cimitirul satului, ]ngr[dit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, f[r[ poart[, ca =i cum de mult[ vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo =i nici n-ar mai vrea s[ intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânz[ de fum =i de pâcl[, din care de-abia scoteau capetele, sfioase =i r[sfirate vârfuri de pomi desfrunzi\i, câteva coperi=e \uguiate de paie =i turnul bisericii, spintecat de 22
un obuz. Spre miaz[noapte se vedeau ruinele g[rii =i linia ferat[ ce ]nchidea zarea ca un dig f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it. +oseaua, ]nsemnat[ cu o dung[ dreapt[ pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat =i se ducea tocmai pe front... — Urât[ \ar[ ave\i, muscale! zise deodat[ caporalul, ]ntorcându-se spre gropari =i uitându-se cu necaz la \[ranul care se opre=te s[ r[sufle. Auzi?...|ara... locurile... niet frumos! ad[ug[ apoi, ar[tând cu mâna \inutul =i stâlcindu-=i graiul spre a se face mai ]n\eles. |[ranul holb[ ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe ruse=te. — Nu pricepe [sta, don' c[prar, limba noastr[, zice atunci un soldat, ]ndreptându-se din =ale. — Nici nu-i vina lor c[ \ara-i p[c[toas[, ad[ug[ ]ndat[ cellalt soldat, proptindu-se ]n lopat[. To\i trei militarii priveau acuma cu mare dispre\ la \[ranul care, ne]n\elegând vorbele str[ine, plec[ ru=inat capul ]n groapa cu fundul galben, adânc[ de vreo jum[tate de metru. — Ei, ce sta\i? Ce lenevi\i? strig[ deodat[ caporalul, luându-=i seama. Asta-i groap[? Nu vi-e ru=ine?... Uite-acu pic[ convoiul... =i nici groapa nu-i gata!... Ori vre\i s[ dau eu de dracu din pricina voastr[?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! — A=a-i, bine zici, don' c[prar, morm[i un soldat, izbind cu târn[copul ]ntr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armat[, don' c[prar... S-ajungem noi gropari... de... Oamenii se a=ternur[ degrab[ pe munc[, ]n vreme ce caporalul, mul\umit, r[spunse iar[=i mai prietenos: — Soldatul trebuie s[ fac[ de toate ]n r[zboi, c[ de-aceeai r[zboiul r[zboi... Ori aici, ori pe front, ori ]n spital, tot la r[zboi se socote=te... De ce nu zici mai bine c[ am avut 23
noroc cu ]ntârzierea?... Ce ne f[ceam dac[ soseau la patru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe to\i... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit s[ spânzure oameni a=a, aproape pe ]ntuneric... Apoi t[cu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzur[torii, al c[rei bra\ parc[ amenin\a pe oamenii din groap[. +i ]n aceea=i clip[ =treangul prinse a se leg[na u=or... Caporalul sim\i un fior rece =i ]ntoarse repede capul. Atunci ]ns[ v[zu crucile albe, ]n linii drepte, din cimitirul militar =i, buim[cit, f[cu stânga ]mprejur, dând iar[=i cu ochii de morminte ]n cimitirul satului... Fu cuprins de o fric[ sugrum[toare, ca ]n fa\a unor stafii. Se st[pâni totu=i ]n curând =i, scuipând cu scârb[, murmur[: — Ce via\[ mai e =i asta... }ncotro te ui\i, numai moarte =i morminte =i mor\i... Un vânt tomnatic, umed =i trist, ]ncepu s[ bat[ dinspre satul ame\it de cea\[, aducând pe aripi zvonuri de gemete ]n[bu=ite. Din v[zduhul cenu=iu picur[ atâta pustietate, c[, sim\indu-=i sufletul ]mpov[rat, caporalul ]ncremeni cu fa\a spre turnul bisericii, cu privirea pierdut[, f[r[ s[ bage de seam[ c[ pe c[rarea cimitirului se apropia un ofi\er. }=i veni ]n fire de-abia când auzi pa=ii. Tres[ri =i, ]ntorcându-se la gropari, le zise cu glasul ]nc[ r[gu=it de nelini=te: — Da\i zor, b[ie\i, c[ vine un domn ofi\er... De-acuma trebuie s[ soseasc[ =i convoiul... Of, barem de-am sc[pa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treab[ de militar! Ofi\erul se apropia =ov[itor. Vântul ]i flutura pulpanele mantalei, ]mpingându-l parc[ spre o \int[ nedorit[. Era mijlociu ca statur[ =i avea pu\in[ barb[, care-i d[dea o ]nf[\i=are de mili\ian sedentar, de=i altfel nu p[rea mai mult de treizeci =i cinci de ani. De sub casca de fier l[t[rea\[, fa\a lui rotund[ =i b[laie ap[rea chinuit[, mai cu seam[ din pric24
ina ochilor cafenii, mari =i ie=i\i din orbite, care priveau ]nfrigura\i stâlpul sp[nzur[torii, f[r[ a clipi, cu un nesa\iu boln[vicios. Gura, cu buzele c[rnoase, era strâns[ ]ntr-un spasm dureros, tremur[tor. Mâinile ]i atârnau \epene, aproape uitate. Caporalul ]l primi cu un salut milit[resc, b[tându-=i zgomotos c[lcâiele bocancilor. Ofi\erul se opri la câ\iva pa=i, r[spunse dând din cap u=or =i, mereu cu privirea la =treang, ]ntreb[: — La ce or[ e hot[rât[ execu\ia? — La patru a fost, tr[i\i, domnule c[pitan, r[spunse caporalul atât de tare, c[ ofi\erul ]ntoarse repede ochii spre dânsul. Dar v[d c[ e cinci =i ]nc[ n-au sosit... — Da... da, murmur[ c[pitanul coborând privirea asupra groparilor care s[pau t[cu\i, cu capetele ]n p[mânt. Apoi ]ntreb[ iar, mai sigur: =i cine va fi spânzurat? — Noi nu putem =ti, domnule c[pitan, zise caporalul cam ]ncurcat. Se aude c-ar fi un domn ofi\er, dar nu putem =ti bine... — +i pentru ce fel de vin[? st[rui ofi\erul, privindu-l cercet[tor, aproape mânios. Caporalul se z[p[ci de tot =i r[spunse =ov[ind cu un zâmbet de mil[ amar[: — De, domnule c[pitan... noi de unde s[ =tim? }n r[zboi via\a omului e ca floarea, se scutur[ te miri de ce... P[cateles multe de la Dumnezeu, =i oamenii nu iart[... C[pitanul se uit[ lung la dânsul, mirat parc[ de vorbele lui, =i nu mai ]ntreb[ nimic. Ridicând ]ns[ ochii =i v[zând iar spânzurâtoarea, se retrase câ\iva pa=i ca ]n fa\a unui vr[jma= amenin\[tor. }n aceea=i clip[, pe c[rarea dinspre sat, r[sun[ un glas aspru =i poruncitor: — Caporal!... Gata, caporal?... — Gata, domnule locotenent! strig[ caporalul, ]ntorcân25
du-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, ]n ulanc[ strâns[ pe corp =i cu guler de blan[ sur[, venea foarte gr[bit, aproape alergând, =i vorbind mereu: — Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori =i ]n câteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit ]nainte?... Dac[ eu, care n-am nici o ]ns[rcinare direct[, m-am putut osteni... T[cu brusc v[zând pe c[pitanul str[in =i necunoscut, carel privea nelini=tit. Locotenentul salut[ =i ]naint[ pân[ la marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos =i cu vocea zgârietoare: — Sc[unelul, caporal! Unde-i?... Ce te ui\i ca un nerod?... Pe ce vrei tu s[ se urce condamnatul?... Ce oameni! Atâta nep[sare n-am mai v[zut... Din p[mânt s[-mi sco\i un sc[unel, ai ]n\eles? +i ]n dou[ minute s[ fii ]napoi!... Aide, mi=c[, ce mai ca=ti gura?! Caporalul porni fuga spre sat, ]n vreme ce locotenentul, aruncând o privire c[pitanului, care st[tea deoparte, urm[ mai potolit: — Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Unde nui con=tiin\a datoriei... Vorbind, trecu lâng[ stâlpul de brad, chiar sub =treangul nemi=cat. Examin[ groapa morm[ind ceva, nemul\umit, =i pe urm[ ridicând ochii apuc[ cu amândou[ mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parc[ ar fi vrut s-o ]ncerce dac[i destul de solid[. }ntâlnind ]ns[ privirea speriat[ a c[pitanului, d[du drumul =treangului, ru=inat =i umilit. Mai st[tu acolo câteva clipe, nehot[rât, apoi deodat[ merse drept ]n fa\a str[inului, prezentându-se: — Locotenent Apostol Bologa... — Klapka, ]l ]ntrerupse c[pitanul, cu mâna ]ntins[. Otto Klapka... Adineaori am sosit, =i tocmai de pe frontul ital26
ian... }n gar[ am aflat c[ ave\i o execu\ie =i, nici nu-mi dau bine seama cum, iat[ c[ am nimerit aici... }n glasul c[pitanului tremura o sfial[ atât de neascuns[, c[ locotenentul, f[r[ s[ vrea, se sim\i cuprins iar de ru=inea de adineaori =i, ]ncurcat, zise cu o vioiciune silit[: — Vas[zic[ sunte\i mutat ]n divizia noastr[? — Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp... — A, chiar ]n regimentul nostru! strig[ Bologa deodat[, cu bucurie nepref[cut[. Atunci bine-a\i venit! Fa\a c[pitanului se ]nsenin[, parc[ ]n sinceritatea locotenentului s-ar fi dezv[luit un om nou. Privirile lor se ]ncruci=ar[ ]ntr-o lic[rire de simpatie. O clip[. Apoi Klapka avu o cutremurare =i ]ntreb[ aproape ]nfrico=at: — Pe cine spânzura\i? }n ochii lui Apostol Bologa, alba=tri =i adânci\i ]n cap, se aprinse o mândrie stranie. R[spunse cu o indignare abia st[pânit[: — Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare ru=inea pentru corpul ofi\eresc... A fost prins tocmai când era s[ treac[ la du=man, ]narmat cu h[r\i =i planuri. Ru=inos =i revolt[tor!... Nu-i a=a? ad[ug[ dup[ câteva clipe, fiindc[ Klapka t[cea. — Mda... da, poate, zise c[pitanul, tres[rind nesigur. R[spunsul ]ndoielnic ]ndârji pe Bologa. }ncepu s[ vorbeasc[ atunci cu o volubilitate care se vedea c[ nu i-e fireasc[, vrând parc[ s[ conving[ cu orice pre\: — Am avut onoarea s[ fac parte din Curtea Mar\ial[ care l-a judecat =i, prin urmare... De altfel nici el n-a t[g[duit. Nici vorb[, fa\[ de dovezile definitive, ar fi fost zadarnic[ orice ap[rare... A fost de un cinism ]ntr-adev[r nemaipomenit. N-a deschis gura toat[ vremea =i n-a vrut s[ r[spund[ m[car la ]ntreb[rile pre=edintelui... Ne-a privit sfid[tor, pe rând, 27
cu un fel de dispre\ falnic... Chiar sentin\a de moarte a primito zâmbitor =i cu ni=te ochi... Fire=te, asemenea oameni nu se sp[imânt[ nici de moartea infamant[... Când l-au prins, ]ntr-un unghi mort, o patrul[ comandat[ de ofi\er, a vrut s[ se ]mpu=te... Ce dovad[ mai palpabil[ decât ]ncercarea de sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte ]n unanimitate, f[r[ discu\ie, atât a fost de v[dit[ crima... Eu ]nsumi, de=i sunt o fire excesiv de =ov[itoare, de data aceasta am con=tiin\a pe deplin ]mp[cat[, absolut pe deplin... Klapka, buim[cit mai ales de asprimea glasului, murmur[: — O, Doamne... dovezile... când e vorba de o via\[ de om... Pe buzele sub\iri, cu col\uri supte ale locotenentului r[s[ri un amestec de ironie =i de dispre\: — Uita\i, domnule c[pitan, c[ suntem ]n r[zboi =i pe front!... O via\[ de om nu e ]ng[duit s[ primejduiasc[ via\a patriei!... Dac[ ne-am c[l[uzi dup[ considera\ii sentimentale, ar trebui s[ capitul[m ]n fa\a tuturor... Se vede ]ns[ c[ sunte\i ofi\er de rezerv[, altfel n-a\i vorbi a=a despre o crim[... — Da, adev[rat, se gr[bi Klapka cu team[. Am fost avocat... ]n vreme de pace... Acum ]ns[... — +i eu sunt ofi\er de rezerv[, ]ntrerupse locotenentul cu mândrie. R[zboiul m-a smuls din mijlocul c[r\ilor, de la Universitate, unde aproape pierdusem contactul cu via\a real[. Dar m-am dezmeticit repede =i mi-am dat seama c[ numai r[zboiul e adev[ratul generator de energii! C[pitanul zâmbi, ca =i când r[spunsul i s-ar fi p[rut ridicol, =i zise cu glas blajin, colorat de o ironie blând[: — +i eu care credeam c[ r[zboiul e un ucig[tor de energii! Apostol Bologa ro=i ca o fecioar[ =i nu ]ndr[zni s[ se uite 28
]n ochii c[pitanului. Se sim\ea jignit pân[ ]n m[duva oaselor =i c[uta ]n minte un r[spuns aspru, care s[ pun[ cap[t convorbirii. Atunci ]ns[ sosi gâfâind caporalul, cu sc[unelul f[r[ speteaz[. — Un moment, domnule c[pitan, rosti Bologa triumf[tor, ]ntorcându-se spre caporalul asudat, parc[ i-ar fi adus mântuirea. E prea ]nalt, nu vezi? strig[ apoi mânios. Cum s[ se ca\[re condamnatul pe asemenea... }n sfâr=it, ce-mi fac eu sânge r[u, când nici nu e ]n atribu\iile mele execu\ia?!... S[ vede\i voi ce va zice domnul general, s[ \ine\i minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potrive=te cel pu\in locul =i trage mai sus funia!... Ce oameni! Ridic[ mâinile, revoltat, =i-i ]ntoarse spatele. Se potoli ]ns[ brusc, z[rind pe c[rarea dinspre sat un grup de ofi\eri care se apropiau cu o gravitate solemn[. }n frunte venea ]nsu=i comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte =i foarte ro=u la obraz, b[tându-=i nervos carâmbul cizmei cu o crava=[, ]n vreme ce pretorul militar, un c[pitan burtos, cu must[\i sure, ]i explica ceva gesticulând larg cu mâna dreapt[, ]n care \inea o foaie de hârtie... — Vine convoiul... Uite =i generalul! =opti Bologa, clipind repede c[tre c[pitanul care se d[dea mai ]napoi, ca dinaintea unei n[luci nea=teptate. Locotenentul alerg[ ]ntru ]ntâmpinarea generalului =i, salutând, raport[ cu importan\[: — }ntâmpl[tor am venit mai devreme, excelen\[, =i am constatat c[ lipsea sc[unelul... — Lipsea? repet[ generalul cu o privire nemul\umit[ spre pretorul care se uita disperat la Bologa. — Am luat ]ns[ imediat m[suri de ]ndreptare, se gr[bi s[ adauge locotenentul, ca s[ scape pe pretorul uluit din ]ncurc[tur[. Totu=i pretorul sim\i c[ generalul s-a sup[rat =i, mur29
murând o scuz[, ]=i iu\i pa=ii, ca s[ ajung[ cel dintâi la locul execu\iei =i s[ se ]ncredin\eze cum i s-au ]mplinit ordinele. Dintr-o arunc[tur[ de ochi v[zu tot, f[r[ a se sinchisi de caporalul ]n\epenit ]ntr-o salutare ]nfrico=at[. Vru s[ se ]ntoarc[ zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodat[ ]=i aduse aminte =i ]ntreb[ ]ngrijorat: — C[l[ul unde-i, caporal? — Noi nu =tim, domnule c[pitan, r[spunse caporalul. Noi am avut ordin s[ facem groapa =i... — Cum nu =tiii, dobitocule? se r[sti pretorul cuprins de spaim[ =i r[cnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a f[cut plutonierul?... Plutonier!... }nchipui\i-v[, excelen\[, n-avem c[l[u! ad[ug[, ]n culmea z[p[celii, c[tre generalul care tocmai sosise aproape de groap[. Eu degeaba iau toate m[surile reglementare, c[ci oamenii nu-=i mai fac datoria! Un plutonier, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, veni ]n fuga mare =i se opri tremurând lâng[ stâlpul spânzur[torii. — Ce-ai f[cut, tic[losule? Unde-i c[l[ul? se repezi pretorul, scrâ=nind din\ii. Am s[ te... am s[... — Treizeci de zile ]nchisoare! interveni generalul, smulgându-=i musta\a stâng[ =i amenin\ând cu crava=a. Acuma ]ns[ trebuie comandat un om numaidecât... — Caporal, tu vei fi c[l[ul! zise pretorul repede, mai u=urat. — Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta\i-m[... bolborosi caporalul, ]ng[lbenind. Eu, domnule c[pitan, v[ rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ se mai plâng[, drept explica\ie, de nedisciplina oamenilor. Generalul ]ns[, cu o indignare st[pânit[, ]l ]ntrerupe scurt, morm[ind: 30
— Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe c[rarea sur[, ]n coborârea gr[bit[ a ]nser[rii, grosul convoiului se leg[na ]ncet. Condamnatul, ]nf[=urat ]ntr-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o p[l[rie civil[ ]n capul plecat, p[=ea ma=inal la bra\ul unui preot militar b[trân, ]nconjurat de patru solda\i cu baioneta la arm[. Urmau grupuri de ofi\eri =i solda\i, de-a valma, adu=i de pe front ]nadins ca s[ vaz[ execu\ia, to\i cu c[=ti de r[zboi =i ]n uniforme murdare, cu miros greu de tran=ee, resfira\i ]n voie, ]ncât coada ajungea pân[ aproape de marginea satului. Sub spânzur[toare, caporalul a=tepta smirna, cu ochii tulbura\i, ]n vreme ce plutonierul ]i =optea =i-l ]nv[\a cum =i ce are de f[cut. Vântul umed se ]nte\i, m[turând p[mântul, ]mpiedicându-se ]n mormintele cimitirelor, zgâl\âind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, v[zând lutul galben =i cleios, avu o zguduire scurt[. — Dumnezeu e bun =i mare, ]i bolborosi la ureche preotul, speriat, ]ntinzându-i crucea la buze. — Pe dincolo, p[rinte... v[ rog! r[sun[ iar[=i glasul pretorului, nervos =i r[gu=it. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-\i =tii datoria? Mersul convoiului se iu\i ca la comand[ =i ]n câteva clipe se f[cu o roat[ de oameni ]n jurul spânzur[torii. To\i t[ceau ]ns[, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferin\e. Doar zgomotul de pa=i ner[bd[tori se amesteca ]n gemetele vântului st[ruitor... — Doctore, doctore, dureaz[ mult? =opti Apostol Bologa, ag[\ându-se de bra\ul medicului, care se zb[tea s[-=i deschid[ trecere printre solda\ii ]ngr[m[di\i. 31
— Ai s[ vezi... acuma nu-i vreme de... r[spunse docrorul plictisit. Pu\in loc, hei, ce Dumnezeu... F[ce\i-mi loc, b[ie\i! Bologa izbuti s[ se strecoare, pe urmele medicului, pân[ la picioarele gropii, ]n fa\a spânzur[torii. Gâtul ]i era uscat =i amar, iar inima i se fr[mânta ]ntr-o emo\ie aproape dureroas[. Se sim\ea mul\umit c[ va vedea tot =i, ca s[-=i potoleasc[ ner[bdarea, se uit[ ]mprejur, c[utând cunoscu\i =i prieteni printre zecile de fe\e t[b[cite de r[zboi =i schimonosite sub povara c[=tilor de o\el... Generalul st[tea ]n dreapta, numai la vreo trei pa=i, ursuz, nemi=cat. Mai ]ncolo ]ns[ locotenentul Gross trepida f[r[ astâmp[r, urm[rind cu aten\ie disperat[ toate mi=c[rile condamnatului, care-i fusese bun prieten. V[zând pe Gross, Bologa ]=i aduse aminte de c[pitanul str[in de adineaori =i ]l descoperi la spatele generalului, \inându-se cu mâna de falc[, neclintit ca o mustrare. “Ce om! se gândi Bologa cu necaz. Vine de la gar[ de-a dreptul aici =i tot el vrea s[-mi dea lec\ii de umanitarism, parc[ eu a= fi o fiar[ sau...” }n clipa aceea o mân[ ]i strânse bra\ul. — A, Cervenko! murmur[ Bologa, ]ntorcându-se. Tu aici?... M[ mir... Desigur c[ n-ai venit de bun[voie... +tii c[ eu am f[cut parte din Curtea Mar\ial[? C[pitanul Cervenko nu mai apuc[ s[ r[spund[, c[ci ]n v[zduh \â=ni brusc glasul pretorului, mult mai ascu\it =i mai t[ios ca adineaori: — Toat[ lumea trei pa=i ]napoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, sp[imânta\i parc[ de zgomotul care ]ndr[znea s[ str[pung[ trecerea, se ]mbulzir[ =i se retraser[ câ\iva pa=i. }n locul gol din jurul gropii r[mase numai generalul, pe când lâng[ stâlpul cioplit condamnatul privea drept ]nainte, mângâind blând digul care ]nchidea orizontul. Bologa, cu inima strâns[, se uita drept ]n ochii lui mari, negri, fierbin\i... 32
+i v[zu deodat[ c[ omul de sub =treang se ]ntoarce spre pretorul ]nm[rmurit =i-l auzi foarte deslu=it, zicând: — Vreau s[ mor mai repede... Generalul ]ncrunt[ din sprâncenele-i stufoase =i ]mbinate, spunând pretorului: — Vezi ce dore=te. Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oamenilor =i parc[ nici nu mai auzi ]ntrebarea pretorului care, a=teptând zadarnic un r[stimp, izbucni speriat: — Gata?... Atunci... da... atunci... +i, uitându-se jignit spre general, p[=i pe movila de lut proasp[t de la marginea gropii, desf[=ur[ hârtia ce i se bo\ise ]n mân[ =i citi sentin\a Cur\ii Mar\iale a diviziei, care osândea la moarte prin =treang pe sublocotenentul Svoboda, pentru tr[dare =i dezertare la du=man. Glasul ]i suna gol =i pref[cut, de dou[ ori se ]ncurc[, drept care generalul ]i arunc[ dou[ priviri scrut[toare, iar la sfâr=it r[gu=i, parc-ar fi r[cnit din r[sputeri o zi ]ntreag[. Apostol Bologa se f[cu ro=u de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te ciocane, =i casca ]i strângea \easta ca =i când i-ar fi fost mult prea strâmt[ =i ]ndesat[ cu sila. O mirare ne]n\eleas[ ]i clocotea ]n creieri, c[ci ]n vreme ce pretorul ]n=ira crimele =i hârtia ]i tremura ]ntre degete, obrajii sublocotenentului de sub =treang se umplur[ de via\[, iar ]n ochii lui rotunzi se aprinse o str[lucire mândr[, ]nv[p[iat[, care parc[ p[trundea pân[ ]n lumea cealalt[... Pe Bologa, la ]nceput, privirea aceasta ]l ]nfrico=[ =i ]l ]nt[rât[. Mai pe urm[ ]ns[ sim\i limpede c[ flac[ra din ochii condamnatului i se prelinge ]n inim[ ca o imputare dureroas[... }ncerc[ s[ ]ntoarne capul =i s[ se uite aiurea, dar ochii omului osândit parc[ ]l fascinaser[ cu privirea lor dispre\uitoare de moarte =i ]nfrumuse\at[ de o 33
dragoste uria=[. }n cele din urm[ Bologa se a=tepta ca gura condamnatului s[ se deschid[ =i s[ scoat[ un strig[t ]ngrozitor de izb[vire, ]ntocmai ca cei dintâi credincio=i care, ]n clipa mor\ii silnice, vedeau pe Hristos... Pretorul ]ndoi repede hârtia =i, punând-o ]n buzunar, morm[i ceva obosit. Atunci plutonierul se apropie de condamnat =i-i =opti foarte umil: — M[ rog... mantaua... Svoboda, f[r[ s[-l priveasc[, lep[d[ ]ndat[ mantaua =i r[mase ]ntr-o hain[ civil[ cu gulerul r[sfrânt, care-i l[sa gol gâtul alb, sub\ire =i lung. Pe urm[ scoase p[l[ria, ]=i netezi p[rul pe frunte =i s[rut[ lacom crucea din mâna preotului, ]nchinându-se repede... Se uit[ ]mprejur o clip[, pu\in uluit, ca =i când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o lic[rire de bucurie, ]=i aduse aminte =i se sui pe sc[unelul de lâng[ stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fa\a alb[ =i luminat[, p[rea c[ vrea s[ vesteasc[ oamenilor o izbând[ mare. — Aide, b[iete, nu-\i fie fric[, murmur[ plutonierul ]nfrico=at c[tre caporalul scund, luându-l de spate =i ]mpingându-l u=or spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, ne=tiind ce s[ fac[. Se uit[ ]napoi =i, la un semn al plutonierului, ]ntinse bra\ele spre =treang. — Jos tunica! strig[ atunci generalul, cu voce groas[. Militarul ]n uniform[ nu poate fi c[l[u! }ntr-un minut caporalul ]ntinse iar[=i mâinile spre funie, numai ]n c[ma=[ =i cu capul gol, ca un al doilea osândit. }n r[stimp ]ns[ Svoboda ]=i potrivise singur la\ul pe gât, parc[ ar fi ]ncercat un guler neobi=nuit. — Trage scaunul! =opti iar[=i plutonierul. Caporalul smulse n[uc sc[unelul de sub picioarele condamnatului. Bra\ul spânzur[torii pârâi, =i trupul ]ncepu a se 34
zvârcoli ]n c[utarea unui sprijin. }n ochi lucirea stranie, arz[toare, pâlpâia mai puternic, cu tremur[ri gr[bite, din ce ]n ce mai alb[... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau =i se ]nvine\eau, =i totu=i privirea ]=i p[stra str[lucirea ]nsufle\it[, parc[ nici moartea n-ar fi ]n stare s-o ]ntunece sau s-o nimiceasc[... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi =i, cu amândou[ mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite ]nc[ de spasmuri n[tânge. — D[-i drumul! strig[ pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lâng[ Apostol Bologa, st[tea cu ceasornicul ]n mân[, num[rând vremea. Perdelele negre ale amurgului se l[sau acuma tot mai gr[bite. Vântul se oprise brusc, ca un alerg[tor sosit ]n fa\a unei pr[p[stii. Apoi, prin pânza t[cerii ce se urzea, str[punse deodat[ un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se ]ntoarse =i v[zu un soldat cu o urm[ de ran[ ]n obraz, cu fa\a sc[ldat[ ]n lacrimi, gemând de mil[. Vru s[-i fac[ semn s[ ]nceteze, dar atunci z[ri lic[riri de lacrimi =i ]n ochii altor oameni din apropiere. Se z[p[ci =i sim\i c[ i s-a uscat cerul gurii. “De ce geme soldatul?” se gândi dânsul ca s[-=i domoleasc[ inima; dar ]n clipa când ]i r[s[ri ]ntrebarea aceasta ]n creier, privirea lui ]ntâlni iar[=i ochii spânzuratului, ]n care acuma str[lucirea de adineaori, mândr[ =i ]ncrez[toare, se zbuciuma gâtuit[ de ]ntuneric. Trecur[ astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mi=ca de mult. Amurgul acoperea ]ntreg p[mântul, ca un lin\oliu negru... — Ce facem, doctore? izbucni deodat[ generalul, ursuz. Nu vezi c[ s-a ]ntunecat? 35
— Datoria, excelen\[, r[spunse medicul lini=tit, cu ochii la ceas. — Ce datorie?... Constat[! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai ]ndârjit. Doctorul ridic[ din umeri, se apropie de stâlp =i pip[i pulsul spânzuratului, iar pe urm[ murmur[: — A murit mai repede, parc[ i-a fost sil[ de via\[... — Las[ comentariile! se ]nfurie generalul. Rezultatul! — Excelen\[, condamnatul a expirat, raport[ doctorul salutând. — Atunci? Ei? zise generalul ner[bd[tor, ]ntorcându-se c[tre pretorul buim[cit. — Excelen\[, sentin\a s-a executat, rosti pretorul gr[bit, b[tându-=i c[lcâiele ca un recrut silitor. Generalul venise ]nadins ca s[ \in[ o cuvântare asupra dezert[rii la inamic =i mai ales asupra pedepselor ce vor lovi f[r[ cru\are pe cei care s-ar abate de la datoriile ost[=e=ti. Dar acuma se sim\ea obosit =i nu mai avea poft[ de discursuri. — Atunci s[ mergem! morm[i dânsul, pornind atât de brusc, c[ oamenii de-abia avur[ vreme s[ se dea la o parte spre a-i face loc s[ treac[. Pretorul ]mp[r\i repede ordinele cuvenite plutonierului =i apoi alerg[ dup[ general, s[-i explice c[ vina incidentelor cade exclusiv ]n sarcina oamenilor nedisciplina\i. Pe urm[ toat[ lumea se urni =i câmpul se umplu de pa=i. Numai Apostol Bologa r[mase pironit pe loc, cu ochii mereu la spânzuratul c[ruia vântul ]i zvârcolea aripile hainei. — Bietul om! zise deodat[ c[pitanul Cervenko, cu glas plâns, lâng[ Bologa. — Cum? Ce zici? f[cu Bologa tres[rind =i ad[ugând ]ndat[, ca s[-=i ascund[ emo\ia: De ce bietul om? De ce 36
adic[... Dar nu sfâr=i, nici nu a=tept[ r[spunsul c[pitanului. Plec[ pe c[rare, spre sat, dup[ ceilal\i, ca =i când i-ar fi fost fric[ s[ nu-l prind[ noaptea aici. La vreo treizeci de pa=i ajunse din urm[ pe Klapka. — Ei, \i-a pl[cut, filozofule? ]i zise c[pitanul cu o u=oar[ imputare ]n glas. — Domnule c[pitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de ]ntrebarea c[pitanului. — Da, da... =i totu=i... omul! murmur[ Klapka ]ntunecat. — Omul... omul... omul, f[cu Bologa, cutremurându-se. }mprejur ]ntunericul se ]n[sprise, ]ncât ]n\epa ochii. Bologa ]ntoarse capul. Pe câmp, cât p[trundea privirea, siluete negre se mi=cau de ici-colo, parc[ to\i oamenii s-ar fi pref[cut ]n stafii f[r[ odihn[. Numai spânzur[toarea albea nep[s[toare, ]mprejmuit[ de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremur[ iar. Un frig dureros ]i cutremur[ inima. +opti cu team[: — Ce ]ntuneric, Doamne, ce ]ntuneric s-a l[sat pe p[mânt... Glasul lui =erpui ca un scâncet de bolnav =i se stinse ]n oft[rile vântului. 2 }ntunericul sugruma satul foarte ]mpr[=tiat ]n care azi tr[iau mai mul\i solda\i du=mani decât civili. Casele negre str[juiau sperioase uli\a larg[, neprunduit[, r[v[=it[ de gropi, desfundat[ de miile de c[ru\e ce treceau necontenit spre front, ]nc[rcate cu merinde pentru oameni, ]ntorcându-se ]napoi ve=nic pline cu r[m[=i\e de-ale luptelor... Ici-colo scli37
pea câte-un ochi de lumin[ galben[, pl[pând[, ]nsemnând comandamente, spitale, cârciumi-popote... Prin b[ltoacele uli\ii se ]mpleticeau, ]njurând =i blestemând, cei ce reveneau de la execu\ie. Apostol Bologa mergea t[cut al[turi de c[pitanul str[in. Vroi mereu s[-=i gr[beasc[ pa=ii, s[ se despart[ de omul acesta b[nuitor, care parc[ =i t[când ]i f[cea mustr[ri. Dar ]n aceea=i vreme a=tepta s[ mai afle de la dânsul ceva nespus de important =i-i era atât de necaz c[ nu mai deschide gura, ]ncât ]i venea s[ \ipe... +i ]ntunericul umed, ]nec[cios ]i strângea ]n cle=te inima, din ce ]n ce mai f[r[ mil[. Apoi, ]n fa\a unei case cu ferestrele luminate, se auzi glasul generalului, iar Klapka tres[ri =i zise: — Eu m[ opresc aici... s[... Bologa nu r[spunse =i nici m[car nu salut[, ci trecu ]nainte, mai repede, u=urat, bucuros c[ a sc[pat =i ]nfrico=at s[ nu-l cheme ]napoi, ca =i când c[pitanul ar fi fost pricina ap[s[rii ce-i ]ncovoia sufletul. }n curând coti ]ntr-o ulicioar[ strâmt[ =i apoi intr[ ]n ograda c[su\ei de nuiele, unde ]=i avea locuin\a. Din fund, dintr-un =opron, auzi cântec jalnic. Se sup[r[ c[ ordonan\ei ]i arde de cântece tocmai acuma. Totu=i ascult[ câteva clipe, gândindu-se: “E cântec de la noi...” Vru s[ strige pe Petre, dar, dup[ ce deschise gura, ]=i lu[ seama =i p[=i brusc ]n tind[. Nu g[si u=a od[ii =i se ]nfurie: “El cânt[ ]n loc s[...” }n odaie, pe o mas[, ardea lampa cu flac[ra gâtuit[, cu sticla funinginit[. Bologa ]=i a=ez[ casca pe lavi\[, pe urm[ se trânti pe pat =i r[mase ]ntins, cu mâinile pe piept, cu ochii ]n tavanul cu grinzi negre =i cr[pate. Se sim\ea frânt, ca dup[ o munc[ istovitoare. “Pân[ la mas[ am s[ m[ odihnesc pu\in, s[-mi alung gândurile”, ]=i zise dânsul, c[scând =i ]nchizând ochii. Dar ]ndat[ gândurile se n[pustir[ asupra lui din toate 38
ascunzi=urile creierului, ca ni=te p[s[ri hr[p[re\e, =i ]n urechi ]i r[sun[ cântecul ordonan\ei atât de limpede, parc[ ar fi cântat sub fereastr[. Atunci, sp[imântat, deschise iar ochii. }i trecu prin minte c[ ar trebui totu=i s[ cheme pe Petre, s[i spuie c[ mâine ]n zori de zi vor pleca ]napoi pe front =i deci s[ nu uite ceva pe-aici... }n acela=i timp, ]ns[, ]=i d[du seama c[ i-e fric[ s[ r[mâie singur cu gândurile-i proprii =i-=i r[spunse: “Con=tiin\a mea e ]mp[cat[”... +i numaidecât, ca la porunc[, ]i r[s[rir[ ]n minte argumentele, cu zecile, ]mbulzindu-se s[-l ]ncredin\eze c[ Svoboda a fost vinovat, a ]ncercat s[ dezerteze =i s[ tr[deze, =i c[, prin urmare, el, care din ]ntâmplare l-a judecat =i l-a osândit, n-are s[-=i impute nimic, nimic... Totu=i, pe când asculta ]n suflet dovezile lini=titoare, ]n tavanul cu grinzi negre se ivir[, ]ntâi ca ni=te sclipiri f[r[ rost, apoi tot mai l[murit, ochii omului de sub =treang, cu privirea mândr[, tulbur[toare ca o chemare, ]n al c[rei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase. “Nu mai ]nceteaz[ Petre... De ce nu ]nceteaz[?” se gândi atunci, ]nchizând iar pleoapele =i l[sându-se obosit, ]n voia soartei. Singur[ doina soldatului ]i mai tremura ]n creieri, lin[ =i blând[ ca o mângâiere catifelat[, trezindu-i din somn =iraguri de amintiri =i str[mutându-i sufletul, pe aripi de vis, acas[, ]n târgu=orul Parva de pe valea Some=ului. Acolo era casa lui p[rinteasc[, b[trân[, solid[, chiar peste drum de biserica nou[, str[lucitoare. Din cerdacul cu stâlpi ]nflori\i, printre crengile nucilor s[di\i ]n ziua na=terii lui, se vedea mormântul tat[lui s[u, ]mpodobit cu o cruce sur[ de piatr[, pe care numele, s[pat cu slove aurite, se deosebea din dep[rtare: Iosif Bologa. Casa avea ]nc[peri multe, cu mobile vechi, severe, ame39
stecate, =i o curte mare, cu acareturi ]n fund, =i mai ]ncolo, o gr[din[ ce mergea pân[ la Some=ul cu ape g[l[gioase. Aceasta a fost, ]mpreun[ cu câteva “table” de p[mânt roditor, zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plas[ ]n Parva, al c[rui mormânt se afl[ de asemenea ]n curtea bicericii, ca o amintire a unei vie\i de cinste =i sârguin\[, =i vrednic urma= al fostului subprefect din vremea revolu\iei =i domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul ]n ziua când b[trânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras =i moartea, urmat[ la câteva luni dup[ nunta unicei sale odrasle... Domni=oara Maria, de altfel, ]=i binemeritase norocul. Fusese fat[ cuminte, a=ezat[, f[r[ fumuri =i cu mare credin\[ ]n Dumnezeu. R[mas[ orfan[ de mam[, a crescut ]n internatul de fete din Sibiu. Acolo, ]n preajma examenului de clasa a =asea liceal[, ]n familia directoarei, a f[cut cuno=tin\[ cu Iosif Bologa, care, peste o s[pt[mân[ =i f[r[ a-i spune ei m[car o vorb[, a scris doctorului Hogea, la Parva, cerându-i mâna. Peste alt[ s[pt[mân[ s-a pomenit cu tat[l ei, a aflat c[ “marele avocat” o iube=te =i, ]n trei zile, au serbat logodna chiar ]n casa directoarei, dezolat[ c[ “Mari\i” barem n-a terminat clasa... A stat apoi logodit[ cinci luni, pân[ ce, dup[ laborioase tratative cu socrul, Bologa s-a hot[rât s[-=i str[mute ]n Parva cancelaria avoca\ial[, f[r[ mul\i clien\i, din Sibiu. Astfel Maria a avut vreme s[ se obi=nuiasc[ cu gândul c[ se va m[rita cu un om care, =i dup[ logodn[, i-a r[mas ca un str[in. }n loc de iubire, sim\ea pentru Bologa un respect speriat, mai ales din pricina avalan=elor de laude cu care o cople=ea tat[l ei ori de câte ori venea vorba despre viitorul s[u ginere. Nici nu a fost Iosif Bologa b[rbatul care s[ ]nfloreasc[ visele romantice ale unei fete de =aptesprezece ani. }n figu40
ra lui aspr[, col\uroas[, cu ochi scufunda\i ]n orbite =i adumbri\i de sprâncene stufoase, cu must[\i castanii, bogate =i cu o b[rbie lat[ =i pu\in ]nvine\it[ de t[i=urile briciurilor, p[rea c[ se sim\ea mai acas[ ura decât dragostea. De=i scump la vorb[ =i ve=nic serios, avea un glas p[trunz[tor de fierbinte, dovedind o inim[ blând[ =i un suflet ]ncordat de via\[ l[untric[. A fost feciorul cel mai mare al unui preot s[rac din |ara Mo\ilor, ]n a c[rui familie r[m[sese, ca un trofeu, amintirea str[mo=ului Grigore, frunta= ]n r[scoala lui Horia =i tras pe roat[, la Alba-Iulia, dup[ potolirea \[ranilor. }n sufletul lui Iosif Bologa icoana str[bunului erou =i martir a ]nte\it râvna de munc[ =i a ]nv[p[iat un ideal. }ndat[ dup[ ce =i-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toat[ patima ]n politic[, izbutind s[ ajung[ cel mai tân[r condamnat ]n procesul Memorandului =i s[ petreac[ vreo doi ani ]ntr-o ]nchisoare de stat. Apostol s-a n[scut tocmai ]n zilele când tat[l s[u a=tepta, la Cluj, condamnarea. Pân[ s[ se ]ntoarc[ Bologa din temni\[, copilul a deschis ochii asupra lumii, ]mbr[\i=at de o dragoste matern[ idolatr[. Lipsit[ de iubire, tân[ra d-n[ Bologa =i-a g[sit ]n copil o \int[ de via\[. Sufletul ei plin de credin\[ ]n Dumnezeu a avut chiar momente de ]ndoial[: oare nu-=i iube=te odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca s[-=i ]mpace con=tiin\a, =i-a dat mare osteneal[ s[ s[deasc[ ]n inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel ]ntâile amintiri ale copilului au fost st[pânite de un Dumnezeu bun, blând =i iert[tor care, ]n schimbul rug[ciunilor de toate zilele, d[ruie=te oamenilor bucurii pe p[mânt =i ve=nic[ fericire ]n cer. }n ]nchipuirea lui s[lt[rea\[, ]nf[\i=area acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, ]ntrebând totdeauna ve=ti de la “martirul nostru”, =i c[ruia mama ]i s[ruta mâna. 41
O schimbare adânc[, un fel de revolu\ie a stârnit ]n via\a lui Apostol sosirea tat[lui s[u. Peronul g[rii era ]n\esat de oameni, domni =i \[rani din ]mprejurime. Copilul se ag[\[ disperat de fusta m[icu\ei, a=teptând parc[ o minune ]ngrozitoare... Apoi trenul a sosit =i s-a oprit scâr\âind foarte urât, =i dintr-un vagon s-a coborât Bologa, ]n hain[ neagr[, cu capul gol =i o barb[ mare castanie, crescut[ ]n temni\[, sa uitat pu\in la lumea de pe peron =i pe urm[ s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat =i, ]n vreme ce oamenii strigau “tr[iasc[”, l-a s[rutat zgomotos pe amândoi obr[jorii. Cuprins de o spaim[ dureroas[, copila=ul a ]nceput s[ plâng[ =i s[ se zvârcoleasc[ ]n bra\ele str[inului care, ascultând acum discursul protopopului, ]ncerca s[-l ostoiasc[ =i-l leg[na u=or. }n cele din urm[ Bologa, fiindc[ micu\ul r[cnea din ce ]n ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, ]l trecu enervat ]n seama doamnei Bologa, care se ]mpurpurase de ru=ine =i de emo\ie. }n bra\ele ei Apostol se mulcomi, privind ]ns[ mereu ]nfrico=at spre domnul cu barba castanie. De altfel, ]n aceea=i sear[ Bologa avu o convorbire solemn[ cu nevast[-sa ]n privin\a educa\iei copilului. }i dezvolt[ ]n fraze pompoase ni=te principii, pomeni numele câtorva educatori celebri, sf[tuind-o chiar s[ citeasc[ pe ]ndelete operele lor, pe care le citise =i dânsul ]n ]nchisoare tocmai ]n vederea lui Apostol, =i mai ales ]i ceru energie, concentrare =i hot[râre. — Copilul trebuie s[ ]n\eleag[ de la ]nceput c[ via\a omului numai atunci e pre\ioas[ când urm[re=te un ideal! sfâr=i Bologa patetic. Datoria noastr[ p[rinteasc[ de-abia acum ]ncepe! Trebuie s[ ne dâm toate silin\ele ca s[ facem din odorul nostru un om =i un caracter! Doamna Bologa plânse =i-=i frânse mâinile. Din discursul 42
so\ului ei ]n\elegea c[ i se cere s[-=i astâmpere dragostea de mam[, mâng[ierile =i r[sf[\[rile. Totu=i, se supuse f[r[ murmur. Bologa, s[rb[torit de o lume ]ntreag[, martir, cu aureola temni\ei =i cu barba impun[toare, i se p[rea un st[pân nespus de ]n\elept, c[ruia i se cuvine numai ascultare =i supunere. Se resemn[ deci s[-=i iubeasc[ pui=orul ]n tain[ =i s[-=i fereasc[ mângâierile de ochii lui Bologa. }n schimb, ]=i ]nte\i ]ngrijirile religioase, ]ntre\inând mereu vie credin\a ]n sufletul lui Apostol. }n privin\a aceasta avea toat[ libertatea din partea so\ului care, de=i nu era credincios, ]ng[duia religia ]n educa\ie ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei. Apostol, potolit =i timid, f[r[ tovar[=i de jocuri, sim\i adânc atmosfera grav[ pe care o impuse tat[l s[u ]n cas[. }i r[mase ]ntip[rit[ ]n inim[ spaima primei ]ntâlniri cu el =i-l privea mereu ca pe un str[in venit anume s[-l terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acas[, =i uneori cu protopopul Groza care, fiind v[duv, se ]nviora ]n tov[r[=ia copilului blând =i inteligent. Peste toate gândurile =i ]nchipuirile micu\ului ]ns[ plutea ve=nic o iubire foarte nel[murit[, ]n care st[pânea Dumnezeu... Când ]mplini vârsta de =ase ani, alt eveniment straniu ]i zgudui sufletul... Doamna Bologa, gândindu-se c[ copilul trebuie s[ ]nceap[ =coala, se sf[tui ]ndelung cu protopopul Groza cum s[-i ]nlesneasc[ sarcina =i c[zur[ de acord c[ e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hot[râr[ s[ pun[ pe Apostol s[ zic[ “Tat[l nostru”, ]ntr-o duminic[, ]n cadrul sfintei liturghii. F[cur[ preg[tirile ]n mare tain[, ca s[ nu prind[ Bologa de veste =i s[ le z[d[rniceasc[ planul... }n sfâr=it, ]n ziua stabilit[ so\ii Bologa luar[ loc ]n strana dreapt[, ca de obicei, iar Apostol, ]n fa\a lor, ]n h[inu\e noi, mai palid =i cu ochii aprin=i de emo\ie. Doamna Bologa l[crima =i tremura, ]nchinându-se ]nfrigurat[ =i fr[mântând 43
ne]ncetat c[rticica de rug[ciuni... Apoi venind momentul rug[ciunii, se plec[ speriat[ peste stran[ =i-i =opti: “Acuma, pui=orule...” Cu fruntea sus, cu mers ap[sat, Apostol trecu ]n fa\a u=ii ]mp[r[te=ti, c[zu ]n genunchi, ]mpreun[ mâinile... Peste o clip[ glasul lui sub\ire ca un fir de m[tase alb[ fâlfâia ]n t[cerea ]necat[ de respira\ii, se ridica spre tavanul ]nstelat, se cobor] printre sutele de oameni... Ochii lui v[zur[ la ]nceput, ]n altar, pe protopopul Groza zâmbindu-i cu blânde\e =i ]ncurajându-l; pe urm[ ]ns[ r[mase numai crucea aurit[, sus, parc-ar fi plutit ]n v[zduh... Apoi, tocmai ]n clipa când se ]nchina, la ]ncheierea rug[ciunii, se deschise deodat[ cerul =i, ]ntr-o dep[rtare nesfâr=it[ =i totu=i atât de aproape ca =i cum ar fi fost chiar ]n sufletul lui, ap[ru o perdea de noura=i albi, ]n mijlocul c[rora str[lucea fa\a lui Dumnezeu ca o lumin[ de aur, orbitoare, ]nfrico=[toare =i ]n acela=i timp mângâietoare ca o s[rutare de mam[... Din str[lucirea dumnezeiasc[ ]ns[ se limpezea o privire vie, infinit de blând[ =i de m[rea\[, care parc[ p[trundea ]n toate adâncurile =i ascunzi=urile... Ar[tarea aceasta a durat numai o clip[ =i a fost atât de nem[rginit de dulce, c[ inima lui Apostol =i-a oprit b[t[ile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnav[. Totu=i, sufletul ]i era atât de plin de fericire, c[ ar fi fost bucuros s[ moar[ atunci acolo, privind minunea dumnezeiasc[... Când se ]ntoarse la loc, p[ru schimbat la fa\[. Pe obrajii albi, ochii alba=tri erau ca dou[ izvoare de lumin[. — M[icu\[, am v[zut pe Dumnezeu! murmur[ copilul cu ]nsufle\ire, ]n vreme ce doamna Bologa ]ncerca s[-=i =tearg[ lacrimile cu batista ud[ de plâns. Vedenia lui Apostol d[du prilej la oarecare controverse ]n casa Bologa. Protopopul =i d-na Bologa credeau cu t[rie c[ bunul Dumnezeu, printr-o gra\ie deosebit[, a ar[tat ast44
fel calea pe care trebuie s[ mearg[ b[iatul ]n via\[; avocatul, dimpotriv[, c[uta s[ le documenteze c[ toat[ “minunea” e numai rezultatul exalt[rii religioase a copilului... }n cele din urm[, neizbutind a-i convinge, Bologa se sup[r[, le imput[ c[ vor s[-i ]mboln[veasc[ feciorul, umplându-i mintea fraged[ cu fantasmagorii pope=ti =i, fiindc[ el, ca tat[, e r[spunz[tor de s[n[tatea sufleteasc[ a lui Apostol, interzise pe viitor asemenea exhibi\ii odat[ pentru totdeauna. Clasele primare le f[cu acas[, având pe doamna Bologa ca instructoare. Bologa ]i controla pe amândoi ]n fiecare sâmb[t[, cu o severitate din ce ]n ce mai stra=nic[, parc[ ar fi avut ]n fa\a lui ni=te complici ]ntru a-l trage pe sfoar[. De=i Apostol era silitor, tat[l hot[r] s[-l trimit[, pentru cursurile secundare, la liceul din N[s[ud, spunând c[ copilul trebuie s[ ia contact cu oamenii =i cu lumea. }n realitate Bologa, nemul\umit de educa\ia ultrareligioas[ ce o primea copilul acas[, ]n ciuda prescrip\iunilor lui, voia s[ curme r[ul cât mai era vreme. }l d[dur[ ]n pensiune la profesorul de matematic[, prieten bun cu Bologa, ca s[ fie bine ]ngrijit =i supravegheat, ca acas[. Când plecar[ p[rin\ii =i r[mase singur, Apostol fu cuprins de o spaim[ dureroas[. Se sim\i p[r[sit, izgonit, str[in =i neputincios. +i nici m[car nu putea plânge, de team[ s[ nu-l ia ]n râs copiii gazdei. }n clipa ]ns[ când ]i era sufletul mai stors de n[dejde, a v[zut ]n peretele od[i\ei o icoan[ cu Isus Hristos r[stignit pe cruce. +i atunci toat[ ]ntristarea i-a disp[rut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu ]i alina inima... Parva fiind aproape de N[s[ud, doamna Bologa venea ]n fiecare lun[ s[-l vad[, s[-l mângâie... Dar Apostol p[rea acuma vesel =i mul\umit. Cartea ]l pasiona. La sfâr=itul anului =colar, mergând acas[ ]n vacan\[, prezent[ cu bucurie tat[lui 45
s[u un certificat str[lucit. — Te felicit! ]i zise Bologa, dup[ ce citi cu luare-aminte, strângându-i mâna ca unui prieten. Strângerea aceasta de mân[ ]i f[cu o impresie curioas[. Pentru ]ntâia oar[ sim\ea c[ tat[l s[u ]l iube=te. Pân[ atunci i se p[ruse c[ dragostea trebuie s[ fie neap[rat cu lacrimi =i râzg[ieri. Acuma ]n\elese c[ exist[ =i iubiri re\inute, b[rb[te=ti. De altfel, chiar =i el devenise mai discret ]n dezv[luirea sentimentelor. }i pl[cea s[ fie privit ca om serios. Prietenii lui cei mai buni, Alexandru P[l[gie=u =i Constantin Boteanu, erau cu trei-patru ani mai mari ca dânsul. Când termin[ clasa a patra =i aduse iar certificatul, Bologa crezu nimerit s[-i spun[ câteva cuvinte grave, de fa\[ cu doamna Bologa, ]n picioare. Dup[ o introducere cu cita\ii latine=ti, ]i evoc[ amintirea str[bunului tras pe roat[ la AlbaIulia =i apoi urm[ cu glas falnic: — De azi ]ncolo, fiul meu, e=ti b[rbat. Dac[ ar fi nevoie, e=ti preg[tit s[-\i po\i câ=tiga singur o pâine. Intrând ]n cursul superior, orizontul are s[ \i se l[rgeasc[. Vei pricepe multe lucruri nev[zute, c[ci via\a =i lumea sunt pline de taine grele. S[ n[zuie=ti mereu a dobândi stima oamenilor, =i mai ales pe a ta ]nsu\i. De aceea sufletul t[u s[ fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba =i vorba cu fapta, c[ci numai astfel vei ob\ine un echilibru statornic ]ntre lumea ta =i lumea din afar[! Ca b[rbat, s[-\i faci datoria =i s[ nu ui\i niciodat[ c[ e=ti român!... }n clasa a cincea, spre Cr[ciun, ]ntr-o or[ de matematic[, Apostol fu chemat pu\in afar[. }n coridor a=tepta vizitiul lor, cu c[ciula =i cu biciul ]n mân[. — Ei, ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol tulburat. — Bine, domni=orule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inim[, =i m-a trimis doamna s[ te aduc =i 46
pe d-ta la ]nmormântare... Pân[ ]n Parva, Apostol a plâns ]n ne=tire... }nmormântarea a fost impozant[. Mii de oameni au petrecut co=ciugul la groap[, =i multe cuvânt[ri jalnice. Pe urm[, câteva zile, Apostol a stat acas[. Nu mai plângea, dar =edea ceasuri ]ntregi ]ncremenit ]n fa\a unei fotografii care reprezenta pe tat[l s[u ]ntr-o poz[ dârz[, amenin\[toare. (Era f[cut[ la Cluj, pe când se ]ntorcea din temni\[.) }nainte ]i fusese fric[ de fotografia aceasta. Acuma ]l rodeau remu=c[ri. Sim\ea ]mprejur ]ntreb[ri fâlfâind cu aripi negre =i nu ]ndr[znea s[ le priveasc[. }=i zicea mereu c[ n-a =tiut s[-l pre\uiasc[, ]=i amintea ]ndrum[rile lui severe =i-i era team[ necontenit s[ nu se d[râme ceva, undeva, =i nu-=i d[dea seama ce =i unde... Doamna Bologa, ]ngrijorat[ de jalea lui, ]i zise, a treia zi, foarte blând =i duios: — Las[, dragul mamei... Ce s[ facem? A=a a vrut Dumnezeu... — De ce? ]ntreb[ deodat[ Apostol, privind-o cu ni=te ochi goi. Mama ]i r[spunse ceva, dar el nu mai ]n\elese vorbele ei, c[ci ]n clipa când a rostit ]ntrebarea, a sim\it cum i se d[râm[ ]n suflet, cu zgomot ]ngrozitor, o cl[dire veche, cu temelii ca r[d[cinile stejarului. “Am pierdut pe Dumnezeu”, ]i fulger[ prin minte, ]nchizând ochii cu fric[, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]mpiedice ruina. Avea impresia foarte clar[ c[ se pr[bu=e=te ]ntr-o pr[pastie f[r[ fund =i nu se poate opri, nu se poate ag[\a de nimic. Aceasta ]ns[ a \inut numai un moment, sau poate nici atâta, iar pe urm[ a r[mas cu o groaz[ crâncen[ ]n inim[, ca =i când s-ar fi trezit, ]n miez de noapte, singur, ]ntr-un cimitir imens, f[r[ s[ =tie ]ncotro s[ apuce... Se ]ntoarse la N[s[ud buim[cit, cu sufletul zdren\uit de 47
]ndoieli =i sigur c[ =i-a pierdut rostul ]n lume. Un r[stimp a mai ]ncercat s[-=i recl[deasc[ din d[râm[turi o cas[ nou[. Observa ]ns[ c[ de sub fiecare piatr[ izbucnea câte-o ]ntrebare dureroas[ =i f[r[ r[spuns... Str[daniile acestea zadarnice, cu chinurile lor neostoite, ]l obosir[ repede. Dar apoi peste ele se ]n[l\[, ca un steag biruitor, dorin\a de-a cunoa=te, de-a g[si r[spunsuri precise la toate ]ntreb[rile tulbur[toare... Ca “abiturient” a petrecut vacan\a ]n consf[tuiri cu mam[sa =i cu protopopul Groza care, amintindu-=i ar[tarea cereasc[ de odinioar[, doreau s[-l ]ndrepte spre cariera preo\easc[. Apostol ]ns[ nici nu voia s[ aud[ de teologie. Acuma era aproape de dou[zeci de ani, ]n[ltu\, foarte zvelt, cu o frunte alb[ foarte fr[mântat[, cu p[rul castaniu lung =i dat pe spate, având ceva din ]nf[\i=area tinerilor de la ]nceputul secolului trecut, gata s[ moar[ pentru un dor. Pe cât inima ]i clocotea de o poft[ de via\[ n[prasnic[, pe atât mintea lui se zbuciuma cu ]ntreb[ri tainice, suferind fizice=te de câte ori, ]n c[utarea explica\iei, se izbea de zidurile ]nceputului =i sfâr=itului ]ntre care e m[rginit[ cuno=tin\a omeneasc[. Se f[cuse gânditor, chiar vis[tor, cu apuc[turi romantice, cu hot[râri ]nc[p[\ânate. Doamna Bologa spunea, cu o u=oar[ umbr[ de p[rere de r[u, c[ seam[n[ la caracter cu r[posatul, ceea ce pe Apostol ]l m[gulea, c[ci, cu cât cre=tea, cu atât admira mai mult ]n\elepciunea tat[lui s[u, silindu-se din r[sputeri barem s[-l egaleze... Când ]=i d[du seama c[ rezisten\a f[r[ argumente nu va convinge pe maic[-sa =i mai ales pe Groza, le declar[ ritos c[ el de mult nu mai crede ]n Dumnezeu =i prin urmare nu-=i poate alege o carier[ bazat[ pe ]n=el[ciune. Protopopul se indign[ =i plec[ f[r[ s[-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o s[pt[mân[ ]ntreag[, rugându-se Atotputernicului s[-i ]ntoarc[ b[iatul pe calea cea bun[. 48
Apostol se hot[râse de mult s[ urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se ]nte\i =i, ca s[ frâng[ cerbicia fiului r[t[cit, pov[\ui pe doamna Bologa s[-i refuze mijloacele b[ne=ti. Abiturientul se posomor]. Câteva zile de-a rândul avu lungi consf[tuiri cu singurul s[u prieten din Parva, cu Alexandru P[l[gie=u, care f[cuse cursul de notar =i acuma era practicant, ]n a=teptare s[ ias[ la pensie notarul b[trân =i s[-i ia locul. Drept urmare a consf[tuirilor, Apostol se repezi pân[ la N[s[ud, se mai sf[tui =i cu fosta lui gazd[, =i cu directorul liceului, iar rezultatul fu o peti\ie c[tre Ministerul Instruc\iei, ]n care solicita o burs[ de la stat. Peste vreo trei s[pt[mâni veni =i r[spunsul: i s-a acordat un loc ]ntr-un “colegiu studen\esc” la Budapesta, ceea ce ]nseamn[ pensiune complet[ =i chiar câteva coroane pe lun[, de buzunar. La Universitate a ]ntâmpinat greut[\i a=teptate =i nea=teptate. Le-a biruit cu o ]nsufle\ire aprig[. A ]nv[\at ungure=te =i nem\e=te ]n câteva luni, ]ncât primul examen ia adus felicit[ri =i o invita\ie la mas[ din partea profesorului de filozofie, b[trân, s[rac =i nobil. }ntre profesor =i elev s-au statornicit ni=te leg[turi ca ]ntre un duhovnic =i un dreptcredincios. Cunosc[tor al sufletului omenesc, profesorul a ]n\eles repede neastâmp[rul lui Apostol =i l-a ]ndr[git. I se p[rea c[ tân[rul acesta, ros pân[ ]n temelii de ]ndoieli, e reprezentantul tipic al unei genera\ii care, pierzând credin\a ]n Dumnezeu, se ]nver=uneaz[ a g[si ceva ]n afar[ de sufletul omului, un Dumnezeu =tiin\ific, lipsit de taine =i de necunoscut, un adev[r absolut, ]n dosul c[ruia s[ nu mai fie nimic, ]n care s[ se cuprind[ =i s[ se l[mureasc[ chiar =i neantul... Senin[tatea =i simpatia profesorului au potolit ]ncetul cu ]ncetul avântul studentului. Chiar ]n prima vacan\[ universitar[ Apostol a venit acas[ cu o “concep\ie de 49
via\[” pe care toat[ vara a explicat-o lui Alexandru P[l[gie=u, devenit notar ]n Parva. — Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme, spunea studentul cu o ]ncredere parc-ar fi descoperit piatra filozofal[. O lic[rire de con=tiin\[ trec[toare... Numai colectivitatea organizat[ devine o for\[ constructiv[, drag[ prietene! Singularizat, omul se pierde, pe când ]ntr-o colectivitate orice sfor\are ]=i g[se=te locul ei =i toate ]mpreun[ contribuie la ]n[l\area fiec[rui individ, precum activitatea comun[ a tuturor colectivit[\ilor apropie omenirea de Dumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nou[zeci la sut[ cel pu\in din munca creierului omenesc se risipe=te. }nchipuie=te-\i ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organiza\ie perfect[, sfor\[rile mintale ale tuturor oamenilor spre aceea=i \int[!... Câ\i oameni tr[iesc azi pe p[mânt? Dou[ miliarde, s[ zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dac[ dou[ miliarde de kilograme de materie cenu=ie, ]ntr-un avânt comun, ar porni la asaltul por\ilor ]nchise? — Adic[, mai pe române=te, s[ facem ceea ce facem cu to\ii, zise notarul. S[ ne facem datoria c[tre stat, nu-i a=a?... Apoi asta spun =i legile noastre... — Nu, nu legile... Con=tiin\a s[-\i dicteze datoria, nu legile... Mare deosebire! se ]nfl[c[r[ Apostol, re]ncepând furtunos explica\iile. Doi ani de zile, ]n Budapesta, =i-a pus la ]ncercare “concep\ia de via\[” ]n toate ]mprejur[rile, =i dup[ fiece ]ncercare i se p[rea mai bun[, mai mul\umitoare. Via\a ]n capital[ ]ns[ ]i era nesuferit[. Zgomotul str[zilor, egoismul oamenilor, mecanizarea vie\ii ]l sup[rau. Râvnea civilizarea sufletului =i aceasta i se p[rea c[ nu se poate dobândi ]n marile aglomera\ii de oameni. }n mijlocul naturii se sim\ea liber =i mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, 50
fugea de ora=. Dealurile din jurul Budei le cuno=tea ]ntocmai ca ]mprejurimile Parvei... Numai când venea acas[ observa c[ =i-a potrivit via\a pe un calapod care aici nu era deloc pre\uit. }n Parva i se cl[tina concep\ia =i avea nevoie de sfor\[ri ca s[ nu i se sf[râme. Statul, aici, era privit ca un vr[jma=... Tocmai ]n vacan\a a treia a g[sit argumentul mul\umitor, ]ntr-o discu\ie cu avocatul Dom=a, care, dup[ moartea b[trânului Bologa, a f[cut avere ]n Parva. — Eu nu afirm c[ statul nostru e bun! a strigat Apostol cu o inspira\ie subit[. Nu afirm deloc... Dar cât[ vreme exist[, trebuie s[ ne facem datoria... Da\i-mi un stat mai bun, =i m[ ]nchin. Altfel ]ns[ vom c[dea ]n anarhie, domnule Dom=a! }n via\[ trebuie s[ cont[m pe realit[\i, nu pe dorin\i! Avocatul Dom=a ]l iubea =i-i prevedea un viitor str[lucit, de altfel ]mpreun[ cu to\i domnii din Parva =i chiar cei din N[s[ud. Se spunea c[ Apostol e r[sf[\atul facult[\ii =i c[ are s[ ajung[ negre=it profesor la Universitate. De aceea Dom=a ]i f[cea pu\in[ curte, ]n speran\a c[ ]i va atrage aten\ia asupra domni=oarei Marta, o feti\[ de vreo =aptesprezece ani, dr[g[la=[ =i istea\[ cum nu s-a mai pomenit pe valea Some=ului, =i care, pe deasupra, avea o zestre boiereasc[, fiind singura odrasl[ a ]nsu=i domnului Dom=a. }ntr-o bun[ zi, dorind s[ continue discu\ia, Apostol f[cu o vizit[ avocatului. Nu-l g[si acas[, dar ]l primi domni=oara Marta. St[tu o jum[tate de or[, vorbind cu domni=oara numai despre nimicuri =i crezând mereu ca va sosi Dom=a. A doua zi reveni =i iar =ezu o jum[tate de or[ cu Marta. Apoi o s[pt[mân[ ]ntreag[, ]n fiecare zi, mereu la aceea=i or[ =i din ce ]n ce mai bucuros c[ nu era acas[ avocatul. +i, peste alt[ s[pt[mân[, spuse radios doamnei Bologa: — Mam[, =tii c[ am s[ m[ logodesc cu fata lui Dom=a? Doamna Bologa ]ncremeni. Marta i se p[rea prea cochet[ 51
=i u=uratic[. O fat[ crescut[ ]n voia soartei — doamna Dom=a murise de vreo patru ani — nu poate fi o so\ie potrivit[ pentru Apostol. }ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Chem[ iar[=i ]ntr-ajutor pe protopopul Groza. Toate ]n zadar. Logodna se f[cu, f[r[ ceremonie, ]n familie, stabilindu-se ]ns[ c[ nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, dup[ logodn[, sosi ]n Parva un locotenent de vân[tori imperiali, foarte \an\o= =i ]ncrezut, feciorul judec[torului ungur. Apostol ]l privi cu dispre\, zicând c[ e gol =i sec, pe când Marta ]l g[si interesant =i dr[gu\... Duminica urm[toare avu loc “balul filantropic”. De=i Apostol nu era dansator, ]n seara aceea a dansat cu furie, ca nu cumva s[ r[mâie mai prejos de “cellalt”. Locotenentul ]ns[ a jucat pu\in =i numai cu vreo trei fete, ]ntre care =i cu Marta. +i atunci, pe fa\a ei, Apostol a v[zut o mândrie =i o bucurie r[u ascuns[... }n trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otrav[. Se sim\ea nenorocit =i-l b[teau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul ]n inima Martei =i era sigur ca Marta alege uniforma str[lucitoare, pintenii... +i el care, ca fiu de v[duv[, nici n-a f[cut armata! }ntr-un moment de disperare socoti c[ ar fi bine s[ renun\e la favoarea legii militare, s[ se ]ntoarc[ peste un an ]n hain[ de ofi\er =i s[-i arate Martei c[ poate fi =i el ca “cellalt”... }n orice caz, nu va l[sa nici ]n ruptul capului s[ fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindc[ e a=a, el o iube=te mai mult. Are s[ lupte =i s-o cucereasc[ definitiv. Dac[ ea nu e ]n stare s[ se ridice pân[ la el, se va cobor] el la ea. Marta ]ns[ trebuie s[-l iubeasc[ numai pe el! Atunci ]ncepur[ s[ umble zvonuri de r[zboi =i ]ntr-o bun[ zi locotenentul chiar trebui s[-=i curme concediul =i s[ plece ]n mare grab[ la regiment. Apostol se duse a doua 52
zi la Marta, triumf[tor. Când veni ]ns[ vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: — Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol ]ng[lbeni. Se hot[r] s[ strice logodna, s[ recunoasc[ f[r[ ]nconjur c[ mam[-sa a avut dreptate =i s[-=i vaz[ de c[r\ile lui... Dar asta ar ]nsemna o la=itate. Dac[ ]n prima ciocnire cu via\a se d[ b[tut, atunci ce va fi viitorul? Apoi, peste fr[mânt[rile lui, izbucni r[zboiul... +i concep\ia de via\[, cl[dit[ =i cârpit[ ]n trei ani de chibzuiri, se zdruncin[ din temelii. R[zboiul nu intrase ]n socotelile lui. +i totu=i acuma trebuia o hot[râre... Se sf[tui cu P[l[gie=u, f[r[ rezultat. P[l[gie=u declar[ categoric c[ “to\i trebuie s[ ne facem datoria c[tre patrie”. P[rerea aceasta ]ns[ era a unui reprezentant al statului, deci impus[, =i nu izvorât[ dintr-o convingere liber[... Apostol, ]n sufletul s[u, credea c[ cel mai bun lucru ar fi s[ ignoreze r[zboiul, ca ceva anormal. Da, dar dac[ mâine va fi chemat =i el ]n armat[? — Vezi, dragul mamei, ]i zise doamna Bologa, ]ngrijorat[, dac[ ne ascultai pe noi =i te duceai la teologie, azi ai fi preot =i nici capul nu te-ar durea de r[zboiul lor... Pe când acuma, Dumnezeu =tie... Mai mult ca s[ se ispiteasc[ pe sine ]nsu=i, Apostol r[spunse: — Zilele acestea am s[ plec =i eu la datorie... Doamna Bologa, speriat[ =i revoltat[, ]ntreb[: — S[-\i primejduie=ti tu via\a? Pentru cine =i pentru ce? — Pentru patrie, murmur[ studentul cu un zâmbet nehot[rât. — Noi n-avem patrie! strig[ atunci mama, indignat[. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce ]n picioare caii muscalilor! Trimise ]ndat[ dup[ protopopul Groza =i ]mpreun[ c[utar[ s[-i scoat[ din minte gândurile nesocotite. Nehot[rârea lui 53
Apostol se zvârcolea. Ie=i pe strad[ buim[cit =i nimeri tocmai la Dom=a acas[. — Cum, tu? Speran\a noastr[? S[ te ba\i tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastr[ nu e=ti deloc obligat s[ te ]mbulze=ti la datorie, ba chiar dimpotriv[! — +i totu=i ideea? zise Apostol f[r[ convingere. — Ce idee?... Când e via\a omului ]n joc, dai dracului toate ideile... Noi trebuie s[ a=tept[m, Apostole! Lozinca noastr[ s[ fie: rezerva... — Rezerva ]nseamn[ pasivitate =i pasivitatea e mai rea ca moartea... — Pasivitatea p[streaz[ intacte speran\ele, pe când activitatea acum e egal[ cu nimicirea. Apostol t[cu. }n sufletul lui se ]nchegase convingerea c[ nu trebuie s[ plece. Dar nu apuc[ s[ spun[ nimic lui Dom=a, c[ci se pomenir[ cu Marta, care tocmai se ]ntorcea de la o prieten[. Avocatul, ca de obicei, ]i l[s[ singuri... — Toat[ lumea pleac[ la r[zboi, zise Marta. }n privirea ei, ]n glasul ei, Apostol sim\i o tremurare ciudat[. Marta se gândea la “cellalt”. Un ceas st[tur[ de vorb[, =i toat[ vremea Apostol v[zu c[ logodnica lui e ca o str[in[, ]n\elegând ]ns[ c[, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi sufletul ]ntreg... Un ceas =ov[i, apoi la plecare se uit[ adânc ]n ochii ei =i zise cu hot[râre: — Poimâine voi pleca la r[zboi! Marta avu un zâmbet de necredin\[, dar numai o clip[. }n clipa urm[toare obrajii ei se ]mbujorar[, privirea i se ]nfl[c[r[, plin[ de mândrie, =i apoi, cu o mi=care p[tima=[, se repezi la Apostol si-l s[rut[ pe buze... +i Apostol, ]n s[rutarea aceasta, ]=i sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj =i s-a prezentat la cercul de recr54
utare, unde un colonel de=irat l-a felicitat c[lduros. Când sa ]mbr[cat ]n uniform[ =i s-a uitat ]n oglind[, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de mar\ial i se p[rea c[ s-a f[cut. De altfel, ]n ora= clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, ]n cafenele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli, parc[ r[zboiul i-ar fi sc[pat dintr-o primejdie grozav[ sau le-ar fi f[g[duit o fericire cereasc[. }n atmosfera aceasta, ultimele r[m[=i\e de =ov[ire se topir[ ca ni=te stropi de cear[. Se sim\ea mândru =i fericit ]n uniforma cochet[ de artilerie =i saluta \eap[n pe to\i militarii ce-i ]ntâlnea, adânc convins c[ =i astfel ]=i ]mpline=te datoria c[tre \ar[. Dou[ luni a urmat =coala de artilerie, apoi a fost trimis pe front. Pe urm[ l-au numit ofi\er, a fost r[nit o dat[ u=or =i a doua oar[ greu, ]ncât a stat dou[ luni ]n spital =i o lun[ ]n concediu acas[, a fost decorat de trei ori, ]naintat locotenent... toate ]n vreme de doi ani. R[zboiul a luat locul de frunte ]n concep\ia lui de via\[, din care odinioar[ vruse s[l elimine. Acuma ]=i zicea c[ r[zboiul e adev[ratul izvor de via\[ =i cel mai eficace element de selec\iune. Numai ]n fa\a mor\ii pricepe omul pre\ul vie\ii =i numai primejdia ]i o\ele=te sufletul... Pe urm[ a fost la Curtea Mar\ial[ care a judecat pe Svoboda... Pe urm[ au venit spânzur[toarea =i ochii condamnatului... =i doina ordonan\ei, sub fereastr[, care nu mai ]nceteaz[ deloc, ca o mustrare... 3 — Don' locotenent, e târziu, vremea cinei... Apostol Bologa deschise ochii, z[p[cit. Lâng[ pat, ordonan\a morm[ia blând acelea=i cuvinte, ca o bab[ cu farmece. 55
— Ce-i, Petre? Am dormit? ]ntreb[ locotenentul, s[rind ]n picioare =i uitându-se repede la ceasul-br[\ar[. Ei, poftim! Am ]ntârziat de la mas[... +i numai tu e=ti de vin[, c[ nu =tiu pe unde tot umbli, ]n loc s[-mi fii de ajutor... Dojenind de Petre, ]=i d[dea bine seama c[ vrea s[-=i impute amintirile care l-au cuprins ]n mrejele lor =i de care ]i era team[ ca de ni=te remu=c[ri neiert[toare. Gr[bit s[ plece, nu-=i g[si casca =i morm[i: — F[ lampa mai mare, c[ parc[ suntem ]ntr-o cript[... De lâng[ lamp[, ordonan\a ridic[ o scrisoare =i i-o ]ntinse: — A venit de la amiaz[, dar cu v[lm[=agurile astea... Apostol lu[ scrisoarea, se uit[ la adres[ =i r[mase câteva clipe cu ochii la Petre, ca =i cum n-ar fi ]ndr[znit s-o citeasc[. “Iat[, mi-e fric[ =i de slova mamei, se gândi cu am[r[ciune. Atâta m-a f[cut de la= execu\ia unui tr[d[tor!” Apoi se a=ez[ mânios pe lavi\[, trase lampa mai aproape, rupse plicul =i citi pe ner[suflate: “Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremur[ inima de grija ta, c[ de o s[pt[mân[ n-am primit nici o =tire =i pe aici geme p[mântul de oaste =i c[tane, de tr[im mereu cu frica ]n sân. Totu=i sunt pu\in mai lini=tit[ de când am auzit c[, pe unde e=ti tu, s-au potolit b[t[liile. O, dare-ar Dumnezeu s[ se sfâr=easc[ odat[, c[ de at[ta r[zboi ni s-a acrit sufletul =i ne-au secat lacrimile. Tot a=tept[m s[ ne pomenim cu tine pe acas[, m[car pe câteva zile, c[ al\i ofi\eri cap[t[ concedii des. +i noi avem ]n gazd[ un maior, tare de treab[, polonez. Bietul om toat[ ziulica ofteaz[ de dorul familiei, c[-i ]nsurat =i are =ase copii... +tii, dragul mamei, c[ pe protopopul Groza l-au luat =i l-au dus ]n internare prin |ara Ungureasc[, fiindc[ P[l[gie=u l-a pârât c[-i periculos pentru lini=tea comunei. O, Doamne, 56
mare-i r[bdarea =i ]ndurarea ta! Ba P[l[gie=u se mai laud[, chiar =i fa\[ de mine, c[, de ar fi vrut el, ar fi putut face s[-l =i sp[nzure, c[ — zice — mâna lui e grea când vede c[ oamenii nu se astâmp[r[. Dar zice c[ i-a fost mil[ de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mul\umit numai cu internarea. C[, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca s[ nu ne lep[d[m limba str[mo=easc[ =i nici credin\a ]n Dumnezeu, ci s[ le p[str[m cu sfin\enie. +i din pricina aceasta l-au ridicat =i l-au ]nchis, iar comuna a r[mas numai cu diaconul, s[ fac[ slujba =i la biserica cea mare, =i peste ap[, ]n bisericu\a din Ierusalim... Eu m[ tot rog fierbinte bunului Dumnezeu =i tare mi-e n[dejdea c[ rug[ciunile noastre vor g[=i mil[ =i ]ndurare ]n ceruri! De multe ori m[ gândesc =i m[ cutremur, ce-ar fi dac[ ar tr[i bietul tat[l t[u? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate c[ nici tu n-ai fi unde e=ti, c[ci el nu te-ar fi l[sat pentru nimica-n lume. Dar eu, s[rman[ v[duv[, ce s[ fac? Plâng =i m[ rog lui Dumnezeu s[-\i poarte de grij[ =i s[ te apere =i s[-\i lumineze sufletul =i c[r[rile vie\ii... Acum barem de-ar veni odat[ pacea, s[ mai scape oamenii de chinuri =i de groaz[. C[ de când a intrat =i România ]n r[zboi parc[ via\a noastr[ e =i mai amar[, =i mai ]ntristat nie sufletul... Marta zice c[ \i-a scris mereu, dar c[ tu nu i-ai r[spuns la dou[ scrisori =i poate c[ te-ai sup[rat cine =tie de ce. Scrie-i, dragul mamei, c[ Dom=a e foarte cumsecade =i-\i poart[ de grij[ ca un p[rinte. Apoi =i fata-i bun[ =i are sufletul de cear[, doar c[-i tân[r[ =i nepriceput[ ]n via\[. Mereu ]mi spune c[ i-e dor de tine, dar iar[=i nu poate sta nici prea retras[ =i trebuie s[ mai glumeasc[ cu cei ofi\era=i de pe aici, c[ a=a-s vremurile. Dac[ ai fi tu acas[, am avea =i noi un sprijin. Dar nu-i nimic, va trece =i furtuna, =i Dumnezeu va pl[ti tuturora dup[ dreptate. Pân[ va veni ceasul mântuirii, 57
eu ]n scrisorile tale caut mângâiere =i le a=tept =i tremur când nu sosesc. C[ tu e=ti mângâierea =i n[dejdea mea pe lume, =i credin\a ]n Dumnezeu. R[mâi cu bine =i scrie-mi degrab[. Dumnezeu s[ te aib[ ]n paza lui cea bun[. A ta Mam[”. Apostol ]ndoi iar scrisoarea, o vâr] ]nceti=or ]n buzunar =i oft[, zâmbind amar =i zicându-=i: “Biata mam[! Se vede c[-i str[nepoata subprefectului lui Avram Iancu...” Cuprinsul scrisorii ]l sim\ea foarte l[murit ]n creieri, ca o ap[sare. Numai vorbele despre Marta parc[ pieriser[ f[r[ urme, de=i alt[dat[ tocmai acestea l-ar fi pus pe gânduri... Ridicând capul, ]ntâlni privirea ordonan\ei, aprins[ de o curiozitate umil[. Apostol tres[ri, ca =i cum i-ar fi fost fric[ s[ nu-i fi citit gândurile. — Oare ce-o mai fi pe la noi pe-acas[, don' locotenent? ]ntreb[ deodat[ soldatul cu glas ]nc[rcat de respect. — Ce s[ fie, Petre? Necazuri =i amar, r[spunse Apostol blând. }=i potrivi casca ]n cap, ]=i ridic[ gulerul ulancei =i ie=i ]n ograd[, urmat de ordonan\[. }n poart[ se ]ntoarse =i-i zise cu acela=i glas moale: — Ia seama, Petre, c[ mâine ]n zori plec[m ]napoi, pe front! S[ aduni deci toate catrafusele... Degeaba, Petre, tot mai bine-i acolo decât aici! 4 Popota diviziei era ]ntr-o fost[ cârcium[, al[turi de casa ]n care locuia generalul Karg. }n sala mare dinspre uli\[, cu ferestrele oblonite, ca s[ nu p[trund[ lumina afar[, mâncau ofi\erii de la cartierul diviziei, precum =i cei de la comandamentul brig[zii de artilerie, care se afla ]n sat. }n fund, ]ntro od[i\[, era popota trec[torilor, adic[ a celor ce mergeau 58
spre front sau se ]ntorceau de acolo =i trebuiau s[ z[boveasc[ un r[stimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindc[ ]ntârziase, Bologa nu mai vru s[ treac[ prin sala cea mare, ci coti prin ograd[ =i intr[ ]n tind[, unde câ\iva solda\i sp[lau vase, =tergeau tacâmuri, desfundau sticle, ]n vreme ce al\ii veneau de pe coridor, de la buc[t[ria ]ndep[rtat[, cu farfurii pline cu mânc[ruri ori cu butelii de vin... De aici o u=[ d[dea direct spre popota mare, iar alta, ]n stânga, spre cuibul trec[torilor. Un soldat se repezi =i deschise lui Bologa. }n od[i\[ erau numai dou[ mese lungi =i o canapea hodorogit[, pe care z[cea un morman de mantale, c[=ti, revolvere, s[bii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul \uguiat =i cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile =i resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mânc[ruri =i de b[uturi umpleau odaia pân[ ]n tavanul cu grinzi, sugrumând flac[ra l[mpii cu abajur de tinichea roas[. Obloanele celor dou[ ferestre erau ]nchise, iar g[urile din obloane, astupate cu =ervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele =i pe pere\i se vedeau numai câteva cadavre de plo=ni\e s[tule. }n capul mesei din stânga =edea c[pitanul Klapka. F[r[ casc[, tuns la piele, fa\a lui rotund[ r[spândea bun[tate =i blânde\e, de=i ]n ochi ]i tremura o spaim[ pe care ]ncerca so ascund[ sub un surâs pref[cut =i rece. Când p[=i Bologa ]n odaie, zgomotul de glasuri care se auzise din tind[ se curm[ brusc, ]ncât bun[-seara lui pluti singuratic[ ]ntr-o t[cere speriat[. Pân[ s[-=i lepede ]ns[ casca =i ulanca, unda de tulburare se topi =i locotenentul Gross, mai ]n glum[, mai ]n serios, strig[: — Mi se pare, Bologa, c[ \i-a fost ru=ine s[ vii mai devreme ]ntre noi? Spune drept! 59
— Ru=ine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se ]n\epat. — Parc[ noi nu =tim c[ =i tu ai votat pentru moarte? zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindc[ observase sup[rarea lui Bologa. — Ei =i? urm[ Apostol mereu dârz. }n orice caz n-am s[ dau socoteal[ decât con=tiin\ei mele, care l-a g[sit vinovat! — Con=tiin\[! oft[ deodat[ tânguitor c[pitanul Cervenko, care =edea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi con=tiin\[? Glasul acesta se ]nfipse ca un ac ]n urechea locotenentului Bologa. Vru s[ r[spund[ =i nu-i veni nimic ]n minte. Se uita la el, =i inima i se ]mblânzi. Cervenko era om voinic, sp[tos, cu o barb[ cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul =i cu ni=te ochi ]n care plângea ve=nic o suferin\[ tainic[. Bologa ]l cunoscuse ]ntr-un spital la Triest =i descoperise ]n el o inim[ ]ngereasc[. Era rutean, profesor la un liceu din Stanislau. }n fa\a ofi\erilor trecea ca un fel de menonit, fiindc[ ]n doi ani de r[zboi niciodat[ nu pusese mâna pe vreo arm[, ci mergea ]n lupte numai cu un b[\ de trestie =i cântând cântece biserice=ti. Cervenko ]nsu=i spunea sus =i tare c[ mai bine =i-ar t[ia mâinile decât s[ trag[ asupra unor bie\i oameni ca =i dânsul. Altfel, fiind extrem de con=tiincios ]n serviciu =i dispre\uitor de moarte, superiorii ]l l[sau ]n pace, mul\umindu-se a zice c[-i cam scrântit. — Fiecare ]=i face datoria cum crede, murmur[ Bologa drept r[spuns lui Cervenko, a=ezându-se la mas[ fa\[-n fa\[ cu Klapka, =i apoi porunci soldatului: Ad[-mi =i mie ceva de mâncare! Soldatul disp[ru. Peste o clip[ Gross, pu\in ]ncruntat, zise: — Nici o datorie din lume nu-mi poate impune s[ ucid pe un camarad... 60
— Camarad?! strig[ deodat[ locotenentul Varga, revoltat, s[rind ]n picioare. Tr[d[torii =i dezertorii sunt camarazii dtale?... Domnilor, v[ ]ntrece\i cu glumele! Eu, ]n orice caz, nu mai pot asculta nep[s[tor asemenea... asemenea... vorbe compromi\[toare pentru un militar care mai are ]n suflet un pic de iubire de \ar[... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofi\er activ printre cei de fa\[, c[zu ca un du= rece, reamintindu-le brusc c[ sunt pe front. Toate privirile se ]ntoarser[ spre Varga =i ]n toate lucea o ]ntrebare... Privirile acestea mul\umir[ orgoliul huzarului brun, tân[r, frumos, cu must[cioara tuns[ =i cu ]nf[\i=area ]nc[p[\ânat[. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta =i avea ambi\ia s[ fie socotit mare cunosc[tor de cai. Apostol ]l ]ntâlnise des ]n casa profesorului =i, cu toate c[ i s-a p[rut gol =i fudul, s-a ]mprietenit cu el, având altfel un suflet deschis =i leal. — }nchipuie=te-\i, dragul meu, urm[ Varga, adresânduse lui Bologa, ca omului care-i ]mp[rt[=e=te credin\ele, cu o voce calm[ ce voia s[ =tearg[ impresia izbucnirii indignate, de dou[ ore numai despre execu\ia lui Svoboda vorbim =i, ce crezi, dumnealor g[sesc vinova\i, =tii pe cine, pe cei ce lau condamnat! Varga sfâr=i surâzând batjocoritor spre Gross, risipind astfel cu totul urmele protest[rii. — Nimeni nu osânde=te cu inima u=oar[, zise Apostol gânditor. Dar când vina e evident[, e=ti silit. C[ci mai presus de om, de interesele lui particulare, e statul! — Nimic nu e mai presus de om! se ridic[ atunci Gross, gr[bit, ca nu cumva s[-i ia cineva vorba. Dimpotriv[, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de ]ntreg universul! Ce-ar fi p[mântul f[r[ de omul care s[-l vad[, s[-l iubeasc[, s[-l m[soare, s[-l ]nconjoare?... Ca =i p[mântul, universul 61
numai prin om a devenit o realitate interesant[. Altfel ar fi o zbuciumare steril[ de ni=te energii oarbe, altfel, adic[ f[r[ sufletul omului. To\i sorii universului nu pot avea alt[ menire decât s[ ]nc[lzeasc[ trupul omului care ad[poste=te gr[untele divin al inteligen\ei. Omul e centrul universului, fiindc[ numai ]n om materia a ajuns la con=tiin\a propriului s[u eu, a ajuns s[ se cunoasc[!... Omul e Dumnezeu! Locotenentul Gross, usc[\iv, sl[bit, cu barbi=on retezat =i cu ochii mici, negri, fulger[tori, comanda o companie de pionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspr[, nepl[cut[, devenea ml[dioas[ =i cuceritoare. Era ovreu =i inginer la o fabric[ de ma=ini din Budapesta. Acum se opri un moment =i se uit[ ]mprejur parc[ ar fi a=teptat o ]ntrerupere. }ntâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând c[ e farsor, Gross continu[ dispre\uitor: — Statul!... Statul care ucide!... }n spate statul nostru, ]n fa\[ statul du=man, =i la mijloc noi, cei osândi\i s[ murim ca s[ asigur[m huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale m[celul milioanelor de robi incon=tien\i! M[ mir c[... — Noi ap[r[m patria, prietene, mo=tenirea str[mo=easc[! ]l ]ntrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândr[ ]n glas. — Aici, ]n inima Rusiei, e patria d-tale? ]ntreb[ Gross cu mare dispre\. — Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, dar cu atâta sfial[, c[ nimeni nu-i lu[ ]n seam[ vorbele. — Patria noastr[ e moartea... pretutindeni =i mereu moartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adânc[. — Fiindc[ suntem la=i! strig[ Gross, ]nfl[c[rat. O singur[ clip[ de curaj general ar pune cap[t tuturor mi=eliilor! — Dac[ lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu at[ta poft[, c[ to\i se ]nseninar[. Din fericire, noi, ceilal\i, ]nc[ nam uitat c[, mai presus de orice, suntem fiii =i ap[r[torii 62
patriei, drag[ anarhistule!... Domnule c[pitan, ad[ug[ apoi c[tre Klapka, te rog, s[ nu ne judeci dup[ vorbele noastre, ci dup[ fapte! Suntem to\i prieteni =i, când ne ]ntâlnim, ne permitem mai mult decât ar fi permis. A=a ne mai r[corim =i noi pentru câte ]ndur[m... Dar ]n fa\a du=manului to\i ne facem datoria cu inim[, chiar =i Gross, de=i vrea s[ par[ un r[zvr[tit. }n al treilea an de r[zboi, dup[ ce am dat atâtea dovezi de vitejie, sl[biciunile acestea s[ ne fie trecute cu vederea! Klapka d[du din cap cu un surâs indulgent, care ]ns[ nu se potrivea deloc cu lumina ciudat[ din ochii lui bulbuca\i. Gross vru s[ protesteze, dar tocmai atunci u=a se deschise =i soldatul intr[ cu farfuriile pline, a=ezându-le dinaintea lui Bologa. Peste câteva minute, dup[ oarecare =ov[iri, convorbirea se aprinse iar[=i, mai ales ]ntre Gross =i Varga. Apostol Bologa ]nghi\ea ]n sil[. De=i nu luase nimic ]n gur[ de la prânz, nu-i era foame. Se sim\ea mereu ostenit, parc[ toat[ ziua ar fi c[rat bolovani. Ar fi dorit s[ ia parte la discu\ie, ca alt[dat[, dar nu ]ndr[znea, de team[ s[ nu observe ceilal\i cât de false =i nesincere ]i sunt vorbele. Frica aceasta ]l chinuia ne]ncetat, ]i sfâ=ia sufletul, f[r[ s[ i se poat[ ]mpotrivi. Avea impresia c[ se afl[ pe marginea unei pr[pastii =i nu cuteaz[ s[ se uite ]n adâncimea care totu=i ]l ispite=te din ce ]n ce mai st[ruitor. — Izbânda trebuie s[ vie! gl[sui Gross, patetic, gesticulând =i cu ni=te ochi tremur[tori de emo\ie. O crim[ monstruoas[ trebuie s[ nasc[ o pornire uria=[ de r[zvr[tire universal[... Trebuie! +i atunci, peste tran=eele pline de sânge, peste grani\ele br[zdate cu morminte, to\i oropsi\ii, to\i r[zvr[ti\ii, ]=i vor strânge mâinile =i, ]ntr-un avânt nimicitor, se vor ]ntoarce ]mpotriva celor ce-i exploateaz[ de 63
mii de ani, =i ]n sângele lor buh[it de trând[vie vor ]nmuia steagurile p[cii =i ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu st[pâni =i ]ntreb[ foarte blând: — Lumea urii, camarade? — Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! r[spunse Gross cu fa\a strâmbat[ de patim[. — Ura na=te ve=nic ur[, zise Apostol, cutremurându-se. Pe ur[ nu po\i cl[di, precum nu po\i pe mla=tin[... }nainte de a mai r[spunde Gross, Varga se scul[ ]n picioare =i vorbi zâmbitor: — Sta\i!... Da\i-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o interna\ional[... A=a-i, camarade?... Ei bine, uite interna\ionala! ad[ug[ cu mândrie, ridicând glasul =i ar[tând ]mprejur cu mâna pe to\i cei de fa\[. Uite!... Tu e=ti ovreu, domnul c[pitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt ungur... A=a-i?... Tu ce e=ti, b[iete? se ]ntoarse apoi deodat[ c[tre soldatul care nu mai ispr[vea de strâns masa cealalt[. — Soldat! r[spunse omul, uluit =i luând pozi\ia reglementar[. — Fire=te, to\i suntem solda\i, f[cu Varga, mul\umit. Dar te ]ntreb: ce neam e=ti? — Croat, s[ tr[i\i! murmur[ soldatul f[r[ s[ clipeasc[. — Ei, vas[zic[ croat, urm[ locotenentul c[tre ofi\eri. +i sunt sigur c[ dincolo, ]n sala cea mare sau ]n tind[, vom g[si =i polonezi, =i sârbi, =i italieni, ]n sfâr=it, toate neamurile, nu-i a=a?... +i cu to\ii lupt[m um[r la um[r pentru un ideal comun, contra du=manului comun! Iat[ interna\ionala adev[rat[, tovar[=e! sfâr=i Varga, a=ezânduse triumf[tor. — Interna\ionala crimei! zise Gross grav, ad[ugând ]ndat[ ironic: Degeaba, tu nu po\i pricepe, Varga! Ne pierdem vre64
mea. Tu e=ti b[iat de treab[, e=ti erou, dar ]ncolo... — }ncolo, adic[ ]nspre ideile tale, nici nu doresc s[ m[ apropii, c[ci pe acolo te ]ntâlne=ti cu Curtea Mar\ial[, r[spunse repede Varga, râzând mul\umit. Urm[ o t[cere =i apoi deodat[ glasul lui Cervenko, tânguitor ca o mustrare târzie: — Suferin\[ ne trebuie, mult[, imens[... Numai ]n suferin\[ cre=te =i rode=te iubirea cea mare, cea adev[rat[ =i biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uit[ ]n ochii ruteanului, l[crima\i =i totu=i str[lucitori ]ntr-o lumin[ ademenitoare. Privindu-i ]ns[ mai adânc, Bologa se sp[imânt[ =i tres[ri, ca =i când =i-ar fi aruncat c[ut[tura ]n adâncimea pr[pastiei de care se ferise toat[ seara. Vru s[ zic[ ceva =i se pomeni murmurând ]n ne=tire: — Iubirea... iubirea... — Iubirea voastr[ ]ns[ ne hr[ne=te cu gloan\e sau spânzur[tori, zise Gross cu o asprime r[ut[cioas[. Azi Svoboda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... +i ]ncaltea Svoboda a ]ncercat s[ se smulg[ din murd[rie, pe când noi ne b[l[cim mereu... — Sper c[ nu vei face apologia tr[d[rii? ]l ]ntrerupse iar grav locotenentul de huzari. — Dac[ ]n vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, ni=te tic[lo=i ar spânzura acas[ pe tat[l t[u sub o ]nvinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? — Adic[ tat[l spânzuratului?... ]ntreb[ Bologa cu ochii cât pumnii, ]ntinzând gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce na vorbit, de ce? — +i dac[ ar fi vorbit? zise Gross ]n[bu=it =i cu scârb[. Cel mult o circumstan\[ agravant[... — O, o, dar e... este — bolborosi Bologa, oprindu-se deo65
dat[ aiurit =i sim\ind o usc[ciune ciudat[ ]n cerul gurii, parc[ s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri n[prasnice. — Nimic nu poate scuza tr[darea =i de altfel un ofi\er care dezerteaz[ e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculându-se. +i, fiindc[ mâine diminea\[ trebuie s[ fim la datorie, v-a= propune s[ ne c[r[b[nim... Nu de alta, dar mi-e team[ c[, de vom mai z[bovi mult, ave\i s[ m[ convinge\i c[ dezertarea la du=man e o fapt[ vitejeasc[! }ncerc[ s[ râd[ =i, neizbutind, se duse la canapea =i-=i alese din gr[mad[ mantaua =i armele. Gross se uit[ la ceas =i zise c[tre Cervenko: — Ce facem? E târziu... de-abia o s[ putem dormi trei ore... Plecar[ to\i trei ]mpreun[ =i ]n urma lor r[mase o dâr[ grea de t[cere. C[pitanul Klapka ]ncepu ]ntr-un târziu s[ tambureze u=or cu degetele pe mas[, uitându-se pe sub sprâncene spre Bologa care se cl[tina pe scaun, cu fa\a zgârcit[ de o ]nfiorare nest[pânit[. La mas[ nu mai r[m[sese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tân[r =i posomorât, care nu scosese nici o vorb[ =i b[use câteva sticle de vin cu o l[comie de be\iv precoce, =i doctorul Meyer, un ursuz t[citurn, suferind de insomnie, cu o dragoste special[ pentru “clien\ii” lui — cum le zicea celor din tran=ee — =i luând masa totdeauna ]n od[i\a trec[torilor, f[r[ ]ns[ a se amesteca ]n discu\iile lor. Fiindc[ t[cerea devenea ap[s[toare, Klapka zise c[tre doctorul Meyer, c[utând un ton glume\: — Eu pot sta aici pân[ la ziu[, c[ tot n-am cvartir, iar soldatul ]mi p[ze=te ]n gar[ bagajele... Auzind glasul c[pitanului, Bologa se dezmetici =i vorbi repede, parc[ ar fi vrut s[-=i ascund[ o vin[: — Dac[ sunte\i obosit, v[ pute\i odihni la mine, dom66
nule c[pitan... V[ cedez bucuros patul, c[ci eu... eu am de gând s[ plec mai degrab[ la... la datorie... — Adic[ de ce n-am pleca ]mpreun[, prietene? r[spunse Klapka. Nu cunosc terenul =i am nevoie de o c[l[uz[... Mi sa spus c[ voi comanda divizionul al doilea... — Atunci sunte\i comandantul meu! strig[ Apostol ]nviorat. Un motiv mai puternic s[ v[ repet invita\ia. — Iar eu am s-o primesc, prietene, fiindc[, drept s[-\i spun, m[ cam apas[ osteneala =i emo\iile! zise c[pitanul cu o voce mai sincer[. Doctorul f[r[ somn trecu ]n odaia cea mare, iar sublocotenentul mai ceru o sticl[ de vin soldatului care nu ispr[vea deloc lucrul la masa de al[turi... }n uli\[ Klapka =i Bologa se oprir[, ascultând râsetele g[l[gioase din popot[, dominate de un glas r[gu=it, care cânta fals =i cu mare ]nsufle\ire o roman\[ sentimental[. }ntunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, =i sus, ]n cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plâng[tori. — }ncotro mergem, camarade? ]ntreb[ Klapka deodat[ cu vocea schimbat[. }n aceea=i clip[ ]ns[ la r[s[rit se ivi pe cer o trâmb[ de lumin[ alb[, tremur[toare, plimbându-se de ici-colo, gr[bit[, cercet[toare ca o iscoad[ istea\[, st[ruind pe alocuri, alintând p[mântul =i sfidând ]ntunericul... Apoi, peste un minut, se auzir[ bubuituri dese, ]n[bu=ite, dep[rtate... — Ce-i asta? f[cu c[pitanul mirat. Se spunea c[ pe aici e lini=te... când colo... — Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urm[rind cu interes lumina =i tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decât caraghios! Ru=ii ceia sunt nebuni... }nchipui\i-v[, domnule c[pitan, c[, de vreo s[pt[mân[, aproape ]n fiecare noapte ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla s[-=i bat[ joc de noi! 67
Auzi, reflector la ni=te pozi\ii fixe, unde se cunoa=te orice mu=uroi! Ridicol!... Dar =i mai ridicol, ba chiar enervant, e c[ noi nu suntem ]n stare s[ le zdrobim juc[ria! Am stricat pân[ acum atâtea obuze, de ni-e ru=ine, =i degeaba! Parc[ ar fi fermecat[ lumina lor, parc[... Bologa ]=i curm[ brusc vorba, c[ci fâ=ia de lumin[ disp[ru, l[sând ]ntunericul mai negru. R[bufniturile de tunuri mai continuar[ un r[stimp =i apoi ]ncetar[ pe rând... Cei doi ofi\eri pornir[ prin bezna deas[, cl[p[ind cu cizmele ]n noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite dup[ garduri de spini... }ntr-un târziu, mergând mereu, Klapka zise ]n =oapt[: — Ce efect ciudat a avut execu\ia de azi asupra domnilor! +i doar au fost adu=i ]nadins ca s[ se ]ntoarc[ cu groaza ]n tran=ee =i s[ spun[ oamenilor c[ e mai bine s[ ]nfrunte gloan\ele du=manului decât =treangul patriei... Foarte... foarte ciudat!... Dar dac[ tat[l osânditului a fost ]ntr-adev[r spânzurat, atunci... Apostol se uit[ repede ]napoi, ca =i cum ar fi auzit un glas din spate, pe urm[ morm[i rug[tor: — A fost vinovat... Domnule c[pitan, a fost vinovat... Sosir[ ]n col\ul ulicioarei, spre locuin\a locotenentului. Lumina alb[ chiar atunci r[s[ri iar[=i ]n v[zduh, mai aproape, mai limpede, urm[rit[ ]ndat[ de bubuituri mai furioase. — Lumina! suspin[ Bologa. Ispite=te, mereu ispite=te lumina!... Parc[ toate tunurile din lume n-ar mai fi ]n stare so ]n[bu=e... Dar ar[tarea alb[ se topi iar[=i, =i ]ntunericul ]i strânse iar ]n bra\e, ca ni=te cle=te reci. Numai ]n sufletele lor buim[cite mai st[ruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luar[ pe ulicioar[. Noroiul era mai cleios. Bologa sim\ea cum ]i tremur[ genunchii. I se p[rea c[ duce ]n spinare o 68
piatr[ de moar[. +i inima ]i era atât de sângerat[ =i totu=i atât de plin[ de o dorin\[ mare, c[ ]l tortura o trebuin\[ sfâ=ietoare s[ vorbeasc[, s[ se explice. — Domnule c[pitan, v[ rog, zise dânsul fierbinte, am fost ]ntâia oar[ ]n Curtea Mar\ial[, v[ rog... +i con=tiin\a mia poruncit... A fost vinovat, domnule c[pitan! Klapka t[cea, parc[ nici nu l-ar fi auzit. 5 Apostol Bologa ]=i lu[ ]n primire bateria, mai st[tu pu\in de taifas cu comandan\ii de sec\ie =i apoi cobor] ]n ad[postul subp[mântean s[ se odihneasc[. Se ]ntinse pe patul de scânduri. Era pr[p[dit de osteneal[ =i de nesomn, c[ci toat[ noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se u=urase, parc[ ar fi sc[pat dintr-o camer[ de tortur[ =i parc[ toate zbucium[rile ar fi r[mas acolo, ]n satul cu spânzur[toarea... De afar[ cobora o ]nfumurare de lumin[, ]n care se conturau vag intrarea ad[postului, masa improvizat[, cu h[r\i, compasuri, c[r\i =i ni=te farfurii goale, apoi aparatul telefonic ]n perete, dou[ scaune f[r[ spate, aruncate la o parte... Auzea ploaia monoton[, plicticoas[, adormitoare =i se bucura c[ ]n creieri ]i furnicau, ca =i alt[dat[, numai reflectoare, tunuri, muscali, h[r\i, decora\ii... Spre sear[ veni c[pitanul Klapka ]n inspec\ie. Bologa se ]nnour[, mai ales când c[pitanul ]i spuse c[ a v[zut celelalte baterii =i c[ aici va z[bovi mai mult, ca acas[... }i d[du toate deslu=irile, rece, scurt, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]nl[ture o apropiere ]n afar[ de serviciu. Klapka ]l ascult[ gânditor, privindu-l mereu ]n ochi cu o st[ruin\[ care pe Bologa ]l z[p[cea =i-l f[cea s[-=i reaminteasc[ ]ntâlnirea lor de ieri, ]n 69
fa\a spânzur[torii. La sfâr=it apoi c[pitanul ]i zise deodat[ cu un glas ]n care vibra o sinceritate cald[: — E=ti o inim[ de aur, Bologa!... Da, da, o inim[... De aceea mi-e=ti drag ca un frate! Locotenentul avu o tres[rire nervoas[. Nu ]n\elegea ce vrea Klapka =i un moment i se p[ru c[-l ispite=te. }n ureche ]ns[ ]i r[sunau cuvintele blânde, tulbur[toare, care totu=i ]l sp[imântau, ca =i când l-ar fi târât spre o primejdie. — Te-am v[zut asear[ cum te-ai chinuit, urm[ c[pitanul. Toat[ seara =i toat[ noaptea. +i te-am ]n\eles. Poate c[ numai eu te-am ]n\eles, fiindc[ eu... Da, da!... Nu te uita c[ am t[cut! Trebuie s[ t[cem! Mereu s[ t[cem! Altfel... — Domnule c[pitan, cred c[ v[ ]n=ela\i, cred c[... zise Bologa aspru, aproape cu ur[. +i nu =tiu ce v[ face s[-mi atribui\i... Klapka zâmbi cu atâta bun[tate, c[ Apostol se ]ncurc[ de tot =i se opri ]n mijlocul frazei. — De ieri, de la primul schimb de priviri, am ]n\eles c[ vezi ]n mine un du=man, relu[ c[pitanul. Nici nu mi-ar fi p[sat de du=m[nia ta, dac[ pe urm[, când se zvârcolea fratele meu ]n =treang, nu \i-a= fi v[zut ochii plini de lacrimi... Nu protesta! Nu \i-ai dat seama, dar ai l[crimat... =i lacrimile acelea \i-au dezv[luit inima ]ntreag[... Bologa mai ]ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Zadarnic. C[pitanul p[rea c[ simte o nevoie nebiruit[ de a-=i crea un prieten cu care s[ ]mpart[ o povar[ sufleteasc[. Ne]ncrederea locotenentului ]l f[cea s[ =ov[ie, =i totu=i ]nfrico=area singur[t[\ii ]l ]mboldea mereu s[ se apropie. Astfel ]i spuse cum a aflat asear[, de la un c[pitan ungur, c[ Bologa e român, dar ofi\er model =i patriot incomparabil. Atunci s-a ]ntristat, crezând c[ lacrimile au fost ]n=el[toare. A cunoscut mul\i ofi\eri români ]n r[zboi =i cu to\i s-a ]n\eles ca =i când ar fi 70
fost fra\i de sânge. Cum oare s[ nimereasc[ tocmai aici un renegat? Pe urm[, la mas[, a priceput tot, c[ci la fel se ascunde =i dânsul de doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor b[trân, de a-=i ar[ta sim\[mintele cele fierbin\i =i purtând ve=nic o masc[ pe obraz. De altfel, pentru el primejdia e =i mai mare decât pentru Bologa, ]ntâi fiindc[ e ceh, =i to\i cehii sunt suspec\i, apoi fiindc[... Nu-i m[rturisi al doilea motiv, ci, dup[ o mic[ pauz[, ]i povesti c[ el e din Znaim, ora= ceh foarte dr[gu\ =i curat, =i c[ p[rin\ii l-au dat la =coala militar[ ca s[-=i câ=tige mai curând pâinea, deoarece erau mul\i fra\i =i f[r[ avere. A ie=it cadet la optsprezece ani, dar via\a militar[ nu i-a pl[cut. }n vara când a fost ]naintat sublocotenent =i s-a dus acas[ ]n concediu, s-a amorezat nebun de fata unui profesor, tot din Znaim. A vrut s-o ia de nevast[, dar iubita lui n-avea zestrea reglementar[, ba chiar nici un fel de zestre. Atunci, fiindc[ nu putea renun\a la fat[, s-au logodit. El s-a hot[rât s[-=i creeze o carier[ nou[, iar ea s-a leg[tuit s[-l a=tepte. S-a ]nscris ]n aceea=i toamn[ la Drept =i s-a a=ternut pe carte. A mers greu. Serviciul ]i reteza mereu avântul, =i superiorii nu vedeau cu ochi buni str[daniile civile. Totu=i, ]n =apte ani a terminat. Era locotenent. Prin demisie a dobândit gradul de c[pitan de rezerv[, dar =i de candidat de avocat. Practica a f[cut-o ]n Znaim, aproape de logodnic[. Peste un an deschizând cancelarie de avocat, s-a putut ]nsura. C[snicia a fost rodnic[: anul =i copilul... Azi are patru, doi b[ie\i =i dou[ fete. R[zboiul a ]ntrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase ni=te fotografii =i-i ar[t[, falnic =i mi=cat, ]ntâi copila=ii pe rând, cu numele =i obiceiurile fiec[ruia, apoi pe nevast[-sa. — S[ =tii ]ns[ c[ fotografiile sunt mizerabile, ad[ug[ el cu ]nsufle\ire. Mai ales nevast[-mea... e de o mie de ori mai 71
bine, delicat[, blând[, frumoas[. Cine o cunoa=te trebuie so adore... S[rut[ fotografiile, le puse bine =i murmur[ ]nduio=at, cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi: — Din pricina lor =i de dragul lor sunt cum sunt, Bologa!... Altfel, Dumnezeu =tie, poate c[ =i eu... A=a ]ns[ nu pot... Sunt capabil de orice la=itate, numai s[ nu mor ]nainte de a-i ]mbr[\i=a, s[ m[ pot ]ntoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... +i totu=i, ]n doi ani, o singur[ dat[ am fost acas[ cinci zile! }n\elegi? O, câinii, câinii! Scrâ=ni din\ii, cu lacrimi gârl[ pe obrajii gra=i, ]nro=i\i de emo\ie. Se auzir[ pa=i coborând ]n ad[post =i Klapka se potoli brusc, ]ntorcându-se cu spaim[ spre intrare. Era un sublocotenent care venea s[ ia ]n\elegere cu Bologa ]n privin\a serviciului de noapte. — Poate s[ ne viziteze =i la noapte reflectorul =i ar fi bine s[-i preg[tim o primire triumfal[, zise sublocotenentul. Se a=ezar[ la mas[, ]ntinser[ h[r\ile, se sf[tuir[, v[zur[ unde a ap[rut reflectorul ultima dat[ =i chibzuir[ unde trebuie s[ apar[ la noapte, aprinser[ un muc de lumânare, f[cur[ socoteli =i planuri de tragere... Preocupat de reflectorul du=man, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toat[ noaptea st[tu de veghe, alergând de la postul de comand[ la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar pân[ la observatorul din linia infanteriei, agitat, parc[ ar fi fost ]n joc toat[ fericirea lui =i soarta lumii ]ntregi. Ceasurile ]ns[ trecur[, veni diminea\a, =i reflectorul nu se ar[t[. +i noaptea urm[toare la fel, =i noaptea a treia la fel... Deabia a cincea noapte, când nu credeau c[ are s[ vie, a venit iar, mai sfid[tor, mai batjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, 72
dar lumina s-a plimbat nep[s[toare peste câmpurile br[zdate de =an\uri. A doua zi, pe la amiaz[, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid =i cu ochii mai tulburi =i mai bulbuca\i ca de obicei. }i spuse c[ adineaori colonelul i-a poruncit categoric s[ sfâr=easc[ scandalul cu reflectorul, fiindc[ ajungem de râsul =i ocara armatei, ad[ugând c[ comandantul diviziei a f[g[duit o decora\ie celui ce va zdrobi batjocura ruseasc[. — Azi-noapte l-am ]ncadrat, =i totu=i ne-a sc[pat! zise Bologa furios, ]ncheind cu o ]njur[tur[ ungureasc[. }n doi ani n-am primit nici o observa\ie =i acuma, din pricina unui fleac de... — Nu te ]nfuria, prietene, =i nu ]njura, r[spunse Klapka ab[tut. Observa\ia nu te prive=te pe tine, ci pe mine! — Pe to\i ne prive=te, domnule c[pitan, =i tocmai astai... — Poate c[ ]nainte de a lua eu comanda divizionului, dar azi toat[ vina cade numai asupra mea! Am sim\it aceasta foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui, din... M-a ]ntrebat pentru ce anume am fost mutat aici, ]n\elegi? — C[pitanul se a=ezase pe scaun, lâng[ masa cu h[r\ile, =i se uita ]ntreb[tor =i speriat la Bologa care, nedumerit, r[spunse: — }n interes de serviciu, fire=te. De altfel, ]n r[zboi nici nu se mai \ine seama de alte interese... — Ei bine, colonelul =tia, trebuia s[ =tie, =i totu=i m-a ]ntrebat, zise Klapka mai ]ncet =i cu o umbr[ de mister ]n glas. Iar când, de fric[, i-am spus o minciun[, el nici n-a clipit din ochi, ]ncât am fost silit s[ m[ ru=inez de la=itatea mea! 73
T[cu a=teptând un r[spuns sau o ]ntrebare. Pe Bologa ]ns[ atitudinea =i glasul c[pitanului ]l uluir[, trezindu-i deodat[ ]n suflet toate zbucium[rile care crezuse c[ s-au stins f[r[ urme. Ar fi vrut s[ protesteze =i s[ ispr[veasc[ cu omul acesta care, urm[rindu-l cu ]ncredere, ]l f[cea p[rta=ul unor gânduri primejdioase. Sim\ea ]ns[ cu groaz[ c[, ]n adâncul inimii, gândurile acestea ]i erau dragi =i le t[inuia acolo ca pe ni=te odoare pre\ioase. — Domnule c[pitan..., murmur[ Apostol, uitându-se ]n ochii lui, rug[tor. Din privirea =i glasul lui, Klapka sorbi un ]ndemn care ]i lumin[ fa\a fr[mântat[. Ca =i când ar fi pornit s[-=i goleasc[ dintr-o dat[ tot sufletul, oft[ greu =i zise: — M[ ]n[bu=e la=itatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut c[, t[inuind-o, voi sc[pa de ea, =i acuma m[ gâtuie... Ai v[zut privirea lui Svoboda sub =treang?... Nu se poate s[ no fi remarcat, toat[ lumea a v[zut dispre\ul =i mândria =i n[dejdea... Asta-i moartea noastr[ eroic[! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceea=i vin[... Am v[zut bine, a avut aceea=i privire ]n fa\a funiei... Atunci ]ns[ n-am priceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama, ]n groaz[ =i ]n la=itate... Trei ofi\eri din regimentul meu, unul chiar din divizionul meu, to\i cehi, au fost prin=i ]ntr-o noapte, ]ntre linii, cu planuri =i cu h[r\i =i cu secrete. Eu eram s[ fiu al patrulea, dar ]n ziua plec[rii am primit de acas[ o scrisoare =i m-am ascuns ca un ho\. Scrisoarea mi-a reamintit casa, copila=ii, nevasta, ]n scrisoare am g[sit speran\e de viitor =i de fericire, am g[sit iubire mult[, toat[ iubirea mea... Cum s[ risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totu=i, pe urm[ am fost trimis =i eu, cu dân=ii, ]n fa\a Cur\ii Mar\iale, ca complice. +i acolo m-am lep[dat de ei, ca de lepr[, =i am t[g[duit, ag[\ându-m[ cu 74
disperare de via\a asta ru=inoas[! Iar ei au t[cut =i nici m[car nu m-au dispre\uit. Secera mor\ii scânteia ]n fa\a lor =i ei nau clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenin\area spânzur[torii, au strigat to\i trei, ]ntr-un glas, acolo, ]naintea Cur\ii, “tr[iasc[ Boemia”, ]n vreme ce eu tremuram ca un biet cer=etor, de mil[. Ba, ca s[ dovedesc tuturor cât sunt de nevinovat, m-am dus =i la execu\ie... Vezi, pân[ unde poate merge la=itatea?... Lâng[ sat e o p[dure prin care armata =ia croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuin\ele frontului. Am mers cu convoiul de execu\ie =i am ajuns ]ntr-o poian[ larg[. Convoiul s-a oprit pu\in ]n mijlocul poienii =i m-am uitat ]mprejur s[ caut stâlpii spânzur[torilor. Stâlpi nu erau, dar ]n schimb ]n fiecare copac atârnau oameni, ag[\a\i de crengi, cu capetele goale =i cu t[bli\e de gât, pe care scria “tr[d[tor de patrie”, ]n trei limbi. Mi-a ]nghe\at inima ]n piept =i totu=i n-am ]ndr[znit s[ tremur. Ca s[-mi pot t[inui mai lesne ]nfiorarea, mi-a trecut prin minte s[-i num[r, s[ v[d câ\i sunt... }nchipuie=te-\i tic[lo=ie de om! Dar cum s[-i numeri, când toat[ p[durea era plin[ de spânzura\i? Ori poate c[ numai groaza m-a f[cut s[-mi par[ mai mul\i?... Atunci am ]nchis ochii, gândindum[ cu mirare stupid[: “Asta-i p[durea spânzura\ilor...” Un maior ungur, ]nalt =i cu profil de p[sare, mi-a =optit, poate ca s[ m[ ispiteasc[: “To\i sunt cehi... =i ofi\erii, =i solda\ii... numai cehi!” Am t[cut, parc[ mi-ar fi f[cut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe to\i trei deodat[ =i pe acela=i copac, un fag b[trân, cu tulpina scorburoas[. Când le-au pus =treangul de gât, m-am uitat bine ]n ochii lor... Str[luceau cumplit, ca ni=te luceferi prevestitori de soare, =i atât de m[re\ =i cu atâta n[dejde, c[ toat[ fa\a lor p[rea sc[ldat[ ]ntr-o lumin[ de glorie. Atunci m-am sim\it mândru c[ sunt frate cu cei str[lucitori de sub =treang =i am dorit moartea cu o 75
]nsetare uria=[! Dar numai o clip[, o singur[ clip[! Pe urm[ am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor =i numai inima ]mi tremura, ]ncet, fricoas[, ho\e=te, ca nu cumva s-o aud[ vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca suspect... Acuma vezi de ce am fost mutat?... +i crezi c[ am plâns m[car dup[ ce m-am ]ntors de la p[durea spânzura\ilor? Sau m[car ]n tren, venind ]ncoace? Sau aici?... M-am bucurat, Bologa, auzi, c[ tr[iesc, c-am sc[pat de p[durea sp[nzura\ilor! Pân[ adineaori m-am bucurat, pân[ când m-a ]ntrebat colonelul de ce am fost mutat! Numai adineaori am plâns, cu capul vârât ]n mantie, ca s[ nu m[ simt[ nici ordonan\a. Numai adineaori, de frica p[durii spânzura\ilor! Klapka se opri cu ni=te ochi atât de mari =i de ]ngrozi\i, c[ Bologa ]=i sim\i sufletul cople=it de mil[. }n t[cerea ad[postului inimile lor b[teau deopotriv[ de ]nfrico=ate... Locotenentul vru s[-i spuie o vorb[ de mângâiere =i se pomeni =optind: — Domnule c[pitan, p[durea spânzura\ilor... }=i lu[ seama ]ns[ =i plec[ ochii ]n p[mânt, neputincios =i umilit. — Acuma ]n\elegi ]ntrebarea colonelului? reveni c[pitanul cutremurându-se, parc[ ar fi vrut s[ se scuture de o ap[sare. +i observa\ia cu reflectorul?... Vezi cum se leag[?... Observa\ia e amenin\[toare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremur[ =i apoi continu[ mai gâtuit: — Trebuie s[ nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferin\[! Altfel... — P[durea spânzura\ilor... murmur[ Apostol cu ochii scânteietori de o ur[ nou[, pl[m[dit[ ]n sufletul lui pe nesim\ite. Klapka, parc[ povestind =i-ar fi u=urat inima, vorbi pe 76
urm[ numai de reflectorul ru=ilor, prinse s[ arate pe hart[, s[ m[soare, s[ combine cifre =i formule... Bologa ]l asculta din ce ]n ce mai mohorât, f[r[ s[ mai rosteasc[ un cuvânt. Glasul c[pitanului, ]n care bâlbâia numai frica, ]ncepu s[-l indigneze. Se st[pânea, sim\ind ]ns[ cum i se infiltra ura ]n sânge, cum ]i alerga prin toate vinele, ca o otrav[. Se uita pe hart[ =i vedea numai degetele c[pitanului, \inând compasul =i mi=cându-se de ici-colo, desenând o umbr[ ciudat[, ]n form[ de spânzur[toare... Apoi Klapka plec[ lini=tit, ]ncrez[tor, cu fa\a ]nflorit[ de un zâmbet, l[sând pe Bologa singur ]n ad[postul umed. 6 }i clocotea inima =i creierii ]l usturau. St[tu un minut ]n picioare, cu ochii dup[ Klapka, apoi se pr[bu=i pe scaun, ]n fa\a h[r\ii, ag[\ându-se de compas ca de o n[dejde mântuitoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultar[... }n sufletul lui, ca =i ]mprejurul lui, sim\ea o scârb[ chinuitoare, ]n care i se scufunda toat[ via\a. }=i rezem[ capul pe palme, privind liniile, punctele, unghiurile ]nsemnate pe hart[. I se p[reau ni=te semne cabalistice =i se mira cum le-a putut ]n\elege pân[ azi. +i, ]n acela=i timp, ]i ]ncol\i ]n minte o ]ntrebare, ca un cârlig: ce caut[ el aici? Pe urm[, ]mprejurul ]ntreb[rii se adunar[ r[spunsuri, l[muriri, alte ]ntreb[ri =i alte r[spunsuri, care ]ns[, cu cât se ]nmul\eau, cu atât ]l nemul\umeau mai r[u, fiindc[ toate ]mpreun[ nu-i deschideau nici o punte de mântuire. “Ce ridicol am fost cu concep\ia de via\[ — se gândi apoi deodat[. Cum nu mi-am dat oare seama c[ o formul[ ner77
oad[ nu poate \ine piept vie\ii niciodat[?” Acum, uitându-se ]n urm[, i se p[ru c[ toat[ via\a i-a fost goal[ ca o pung[ de hârtie model. }i era ru=ine de trecut =i=i aminti cu o p[rere de r[u dureroas[ momentele când via\a a ]ncercat s[-l atrag[ ]n mersul ei =i s-a ]mpotrivit proste=te, ]n[bu=indu-=i cu ]ndârjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui de acuma, cu n[zuin\ele disperate de a-=i ]nfrânge pornirea inimii... — Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonan\a, care se oprise la spatele lui Bologa cu suferta=ul. Apostol, auzind vorba româneasc[, s[ri drept ]n picioare, ca =i când l-ar fi lovit cu un ciomag ]n moalele capului. — Da... bine... bine, Petre, bâigui buim[cit, cl[tinânduse pe c[lcâie =i apoi trântindu-se pe pat, ca s[ nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonan\a a=ez[ masa, tr[gând cu coada ochiului spre Bologa. }l v[zu am[rât =i, crezând s[-l u=ureze, ]ntreb[ supus: — A\i primit vreo veste rea de acas[, don' locotenent? — Ce veste, m[garule? r[cni deodat[ Bologa, ridicânduse furios. Ce-\i pas[ \ie?... Numai acas[ ]\i umbl[ gândurile, afurisitule, acas[! Soldatul ]nlemni ]n pozi\ie, cu fa\a la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, ]nalt, sp[tos, cu mâinile ca ni=te lope\i, cu obrajii oso=i =i cu ochii nespus de blânzi, ]n care pâlpâia evlavie =i resemnare. Apostol ]l avea ordonan\[ de vreo =apte luni =i Petre ]l slujea cu o credin\[ de câine, fericit c[ l-a scos din foc. De altfel ]l recomandase, ]ntr-o scrisoare, chiar doamna Bologa, c[ci era tot din Parva, cuno=tea pe “domni=orul” din leag[n =i l[sase acas[ cinci copii. }ntâlnind pe urm[ ochii ordonan\ei, furia locotenentului 78
se topi ]ntr-un val de ru=ine. }=i d[du seama, ]ndat[, c[ numai graiul românesc l-a scos din \â\âni, fiindc[ a venit ca o mustrare peste gândurile lui r[v[=ite de imput[ri. }i pâru r[u c[ s-a ]nfuriat =i ]n p[rerea aceasta de r[u sim\i mul\umire de sine =i ]n[l\are. Se scul[, f[cu trei pa=i spre intrarea ad[postului, se ]ntoarse ]napoi =i zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un prieten vechi: — Sunt am[rât, Petre, =i nu =tiu ce am... O, Doamne, r[zboiul!... Se cutremur[ ]nfrico=at. Era ]ntâia oar[ c[ se plângea de r[zboi. Pân[ acuma chiar suferin\ele r[zboiului i se p[ruser[ fire=ti =i socotise la=i pe cei ce murmurau ]mpotriva lor... Soldatul, lini=tit, cu o lucire sumbr[ de poc[in\[ ]n ochi, r[spunse grav: — Pedeapsa lui Dumnezeu, don' locotenent, pentru p[catele oamenilor. — Dar dac[ nu-s pedepsi\i p[c[to=ii, ci tocmai cei asupri\i? ]ntreb[ Bologa st[ruitor. — Dumnezeu \ine cump[na dreapt[, zise Petre cu o credin\[ profund[. Moartea nu-i pedeaps[. Via\a e pedeaps[. +i numai chinurile trupului =i suferin\ele ]ndreapt[ pe om spre mântuirea sufletului... Apostol se a=ez[ s[ m[nânce. Credin\a ordonan\ei o cuno=tea de mult, =i acelea=i vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care =i acas[ fusese vestit de bisericos, ]n vâltoarea r[zboiului s-a scufundat ]ntr-un adev[rat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român ]n regiment, era singurul cu care Bologa vorbea române=te. Soldatul gl[suia acuma despre suferin\[ =i despre Dumnezeu, =i Bologa, mâncând, ]l asculta =i se gândea c[ niciodat[ nu l-a ascultat cu atâta dragoste. }l ]ntrerupse =i aduse vorba despre Parva, despre cei de-acas[... Petre oft[ =i umplu ad[postul cu fel de 79
fel de amintiri, care ]i ]nduio=au deopotriv[. Apostol sim\ea din ce ]n ce cum ]i cre=te inima, cum ]i bate n[valnic =i cum b[t[ile se ]ncheag[ ]ntr-un cântec de biruin\[. O dragoste mare ]i ]nfiora sufletul. Se uita la Petre mi=cat, având impresia c[ ]ntr-]nsul s-a ]ntruchipat toat[ Parva, to\i cei ce vorbesc române=te. }i venea s[-l ]mbr[\i=eze =i s[ se arunce la picioarele lui, cerându-i iertare. +i ]n cele din urm[, nemaiputându-se st[pâni, murmur[ cu glas de fericire: — Petre, Petre, fratele meu... n[dejdea mea... Soldatul t[cu o clip[ nedumerit. Apoi cl[tin[ din cap =i zise domol, resemnat: — Doamne-ajut[... 7 Câteva nop\i nu mai ap[ru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe ]n observatorul din =an\urile infanteriei, ]l a=tepta ]ns[ mereu cu aten\ia ]ncordat[, ca s[ mul\umeasc[ pe Klapka. }n lini=tea nop\ilor, tulburat[ doar rareori de vreun foc de pu=c[ speriat, avu r[gaz destul s[-=i judece, precum obi=nuia, credin\a cea nou[, convins c[ numai ]nsufle\irea care rezist[ pe cântarul min\ii e vrednic[ s[ locuiasc[ trainic ]n sufletul omului. +i se bucura sim\ind c[ primenirea lui sufleteasc[, oricum o r[sucea, ]i ]nc[lzea inima, pe când vechea “concep\ie”, pentru care dou[zeci =i =apte de luni =ia primejduit via\a, a fost ve=nic sever[, ca o mam[ vitreg[. }=i zicea acuma c[ via\a fiin\eaz[ numai prin inim[ =i c[, f[r[ de inim[, creierul r[mâne o biat[ gr[mad[ de celule moarte. }i era ru=ine ]ns[ amintindu-=i c[ i-au trebuit doi ani de r[zboi ca s[ ajung[ acolo de unde a pornit ]mpotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului =i ale tuturor, afar[ de Marta... La gât purta un medalion cu o bucl[ blond[ =i chipul unui c[p=or fermec[tor. I le-a dat când a fost acas[, 80
]n concediu, =optindu-i “eroule”, cum de altfel ]i zicea =i ]n scrisori. “Marta e vina tuturor...”, ]ncerc[ s[-=i zic[ ]n tain[, ca o scuz[ fa\[ de con=tiin\a dojenitoare. Dar ]=i curm[ gândul, alungându-=i din suflet la=itatea: “Marta nu m-a ]ndemnat niciodat[ s[ fiu erou, cu nici o vorb[... Numai gelozia mea neroad[ a socotit c[, prin uniform[ =i vitejie, are s[-i potoleasc[ cochet[ria. Vas[zic[ numai eu sunt vinovat =i trebuie s[ ]ndur remu=c[rile...” De altminteri, trecutul i se p[rea mort =i se ferea s[-l dezgroape. Mai mult ]l preocupa viitorul care-i mijea ca o auror[ str[lucitoare dup[ o noapte vijelioas[. Nu-l vedea ]nc[ l[murit, dar cea\a care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima ]i era plin[ de un sim\[mânt mângâietor. “De acum ]ncepe o via\[ nou[! se gândea mereu cu bucurie. }n sfâr=it mi-am g[sit calea... Au trecut =ov[irile =i ]ndoielile! De acuma, ]nainte”! O poft[ de via\[ vajnic[ ]i clocotea ]n piept. Când venea, diminea\a, de la observator =i se ]ntindea pe patul de scânduri, adormea repede =i visa numai fericire... }ntr-o dup[-amiaz[ târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducându-=i aminte de ]ngrijorarea de deun[zi a c[pitanului, se mir[ v[zându-l foarte senin =i zâmbitor, cu o mul\umire ]n ochi aproape provocatoare. Dup[ ce inspectar[ ]mpreun[ tunurile =i oamenii, coborâr[ ]n postul de comand[, unde ardea pe mas[ un muc de lumânare. — Na-m avut noroc, domnule c[pitan, zise Apostol cu o u=oar[ ezitare. Dac[ n-a vrut s[ vie... — Cine? ]ntreb[ Klapka. A, da... Ia mai d[-l dracului de reflector, Bologa! ad[ug[ apoi nep[s[tor. Locotenentul t[cu z[p[cit, uitându-se ]n ochii c[pitanului, ]n care acuma câteva zile ]l ]ngrozise p[durea spânzura\ilor. 81
Klapka ]ns[ urm[ netulburat: — Omul cu buba se sperie de toate umbrele. A=a =i eu cu colonelul nostru! C[-i mânc[tor de oameni, c[l[u... Când colo, e om foarte de treab[... A, nu \i-am spus?... A venit mai ]n fiecare zi pe la mine... de patru ori... }\i ]nchipui tremur[turi pe capul meu! Eram sigur c[ vrea s[ m[ pr[p[deasc[. }n sfâr=it, ieri, de fric[, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, b[tându-m[ ]n piept, fire=te, c[ sunt nevinovat, c[... M-a ascultat, m-a ascultat =i la urm[ mi-a zis, f[r[ pic de imputare, ]n\elegi, mi-a zis: “+tiu... A=a vin nenorocirile asupra oamenilor...” +i atâta tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, ]n sfâr=it, prietene=te!... Ba se vede c[ a prins =i simpatie de mine, c[ci azi-diminea\[ iar a venit ]n inspec\ie. Adic[ ce inspec\ie, c[ nici n-am mai pomenit de serviciu... }n schimb, mi-a dat o dovad[ definitiv[ de ]ncredere... O dovad[ hot[râtoare!... Anume, ]n mod absolut confiden\ial, mi-a comunicat o mare tain[ oficial[... A=a c[ de acuma n-am nici o grij[, sunt lini=tit! Pe Bologa vioiciunea =i senin[tatea c[pitanului ]l sup[rau. Cu glas de imputare, ]l ]ntrerupse: — O tain[ oficial[ ce importan\[ are pentru noi? +i ]ncrederea, =i b[nuiala sunt deopotriv[ de chinuitoare! — Nu, nu! strig[ c[pitanul cu c[ldur[. S[ nu exager[m! Oameni de treab[ sunt pretutindeni =i ]n toate neamurile. De ce s[ exager[m?... Ei bine, colonelul e un om, indiferent de situa\ia lui, asta trebuie s-o recunoa=tem! De altfel, secretul ne intereseaz[ =i pe noi, fiindc[ e vorba de schimbarea diviziei. Din Italia e pe drum o divizie obosit[, ca s[ ne schimbe... — Atunci noi trecem iar pe frontul italian? ]ntreb[ Apostol. 82
— Nu, nu pe frontul italian, r[spunse Klapka repede, cu oarecare mândrie. Pe frontul românesc... }n clipa când s[ rosteasc[ ultimul cuvânt, ]=i aduse aminte c[ locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât s[-l pronun\e mai ]ncet. Bologa ]ng[lbeni =i, parc[ nar fi auzit bine, repet[ ma=inal: — Pe frontul... Nu sfâr=i, ca =i când i s-ar fi ]nfipt ]n beregat[ o ghear[ ]n[bu=indu-i glasul. R[mase cu gura c[scat[ =i se holb[ n[uc la c[pitanul care, dându-=i seama cât a fost de imprudent, murmur[ proste=te: — Iart[-m[, prietene... Am uitat c[ tu... Sunt un... }n creierii lui Apostol ]ns[ de-abia atunci ]ncepu s[ \iuie cuvântul de care se sp[imântase, ascu\it =i sfâ=ietor, parc[ iar fi scormonit un pumnal. Se scul[ brusc ]n picioare =i alerg[ de ici-colo, frângându-=i mâinile =i =optind disperat: — Nu se poate... nu se poate,... nu se poate... Klapka, mereu z[p[cit, ]ncerc[ s[-l consoleze, zicând f[r[ convingere: — Lini=te=te-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urmelor, via\a nu merge f[r[ compromisuri, f[r[ jertfe =i... Deodat[ Apostol Bologa se opri ]n fa\a lui, cu obrajii albi, cu ochii stin=i, ]ncât c[pitanul amu\i. — Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul cu o voce arz[toare. Asta ar fi o... o... o... Pere\ii de bârne ai ad[postului ]nchegar[ sfor\[rile lui de a g[si cuvântul ]ntr-un vuiet prelung, ]ncât Klapka ]l apuc[ de bra\, vrând s[-l fac[ s[ vorbeasc[ mai ]ncet. +i Apostol, ca =i cum ar fi ]n\eles, se ]ncurc[, plec[ fruntea =i sfâr=i murmurând: — O... o crim[... — A=a-i, dar ce putem noi face? zise c[pitanul ]n[bu=it, 83
cu ochii spre intrare. Eu pricep =i ]mp[rt[=esc zdruncinarea ta, totu=i voi ave\i =i mângâierea c[ barem exist[ =i ]n tab[ra cealalt[ fra\i care lupt[ pentru mântuirea voastr[, pe când noi nici n-avem ]ncotro s[ ne arunc[m privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este s[ murim spânzura\i! Bologa se l[sase pe un scaun, cople=it. Klapka, ]ncredin\at c[ l-a potolit, continu[ cu mai mult[ siguran\[: — O crim[ imens[ e ]ndeob=te r[zboiul, dar cu deosebire r[zboiul Austriei! }ncaltea când un popor de acela=i sânge ia armele, cu sau f[r[ dreptate, =tiu cu to\ii c[ izbânda va fi spre folosul neamului =i prin urmare fiecare om poate muri cu credin\a c[ s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi ]ns[ ni=te st[pâni urâ\i au trimis robii s[ moar[ ferecându-=i lan\urile!... Atunci? }n mijlocul v[lm[=agului de crime, ce mai poate cump[ni o crim[ micu\[, care-\i strive=te \ie sufletul? Cui ]i mai pas[ aici de sufletele noastre? — Atunci urmeaz[ s[...? ]ntreb[ repede Bologa, care ]ncepuse s[ asculte =i n-avea puterea s[ a=tepte. — S[ mergi unde vom merge to\i, zise Klapka grav, cu o resemnare ]ndurerat[. S[ mergi, s[ faci ce vor face to\i =i s[\i ]nchizi ermetic toate porti\ele sufletului pân[ ce va sosi pacea sau se va pr[bu=i lumea, sau pân[ ce-\i va veni rândul =i \ie s[ mori =i s[ scapi de toate chinurile! Apostol tres[ri =i r[spunse cu protestare ]n glas:: — Dar dac[ eu nu vreau s[ mor!... Nu vreau, nu mai vreau!... Acuma trebuie s[ tr[iesc! Acuma nu mai vreau s[ mor! Klapka t[cu o clip[ =i apoi zise cu un zâmbet care voia s[-i ascund[ sfiala: — Mie nu-mi =ade bine s[-\i vorbesc \ie de moarte, =tiu... De frica mor\ii sau de dragul vie\ii, poate c[-i acela=i lucru, sunt la=... da, da, recunosc =i m[rturisesc, sunt ]n stare s[ 84
]nghit orice ru=ine, orice umilire... Totu=i, mi-am zis de multe ori, uite a=a cum m[ vezi, mi-am zis c[ mor\ii sunt cei mai ferici\i, fiindc[ ei cel pu\in au pus cruce tuturor durerilor... Mi-e=ti drag, Bologa, =i dac[ n-ai fi fost tu aici, n-a= fi avut atâta ]ncredere ]n mine ]nsumi... Dar vezi, chiar noi, care ne-am apropiat sufletele prin suferin\e comune, =i noi trebuie s[ ne ]mp[rt[=im zbucium[rile ]ntr-o limb[ str[in[! Atunci cum s[ nu-i invidiem pe cei mor\i, Bologa? Locotenentul nu-l mai asculta. Lini=tea lui Klapka ]ns[ ]l nelini=tea mai r[u. }ntreb[ deodat[ cu un fir de n[dejde ]n privire: — +i crezi d-ta c[-i sigur?... C[pitanul dup[ o =ov[ire scurt[ r[spunse hot[rât, parc[ ar fi c[utat s[-i dea un leac amar: — Din nenorocire, nu ]ncape nici o ]ndoial[, dragul meu. Divizia de schimb a plecat din Italia. Mâine-poimâine trebuie s[ soseasc[. }ntr-o s[pt[mân[ ne va lua locul =i peste alte câteva zile noi vom fi ]n Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa ]l ardeau. T[cu brusc =i l[s[ capul ]n p[mânt, examinându-=i cizmele pline de noroi =i tremurându-=i nervos genunchii, ]n vreme ce Apostol porni de colo pân[ colo, ca un lup ]n cu=c[, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste dou[ minute apoi, cu o hot[râre nou[, locotenentul se opri iar[=i ]n fa\a lui Klapka: — Domnule c[pitan, te rog... te implor... Scap[-m[!... Dta m[ po\i sc[pa!... Nu vreau s[ m[ duc pe frontul... Klapka ridic[ ochii la el, ne]n\elegând ce vrea. Bologa ]ns[ urm[ tot mai ]nfrigurat: — Trebuie s[ se g[seasc[ un mijloc de salvare!... Muta\im[ la un regiment care r[mâne aici!... Ori trimite\i-m[ ]napoi ]n Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca =i pân[ azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobân85
dite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt c[ am s[ mor... +i nu vreau s[ mor! Trebuie s[ tr[iesc! C[zu pe pat, cu obrajii ]n palme, biruit de lacrimi. C[pitanul era ]nduio=at =i sim\ea c[, dac[ ar deschide gura, l-ar n[p[di plânsul =i pe el. }n v[g[una ]ntunecoas[ suspinele lui Apostol ]ngro=au aerul, iar lumina sfârâitoare de pe mas[ tremura pe pere\i ni=te umbre nelini=tite... }ntr-un târziu, dup[ ce sughi\urile locotenentului se mulcomir[, Klapka zise: — Ei, te-ai mai r[corit?... Atunci putem vorbi ca doi b[rba\i, ba chiar ca doi solda\i!... Adev[rul este c[ ]n r[zboi nu trebuie s[ cuge\i, ci s[ lup\i... cel pu\in a=a perora un general, deun[zi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie s[ le cump[nim bine-bine =i f[r[ pripire, altfel... De-ai chibzui pu\in, ai vedea c[ eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindc[ sunt stigmatizat: ceh, adic[ tr[d[tor... Pentru cei de seama noastr[ s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite s[ ne a\â\e pofta de vitejie ]n caz de =ov[ire... Dac[ a= ]ndr[zni eu s[ te propun pentru mutare, imediat am fi b[nui\i amândoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele mele s[ ia partea unui român?... Nici nu-\i ]nchipui ce t[mb[l[u, ce... Numai generalul te-ar putea salva, dac[ ar fi om =i ar avea inim[... Crezi ]ns[ c[ pe aici sunt mul\i oameni? Crezi c[... Bologa, care se gândise =i ascultase ursuz, se ag[\[ de o vorb[ =i strig[: — Am s[ m[ prezint generalului! Klapka se sp[imânt[, ca =i când ]nsu=i generalul l-ar fi surprins complotând. R[spunse ]n =oapt[: — Astâmp[r[-te, Bologa!... Te rog!... Ce, tu nu cuno=ti pe generalul Karg? Doar \i-e comandant de aproape un an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, ]n loc de r[spuns, s[ te 86
trimit[ direct la Curtea Mar\ial[... — Atunci ar urma s[ plec f[r[ s[ ]ncerc barem a m[ ]mpotrivi sau a ocoli tic[lo=ia? izbucni iar[=i Apostol, acuma ]ns[ furios =i scrâ=nind din\ii. — Ascult[ sfatul meu, prietene, zise c[pitanul lini=tit. Sunt mai b[trân ca tine =i am ]ndurat multe ]n via\[... R[zboiul n-are alt[ filozofie decât norocul. Las[-te deci ]n grija norocului. Parc[ ]n doi ani de zile moartea nu \i-a cântat la urechi pe toate glasurile, =i totu=i norocul te-a ocolit. Poate c[ te iube=te norocul... Nu-l zgând[ri, nu-l stârni... Las[-l... — +i cum simt c[ acolo m[ a=teapt[ o primejdie cumplit[... murmur[ Bologa deodat[ foarte ab[tut, cutremurându-se. Niciodat[ n-am avut presim\iri atât de... — Primejdiile sunt azi pretutindeni, f[cu Klapka st[pânindu-se. }n aer, pe front, acas[, ]n toat[ lumea... }nsu=i p[mântul mi se pare c[ trece printr-o zon[ de primejdii... Ce s[ facem? Norocul e scutul tuturor... A=a!... Ascult[-m[ pe mine... Mai chibzuie=te =i o s[-mi dai dreptate! Dar f[r[ patim[! F[r[ pripire!... Calm!... Calm!... Se scul[ ]ncet, ]=i puse casca ]n cap, gata de plecare. — Decât s[ m[ duc acolo, mai bine trec la muscali! =opti atunci Apostol, uitându-se drept ]n ochii c[pitanului. — U=or de zis, r[spunse Klapka lini=tit, parc[ ar fi a=teptat de mult vorbele locotenentului. Dar dac[ nu izbute=ti, =tii ce te a=teapt[!... Numai deun[zi \i-am povestit despre cei trei... +i ei au vorbit ca tine, ba =i mai n[zdr[van... Iar azi poate c[ sunt tot ]n p[durea spânzura\ilor, ca s[ ]ngrozeasc[ pe al\ii! — }n privin\a asta n-am nici o grij[, zise Bologa, cu ]ncredere. Când ar fi s[ m[ prind[, m-a= ]mpu=ca =i a= ispr[vi repede!... }n orice caz, eu n-am s[ mor spânzurat, asta \i-o 87
garantez! — A=a mi-au garantat =i ei, prietene, dar ]mprejur[rile au fost mai puternice decât hot[rârea lor... De aceea zic: ia seama, nu te juca cu norocul! Sunt mii =i zeci de mii ]n situa\ia ta =i soarta le poart[ de grij[ tuturor cum crede de cuviin\[... Klapka ]i strânse mâna fierbinte... }n clipa urm[toare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit ]n acela=i loc, cu ochii ]n gol, uluit de vedenii. }=i veni ]n fire =i, sim\indu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe mas[, ]n sfe=nicul improvizat, lumina ]ncepu s[ pâlpâie repede, s[ sfârâie =i apoi deodat[ se stinse. Pe Bologa ]ntunericul ]l zgudui, buzele-i arse ]ns[ =optir[ cu ]ndârjire: — Nu se poate! 8 — +tii vestea, Petre? zise a doua zi Apostol c[tre ordonan\a care, ghemuit ]ntr-un col\ al ad[postului, citea cu râvn[ =i evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o s[pt[mân[, cel mult dou[, mergem acas[, ]n Ardeal... — Bogdaproste! f[cu soldatul, luminat de bucurie =i ]ncepând s[ se ]nchine. Bine c-a dat Dumnezeu =i Maica Precista, c[ al\ii au mai fost câte-o s[pt[mân[, unii =i mai mult, numai noi parc[ suntem ciuma\i... Bologa zâmbi aproape r[ut[cios v[zând fericirea omului =i urm[ batjocoritor: — Da’ ce, tu crezi c[ ne ducem s[ petrecem? Ehe, mai pune-\i pofta-n cui, b[di\[! Ne ducem tot la b[t[lie... s[ ne batem cu românii... — Vai de mine, don' locotenent! s[ri Petre speriat. Doamne fere=te! ad[ug[ pe urm[, ]nchinându-se de mai 88
multe ori. Doamne, ap[r[-ne =i nu ne p[r[si!... Mare p[cat, don' locotenent... Apoi s[ nu-i tr[sneasc[ Dumnezeu din senin? Consternarea ordonan\ei ]i f[cea bine. “Dac[ un om simplu se revolt[, atunci eu ce s[ fac? ]=i zise Bologa, uitânduse mul\umit la Petre, =i ]ndat[ urm[ ]n sine: Atunci cum s[ nu ]n\eleag[ =i generalul?...” De azi-noapte ]l urm[rea gândul cu generalul =i se sfor\a mereu s[-=i ]nt[reasc[ convingerea. A chibzuit bine, a prev[zut probabilit[\ile =i... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni c[l[i =i spânzur[tori. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna l-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka ]l ]nfuriau. Resemnarea i s-a p[rut o atitudine animalic[, nevrednic[ de omul liber. Cu atât mai mult i se p[rea azi c[ a sta cu mâinile ]n sân ar fi o crim[ cel pu\in egal[ cu plecarea la r[zboi. }nchipuirea c[ ar putea merge acolo ]i st[tea totu=i ]n\epat[ ]n creieri ca o baionet[ vr[jma=[. Trebuie s-o smulg[! Altfel, nu mai poate tr[i. Mai ales c[, ]n lumina spaimei de azi, amintirile trecutului ]l ]mpresurau ca ni=te amenin\[ri din ce ]n ce mai negre... N[dejdea ]n generalul de divizie ]i risipea spaima. +i aceasta era o dovad[ ]mpotriva lui Klapka. Se hot[r] s[ se prezinte la raport, s[-i explice situa\ia, s[-l roage =i s[-i f[g[duiasc[ solemn c[ ]=i va face datoria oriunde, afar[ de acolo... Vru s[ plece ]ndat[, s[ sfâr=easc[ mai repede =i s[ se lini=teasc[. Puse mâna pe aparatul telefonic s[ anun\e c[ dore=te s[ se ]nf[\i=eze comandantului diviziei. }n ultimul moment ]=i lu[ seama. Cum s[ cear[ generalului mutarea, când nu =tie nimeni despre schimbarea diviziei? L-ar ]ntreba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murd[rie s[ tr[deze 89
pe Klapka, ar fi... “Deocamdat[ trebuie s[ mai a=tept, ]=i zise dânsul. }ntâi s[ se publice vestea schimb[rii, chiar neoficial... Trebuie s[ procedez cu b[gare de seam[ =i cu demnitate!” Se lini=ti. Trecur[ trei zile... Nu se auzi nimic despre str[mutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ dea ochii cu Bologa care, din ce ]n ce mai st[pânit de speran\[, ]ncepea s[ cread[ c[ poate s-a contramandat ordinul. Inima ]i tic[ia de o emo\ie pl[cut[. +i, fiindc[ se sim\ea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lung[ =i plin[ de credin\[, ]n care, pe dou[ pagini ]ntregi, ve=tejea fapta lui P[l[gie=u ]mpotriva protopopului Groza; apoi alt[ scrisoare, cu foc, Martei, comunicându-i c[ dragostea lui, ]n ciuda tuturor suferin\elor, n-a sc[zut =i de-abia a=teapt[ ceasul când s[=i poat[ strânge ]n bra\e logodnica. Mai trecu o zi senin[. Pe urm[ sublocotenentul de la baterie ]i spuse cum a aflat de la un infanterist c[ peste patru zile, cel mult, toat[ divizia trece pe frontul românesc. Bologa p[li, dar ceru am[nunte. Sublocotenentul i le d[du: c[ ofi\erilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confiden\ial, de trei zile, c[ primele trupe din divizia de schimb au =i sosit la Zirin... }n aceea=i noapte, târziu, se ivi iar[=i reflectorul, ]n sectorul de al[turi. Bologa, ]n postul de comand[, cu receptorul la ureche, asculta indica\iile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, r[gu=it, ]ncât se cutremura p[mântul =i, din tavanul ad[postului, printre bârnele groase, se scurgeau firi=oare de nisip. “Ce-ar fi s[-l doboare tocmai acuma al\ii?” se gândi el cu o p[rere de r[u ciudat[. Când amu\ir[ tunurile =i auzi c[ lumina a disp[rut, Bologa avu o tres[rire de bucurie. }i veni ]n minte c[ Klapka a vor90
bit despre o decora\ie pentru distrugerea reflectorului... “}n orice caz, o cita\ie pe divizie e asigurat[ fericitului care ]l va nimici! ]=i zise, ]ntorcând spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul?” }n suflet un glas ]i r[spunse c[ el trebuie s[ fie. }ncerc[ s[-l ]n[bu=e, dar glasul deveni poruncitor. Atunci ]i fulger[ prin minte: dac[ ar avea el norocul s[ sparg[ reflectorul rusesc =i dac[, drept recompens[, ar fi citat sau decorat, ce u=or =i cu câte =anse de izbând[ s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta i se p[ru atât de minunat[, c[ se mir[ cum de nu i-a venit mai curând, ]ndat[ ce s-a hot[rât s[ se prezinte generalului... }i pieri pe loc orice urm[ de somn, se repezi la hart[ =i se puse pe socoteli, pe ]nsemn[ri, pân[ la ziu[, cu o ]nsufle\ire neobosit[ =i cu convingerea aprig[ c[ via\a lui atârn[ de ceea ce face acuma. Toat[ ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinându-=i sectorul cu aten\ie, comparând ]n gând punctele reperate pe hart[... Spre sear[ ]ncepu s[-l road[ grija ca nu cumva, tocmai ]n noaptea aceasta, s[ lipseasc[ iar[=i reflectorul mântuitor. Totu=i era gata s[ vegheze =i o s[pt[mân[ =i s[-l nimiceasc[... Numai, ]ntre timp, s[ nu vie ordinul de schimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie s[ apar[... Trebuie... Seara, la zece, d[du poruncile cuvenite =i porni spre observatorul cel mai ]naintat... Ploua rece, lene=, monoton. S[ge\ile de ap[ se ]ncovoiau, ]n v[zduhul negru, cu luciri de o\el. Lutul ud, fr[mântat de ploile toamnei, se ag[\a de cizmele locotenentului =i plesc[ia la fiece pas. Bolta de nouri parc[ st[tea s[ caz[ pe p[mântul ame\it de ]ntunericul f[r[ margini. Apostol Bologa, cu casca de fier ]nfundat[ pe cap, strâns ]n ulanc[ bl[nit[, cu gulerul ridicat, ]nainta cu b[gare de seam[, ferindu-se de b[ltoace, cu barba ]n piept. Inima ]i 91
b[tea atât de n[valnic, c[ nici nu sim\ea plesniturile ploii. Cuno=tea drumul =i terenul. De vreo trei luni, de când sa statornicit frontul, a f[cut calea aceasta de sute de ori. Intr[ ]n labirintul de =an\uri de comunica\ie, unde apa se aduna ca ]n ni=te canale de iriga\ie. Cizmele cu carâmburi ]nal\i i se scufundau pân[ din sus de glezne ]n noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observa\ie, ascuns chiar ]n prima linie de tran=ee. Schimb[ dou[ vorbe cu plutonierul zgribulit =i apoi ]l trimise la baterie. Bologa se coco\[ ]n dosul teodolitului, pe pip[ite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, ]n schimb ]n spatele observatorului se scurgeau =iroaie de ap[ din sp[rturile coperi=ului. C[ut[ s[ se orienteze, dar o bezn[ atât de deas[ acoperea lumea, c[ ochii lui nu puteau deslu=i nici o nuan\[ ]n negrul ]n[bu=itor, iar ]n urechi ]i huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care ]nghi\eau toate zgomotele vie\ii. }=i sim\ea b[t[ile inimii, dar creierii parc[ i se topeau, muia\i de gânduri. Peste un ceas r[p[iala mai osteni pu\in. }n acela=i timp Bologa ]=i d[du seama c[ mintea iar[=i ]ncepe s[ fr[mânte planuri =i socoteli. Apoi se pomeni zicându-=i: “Pe asemenea vreme po\i trece la du=man f[r[ fric[”. Cum pricepu rostul vorbelor, le curm[ cu scârb[. Din clipa când =i-a f[cut convingerea c[, distrugând reflectorul bucluca=, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-a p[rut r[u =i i-a fost ru=ine c[ s-a gândit m[car s[ treac[ la inamic. }n doi ani de r[zboi, spiritul milit[resc i-a p[truns atât de adânc ]n fire, ]ncât dezertarea, din orice motiv, i se p[rea o crim[ neiertat[. “Totu=i dac[ vrei s[ treci mai sigur, trebuie s[ pleci sau pe ]nserate sau ]n zorii zilei”, ]i veni iar ]n minte acela=i gând, st[ruitor, ca o musc[ pe care ]n zadar vrei s-o alungi. 92
}ncetul cu ]ncetul ploaia conteni =i se porni un vânt aspru, cu =uier[turi sinistre, mai des\elenind pu\in ]ntunericul =i cotrob[ind vajnic prin observatorul lui Bologa care, ]n curând, sim\i ]n spinare o pat[ ud[ =i rece. Se ghemui mai bine, ferindu-=i spatele. Vântul ]ns[ ]i p[trundea prin haine, prin piele =i-i zgâl\âia inima. — +i reflectorul nu mai apare! murmur[ el dârdâind. }=i ]nfipse ochii ]n bezna sub\iat[, cu furie ner[bd[toare. Acuma ]ncepeau s[ se deslu=easc[, ]n nemi=carea moart[, semne umile de via\[. }n dreapta =i ]n stânga tran=eele infanteriei se ]ntindeau, strâmbe =i capricioase, ca ni=te linii grosolane pe o hârtie bo\it[. Ici-colo, ca mu=uroaiele, ]n\epenite, poate chiar ]nghe\ate, ]naintea =an\urilor, z[rea sau b[nuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, ]n stânga, ]ncepe sectorul c[pitanului Cervenko... “Ce-o fi f[când oare Cervenko?... Bietul Cervenko...” }n fa\[ câmpului z[cea neted, pierdut ]n noapte =i biciuit de vântul ce mai scutura ]n r[stimpuri stropi mari de ap[ din v[zduh. Apostol Bologa =tia c[, exact la cinci sute optzeci =i trei de metri, se afl[ prima linie de tran=ee ruse=ti =i i se p[rea c[ deosebe=te zigzagurile care ]nseamn[ gardul mor\ii. }nchipuirea lui mergea mai departe =i, bâjbâind prin ]ntuneric, ar[ta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vr[jma=e, unde a fost ultima dat[ reflectorul... Bologa nu ]ndr[znea s[ se uite la ceas, de fric[ s[ nu-=i piarz[ n[dejdea ]n apari\ia reflectorului. Era sigur ]ns[ c[ a trecut miezul nop\ii. “Mai este vreme”, ]=i zicea din ce ]n ce mai am[rât. Singur[tatea ]l strângea de gât. Sim\ea o nevoie dureroas[ de a schimba o vorb[ cu cineva, cu oricine, numai s[ nu fie singur, s[ nu poarte singur povara a=tept[rii... Reflectorul nu s-a ar[tat niciodat[ ]nainte de miezul nop\ii; de obicei pe la dou[ vine; deci nu i-a trecut 93
vremea, poate s[ spere. Dac[ ]ns[ n-ar ap[rea deloc, atunci... “Numai el ar fi de vin[ dac[ m-a= pierde!” se gândi furios, amenin\ând cu pumnii liniile ruse=ti nev[zute. Apoi deodat[, când se a=tepta mai pu\in, drept ]n fa\[, chiar ]n sectorul bateriei, stârnit[ parc[ de sfidarea lui, o lumin[ orbitoare =i mândr[, zvârlindu-=i ]ntâile raze spre cerul c[ptu=it cu nouri =i apoi coborând pe p[mânt, repede, cu tremur[turi ]nfrigurate. Apostol ]nchise ochii, ]nfrico=at ca ]n fa\a unei fantome, uitându-=i tunurile =i mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. — Hei!... Dormi\i acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bomb[ni ]ndat[ un glas gros, batjocoritor, la câ\iva pa=i, ]n =an\ul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cuno=tea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte ]nalt =i usc[\iv, care dispre\uia f[\i= pe to\i artileri=tii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii =i apoi arunc[ un ordin scurt ]n gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucnir[, rare, chibzuite. Totu=i, razele albe alunecau ]ncet, nep[s[toare de obuzele vijelioase, scormonind ]ntunericul, apropiindu-se parc[ sfid[toare de Bologa. Pe urm[, ca =i când l-ar fi descoperit cum st[tea zgulit ]n observatorul umed, se oprir[ chiar asupra lui, ]nv[luindu-l cu farmecul lor rece, str[b[tându-i, prin ochii bolnavi, ]n toate ascunz[torile inimii, r[scolindu-i =i tulburându-i gândurile ca un nea=teptat r[s[rit de soare... }n primul moment Apostol sim\i numai o ur[ n[prasnic[ ]mpotriva luminii care ]l ]mbr[\i=a f[r[ voia lui. Dar când vru s[ rosteasc[ dou[ cuvinte ]n telefon, ca s[ corecteze tragerea tunurilor, nu-=i mai putu ]ntoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremur[toare ]ncepea s[ i se par[ dulce ca o s[rutare de fecioar[ ]ndr[gostit[, ame\indu-l ]ncât nici bubuiturile 94
nu le mai auzea. }n ne=tire, ca un copil lacom, ]ntinse amândou[ mâinile spre lumin[, murmurând cu gâtul uscat: — Lumina!... Lumina!... Chiar ]n clipa aceea ]ns[, parc[ le-ar fi retezat un palo= de c[l[u, razele murir[, =i ochii lui Bologa se umplur[ de ]ntuneric. Nu-=i d[dea seama ce s-a ]ntâmplat. Tunurile b[teau mereu, rar, cum poruncise dânsul. “Mi se pare c-am spart reflectorul”, se gândi atunci, mirându-se cum a putut face el asemenea tic[lo=ie =i bucurându-se c[ a f[cut-o. St[tu buim[cit un r[stimp, av[nd con=tiin\a c[ ar trebui s[ mai fac[ ceva =i neputându-=i aminti ce anume. Apoi deodat[, speriat, sim\i receptorul telefonului =i strig[: — Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumin[ ca un ochi iscoditor. }n punctul unde fusese reflectorul, Bologa v[zu prin binoclu mul\ime de viermi=ori negri zvârcolindu-se neputincio=i. Iscoada din v[zduh ]ns[ se stinse repede, =i tot atunci tunurile amu\ir[ singure, f[r[ ordin, s[tule parc[ =i mul\umite. }ntunericul =i t[cerea ]nf[=urar[ pe Apostol ca un lin\oliu aspru, ]n vreme ce ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau ]ntr-o a=teptare f[r[ scop. }n fundul sufletului ]ns[ sim\ea clar cum pâlpâie dragostea de lumin[, blând[, mângâietoare... Apoi iar auzi, de ast[ dat[ chiar la spatele lui, glasul locotenentului de infanterie: — }n sfâr=it, bine c-a dat Dumnezeu de a\i ispr[vit cu reflectorul, c[ era mai mare ru=inea!... Te pomene=ti c[ iei =i o medalie de vitejie, fiindc[ la noi a=a se dau decora\iile... }n orice caz, eu te felicit... Noapte bun[!... F[r[ s[ a=tepte r[spuns, locotenentul se dep[rt[, morm[ind, prin b[ltoacele =an\ului de ap[rare. 95
“Ce s-a ]ntâmplat, Doamne?” ]=i zise Bologa, ]nfiorându-se =i c[utând s[ se trezeasc[ din amor\irea ce-i oprise ]n loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iar[=i o bur[ de ploaie m[runt[, mole=itoare. Picurii ]i \ârâiau ]n spinare ca ni=te fire de nisip... Apostol ]=i zicea c[ la fel ]i \ârâie =i gândurile ]n creieri, sub\iri, nesigure, pip[itoare. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ izbuti s[ le rânduiasc[... Vas[zic[ =i-a atins \inta =i se poate prezenta ]n fa\a generalului. Vas[zic[ nu va mai trebui s[ mearg[ cu divizia pe frontul românesc, asta e aproape sigur. Atunci de ce nu se bucur[ cum s-a bucurat când i-a venit ideea s[ zdrobeasc[ reflectorul?... }n loc de r[spuns, ]n suflet ]i r[s[ri deodat[ lumina alb[ pe care o gâtuise adineaori, str[lucind ca un far ]ntr-o dep[rtare imens[. +i str[lucirea i se p[rea când ca privirea lui Svoboda sub =treang, când ca vedenia pe care a avut-o ]n copil[rie, la biseric[, ]n fa\a altarului, sfâr=ind rug[ciunea c[tre Dumnezeu... Lumina ]i ]n[bu=i ]ntreb[rile =i-i lini=ti inima ca =i cum i-ar fi deschis o cale dreapt[, neted[, ]ntr-un \inut s[lbatic =i neumblat. Cu un ceas ]n urm[ toate n[dejdile lui erau ]n al\ii =i n-avea ]ncredere ]n sine. Acuma era sigur c[ mai curând se va pune de-a curmezi=ul soartei decât s[-=i mai pâng[reasc[ sufletul, fiindc[ ]n suflet, ]n lumin[ i se c[lea mântuirea... }ntunericul se sub\ia treptat. Vântul sufla mereu =i uneori cânta ca o chemare prelung[, confuz[, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, ]n mintea lui Bologa ]ncol\i iar[=i gândul c[ aceasta e ora dezertorilor... +i gândul nu i se mai p[ru resping[tor, ca =i când i s-ar fi =ters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni s[-l schimbe, de=i Apostol uitase s[ dea ordine. }i p[rea r[u c[ pleac[ din singur[tatea care acuma ]i 96
era drag[. Se strecur[ prin tran=eele ]n zigzag, pe la spatele santinelelor ]n\epenite lâng[ arme. Când s[ coteasc[ spre =an\ul de leg[tur[, se ciocni cu c[pitanul Cervenko. — N-am putut ]nchide ochii toat[ noaptea, murmur[ c[pitanul ab[tut. }mi pare r[u c-a\i nimicit reflectorul, nu =tiu de ce... A\i ucis lumina, Bologa! — Aici e lumina! r[spunse Apostol, triumf[tor, b[tându=i inima cu palma. — Da, da, ai dreptate! Aici e lumina =i suferin\a... Aici e toat[ lumea! zise Cervenko cu o sclipire ]n ochi. Apostol Bologa trecu ]nainte prin =an\urile ]ntortocheate, cu spatele ]ncovoiat, cu ochii str[lucitori, cu sufletul plin de ]ncredere, ]mp[cat =i mul\umit, parc[ s-ar fi purificat ]ntr-o baie de virtute. 9 Pe la amiaz[, pe când Bologa dormea ]nc[, un zbârn[it strident, la c[p[tâiul lui, ]l f[cu s[ sar[ drept ]n picioare, ]ngrozit, ca =i cum s-ar fi pr[bu=it ad[postul. }n telefon r[cnea aghiotantul regimentului: — Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu e=ti?... Ordin de la domnul colonel s[ pleci imediat s[ te prezin\i excelen\ei-sale... Excelen\a-sa dore=te s[ te vad[... Foarte urgent!... Fire=te c[ treci pe la noi, pentru c[ =i domnul colonel are s[-\i vorbeasc[... Deocamdat[ eu te felicit prietene=te!... Ai salvat onoarea diviziei ]ntregi... Domnul colonel a telefonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bravo!... Peste o or[ Apostol era ]ntr-un automobil, al[turi de un c[pitan de stat-major, pe care-l ]ntâlnise la postul de comand[ al regimentului =i care se oferise s[-l duc[ pân[ la 97
cartierul diviziei, deoarece tot se g[tea de plecare. Pe drum ]i spuse =i c[pitanul c[ distrugerea reflectorului merit[ o recompens[ deosebit[, precum ]i spuseser[ to\i camarazii, cu colonelul ]n cap. El asculta gânditor =i t[cut. Uneori privirea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii de vitejie, =i-=i reamintea emo\ia clipei când a primit-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o =i cât se sim\ise de umilit pân[ ce a c[p[tat-o! I se p[rea c[ numai el n-are =i se credea nenorocit =i dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, f[r[ fric[, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a ag[\at-o pe piept colonelul, ]n fa\a trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a ]nceput s[ se cread[ vrednic de-a tr[i... }n curtea comandamentului de divizie ]i ie=i ]n cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross ]l ]ntâmpin[ cu o strâmb[tur[ ironic[: — Bravo, filozofule! Ai mai omorât câ\iva oameni pentru o tinichea... — Ascult[, Gross! r[spunse Bologa deodat[ jignit. Când vei ]nceta tu de a executa ordinele, atunci s[ faci imput[ri altora! Pân[ atunci, pu\in[ modestie... — Eu execut ordinele, adev[rat, zise pionierul mereu batjocoritor. Eu s[vâr=esc sau ajut barbaria, dar cu grea\[, amice! Nu cu entuziasm, ca al\ii!... Eu nu caut s[ m[ disting! — Mai bine ai c[uta s[-\i potrive=ti fapta cu vorba, murmur[ Bologa privindu-l drept ]n ochi. E u=or s[ vorbe=ti, dar... — Am s[ te v[d mâine-poimâine pe frontul românesc, ]l ]ntrerupse Gross, cu un zâmbet acru. Acolo s[ te v[d... — Eu nu voi merge niciodat[ acolo! zise Bologa tres[rind =i ro=indu-se. Gross vru s[ mai zic[ ceva, dar atunci ap[ru ]n pragul 98
casei un plutonier \an\o=, strigând cu importan\[: — Domnul locotenent Bologa!... Pofti\i... Excelen\a-sa... Peste câteva clipe Apostol Bologa st[tea ]nfipt reglementar ]naintea generalului Karg, om scurt =i gros, cu fa\a urât[ =i aspr[, mohorât[ de must[\i burzuluite, sfredelit[ de ni=te ochi rotunzi, ale c[ror priviri, \â=nind de sub sprâncene foarte late =i ve=nic ]ncruntate, p[reau dou[ pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când ]l v[zu ridicându-se greoi de la masa ]nc[rcat[ cu dosare =i h[r\i. }=i aduse aminte c[, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a sim\it o team[ stranie ca de un vr[jma= nemilos sau ca de o amenin\are crâncen[ ce nu se poate ocoli =i care nici m[car nu =tii când te va izbi... Generalul, cu b[rbia ridicat[, ]i ]ntinse mâna =i-i zise voios: — Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale =i am \inut s[ te felicit personal... Am \inut... da... negre=it... Glasul lui era gros =i p[trunz[tor, =i parc[ te oc[ra chiar când glumea. Apostol se ]nclin[ u=or strângând mâna generalului =i pe urm[ ]i povesti am[nun\it, ]n fraze scurte, seci, milit[re=te, cum a distrus reflectorul. Vorbind ]ns[, b[g[ de seam[ c[ n[rile generalului sunt ]nfundate cu p[r =i se gândi c[ trebuie s[ sfor[ie urât noaptea =i c[ nu l-a mai v[zut de la execu\ia cehului. Karg ]l ascult[ cu luare-aminte, dând din cap =i m[surându-l uneori, cu priviri mul\umite, de sus pân[ jos; apoi, la sfâr=it, ]l b[tu prietene=te pe um[r, murmurând: — Te-am propus pentru medalia de aur... Fii sigur c[ vei avea-o!... Solda\i ca d-ta ne trebuiesc =i merit[ toate distinc\iile... Bravo, Bologa!... Sunt mândru c[ am onoarea s[ comand asemenea ofi\eri viteji... Generalul t[cu, fr[mântându-=i mintea s[ mai g[seasc[ vreo dou[ cuvinte potrivite. Dar nu mai g[si nimic =i, dup[ 99
o pauz[ scurt[, repet[ mai ap[sat: — Sunt mândru... foarte mândru... +i iar ]i ]ntinse mâna, gata s[-l concedieze. Atunci ]ns[ Bologa, lini=tit, cu glasul limpede =i uitându-se drept ]n ochii lui cenu=ii, ]i zise: — Excelen\[, v[ rog, da\i-mi voie s[ v[ fac o rug[minte! Generalul Karg, nepl[cut surprins c[ locotenentul, mai ales dup[ ce i-a ar[tat atâta cinste, cuteaz[ s[ vorbeasc[ ne]ntrebat, =i ]nc[ s[-i cear[ ceva f[r[ a se fi ]nscris la raport pe cale ierarhic[, precum spune regulamentul, f[cu doi pa=i ]napoi, cu o ]ncruntare din sprâncene. Totu=i, vrând s[-=i dovedeasc[ indulgen\a fa\[ de un erou, r[spunse prietene=te: — Da, da... te ascult... Un erou... cum nu... toat[ bun[voin\a... }n clipa aceasta Bologa sim\i l[murit c[ ]ndr[zneala lui e zadarnic[ =i avu o =ov[ire. Pe frunte ]i r[s[ri o cununi\[ de picuri fierbin\i. Ca s[ câ=tige timp sau s[ se lini=teasc[, tu=i pu\in =i plec[ fruntea. Pe urm[ ]=i redobândi ]ncrederea =i, pironindu-=i ochii cu hot[râre ]n ochii generalului, vorbi repede, sacadat: — +tiu, excelen\[... am aflat c[ divizia noastr[, peste câteva zile, va pleca ]n alt[ parte... pe alt front... — Exact, zise generalul nedumerit, mai ales v[zând c[ Bologa se poticne=te. — Atunci, excelen\[, — urm[ locotenentul brusc, parc[ ]ntreruperea i-ar fi dat un imbold nou, — atunci v[ rog s[mi face\i favoarea de a m[ l[sa pe mine aici... Ori, dac[ aici nu se poate, atunci pe frontul italian... Generalul ]l m[sur[ cu mirare =i cu o zvâcnire nervoas[ de musta\[, apoi zise: — Bine... De=i ]mi pare r[u c[ te pierd... Un ofi\er eminent, viteaz... Dar, fiindc[ dore=ti mult... Totu=i, cred c[ ar fi 100
mai bine aici decât ]n Italia... — Chiar =i acolo, excelen\[... Am fost câteva luni pe Doberdo =i, la urma urmelor, a= prefera... Fa\a lui Bologa era acuma sc[ldat[ ]n bucurie =i n[dejde. Nu se mai putea st[pâni. Suspina din fundul inimii, u=urat. — Bine... bine, repet[ generalul gânditor. Nu pricep ]ns[ de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfânt[ ]n Ardeal! O misiune m[rea\[... Da!... Du=manul a pâng[rit p[mântul \[rii. Acolo valahii... Deodat[ generalul Karg se opri, ca =i când o raz[ de lumin[ i-ar fi deschis creierii. Se d[du iar câ\iva pa=i ]napoi, r[mase cu privirea \int[ la Bologa, c[utând s[-l scormoneasc[ ]n adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o t[cere ca un giulgiu, ]ncât de afar[ se auzi limpede huruitul unei c[ru\e =i ciripitul g[l[gios al vr[biilor, ]ntr-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, f[r[ s[-=i dea seama, ]nchise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape r[gu=it: — Dumneata e=ti român? — Da, excelen\[, r[spunse locotenentul repede. — Român! repet[ generalul, cu un glas uimit =i enervat care a=tepta o dezmin\ire. — Român! repet[ Bologa mai hot[rât, ]ntinzându-se din =ale =i sco\ând pu\in pieptul. — Da... bine... fire=te... bâigui Karg peste câteva momente, b[nuitor =i cercet[tor. Da... desigur... Dar atunci m[ mir[ rug[mintea d-tale... foarte mult... Mi se pare c[ d-ta faci deosebire ]ntre du=manii patriei... Apostol Bologa se uita ]n ochii scânteietori ai generalului cu o senin[tate care ]l minun[ pe el ]nsu=i. Se sim\ea ]ns[ hot[rât =i neclintit, ca ]n asalturile cele mai n[prasnice. Acuma se ]nc[p[\âna s[ conving[ pe du=man, de=i ]n\elegea 101
bine c[ =ilin\ele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, f[r[ umbr[ de emo\ie sau =ov[ire, parc-ar fi discutat cu un camarad binevoitor: — Excelen\[, am con=tiin\a c[ dou[zeci =i =apte de luni am luptat a=a ]ncât s[ pot sta cu fruntea sus ]n fa\a oricui. Nu mi-am cânt[rit niciodat[ datoria. Mi-am d[ruit tot sufletul =i tot entuziasmul. Azi ]ns[ m[ aflu ]ntr-o imposibilitate moral[... Generalul se cutremur[, ca =i cum i-ar fi ]mplântat o spad[ ]n piept. Ochii i se aprinser[ =i lucir[ ca o\elul. Se repezi furios la Bologa, cu bra\ele ridicate =i zgârcite, gata s[-l zdrobeasc[, r[cnind: — Ce? Imposibilitate moral[?... Ce vorbe sunt astea? Cum ]ndr[zne=ti?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur =i simplu la=itatea unor oameni f[r[ sentimente patriotice! Nu cunosc, ]n\elegi? Nu vreau s[ cunosc! Apostol c[ut[ s[ protesteze, dar generalul ]i retez[ avântul, congestionat de mânie: — Nu-\i dau voie s[ mai vorbe=ti, ai ]n\eles?... Fiecare cuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund ]n dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... }n\elegi? Criminale!... O, o!... Vas[zic[ asta \i-e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... }l ]mpro=c[ cu o privire grea de ur[ =i dispre\, apoi deodat[ ]i ]ntoarse spatele, strivind ]ntre din\i o ]njur[tur[ =i smucindu-=i musta\a cu mâna dreapt[ mic[, gras[, ]nc[rcat[ de inele, ca o mân[ de femeie cochet[. Bologa r[mase senin, nemi=cat =i cu gândul mereu c[ trebuie s[-l conving[. Furia generalului ]i f[cea bine =i-l ]mb[rb[ta. Când crezu c[ s-a mai potolit, zise iar[=i, cu acela=i glas limpede: 102
— V-am f[cut o rug[minte, excelen\[, ]n credin\a c[ ve\i binevoi a ]n\elege starea mea sufleteasc[... De aceea mi-am ]ng[duit a v[ vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastr[, bodog[nind =i pufnind, se ]ntoarse ]ndat[ spre locotenent =i r[spunse mai st[pânit: — Eu nu ascult asemenea rug[min\i =i nici nu stau de vorb[ cu astfel de oameni!... }n\elegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunosc[torule! Nu-i mai ]ntinse mâna, ci ]l m[sur[ cu scârb[ din cap pân[-n picioare =i apoi se a=ez[ la mas[, r[scolind sup[rat dosarele. Bologa salut[ reglementar =i ie=i lini=tit, cu ni=te pa=i siguri, ca dup[ o convorbire nespus de pl[cut[. Generalul ]l urm[ri cu ochii, cl[tin[ din cap, se uit[ la u=a ]nchis[ cu b[gare de seam[ =i deodat[ izbi cu pumnul ]n harta cu ]nsemn[ri, cuprins iar[=i de mânie. Chiar ]n clipa aceasta aghiotantul se strecura ]n cancelarie, ]nfrico=at =i ]ntreb[tor. — Noteaz[ pe locotenentul Bologa, morm[i generalul Karg c[tre aghiotantul aiurit. E primejdios =i... Nu m-a= mira s[ aud ]ntr-o bun[ zi c[ a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armat[!... Aghiotantul se ]nclin[, puse ni=te hârtii pe mas[ =i se gr[bi s[ dispar[ ]n vârful picioarelor, f[r[ zgomot, de fric[ s[ nu-=i descarce generalul mânia asupra lui. }n mijlocul cur\ii, Apostol Bologa se uit[ ]mprejur, parc[ ar fi fost aici ]ntâia oar[ ]n via\[. Ograda era mare, cu gard de uluci spre uli\[ =i cu poart[ nou[ de scânduri, deschis[. Câteva c[ru\e se ]n=irau ]n fund, lâng[ grajduri, iar automobilul cu care venise st[tea p[r[sit, cu u=ile c[scate. Casa de piatr[, acoperit[ cu olane vechi, vast[ cât o cazarm[, era stropit[ cu urme de schije de pe vremea când a trecut r[zboiul peste sat =i când un obuz a explodat chiar ]n gr[dini\a din 103
fa\[, smulgând din r[d[cini perechea pomului ]n care =i acuma se ceart[ un cârd de vr[bii g[l[gioase... Cerul se r[zbunase pu\in =i umplea v[zduhul cu un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea ]n asfin\it, galben, slab, ca fa\a unui mo=neag vesel, iar lumuna aceasta s[ruta p[mântul ca o rou[ binef[c[toare, r[spândind bucurie =i de=teptând n[dejdi pretutindeni... Apostol st[tu un r[stimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesa\iu lumina zâmbitoare. Se sim\ea u=urat, ca =i când ar fi plâns cu lacrimi fierbin\i dup[ o suferin\[ mult[ vreme ]n[bu=it[. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voin\ei lui, ]ncât, dac[ ar fi vrut, le-ar fi putut ]n=ira frumos, pe o a\[, ca pe ni=te m[rgele... Ie=i din curte. Pe uli\[, dincolo de popot[, v[zu un camion ]nc[rcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urc[. Voia s[ ajung[ cât mai repede la baterie. Era gr[bit. 10 Pe ]nserate sosi la divizion, s[ raporteze c[ s-a ]ntors. G[si pe Klapka singur ]n ad[postul spa\ios, scriind acas[. C[pitanul ]l privi lung, apoi ]i strânse mâinile =i zise cu c[ldur[: — Acuma pot s[ te felicit =i eu, drag[ prietene... Din toat[ inima! — Adev[rat, numai d-ta nu m-ai felicitat ]nc[... adev[rat, r[spunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia... — Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! ]l ]ntrerupse Klapka cu un fior. — Ai =i aflat? se mir[ Apostol. Oficial? — Am aflat din ]nf[\i=area ta, din mândria =i lini=tea ta! se ]nsufle\i c[pitanul. Nici nu e nevoie sâ-mi poveste=ti ce s104
a petrecut! Ochii t[i ]mi spun tot, tot!... O, m[car de-a= putea fi =i eu ca tine, b[rbat! Dac[ am fi to\i a=a, ]ntr-un ceas s-ar sf[râma lan\urile! Ca pe orice fricos, pe Klapka ]l ]nfierbânta curajul =i energia altora. Ceru lui Bologa s[-i istoriseasc[ din fir ]n p[r scena cu generalul, ]ntrerupându-l deseori cu aprob[ri trufa=e. Apoi când Apostol sfâr=i, ]l ]ntreb[ cu o curiozitate entuziast[: — Ei, =i acuma ce ai de gând s[ faci? Ochii lui Bologa lic[reau blând. R[spunse de-abia peste câteva clipe, calm, parc[ ar fi spus c[ se ]ntoarce spre perete: — Acuma?... La noapte voi trece la muscali! Klapka, nea=teptându-se la asemenea r[spuns, se holb[ la el un moment, pe urm[ se uit[ ]mprejur, ]ngrozit s[ nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, s[ vaz[ =i el pe dracul, pentru c[ n-a raportat celor ]n drept. — Ai ]nnebunit, omule? =opti cu glas rebegit de spaim[. S[ nu mai spui astfel de copil[rii, c[ ne pomenim amândoi atârna\i ]n vreun copac, ca doi coceni strica\i! Apostol Bologa surâse; din\ii albi ]i lucir[ ]ntre buzele sub\iri, zicând: — Acum o lun[, chiar acum trei zile, nici n-a= fi ]ndr[znit s[ m[ gândesc la dezertare... M-a= fi dispre\uit eu ]nsumi cel dintâi... Fiindc[ pân[ azi am fost alt om.. }mi face impresia, când m[ uit ]napoi, c-am purtat ]n mine via\a unui str[in... Totdeauna mi-am ]nchipuit sufletul omului ca o visterie cu od[i multe, unele pline de comori, altele de=arte. Mul\i oameni, cei mai mul\i, tr[iesc toat[ via\a ]n c[m[ru\ele cele goale =i ve=nic deschise, c[ci celelalte sunt z[vorâte cu lac[te grele, =i cheile lor zac t[inuite ]n focul chinurilor. Pe mine golul m-a ]nfrico=at ca =i ]ntunericul. De aceea m-am str[duit s[ g[sesc cheile comorilor mele. Dar =i comorile sunt ]n=el[toare. }ndat[ 105
ce ai descoperit una, râvne=ti pe cele mai ascunse... Poate cea mai de pre\ nu \i-o dezv[luie decât moartea, =i totu=i o dore=ti cu l[comia avarului... O fi de=art[ chiar râvna aceasta... F[r[ ea ]ns[ via\a n-ar mai avea nici o valoare =i nu s-ar deosebi ]ntru nimic de via\a unei gâng[nii!... Azi simt c-am descoperit o comoar[ nou[ =i trebuie s-o ap[r cu orice jertf[! — Ce comori, ce comori? ]l ]ntrerupse Klapka ner[bd[tor. Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, =i visuri bolnave!... Realitatea e r[zboiul cu moartea la bra\!... Las[ ]nchipuirile, dragul meu, care cel mult complic[ =i am[r[sc via\a, destul de afurisit[! — Domnule c[pitan, dac[ \ii la mine, te rog din suflet s[ nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând ]ns[ mai lini=tit: Te rog foarte mult!... Crezi c[ mi-a fost u=or s[-mi dezbrac trecutul, ca o hain[ murdar[, =i s[ r[mân gol ]n mijlocul furtunii? Crezi c[ n-am ]ncercat s[ m[ ]n=el c[ sunt ]mbr[cat, chiar dup[ ce am sim\it frigul =i ploaia biciuindu-m[?... Acuma nimeni ]n lume nu m[ va mai putea ]ndupleca s[-mi arunc straiele noi =i c[lduroase =i s[ zgribulesc iar[=i ]n zdren\ele lep[date... A=a!... Te rog...! +i... poate c[ mâine noapte va ]ncepe schimbul de trupe; vas[zic[ nu mai e timp de pierdut. A= risca s[ fiu silit a te ]nso\i ]n Ardeal!... +i asta nu se poate! — Te ascult =i tot nu pot crede c[ vorbe=ti serios, murmur[ Klapka, acuma ]ngrijorat. Se vede c[ \i-ai pierdut min\ile ori c[ umbli s[ mori spânzurat... Dar nu pricepi, omule, c[, mai ales dup[ ]ntrevederea ta cu generalul, vei fi urm[rit pas cu pas =i c[ vei fi prins chiar ]n clipa când vei ]ncerca s[... — Tocmai de aceea trebuie s[ plec la noapte! f[cu Bologa neclintit. — Atunci te cheam[ spânzur[toarea! =opti c[pitanul disperat, pip[indu-=i gâtul, parc[ ar fi vrut s[ dea la o parte un la\ ]nchipuit; apoi, dup[ un r[stimp, ad[ug[ cu o tremu106
rare de fric[: ]n orice caz eu nu vreau s[ =tiu nimic... nimic... Eu m[ sp[l pe mâini... Apostol Bologa se scul[ lini=tit =i vru s[ ias[. Klapka se repezi la el poruncitor: — N-ai s[ pleci nic[ieri! Am s[ te ]mpiedic eu!... Sunt comandantul t[u =i te voi opri cu for\a! — Poate c[ vrei s[ m[ denun\i? ]ntreb[ Bologa ap[sat, privindu-l adânc. S[ =tii c[ am s[ m[ ]mpu=c, dac[... Cuprins de o furie neputincioas[, Klapka ]ncepu s[ se loveasc[ cu pumnii ]n cap, bâiguind: — E nebun!... A ]nnebunit! Ce s[ fac eu cu nebunul?... Doamne, Doamne, ce s[ fac? Apostol se apropie =i zise mi=cat: — Poate c[ nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule c[pitan... Sunt ingrat c[ nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio =i ]mbr[\i=eaz[-m[! C[pitanul se uit[ un r[stimp la el, potolit brusc =i cu fa\a gr[sun[ asudat[ de durere. Apoi ]l s[rut[ pe obraji, plângând cu hohot =i morm[ind ]nfrico=at, iar[=i cu ]nsufle\ire: — Adio, drag[ prietene... Adio... +i ]l ]mbr[\i=[ pân[ ce, mulcomindu-=i pu\in emo\ia, izbuti s[-i spun[ rug[tor: — Poate c[ te mai r[zgânde=ti... F[g[duie=te-mi cel pu\in c[ ai s[ mai chibzuie=ti, te rog... te implor!... Ar fi ]ngrozitor s[ cazi ]n mâinile lor... s[... s[... Sp[imânt[tor!... — Adio, r[spunse Bologa, parc[ nici nu l-ar mai fi auzit, ie=ind repede. Afar[ amurgea. }n apus urmele soarelui sc[p[tat mai ]nseninau cerul sp[l[cit... Bologa p[=ea gr[bit spre bateria lui, când, deodat[, r[sun[ din urm[ glasul lui Klapka, ascu\it, mânios: 107
— Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa ]n\elese =i zâmbi. C[pitanul voia s[ se asigure ]mpotriva unor eventuale b[nuieli de complicitate. 11 Câmpul de lupt[, pustiu =i t[cut, se leg[na ]n cea\a ]nser[rii. Stepa p[r[ginit[ se desf[=ura nem[rginit[, neted[ ca o foaie de hârtie de ]mpachetat, bo\it[ =i p[tat[, ]n\epat[ cu copaci r[zle\i, desfrunzi\i =i sfâ=ia\i de obuze. Pozi\iile se desenau ca ni=te dungi mohorâte, tremurate, cârligate =i capricioase, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it. }n apropierea bateriei, Bologa se opri c[utând, ]n zigzagul de =an\uri, postul cel mai ]nalt de observa\ie, unde a fost =i azi-noapte. Când i se p[ru c[ l-a g[sit, gândurile lui trecur[ mai departe, se târâr[ pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci =i trei de metri, pân[ la marginea tran=eelor ruse=ti, unde ramaser[ f[r[ c[l[uz[. “Acolo ]ncepe via\a nou[ =i o lume nou[!” ]=i zise cu inima ]ncle=tat[. }n ad[post ]l a=tepta sublocotenentul care-i \inuse locul =i care dorea s[ afle ce i-a spus =i cum l-a felicitat generalul. Ca s[ scape de ]ntreb[ri, Bologa, cu o veselie pref[cut[, ]i povesti o minciun[ =i schimb[ repede vorba. Pe urm[ zise ]ngrijorat ca vor trebui s[ fie cu ochii ]n patru, s[ nu se pomeneasc[ cu vreun atac bruscat, având ]n vedere schimbarea diviziei. Sublocotenentul, vrând s[ arate cât e de tare ]n prevederi strategice, declar[ grav c[ el chiar se a=teapt[ la o surpriz[, dac[ cumva du=manul a prins de veste c[ divizia va fi ]nlocuit[. }n sfâr=it, ]=i ]mp[r\ir[ rolurile: sublocote108
nentul va veghea, la postul de observa\ie principal, pân[ la ora dou[, când va merge Bologa s[-l ]nlocuiasc[... R[mas singur, Apostol se a=ez[ s[ scrie câteva rânduri mamei =i Martei, s[ le ]n=tiin\eze cumva, prin cuvinte ascunse, c[ nu mai poate sta aici =i c[, ]n curând, le va trimite ve=ti mai bune... Dar, ]nainte de-a a=terne vreo slov[ pe hârtie, ]=i lu[ seama: orice ]n=tiin\are s-ar putea s[ le pricinuiasc[ nepl[ceri... }n schimb se apuc[ s[ studieze harta frontului cu o aten\ie ]nfrigurat[, s[ trag[ linii cu degetul, s[-=i aleag[ un drum scurt, ferit... A=a ]l g[si Petre când ]i aduse cina. — +tii c[ azi mi-e foame de a= fi ]n stare s[ te m[nânc =i pe tine?! strig[ Bologa râzând =i gândindu-se c[ trebuie ]ntradev[r s[ m[nânce bine, c[ci dincolo cine =tie ce-o fi. }ndat[ dup[ mas[ se culc[, dând de grij[ ordonan\ei s[l scoale negre=it la unu dup[ miezul nop\ii. Vrea s[ se odihneasc[, zicându-=i iar c[ dincolo cine =tie cum =i unde va mai afla odihn[... Petre ]l de=tept[ la ceasul hot[rât =i Apostol se scul[ voios, sprinten. }n câteva clipe fu gata de drum. Se uit[ ]mprejur ]n ad[postul t[cut, chibzuind ce anume s[ ia cu dânsul din ce avea aici. +ov[i pu\in =i nu mai lu[ nimic. Cel mult de revolver poate s[ aib[ trebuin\[, s[-l scape de p[durea spânzura\ilor... Porni spre ie=ire, auzind pe Petre urându-i, ca de obicei: “Doamne-ajut[, don' locotenent...” Se gândi s[-i dea m[na, ]n semn de r[mas bun, dar ]=i continu[ mersul f[r[ s[ se opreasc[ =i f[r[ s[ r[spund[... Noaptea se umezise. Ploaia amenin\a ]n v[zduh cu r[sufl[ri de vânt. Bologa se bucura =i privea cerul ]nnourat ca pe un tovar[= care vrea s[-i ]nlesneasc[ sc[parea. Dac[ ar ]ncepe s[ plou[, fire=te, ar fi =i mai bine... 109
Trecând pe lâng[ ad[postul c[pitanului Cervenko =i mai având o jum[tate de or[ de pierdut, se ab[tu s[-l ]ntrebe de urât. C[pitanul citea ]n Biblie, cu ochii ]nl[crima\i, ca =i când ar fi c[utat s[-=i aline o durere mare. — Ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol uimit. Ce jeluie=ti a=a... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acas[? — Eu sunt copac f[r[ de r[d[cini, zise Cervenko am[rât, ad[ugând cu o privire disperat[: Bologa, auzi tu, ]n noaptea aceasta o s[ ne atace ru=ii! Apostol p[li, parc[ l-ar fi p[lmuit. Adineaori a vorbit =i el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai s[-i evite ]ntreb[rile plictisitoare =i s[ aib[ un pretext de a merge la postul de observa\ie. Un atac ]ns[ i-ar r[sturna toate planurile... — Nu se poate... N-avem nici o informa\ie, bolborosi dânsul z[p[cit. De ce s[ ne atace tocmai azi? — Bologa, e sigur, relu[ c[pitanul mai plâng[tor. Credem[... O patrul[ mi-a adus de asear[ =tirea c[ se fac preg[tiri gr[bite... Ai s[ vezi, Bologa!... A=a e totdeauna... Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, ]ncât Apostol plec[ buim[cit, blestemându-=i clipa care l-a ]ndemnat s[ intre la ruteanul maniac. Afar[ ]ns[, ]n t[cerea fr[mântat[ de vânt =i ]n ]ntunericul nec[cios, ]i veni inima la loc =i-=i zise c[ Cervenko a ]nceput s[ nebuneasc[, de vreme ce viseaz[ numai ]nc[ier[ri, atacuri... Sublocotenentul dârdâia ]n observator =i salut[ pe Bologa ca pe un mântuitor. — La infanterie se zice c[ o s[ ne atace muscalii chiar ]n noaptea asta, =opti Apostol. Tu ai observat ceva? — A=... lini=te =i frig, r[spunse sublocotenentul, dispre\uitor. Infanteri=tii a=a fac, se tem de toate umbrele... Dar muscalii nu sunt pro=ti s[ ne atace azi, hodoronc-tronc, 110
când de-abia mâine-poimâine vine schimbarea! Bologa ]i strânse mâna cu mul\umire =i-i ur[ somn bun. Niciodat[ nu i-a fost atât de drag sublocotenentul ca acuma. Parc[ a vorbit din sufletul lui: doar nu-s pro=ti muscalii... Se obi=nui cu ]ntunericul =i se uit[ cu mult[ grij[ spre liniile de dincolo. Nu vedea =i nu se sim\ea vreo mi=care. Peste câteva minute ]ns[ un foc de pu=c[ pocni asurzitor, undeva pe aproape. De=i cunoscu, dup[ zgomot, c[ nu e rusesc, totu=i avu o strângere de inim[. Alte focuri speriate izbucnir[ ]ndat[, apoi iar altele, =i ]n dreapta, =i ]n stânga, tot mai dep[rtate. Bologa se lini=ti; erau, desigur, santinelele speriate... Pe la trei, spre a-=i =terge orice urme de ]ngrijorare din suflet, porunci s[ se ]nal\e o rachet[, s[ vaz[ =i s[ se conving[. }n lumina verzuie, terenul dintre tran=ee p[rea mort. La dreapta, ]ntre sârmele ghimpate, z[cea cadavrul unui om. A fost ucis de acum dou[ zile, pe când se ]ntorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din gre=eal[ sau de fric[. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mu=uroi, gr[bit[ s[-=i vaz[ numai calea pe care =i-o alesese pe hart[. Un =an\ vechi, care ]ncepe la vreo dou[zeci de metri =i merge pân[ aproape de =an\urile ru=ilor... }mprejurul observatorului sunt r[m[=i\e de tufe, l[sate ]nadins pentru mascare... De aici, târându-se prin cele douâ pâlnii de obuze, poate ajunge nesim\it la =an\ul cel vechi, c[ci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt cap[t al =an\ului va chema... Atâtea vorbe ruse=ti =tie... Pe urm[... Lumina rachetei se stinse =i Bologa r[mase mul\umit. La cinci fix, când ]ncepe s[ se sub\ieze ]ntunericul, va porni... Mai are deci dou[ ceasuri. Era atât de hot[rât, c[ nu sim\ea 111
nici emo\ie, nici ner[bdare. A=tepta, cu ochii ]nainte spre \int[, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o ap[ lin[, r[coritoare... }ntr-un târziu ]i fulger[ prin minte c[ poate ru=ii ]l vor dispre\ui c[ a dezertat, el, ofi\er... +i chiar ]n clipa aceea un bubuit prelung, r[gu=it, spintec[ v[zduhul. Apostol ]nlemni, ]ntr-o a=teptare ame\itoare. Peste câteva secunde, care i se p[ruser[ nesfâr=ite, izbucni un r[bufnit mai greoi, ca =i când s-ar fi desfundat p[mântul. Apoi ]ndat[ altele, furioase =i din ce ]n ce mai gr[bite. Un clopot n[prasnic fierbea ]n ]ntunericul br[zdat de dâre luminoase. “Ce-i asta? se gândi Bologa uitându-se la ceas =i v[zând c[ e de-abia patru. Atacul?... Vas[zic[, totu=i... Atunci...” Apostol ]=i d[du seama c[ tunurile ruse=ti s-au n[pustit asupra artileriei, care ]ncepuse s[ r[spund[, cu team[ ]ns[ =i uluit[ de impetuozitatea du=manului. “Acum ce s[ mai fac?” ]=i zise dânsul, cu receptorul telefonului ]n mân[, ascultând duelul artileriilor. Deodat[ auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfâr=ind ]ntr-o r[bufnire scurt[. }ntoarse privirea ]ntracolo =i i se p[ru c[ vede pâlnia de p[mânt ]mpro=când ]n bezn[. “Iat[ c[ au ]nceput s[ dumice ]nfanteria!” — ]ngân[ disperat, sim\indu-=i creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un r[stimp. Primprejur obuzele c[deau tot mai des. Apoi un \iuit prelung ]i sfâ=ie urechile. Avu o strângere de inim[ =i gândul fulger[tor: “Asta-i pentru mine!” }n fa\[, numai la câ\iva pa=i, se despic[ cerul, =i un vârtej cumplit smulse coperi=ul observatorului. Apostol primi un cu\it ]n piept =i o lovitur[ ]n casc[. Apuc[ cu amândou[ 112
mâinile teodolitul, ca s[ nu se r[stoarne. Apoi i se p[ru c[ se ridic[ ]n sus =i deodat[ se pomeni iar la p[mânt, cu o durere crâncen[ ]n coaps[... “Sunt r[nit sau poate...” Gândul i se rupse ca o a\[.
113
CUPRINS
CARTEA A DOUA 1 O pat[ de lumin[ tulburie-ce\oas[ z[cea pe pardoseala de lespezi albe a salona=ului de rezerv[, la picioarele celor dou[ paturi de fier. Pe fereastra unic[ se uitau ]n odaie ramurile negre ale unui p[r b[trân, dârdâind ]n gerul sfâr=itului de februarie. Pere\ii, ]mbiba\i de gemete =i dureri, ]=i amestecau respira\ia cu mirosul ap[s[tor de spital =i cu c[ldura sobei de teracot[ din dosul u=ii. }n paturile curate cei doi ofi\eri, ]n halaturi cenu=ii, st[teau lungi\i, cu ochii ]n tavanul ]nalt. La c[p[tâi, ]n perete, pe t[bli\e negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Locotenent Varga... Pe mescioarele de noapte foile de febr[ se pierdeau printre sticlu\ele de medicamente, ar[tând c[ suferin\ele cele grele au trecut peste dân=ii. }n aerul ]nc[rcat de amintirile durerilor plutea o t[cere n[bu=itoare, pe care Varga o sf[râm[ deodat[ cu glas speriat, ridicându-se ]n pat, ca =i când ar fi v[zut o n[luc[: — De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, c[ci t[cerea e mai dureroas[ ca o ran[ de =rapnel! Bologa ]ntoarse fa\a alb[ =i supt[ de suferin\e spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga a=tept[ un minut, ]ntreb[tor, apoi se l[s[ iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: 114
— Se ]mplinesc patru luni de când bolim, mutându-ne din spital ]n spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât de moarte cu doctorii =i cu bandajele =i cu surorile de caritate! Barem de-ar veni mai curând concediul... Apostol t[cea. }n trei luni de zile, cât fusese oprit de medici s[ vorbeasc[, fiindc[ avea pl[mânul drept sfârtecat de o schij[ de obuz, ]ndr[gise t[cerea. }n acel r[stimp gândurile lui s-au obi=nuit a se rândui frumos, f[r[ pripiri n[valnice =i mai ales f[r[ dureri. De altfel, la ]nceput mintea i-a fost senin[, parc[ o mân[ me=ter[ nev[zut[ i-ar fi =ters din creieri toate amintirile. Când =i-a venit ]n fire ]ntâia oar[, la ambulan\a diviziei, a v[zut pe doctorul Meyer =i pe Petre. Nu i-a recunoscut, dar a avut o bucurie atât de violent[, ]ncât =i-a pierdut ]ndat[ cuno=tin\a. A doua oar[ s-a trezit ]ntr-un tren sanitar, cu aceea=i bucurie ]n suflet =i tot numai câteva clipe. }n sfâr=it, a treia dat[ a deschis ochii ]ntr-un salon alb, ]n spital. Patul era ]nconjurat de doctori. — Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe =i must[\i hegre. Bine c-ai ]nviat... Dac[ de =ase zile mocne=ti a=a... Apostol atunci a sim\it fericirea de a tr[i ca un fior nespus de dulce =i, cu buzele cr[pate de fierbin\eal[, a =optit abia perceptibil: — Nu m[ doare nimic... nimic... Vreo =apte s[pt[mâni mai mult al mor\ii a fost decât al vie\ii. }n afar[ de rana din piept, mai avea o sf[râm[tur[ de os la piciorul stâng =i o scrij[lare adânc[ ]n coaps[. — Vindecarea ta e o minune, i-a spus doctorul cu cotlete albe =i cu must[\i negre, mai târziu. Ai o vitalitate extraordinar[, altfel de mult te-ai plimba ]n lumea drep\ilor! Când i s-au vindecat piciorul =i coapsa, l-au trimis mai departe, spre regiunea unit[\ii lui, ]n spitalul de aici, fiindc[ 115
acolo ]ncepuser[ s[ soseasc[ transporturi mari de r[ni\i din luptele noi. Aproape o lun[ a z[cut singur aici, ]n salona=ul de rezerv[ din fundul coridorului, la etajul ]ntâi. Petre st[tea toat[ ziua lâng[ patul lui, c[utând s[-i ghiceasc[ gândurile =i s[-i ]mplineasc[ dorin\ele. Diminea\a =i dup[ vizita medical[ ]i citea Visul Maicii Domnului, cu glas obosit de evlavie, =i Bologa ]l asculta f[r[ a ]n\elege cuvintele, dar cu inima plin[ de o mul\umire cald[, mole=itoare... Apoi, ]ntr-o zi, ordonan\a i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a ]ntâmplat atunci, ]n noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol na aflat mare lucru: c[ a fost ]ngropat la marginea unei pâlnii de obuz, ]n d[râm[turile postului de observa\ie, =i c[ acolo l-a descoperit Petre, pe la amiaz[, dup[ ce, cu ajutorul diviziei de schimb, muscalii au fost respin=i ]n pozi\iile ini\iale... Povestirea soldatului ]ns[ i-a adus aminte n[dejdile din noaptea aceea =i i-a pus iar[=i ]n fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de nelini=te, ca un fa\a unei vedenii dojenitoare. Pe urm[, vreo trei zile, gândurile, dezl[n\uite dintr-o toropeal[ prelung[, l-au chinuit =i i-au sfâ=iat sufletul. }=i zicea c[ toate sfor\[rile lui de a ocoli soarta s-au zdrobit =i c[ de azi ]ncolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea ]ns[ ]l ]ngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui s[ mearg[ pe frontul românesc. Degeaba ]ncerca s[-=i biciuiasc[ ambi\ia, ]nvinov[\indu-se de la=itate; dragostea de via\[, din ce ]n ce mai impetuoas[, ]i t[ia orice av[nt, murmurându-i ne]ncetat ]n inim[: “}ntâi eu, =i pe urm[ cealalt[ lume!” }ntr-o noapte f[r[ somn apoi a g[sit ]mp[carea. La urma urmelor, soarta a f[cut bine ce a f[cut. De ce ar fi dezertat el la ru=i, când tocmai i se oferea prilejul s[ treac[ la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu =i dispre\uit dezertor, ]n vreme ce românii ]l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crim[ dezonorant[, urmat[ de o captivitate 116
ru=inoas[: aici va merge ca un adev[rat erou, cu fruntea sus, =i va putea lupta ]ndat[ contra du=manilor adev[ra\i... Vas[zic[, teama de frontul românesc a fost f[r[ temei. Noroc c[ soarta l-a ocrotit... Datoria lui e s[ tr[iasc[ =i s[ triumfe. Nu via\a, ci moartea ]nseamn[ la=itate pentru omul care are un ideal ]n lume. De a doua zi gândurile au ]nceput s[ se mulcomeasc[, punându-se toate ]n slujba lini=tii lui, ca ni=te servitori credincio=i. }mpreun[ cu lini=tea ]ns[ i s-a luminat ]n suflet mai vie =i ura ]mpotriva tuturor str[inilor dimprejurul lui. Ura pe medicii care-l ]ngrijeau, pe surorile de caritate, pe ofi\erii convalescen\i =i se bucura c[, din pricina ranei la pl[mâni, era osândit s[ tac[. }n ziua când un general b[trân, ]nconjurat de o droaie de ofi\era=i ferche=i, a venit s[-i aga\e pe piept medalia de aur pentru distrugerea reflectorului, Bologa s-a pref[cut c[ i-e r[u, numai ca s[ nu fie silit a p[rea ]ncântat. Pe urm[, ]ntr-o zi, acum vreo lun[, a fost adus ]n salona= Varga, care fusese greu r[nit ]n =oldul stâng, tot atunci, ]n noaptea ceea, =i din spital ]n spital ajunsese aici. }n primul moment Apostol s-a bucurat =i, pentru c[ tocmai i se d[duse voie s[ vorbeasc[ pu\in, ]=i povestir[ p[\aniile. Varga ]i explic[ am[nun\it cum s-a desf[=urat atacul ru=ilor, cum au p[truns pân[ aproape de liniile artileriei =i cum au fost alunga\i ]napoi printr-un contraatac fulger[tor. Totu=i, ]n lupta aceasta, dou[ regimente de infanterie au fost aproape complet nimicite, =i chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales ]n cursul contraatacului, când a primit =i el schija care era cât pe-aici s[-l lase =chiop, fiindc[ un doctor cam smintit a umblat ]n ruptul capului s[-i taie piciorul. Locotenentul de huzari clocotea de revolt[ c[ b[t[lia, ]n care au pierdut peste dou[ mii de oameni =i ]n care era s[-=i dea ortul popii, 117
nici m[car n-a fost pomenit[ ]n comunicatele de r[zboi. Se mângâia numai cu speran\a ]ntr-un lung concediu de convalescen\[. Pe m[sur[ ce Varga vorbea =i se fr[mânta, Bologa se ]ntuneca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se p[reau du=mane =i se mira, cum a putut omul acesta s[-i fie simpatic? Ca s[ nu mai trebuiasc[ s[ stea de vorb[ cu dânsul, ]=i procur[ un vraf de c[r\i =i se puse s[ caute ]n ele explica\ii =i dovezi. Dou[ s[pt[mâni a r[scolit =i s-a trudit. Nic[ieri n-a g[sit de ce binele nu e bine pretutindeni =i totdeauna. }n toate c[r\ile omul ]i p[rea izolat de via\a adev[rat[, singuratic =i abstract ca o formul[ matematic[. Cineva s-a a=ezat la mas[, plin de ]ncredere ]n cuno=tin\ele =i experien\ele sale de via\[, =i a decretat c[ oamenii trebuie s[ fie a=a =i a=a, c[ e bine când faci cutare lucru =i e r[u dac[ faci cutare. +i, ]n schema lui, acel cineva vrea s[ vâre cu sila sufletele vii, s[ le ]nc[tu=eze, parc[ via\a s-ar modela dup[ dorin\ele sau concluziile cuiva. Dar via\a merge mereu ]nainte, nep[s[toare, sfâ=iind nu numai sistemele savan\ilor, ci chiar min\ile oamenilor, pl[smuind ]n fiece clip[ situa\ii noi, idei noi, pe care fantezia liliputan[ omeneasc[ niciodat[ nu le va putea ]n\elege =i cu atât mai pu\in prevedea. Un capriciu al vie\ii a pus fa\[ ]n fa\[ milioane de oameni, pe care i-a ]nsemnat cu moartea ]n frunte, silindu-i astfel s[ descopere ]n sufletele lor taine neb[nuite =i s[ ia hot[râri nea=teptate. }n vârtejul vie\ii c[r\ile sunt gr[mezi de vorbe f[r[ ]n\eles. Omul trebuie s[-=i fereasc[ numai con=tiin\a s[ nu-i sângereze. }n vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plin[ de prietenie, comunicându-i câte verzi =i uscate despre traiul pe noul front, lucruri m[runte, ad[ugând la urm[ de tot, ]n treac[t, c[ “pe-aici tot ru=i am g[sit, numai ru=i...” Bologa ]=i zise ]ndat[, f[r[ grij[ =i f[r[ =ov[ire: “Nu face nimic... Voi 118
mai a=tepta...” Varga ]ncerca ]ntruna s[-i dezlege limba =i nu se putea dumeri: de ce s-a f[cut a=a de ursuz Bologa? Pe el t[cerea ]l ap[sa =i-l am[ra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie s[ ias[ din odaie, s-a ]mprietenit cu al\i camarazi de prin celelalte saloane =i mai mult st[tea cu dân=ii decât cu Bologa. Acuma, ]n a=teptarea vizitei medicale de dup[-amiaz[, huzarul se perpelea ca pe=tele pe uscat, mai ales dup[ ce toate sfor\[rile lui de-a scoate o vorb[ din Bologa au r[mas f[r[ ecou. — Ce ai, Bologa? izbucni ]n sfâr=it Varga, jignit. M-ai exasperat cu mu\enia!... Nu mai vrei s[ vorbe=ti cu mine, ori m[ ur[=ti? Am fost prieteni =i... — Nimic, nimic, murmur[ Apostol, f[r[ s[ ]ntoarc[ ochii. Varga trebui s[-=i opreasc[ noile ]ntreb[ri. Veni doctorul, ]nso\it de o sor[ de caritate dr[gu\[ =i z[cut[ de v[rsat. — Iat[ salonul minunilor cere=ti! strig[ doctorul, mic =i blond, frecându-=i mâinile, radios =i jovial. Pe cât v[d, am s[ v[ dau pa=aport, curând-curând, domnilor! }n orice caz, ar fi nimerit s[ ]ncepe\i a face mai mult[ mi=care, barem prin ser[, dac[ nu prin parc. Afar[ e ]nc[ iarn[, ce-i drept, dar ar trebui s[ v[ mai dezmor\i\i oasele, domnilor!... Ar fi foarte, foarte bine! — Parc[ n-o s[ ni le dezmor\im iar pe front, doctore? zise Varga ]nviorat. Sper c[ ne dai un concediu de convalescen\[, doctore! E imposibil s[ ne trimi\i numaidecât ]n lupt[, cu r[nile de-abia cic[trizate! — Desigur... negre=it! r[spunse medicul cu zâmbetul sc[zut. }ntrucât depinde de mine, fire=te!... Eu ]ns[ cel mult pot s[ propun, decizia e ]n alte mâini, =i, s[ v[ spun drept, doar sunte\i b[rba\i, toate comandamentele ne repet[ ]ntru119
na c[ se simte mare, mare nevoie de ofi\eri, pretutindeni... — Am ]n\eles, ]ncheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai ]ng[im[ câteva cuvinte =i se gr[bi s[ dispar[ ]mpreun[ cu sora de caritate, mereu senin[ =i surâz[toare. Pe urm[ odaia se umplu, ]n câteva minute, de ]ntuneric. Numai geamurile r[maser[ cenu=ii, ca ni=te ochi bolnavi, stin=i. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pa=ii lui nu f[ceau atâta zgomot cât tictacul ar[miu al unui de=tept[tor de pe mescioara de noapte. }ntr-un târziu, Apostol, =ezând pe pat, cu ochii la r[murelele degerate de afar[, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, ]ncepu s[ fredoneze un cântec vesel. — Bologa! Ce dracu, de cântece ]\i arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri c[ ni s-au spulberat perspectivele de concediu? — M[ bucur din inim[, amice! r[spunse Apostol cântând =i gesticulând ca un actor ]ntr-o oper[ italian[. R[zboi, r[zboi, r[zboi, ]nainte, la r[zboi! Locotenentul de huzari ]nm[rmuri =i, ]n cele din urm[, convins c[ Apostol ]=i bate joc de dânsul, ie=i din odaie trântind u=a. Bologa ]ncet[ cântecul brusc, parc[ de-abia atunci =i-ar fi dat seama ce face. }i p[ru r[u =i se lungi pe pat, cuprins de o triste\e ciudat[. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina =i-i ]ntinse o scrisoare, ]ntrebând: — Oare nu-i de-acas[, don' locotenent? Bologa se arunc[ asupra plicului, dar v[zând c[-i de la Klapka, nu se mai gr[bi s[-l deschid[. Presim\ea ce cuprinde =i, ]ntr-adev[r, citind, d[du peste trei rânduri ]ncurcate, din care ]n\elese cu o claritate t[ioas[ c[, de o s[pt[mân[, ]n locul ru=ilor, au ap[rut românii. Se uit[ un r[stimp la Petre, 120
gânditor, =i apoi zise: — Nu-i de-acas[... E de pe front, de la domnul c[pitan... De-acolo, nu de-acas[... Vorbind, gândurile i se str[mutar[ departe, cuprinzând ]ntr-o fulgerare toat[ Parva =i, deosebit, fiecare fiin\[ drag[, ]ncepând cu maic[-sa =i cu Marta, fa\[ de care se sim\ea vinovat pentru c[ le-a scris numai de dou[ ori de când zace prin spitale =i mai cu seam[ fiindc[ ]n noaptea ceea a vrut s[ se despatr[ de ele f[r[ s[-=i ia r[mas bun. “Mi s-a ]nmuiat inima ]ndat[ ce am v[zut c[ s-a apropiat ziua plec[rii!” ]=i zise dânsul, uitându-se la Petre. — Trebuie s[ vie =i de-acas[, don' locotenent, rosti soldatul cu ]ncredere. — Da... da... trebuie... acas[... ]ngân[ Bologa, ]ntorcându-se cu spatele, ]ncet, obosit. Varga reveni mai târziu, ne]mp[cat. Apostol tres[ri din mrejele gândurilor =i zise blând: — Varga... nu =tiu ce am... Iart[-m[! Locotenentul se ]nsenin[ imediat =i se apropie cu mâna ]ntins[: — }mi pare r[u, prietene drag[... Dar te-ai schimbat ]ngrozitor... Odinioar[ m[ iubeai, ne ]n\elegeam... — Odinioar[! oft[ Bologa cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi. +i mai st[tur[ zece zile pân[ s[ plece... 2 Trenul gâfâia =i asuda suind printre mun\ii cu piscurile c[runte ]nc[ de z[pad[. Soarele ]nceputului de prim[var[ pres[ra pulbere de argint ]n v[zduh. P[durile =i poienele tres[reau sub mângâierea razelor fierbin\i. Via\a nou[, 121
tân[r[, vijelioas[ ]nviora n[valnic ]nf[\i=area p[mântului. Numai trenul, ]nc[rcat de oameni =i materiale de r[zboi, lung, scâr\[ind =i puf[ind, p[rea un monstru din alt[ lume, pornit s[ ]nfrunte tinere\ea firii. Locomotiva se târa ]ncet, a=teptându-se parc[ s[-i ias[ ]n cale vreun du=man, se strecura ca o =opârl[ uria=[ pe sub coastele =i râpele nep[s[toare, ferindu-se de amenin\[ri ]nchipuite la fiecare cotitur[. }ntr-un vagon rezervat pentru ofi\eri, Apostol Bologa st[tea pe coridor, la o fereastr[ l[sat[ ]n jos, sorbind nes[turat priveli=tea mun\ilor, care-i aminteau valea Some=ului =i-l f[ceau s[ uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gar[, i s-a trezit ]n suflet o ]ndârjire neastâmp[rat[, care-i feconda iubirea =i i-o p[stra mândr[ =i curat[. Deodat[ u=a compartimentului de la spatele lui se deschise =i se ]nchise cu zgomot =i ]n ureche ]i r[sun[ glasul lui Varga, foarte ]ncântat: — +tii, Bologa, cine se afl[ ]n trenul nostru?... N-ai s[ ghice=ti!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross... Apostol se ]ntoarse. Prin geamurile u=ii se vedeau ]n compartiment, ]n fumul de \ig[ri, câ\iva ofi\eri. Gross rânjea batjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente. — Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urm[ Varga. Ba zice, pe onoarea lui, c[ generalul ar dori s[ ne vad[, =i mai cu seam[ pe tine, nu =tiu de ce... }n definitiv, n-ar fi decât natural, c[ doar am sângerat destul pentru patrie... De altfel, Gross a c[l[torit cu generalul ]n interes de serviciu, a=a c[... Lui Bologa ]i era scârb[ de to\i, cu Gross ]n frunte. Din pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, =i cu pionierul de-abia a schimbat dou[ vorbe indiferente. — Da?... Ei vezi?... Foarte bine! zise dânsul, vrând s[ arate curiozitate, cu dispre\ ]n privire. 122
— S[ vezi ]ns[ ce m-am gândit eu, relu[ locotenentul de huzari, cuprinzându-l de mijloc. Dac[ izbutim s[ vorbim cu generalul, trebuie s[ c[ut[m s[-l convingem c[ merit[m =i noi un concediu dup[ aproape cinci luni de spital =i suferin\e, nu-i a=a?... Eu am mare ]ncredere ]n Karg, de=i e sever =i ne]nduplecat, c[ci noi, slava Domnului, am luptat viteje=te... — Bine, fire=te, n-ar fi r[u, r[spunse Bologa, convins ]n sine c[ speran\ele lui Varga sunt copil[re=ti =i dornic s[ r[mân[ iar singur. Dar dac[ zice Gross c[ s-a interesat de noi generalul, de ce nu ne ]nso\e=te =i el? Varga arunc[ o privire ]n compartiment =i apoi ]ntoarse spatele cu dezgust, zicând: — M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, drag[ prietene!... Nu po\i vorbi trei minute cu el f[r[ s[-=i bat[ joc de tot ce avem noi sfânt, \ar[, credin\[, trecut... A ]nceput s[mi fie grea\[ =i fric[, z[u, Bologa! ad[ug[ peste o clip[, iar[=i ]nviorat. Dac[ a= fi nevoit s[ stau mult ]n tov[r[=ia lui, m-a= pomeni ]ntr-o bun[ zi c[ mi-am pierdut =i eu toate sentimentele patriotice! — Sentimentele adev[rate trebuie s[ reziste oric[rei ispite! gl[sui Apostol ap[sat. — A=a se zice, dar ]n realitate nimic nu rezist[ la infinit! zâmbi Varga. A=a chiar tu mi-ai spus-o odat[, ]ntr-o discu\ie, la Budapesta, la unchiul meu, =i n-am uitat-o. Pic[tura de ap[ g[ure=te stânca... +-apoi tu parc[ nu te-ai schimbat? Poate c[ tu nu-\i dai seama, dar eu, care am stat cu tine, ]ntr-o odaie, aproape dou[ luni =i \i-am ]nghsi\it toate curiozit[\ile... ehe! prietene, ]ntreab[-m[ pe mine!... Unchiul, care te-a iubit ca pe copilul lui, dac[ te-ar ]ntâlni azi, nici nu te-ar mai recunoa=te. Bologa, crede-m[!... Repet, poate c[ nu-\i dai seama, poate c[... Apostol Bologa deslu=i, parc[, ]n cuvintele huzarului o 123
provocare ascuns[. }i r[spunse cu ur[, dar =i cu o gravitate ]n care str[b[tea trebuin\a de a-=i dezv[lui sufletul, de a-l pune ]n palm[ =i de a-l purta, mândru =i ]ncrez[tor, ca pe un potir ]n v[zul tuturor: — }mi dau seama prea bine c[ m-am schimbat... Cum s[ nu-mi dau seama, când schimbarea s-a s[vâr=it ]n chinuri, ca o nou[ na=tere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobândit adev[ratele sentimente fire=ti, cum ziceai tu... De-abia, Varga! Locotenentul de huzari se tulbur[. Din tonul lui Bologa sim\i l[murit c[ se afl[ ]n fa\a unui du=man. }i zise ]ncet, sec, rezemându-se cu spinarea de u=a compartimentului =i privindu-l lung: — Bologa, sentimentele tale mi se pare c[ sunt nefire=ti... Ia seama! — M[ amenin\i? ]ntreb[ Apostol ironic. — Sentimentele tale te mân[ drept ]n bra\ele du=manului... — Care du=man? repet[ Bologa mai batjocoritor. — Du=manul \[rii, oricare ar fi! vorbi Varga, pu\in mai aspru. }n clipa aceasta tu, prietene, e=ti dezertor ]n gândul =i sufletul t[u! Apostol Bologa tres[ri scurt, apoi zise repede, cu glas mai cald, apucându-l de mânec[ =i ]mplântându-i ]n ochi privirea hot[rât[: — Ascult[, Varga... Tu ai fost odinioar[ om =i te l[udai c[, sub mundirul militar, vei purta ve=nic o inim[! De aceea ]\i zic acuma: d[ la o parte ra\iunea cazon[ =i spune ce-ai face tu dac[, de pild[, fiind ]n armata ruseasc[, te-ar trimite s[ te ba\i cu ungurii, care au pornit s[ te dezrobeasc[? — Stai, stai... nu-i a=a, prietene! bâlbâi locotenentul ro=ind. Mai ]ntâi patria... — Nu ocoli ]ntrebarea, st[rui Bologa, triumf[tor. 124
R[spunde cinstit! }n asemenea cazuri nu pot fi dou[ r[spunsuri! Varga t[cu. }ntrebarea ]l ]ncurca, =i mai ales curajul lui Bologa. }n sfâr=it, zise =ov[itor: — Exist[ o lege pentru to\i =i o singur[ datorie, care ne leag[ prin jur[mânt. Când ]ncepe cineva s[ le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci... — Lege, datorie, jur[mânt sunt valabile numai pân[ ]n clipa când ]\i impun o crim[ fa\[ de con=tiin\a ta! ]ntrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul s[ calce ]n picioare sufletul omului, iar dac[ totu=i ]ncearc[... Bologa sfâr=i brusc, cu un gest vag, care spunea orice =i nimic. Varga, surprins, ]ng[im[ cu ochii mari: — Atunci b[nuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? — Gânduri? murmur[ Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimb[toare, Varga! Am ]ns[ o credin\[ vie ]n suflet... asta, da! +i dac[ ea ]mi va porunci s[ trec... s[... dezertez la inamic, adic[ la inamicul vostru, nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adev[rat[... De altfel, chiar voi, judecând cinstit =i f[r[ pornire, ]mi ve\i da dreptate =i m[ ve\i aproba! Sunt sigur c[ =i tu, ]n sufletul t[u... — Nu, nu, Bologa, te ]n=eli amar! zise Varga iar[=i sec. Eu nu te voi aproba niciodat[! Eu dispre\uiesc crimele! — Da? ]ntreb[ Apostol cu o mirare nepotrivit[, ad[ugând ]ndat[ cu ton jovial: Fii sigur, Varga, c[ n-am s[-\i cer aprobarea!... Cel mult, de s-ar ]ntâmpla s[ trec prin sectorul t[u =i dac[ a= avea ghinionul s[ te ]ntâlnesc, cel mult atunci ar putea fi vorba... Dar atunci, cine =tie, poate c[ am vorbi altfel... — S[ te fereasc[ Dumnezeu, Bologa! izbucni locotenentul, grav =i amenin\[tor. Eu te-a= aresta, ba te-a= ]mpu=ca 125
dac[ ai ]ncerca s[ te ]mpotrive=ti, cu toate c[ mi-ai fost prieten! — Fii lini=tit! zise Bologa iar[=i ironic. Am s[ m[ feresc de sectorul t[u ca de foc... Acuma e=ti mul\umit? — Tu poate glume=ti, Bologa, dar eu... — Nu glumesc deloc! declar[ Apostol, devenind dintr-o dat[ sfid[tor. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Senin[tatea =i hot[rârea cu care Bologa, un ofi\er, ]i declara c[ va dezerta ]l ]nfuriau. O clip[ se gândi s[-l denun\e =i, astfel, s[-l pedepseasc[. Dar poli\ismul ]i repugna. +i apoi prea au fost prieteni odinioar[ ca s[ se despart[ pentru ni=te lucruri care, ]n realitate, ]l priveau numai pe Bologa. Dac[ ar putea citi cineva ]n sufletele tuturor ofi\erilor, s-ar ]ngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mul\i ]=i ascund gândurile, pe când el barem e sincer. — Astea-s prostii, prietene! zise Varga, dup[ o pauz[, cu glas schimb[t =i cu o veselie poruncit[ pe fa\[. Mai bine haidem la generalul Karg, s[ ne miluim de un concediu! — A=a-i... prostii... surâse Apostol ]mblânzit. Prostii sunt toate vorbele omului ]n ceasurile cele grele ale vie\ii... Varga porni ]nainte pe coridorul murdar =i plin de soare tân[r. Trenul l[sase ]n urm[ o cotitur[ =i vagonul se cl[tina parc-ar fi fost s[-=i piarz[ echilibrul. Locotenentul de huzari se sprijinea cu mâinile de pere\i, ]njurând furios, ]n vreme ce Bologa, la câ\iva pa=i ]napoi, mergea sigur, lini=tit, ca pe o c[rare. 3 Trecur[ printr-un vagon ticsit de militari =i civili, 126
amesteca\i de-a valma. Pe coridorul strâmt se ]mbulzeau mai ales \[rani cu fe\ele speriate, p[zindu-=i desagii sau leg[turile, vorbind pu\in =i ]ncet, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i aud[ cineva. }n col\ul dinspre vagonul ofi\erilor, un preot român, ]nalt, slab, cu o b[rbu\[ rar[ =i ]mbr[cat s[r[c[cios, se sf[tuia domol cu trei \[rani care, dup[ port, p[reau unguri. Apostol, f[cându-=i loc pe la spatele preotului, auzi vorb[ româneasc[ =i ]ntoarse capul o clip[, f[r[ ]ns[ a se opri din mers. Z[ri o fa\[ cunoscut[ parc[... }n ]nghesuial[ nu avu vreme s[ se mai uite ]napoi, dar ]i r[mase ]n ochi ]nf[\i=area preotului =i ]n minte ]ntrebarea: “Cine o fi =i de unde ]l cunosc?...” }n vagonul urm[tor c[l[torea generalul Karg. Aici coridorul era ocupat numai de ofi\eri de toate gradele t[if[suind =i a=teptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cu generalul. La compartimentul excelen\ei erau trase perdelele cafenii, =i aghiotantul ie=ise afar[, din propria-i ini\iativ[, s[ roage pe domnii din coridor s[ fac[ lini=te, ca nu cumva s[ se supere excelen\a-sa... Tocmai atunci sosi Varga, lu[ deoparte pe aghiotant =i-i =opti: — Ne spuse Gross c[ mo=ul dore=te s[ ne vad[, pe mine =i pe Bologa... Adu-i aminte, dragul meu, te rog! Aghiotantul d[du mâna cu Bologa, pe care nu-l mai v[zuse de la audien\a cu bucluc, =i apoi intr[ ]n compartimentul generalului, suspinând grav: — S[ ]ncerc[m... Peste cinci minute cr[p[ u=a, scoase pe jum[tate corpul =i zise binevoitor: — Bologa, vino... te rog... Excelen\a-sa dore=te... }ntâlni ochii lui Varga ]ntreb[tori, dar strânse din urechi, cu fa\a mâhnit[ de regretare c[ “a=a-i ordinul”... 127
Generalul Karg era vesel =i mul\umit. }n sfâr=it ob\inuse, cu chiu cu vai, s[ fie propus pentru ordinul “Maria Theresia”. +edea lâng[ fereastr[, cu picioarele-i scurte ]ntinse comod, cu fa\a-i negricioas[ ]ntoars[ spre Apostol Bologa, care intrase =i salutase printr-o ]nclinare milit[reasc[. — Ei, te-ai f[cut s[n[tos? ]ntreb[ generalul, ]ntinzândui alene m[na cu multe inele =i m[surându-l cu o privire atent[. Bologa r[spunse cu un surâs nehot[r[. Avea fa\a galben[, supt[, cu buzele f[r[ culoare; numai ochii ardeau, mistuindu-se ]ntr-un foc l[untric. Generalul ]l m[sur[ iar din cap pân[ ]n picioare =i apoi ]i oferi un loc lâng[ dânsul. Pe bancheta cealalt[, ]n fa\a excelen\ei, =edeau un colonel cu figura col\uroas[, pe care Apostol nu-l cuno=tea, =i un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligen\[. Aghiotantul, auzind iar g[l[gie pe coridor, se strecur[ afar[, s[ atrag[ din nou aten\ia domnilor c[ excelen\a-sa poate s[ se supere... Generalul ]i puse fel de fel de ]ntreb[ri despre cum a fost r[nit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa, r[spunzând, vedea mereu ]n privirea lui o ]ntrebare nerostit[, care ]l ]ndârjea ]ntocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor =i prin blânde\ea ce-i ]ndulcea toat[ ]nf[\i=area, ]i ar[ta un interes ]ntr-adev[r sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urm[ veni =i rândul ]ntreb[rii a=teptate, luând ]ns[ o form[ glumea\[, prietenoas[: — Ei, a=a-i c[ nu s-a pr[bu=it lumea fiindc[ vii cu noi aici? Apostol v[zu limpede ]n ochii generalului c[ cere un r[spuns scurt: nu. De aceea nu-=i putu st[pâni o secund[ de ezitare, care se stinse singur[. Apoi vorbi cu o cutezan\[ ]nfrumuse\at[ de claritatea glasului: 128
— Niciodat[ n-am fost la=, excelen\[, =i deci am s[ v[ m[rturisesc =i acuma c[ ]n sufletul meu s-a pr[bu=it o lume! Degetele grase =i ]nc[rcate de inele se ag[\ar[ nervos de musta\a burzuluit[, iar sprâncenele late se ]nfoir[ când generalul, uluit, ]ntreb[: — Adic[ cum?... Ce lume s-a pr[bu=it? Bologa surâse atât de senin, c[ ]ncruntarea generalului se transform[ ]ntr-o curiozitate ner[bd[toare, iar mâna ]ndat[ i se a=ez[ lini=tit pe br[\ara canapelei. — Am citit undeva, excelen\[, zise Apostol cu glasul de adineaori, c[ inima omului, ]n primele s[pt[mâni ale vie\ii embrionare, se afl[ nu ]n piept, ci ]n cap, ]n mijlocul creierilor, =i c[ de-abia pe urm[ coboar[ mai jos, desp[r\indu-se de creier pentru totdeauna... Ce minunat ar fi, excelen\[, dac[ inima =i creierul ar fi r[mas ]mpreun[, ]ngem[nate, s[ nu fac[ niciodat[ inima ce nu vrea creierul =i mai cu seam[ creierul s[ nu fac[ ce sfâ=ie inima! Generalul se uit[ câteva momente la Bologa, apoi la ceilal\i, apoi râse cu poft[, cu gura c[scat[, cu must[\ile zbârlite, ]ncât fa\a i se ]ncre\i ca o coaj[ de nuc[ stricat[. — Foarte... foarte... interesant! morm[i dânsul râzând. Pe urm[, potolindu-se cu greutate =i cu o v[dit[ ru=ine pentru c[ nu =i-a st[pânit râsul, ]=i relu[ masca obi=nuit[ =i serioas[, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa s[ nu vie pe frontul românesc =i cum el totu=i l-a iertat, având dea face cu un ofi\er foarte capabil =i con=tiincios, de=i acuma vede c[ e =i ]nc[p[\ânat. Colonelul ascult[ cu respect pân[ ce =fâr=i =i apoi, cu acela=i respect, zise: — Eu, excelen\[, nu admit, fire=te, pentru c[ nu-mi permite legea, dar m[ pun ]n situa\ia locotenentului =i-i ]n\eleg am[r[ciunea... E regretabil c[ cei ]n drept n-au luat m[suri generale ]n privin\a aceasta, ca s[ evite situa\iile delicate, ]n 129
interesul capacit[\ii combative a armatei... Apostol se cutremur[, ca =i când cuvintele colonelului iar fi str[puns ace ]n inim[, c[ci el ast[zi nu mai dorea ]n\elegere, ci tocmai motive de ur[ =i ]ndârjire prin care s[=i a\â\e, ]nfl[c[rat[, credin\a. Generalul ]nsu=i r[mase surprins o clip[, =i pe urm[ r[spunse convins, ba chiar cu un fel de mândrie: — Evident, evident c[ a=a este!... Din punct de vedere uman, fire=te... Dar dac[ cei de sus nu s-au gândit la posibilit[\ile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toate r[spunderile... Eu cel mult pot s[ u=urez, ]n anume cazuri, cum e cazul locotenentului, de pild[... Da! Negre=it, trebuie s[ u=ur[m... Cum e ]nc[ sl[bit de boal[, vreau s[-l feresc de greut[\ile frontului =i o s[-l ]ntrebuin\[m ]ntr-un serviciu mai f[r[ osteneli mari... Uite, s[ treac[ la coloana de muni\ii! A=a-i?... C[ci noi suntem umani... Noi... armata noastr[... Unde aiurea =i-ar mai bate capul un comandant s[ menajeze asemenea scrupuluri?... Ce zici, domnule maior? S-a mai pomenit atâta umanitate ]n vreo armat[ de când e istoria? +i totu=i pe noi ne acuz[ du=manii de barbarie!... Ce lume! Ce nedreptate! Tocmai ]n clipa aceea aghiotantul se furi=[ iar[=i ]nl[untru. Generalul ]=i curm[ reflec\iile =i-i zise poruncitor: — Ia not[ c[ locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muni\ii! }n vreme ce aghiotantul scoase un carnet de ]nsemn[ri Apostol Bologa se uit[ la to\i pe rând, rug[tor, ]ntâlnind ]ns[ pe toate fe\ele aceea=i comp[timire, sc[ldat[ doar ]n zâmbete diferite. Se sim\i umil =i mic, de=i sufletul ]i clocotea de ur[. A vrut s[ stârneasc[ indignare =i iat[ c[ a g[sit mil[ =i ]n\elegere. V[zu creionul aghiotantului alergând pe hârtie =i deodat[ strig[: 130
— Excelen\[, a= dori mult s[-mi reiau bateria! — Las[, murmur[ generalul ocrotitor =i din nou vesel. Trebuie s[ te ]ntremezi =i s[ aduni puteri ]ntr-un serviciu mai u=or, mai ferit de primejdii... }mi pare bine c[ \i-a r[mas drag frontul, dar deocamdat[ sunt silit, ]n interesul d-tale, s[ m[ opun =i s[ te menajez! Bun[tatea generalului, inexplicabil[ =i nea=teptat[, ]l exaspera pe Bologa. Vru s[-i mai obiecteze c[ serviciul la coloana de muni\ii e mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci ]=i aduse aminte de preotul român din coridor =i ]ndat[ ]i r[s[ri ]n inim[ dorin\a de a-l cunoa=te. Nu-l mai interesa nici generalul, nici frontul. Se scul[, bolborosi cuvinte ]ncurcate de mul\umire, strânse o mân[ gras[ =i moale, se ]nchin[ =i ie=i cu figura luminat[... Trecu grabnic ]n vagonul solda\ilor, se ]nghesui printre \[ranii de pe coridor. Preotul era tot unde-l l[sase. }l v[zu de departe =i fruntea i se ]mbroboni de sudori. Acuma ]l recunoscu =i se tulbur[ de bucurie. — A=a-i c[ nu m[ mai cuno=ti, p[rinte? }i strig[, ]nsufle\it, ]ntinzându-i mâinile. Preotul ]ng[lbeni, parc[ l-ar fi surprins ]ntr-o fapt[ rea. Când Bologa ]=i spuse numele, ]n ochii lui izvor] o lic[rire de ]nsufle\ire, pe care ]ns[ o ]n[bu=i repede, uitându-se ]mprejur, s[ se asigure dac[ nu-l pânde=te cineva. Preotul era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. — +i unde vine satul t[u, Constantine? ]ntreb[ Bologa fericit, ner[bd[tor. — Apoi tocmai lâng[ F[get, unde e comanda cea mare, nu =tiu cum ]i zice la c[t[nie, r[spunse preotul, ]ncurcat =i ]nfrico=at c[ vorbe=te române=te cu un ofi\er. — E românesc? st[rui Apostol. 131
— Parte =i parte... Noi ]i zicem Lunca, dar pe ungure=te se cheam[... — Lunca? ]ntrerupse Bologa, ca =i când ar fi c[utat s[-l opreasc[ a rosti cuvântul unguresc. +i pe la noi este un sat Lunca... }\i aduci aminte? — Cum s[ nu... tare bine! zise preotul. Dar pe-aici =i românii =tiu ungure=te, c-a=a-i obiceiul, dac[ suntem printre unguri... De altfel, a=a e =i bine... — Ce bine, p[rinte? strig[ Apostol serios. Nu te gânde=ti c[ a=a, mâine-poimâne, r[mâi f[r[ parohie? — Cam a=a-i, ce-i drept, murmur[ Boteanu z[p[cit, zâmbind umil. Ce s[ facem? Noi n-avem nici o putere =i nici nu ne putem amesteca. Destul ne zdrobe=te via\a, de m[ mir cum o mai putem duce ]n spinare... — Când omul are un ideal, ]nfrunt[ toate greut[\ile! zise Apostol ap[sat, cu ]n\eles. — Idealul nostru e Dumnezeu, r[spunse preotul cu o sfial[ ]n care-=i ascundea o team[ amar[. Când ai suferit ca noi, numai ]n Dumnezeu mai po\i avea n[dejde... Pe urm[ ]i povesti lui Apostol cum, la intrarea o=tirilor române, autorit[\ile l-au ridicat =i, ]mpreun[ cu trei \[rani frunta=i, l-au transportat ]n |ara Ungureasc[, pe lâng[ Dobri\in... Nevasta cu doi copila=i au r[mas ]n grija Domnului. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei =i a crezut c[ s-au pr[p[dit ]n focul r[zboiului. De-abia când s-a ]ntors roata norocului a aflat c[ sunt s[n[to=i =i-l a=teapt[ s[ vie acas[. Au trecut ]ns[ pe rând s[pt[mânile, =i de ]ntors acas[ nici pomeneal[. S-a rugat pe la to\i, s-a umilit, s-a ploconit... }n zadar. Ba c[ e zona frontului, ba c[ românii sunt suspec\i, ba a=a, ba altfel... }n sfâr=it a cerut voie s[-=i aduc[ barem =i familia acolo, lâng[ Dobri\in, pân[ ce va ]ng[dui Dumnezeu s[ se lini=teasc[ vremurile. Apoi, pe nea=teptate, i-au dat drumul s[ plece acas[, punându-i ]n vedere s[ se poarte bine... 132
Apostol Bologa zâmbea din ochi, ]n suflet ]ns[ era ros de nemul\umire =i de decep\ie. Frica preotului =i umilin\a carei sublinia toate vorbele =i privirile ]l izbeau ca ni=te cu\ite, de=i c[uta s[ le treac[ cu vederea. }i povesti =i el cum l-a ]mpins soarta ]n r[zboi =i pe urm[, scuturându-i mâna: — Apoi s[ =tii, Constantine, c[ am s[ vin pe la voi, s[ vorbim mai multe! Preotul r[spunse sp[imântat: — M[ rog... Chiar mi-a scris preoteasa c[ umbl[ mul\i militari prin casa noastr[, c[ doar azi a=a sunt vremurile... Bologa vru s[ zâmbeasc[, dar gura i se ]ncle=t[ ]ntr-un rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muni\ii era ]n Lunca, pe o ulicioar[ dosnic[, ]n casa groparului Paul Vidor. Cl[direa privea cu fa\a spre uli\[ =i avea la mijloc o tind[ ]ngust[, cu u=a ve=nic deschis[, ]n dreapta o odaie mai m[ri=oar[, ]n care se instalase cancelaria, iar ]n stânga, alte dou[ od[i\e: ]n cea din fund se strânsese groparul, =i ]n cea dinainte, locuin\a comandantului coloanei. Apostol Bologa lu[ ]n primire, de la locotenentul pe care venea s[-l ]nlocuiasc[, biroul cu cele câteva registre =i imprimate. Nu putuse dormi ]n tren =i sosind ]n Lunca tr[sese direct aci, pr[p[dit de oboseal[. Ascult[ nep[s[tor explica\iile ]nainta=ului s[u pân[ ]n clipa când ]i desf[=ur[ o schi\[ cu planul frontului =i cu pozi\iile tuturor unit[\ilor ce \ineau de divizie. Atunci se a=ez[ la mas[, ]nviorat, parc[ i-ar fi dat o b[utur[ fermecat[, sorbind din ochi harta cu semnele albastre =i ro=ii, ]ncercând cu degetele tremur[toare s[ urm[reasc[ liniile capricioase. Dar capul ]i era atât de tul133
bure de emo\ie, c[ nu se putu dumeri =i, sculându-se iar ]n picioare, zise nehot[rât: — Nu pricep nimic... }mi huruie creierii. Am s[ m[ orientez mai târziu... — Desigur, nici vorb[, r[spunse repede locotenentul. De altminteri =i schi\a e ]nvechit[ =i va trebui s-o completezi... Iac[, de pild[, colea, tocmai la margine, la sud, sectorul acesta... uite, e ocupat acuma de huzarii desc[leca\i, deoarece umbl[ zvonul c[ românii se preg[tesc s[ ne atace... }n sfâr=it, ai s[ te orientezi =i o s[ te familiarizezi cu situa\ia... Fire=te, schi\a e numai pentru orientare, c[ci pe tine aici nu te intereseaz[ decât artileria noastr[... Ca s[ scape de el mai curând, Bologa ]i d[du mâna cu un surâs neizbutit. — E=ti foarte palid =i sl[bit, camarade, zise locotenentul, luându-=i r[mas bun. Eu cred c[ nici nu e=ti ]nc[ vindecat pe deplin, cel pu\in dup[ ]nf[\i=are... Ar trebui s[ te ]ngrije=ti foarte, foarte bine! Apostol plec[ ochii, de-abia st[pânindu-=i un =im\[mânt ciudat de revolt[ =i umilire. R[mase ]n picioare, rezemat de dunga mesei. La alt[ mas[ lung[, un sergent =i un caporal scriau, cu priviri furi=e spre noul comandant, scâr\âind zelo=i din peni\e. Ar fi dorit s[ le spun[ =i lor dou[ vorbe, dar se sim\ea incapabil =i-i era fric[ s[ nu ]ntâlneasc[ =i la ei mil[. Atunci ap[ru ]n prag Petre, salvator, zicându-i: — Don' locotenent, am preg[tit ceva de mâncare, c[ trebuie s[ v[ fie tare foame... Pofti\i dincoace ]n odaie... Auzind glasul românesc, cei doi grada\i ridicar[ deodat[ nasurile spre ordonan\[, mira\i. Bologa observ[ mi=carea lor =i r[spunse cu o mândrie copil[reasc[, parc[ ar fi c[utat s[ le sfideze uimirea: 134
— Bine, Petre... Chiar mi-e foame, c[ci ]n tren mai mult am r[bdat decât am mâncat! }n tind[, prin u=a r[mas[ ]ntredeschis[, auzi glasul unuia: — Mi se pare c[ =i locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape dispre\uitoare, care alt[ dat[ l-ar fi jignit, acuma ]l lini=tir[ ca ni=te laude, ]ncât trecu dincolo ]nseninat... Odaia lui era curat[, cu pat bun, cu ghivece de mu=cat[ ]n ferestre, cu blide ]nflorite pe pere\i. La mijloc masa a=ternut[ ]l a=tepta, iar ]n soba de c[r[mid[ duduia un foc zdrav[n. Apostol ]=i roti privirea, mul\umit, =i se opri brusc v[zând lâng[ sob[ o feti=can[ de vreo optsprezece ani, cu n[fram[ ro=ie-aprins[ ]n cap, cu ni=te ochi mari negri, care parc[ râdeau, cu buzele umede =i pline. Acuma ]=i aduse aminte c[ a mai v[zut-o =i adineaori, când a intrat ]n ograd[, =i n-a luat-o ]n seam[, de=i fata ]l cânt[rise din ochi cu o ]ndr[zneal[ neobi=nuit[. — Dar asta? ]ntreb[ Apostol pe ordonan\[, ar[tând cu capul spre ea. — E fata gazdei, don' locotenent... Bologa se ]nvior[, ]i ]ntinse mâna =i zise pe ungure=te: — D-ta ai f[cut a=a frumos aici? — }mpreun[ cu soldatul d-tale, r[spunse fata cu surâs =treng[resc, privindu-l drept ]n ochi. Apostol ]i sim\i mâna aspr[ =i foarte cald[. — +i cum te cheam[ pe d-ta? — Ilona... — Ilona... Da... +i nu \i-e fric[ ]ntre atâ\ia militari? — De ce s[-mi fie fric[? zise fata simplu, ad[ugând repede, cu mândrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e fric[... 135
}n vreme ce el se a=ez[ la mas[, Ilona se oplo=i lâng[ sob[, f[r[ a-l pierde din ochi, parc[ ar fi fost fermecat[. De altfel =i Apostol, mâncând, o privea pe furi=, ]ntâi cu curiozitate ner[bd[toare, apoi cu un ne]n\eles sentiment de duio=ie. A fost totdeauna timid cu femeile, ne]ncrez[tor =i ne]ndemânatic. Mai ales ]i era ru=ine pentru c[ niciodat[ nu =tia ce s[ vorbeasc[ cu ele. Chiar Marta, =i chiar dup[ ce sau logodit, ]l ]ncurca de multe ori, de se ro=ea ca o fecioar[. De-abia uniforma =i r[zboiul l-au dezmor\it =i i-au =ters sfiala. De-a treia zi, când s-a ]mbr[cat milit[re=te, a cucerit o casieri\[ sentimental[ jurându-i credin\[ ve=nic[ =i uitând-o pe urm[ ]n bra\ele alteia. Pe unde ]l ducea soarta, iubirile trec[toare ]l ]ntâmpinau =i i se ofereau. +i el le culegea f[r[ alegere, aproape gr[bit, ca =i când ar fi vrut s[ se r[zbune pentru timpul pierdut. Totu=i, ]ntr-o c[m[ru\[ deosebit[ a inimii, p[stra dragostea Martei, ]ntreag[, curat[, ferind-o cu ]ngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustr[rile cu f[g[duin\i solemne de viitor. Ochii \[r[ncu\ei unguroaice ]ns[ p[trundeau tocmai ]n c[m[ru\a cea ascuns[, f[r[ ca el s[ se poat[ ]mpotrivi, sim\indu-se iar[=i timid =i z[p[cit, ]ntâia oar[ ]n r[zboi. Când ]=i d[du seama de aceasta, se ]nfurie =i se hot[r] s[ nu se mai uite la ea. “Trebuie s[ fie o feti=can[ care a \inut de urât tuturor ]nainta=ilor mei din odaia aceasta!” se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei vesel[ ]l ru=in[. }i p[ru r[u c[ a jignit-o, fie =i ]n gând... Petre ie=i pe afar[ dup[ treburi, f[când semn fetei s[ plece =i ea, s[ lase pe locotenent s[ se odihneasc[ pu\in. Ilona nu se clinti, parc[ n-ar fi ]n\eles semnele ordonan\ei. Apostol, cu nasul ]n farfurie, se silea s[ rup[ t[cerea =i se nec[jea c[ 136
nu g[se=te ce s[ vorbeasc[. }n sfâr=it, o ]ntreb[ brusc, f[r[ s[ o priveasc[: — Române=te nu =tii, feti\o? — +tiu pu\in, dar pe-aici toat[ lumea mai mult ungure=te vorbe=te, c-a=a-i obiceiul, r[spunse Ilona repede, aproape speriat[. Apoi fiindc[ Bologa t[cea, urm[ mai lini=tit[: De altfel, la noi biserica e româneasc[ =i popa ]n române=te face slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungure=te, ca s[ pricepem mai bine... Apostol tocmai se mustra c[ i-a putut pune o ]ntrebare atât de neroad[, r[spunsul ei ]ns[ ]l ]ncurc[ cu des[vâr=ire. +i nu vorbele, ci glasul ei aspru =i totu=i dulce =i mângâietor ca o panglic[ de m[tase, cu ni=te ml[dieri de copil r[sf[\at. De-acum nu mai dorea decât s[-i aud[ glasul =i ]=i chinuia mintea s[ ]njghebe o ]ntrebare potrivit[ prin care s-o fac[ s[ mai vorbeasc[. Toate sfor\[rile lui fur[ zadarnice. Trecur[ vreo trei minute ]n t[cere, uitându-se disperat ]n ochii ei, care umpleau casa cu o lumin[ blând[ =i ispititoare. Apoi deodat[ ]i veni ]n gând s-o ]ntrebe de câ\i ani e, fire=te cu ton glume\, ca nu cumva ea s[-=i ]nchipuie cine =tie ce. }i era team[ c[-i va tremura vocea =i Ilona va ]n\elege gre=it rostul ]ntreb[rii... Pân[ s[ se hot[rasc[ s[ deschid[ gura, se auzi un cioc[nit energic ]n u=[. Fata se ridic[ =i =opti: — A venit tata... F[r[ s[ mai a=tepte ]ng[duin\[, un \[ran trecu pragul. Bologa, ]nfuriat, se scul[ ]n picioare, gata-gata s[-l alunge. Paul Vidor ]ns[ se apropie jovial, cu mâna ]ntins[ =i-i ur[ bun sosit ]n casa lui. Avea fa\a osoas[, cu zbârcituri multe sub ochii c[prui, ]n care juca de=tept[ciune =i =iretenie, =i ni=te must[\i pu\in c[runte, dar groase =i cu vârfurile ascu\ite, cum le poart[ \[ranii unguri. }nf[\i=area gazdei potoli scurt mânia locotenentului. }i r[spunse lini=tit =i chiar ]l pofti s[ 137
=eaz[. Groparul se uit[ s[ vaz[ dac[ toate sunt ]n bun[ ordine =i d[du peste Ilona, care se apucase s[ scormoneasc[ ]n foc cu mare râvn[. — Ilona, aide, =terge-o! zise poruncitor, ]ncruntând sprâncenele. Ce mai cau\i aici? Alt[ treab[ n-ai decât s[ stai pe capul domnului locotenent? — Parc[ eu de dragul dumnealui stau! morm[i fata, ursuz[, f[r[ s[ se ]ntoarc[. — Aide, aide, las[ vorba! f[cu groparul serios, pân[ ce se ]nchise u=a, =i pe urm[ ad[ugând blajin c[tre Bologa: Trebuie s-o \inem de scurt, altfel cum am tr[i ]ntre atâtea c[tane?... E tân[r[ =i f[r[ minte, domnule locotenent, =i nu pricepe c[ d-voastr[ ave\i de lucru =i c[ n-a\i venit pe aici s[ pierde\i vremea cu palavre... Paul Vidor era vorb[re\ din cale-afar[, mai ales ]ns[ ]i pl[cea s[ stea la taifas cu domnii, crezându-se mai de=tept ca ceilal\i s[teni =i mai vrednic. }=i trase un scaun lâng[ mas[, se asez[ tacticos =i ]ndat[ se ]nc[lzi la vorb[, de=i Apostol se mohorâse, fr[mântat numai de dorin\a de-a auzi glasul fetei. R[spunsurile ]n doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotriv[, ]l ]nt[râtau. Din una, din alta, ]ncepu s[ spuie c[ el e om cu stare, cu toate c[ e gropar. Are p[mânt destul =i buni=or, m[car de l-ar putea munci cumsecade ]n vremurile astea grele. Gropar s-a f[cut numai de când i-a murit nevasta, fie iertat[, adic[ de vreo unsprezece ani, de l-a l[sat am[rât =i cu doi copila=i. Altfel meseria lui e tâmpl[ria =i a ]nv[\at-o la ora=, de copil, c[ tat[l s[u a vrut s[-i dea ]n mân[ o pâine mai bun[ decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mân[-n mân[ cu groparul, unul face co=ciugul, iar cel[lalt groapa, a=a c[ el nu s-a ru=inat s[ sape =i groapa mortului, de vreme ce a ]nv[\at s[ fac[ co=ciuguri. C[ci decât tâmplar ]ntr-un sat, mai bine gropar, c[ mas[ =i 138
scaune ]=i mai ticluie=te omul =i singur, dar pentru groap[ tot are nevoie de altul. Nu-i ocar[ s[ munce=ti, ci s[ leneve=ti. Când r[mâi v[duv cu un b[iat de unsprezece ani =i o feti\[ de =apte, trebuie s[ pui osul de vrei s[ nu te m[nânce s[r[cia... Toate au mers cum au mers, =i mai mult bine decât r[u, pân[ ce a dat pacostea r[zboiului peste bie\ii oameni. Feciorul era tocmai gata de oaste =i s-a dus, c[ n-avea ]ncotro, =i s-a pr[p[dit nici nu se =tie pe unde, prin cele \[ri musc[le=ti, ]nainte de a se ]mplini un an. Cât l-a plâns =i el, =i fata, o, Doamne! Dar parc[ lacrimile =i bocetele au ]nviat vreodat[ pe mor\i? Acuma Dumnezeu s[-l odihneasc[ =i s[l ierte!... Altfel, pe-aici a fost lini=te pân[ când au s[rit =i românii ]n b[t[lie. De atunci ]ns[ vai =i amar! Mul\i au fugit de fric[ mai spre inima \[rii, care cum a putut. El a r[mas acas[, ce-o fi s[ fie, c[ci nu s-a ]ndurat s[-=i lase averea de haram. Nici n-au f[cut românii mult[ stric[ciune, ce-i drept. Doar de-ale gurii, ca orice c[tane, =i mai cu seam[ când s-au retras ]n \ara lor. Mai f[r[ mil[ au fost ai no=tri, dac[-i s[ vorbim cu dreptate, c[ci ]ndat[ ce au sosit, una-dou[ au =i spânzurat vreo trei oameni din sat c[, zice, ar fi f[cut semne du=manului. Ba cât pe-aci s[ dea =i el de bucluc, fiindc[ românii il puseser[ primar ]n locul celui care fugise. Parc[ e o vin[ s[-\i faci datoria! Adic[ dincolo, ]n F[get, ]n satul vecin, cine-i primar? Cumnatul lui!... Atunci de ce s[-i impute lui c-a fost primar câteva s[pt[mâni?... Au trecut ]ns[ toate, numai de-ar aduce Dumnezeu pacea mai curând... Bologa ]l l[sase s[ vorbeasc[ ]n voie. Groparul, dup[ ce=i sfâr=i povestirea p[\aniilor, se a=tepta s[ afle =i el nout[\i =i, pentru c[ locotenentul nu se urnea, ]l ]ntreb[ direct, ]nmuind glasul, misterios: — Oare ce-o mai fi cu pacea, domnule ofi\er?... Prin ora= nu se aude nimic?... Asear[ am fost pu\in prin F[get, 139
pe la cumnatu-meu, =i am prins o vorb[ cum c[ rusul s-ar fi dat b[tut =i c[ vrea s[ se ]mpace... La cumnatul, chiar ]n casa lui, =ade generalul cel mare ]n gazd[, =i al[turi e cancelaria diviziei... poate d-ta nu =tii, c[ e=ti nou... Uite a=a umbl[ vestea pe acolo, printre ofi\eri, despre muscali! Ceo fi, ce n-o fi, Dumnezeu =tie, =i bine-ar fi s[ fie ceva! — Eu vin de-a dreptul de la spital =i nu =tiu ce-i prin lume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o v[d! — A=a-i, chiar a=a-i, f[cu \[ranul dând din cap, grav. Mult[ durere =i multe necazuri sunt, a=a-i!... M[car de le-ar da Dumnezeu celor mari mil[ =i ]n\elepciune s[ bage sabia ]n teac[ =i s[ ne scape de pieire! C[ ei stau colo =i dau porunci, iar oamenii sufer[ =i se chinuiesc =i mor... Fiindc[ groparul nu se d[dea dus, ba p[rea c[ de-abia a prins chef de taifas, Bologa se scul[ =i curm[ vorba, poftindu-l s[ continue cu alt[ ocazie, deoarece acum ]l cheam[ serviciul. Paul Vidor recunoscu bucuros c[ a=a-i, dar a=tept[ s[ plece locotenentul ]nainte... Apostol Bologa, enervat de st[ruin\a \[ranului, trecu ]n cancelarie, lu[ schi\a frontului, porunci grada\ilor s[-=i vad[ de lucru, pentru c[ el are ni=te treburi oficiale de rezolvat azi, =i apoi ie=i ]n ograd[ ]n soarele tân[r =i prim[v[ratic. Lumina =i c[ldura ]l ]ndemnau s[ se uite ]mprejur, f[r[ s[ vrea, parc-ar c[uta pe cineva. }n u=a grajdului, pe pragul ]nalt, =edea Ilona, cu coatele pe genunchi =i cu obrajii ]n palme. Când ]i ]ntâlni privirea, Apostol ]n\elese de ce s-a uitat ]mprejur =i sim\i c[ tot sângele i s-a urcat ]n obraji. Zâmbi iar, f[r[ s[ vrea, spre Ilona, zicându-=i ]n aceea=i vreme c[ nu trebuie s-o ia ]n seam[ =i c[ are un glas nemaipomenit de ciudat... Pe drum i se p[ru c[ se treze=te dintr-o vraj[ blestemat[. Cotind ]n uli\a mare, spre mijlocul satului, se gândi: dac[ o 140
\[r[ncu\[ ar fi ]n stare s[-i zdruncine credin\a =i s[-i z[d[rniceasc[ hot[rârea, atunci mai bine s[ se ]mpu=te. +i=i pip[i revolverul, ca =i când ar fi vrut s[-=i dovedeasc[ sie=i c[ nu va =ov[i. }n fa\a bisericii se opri =i se ]ntreb[: unde merge? Da, umbl[ s[ se orienteze, sub pretext c[ se va prezenta superiorilor =i camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu trebuie s[ piarz[ nici o zi, nici un minut. Numai când va fi dincolo va putea fi aievea lini=tit =i fericit... Casa preotului, peste drum de biseric[, p[rea ]mbr[cat[ ]n bucurie. Apostol ]=i aduse aminte cum i-a spus Ilona c[ popa predic[ ungure=te =i pe urm[ ru=inea lui Boteanu ]n tren =i la=itatea lui umilit[... }ntoarse capul. Nu =tia ]ncotro s-o apuce. Satul, de altfel, n-avea de ce s[-l intereseze, ci numai frontul. Trebuie s[ plece dar imediat pe front, s[ se prezinte colonelului, s[ vaz[ terenul, s[-=i aleag[ locul... Poate s[ se ]ntâlneasc[ =i cu Klapka, chiar trebuie s[-i spuie... Dintr-o cas[ de lâng[ biseric[ ap[ru deodat[ Meyer, ]mbrobodit ]ntr-o mantie groas[, cu gulerul ridicat, de=i soarele umplea p[mântul de c[ldur[ tinereasc[, ]mb[t[toare. — Doctore, doctore! strig[ Apostol, v[zând c[ Meyer merge ]nainte f[r[ s[-l fi z[rit. Medicul se ]ntoarse ursuz =i se ]nsenin[ pu\in când recunoscu pe Bologa, care alerga spre dânsul. Se duser[ ]mpreun[ la spitalul mobil, improvizat ]n =coala satului. Pân[ acolo Apostol ]i povesti cum s-a vindecat =i, deoarece doctorul, fire t[cut[, nu-l ]nghesuia cu alte ]ntreb[ri, ]n poarta spitalului ]i spuse c[ ar vrea s[ mearg[ pe front, s[ se orienteze, =i c[ n-are cal. Meyer ]i oferi calul s[u, dar totodat[ ]i zise prietene=te: — E=ti sl[bit r[u, Bologa, ia seama! Mai las[ vitejiile =i 141
cru\[-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiar acum sunt sigur c[ ai pu\in[ febr[, fiindc[ prea ]\i sticlesc ochii. Ar fi putut s[-\i dea un concediu pân[ s[ te ]ntremezi mai bine... }n sfâr=it, bag[ de seam[ =i las-o mai domol! — M[ simt ca un zmeu, doctore! r[spunse Bologa cu o veselie nefireasc[. Doctorul morm[i ceva ]n gulerul mantalei, dar Apostol nici nu ]ncerc[ s[ ]n\eleag[, atât ]i era sufletul de ]nc[rcat cu speran\e... 5 Apostol Bologa porni c[lare, cu harta ]n mân[... Lunca era sat lung, pe malul drept al unui râule\ g[l[gios, strâns ca ]n cle=te ]ntre dou[ rânduri de dealuri ]mbr[cate cu brazi =i fagi, amesteca\i. +oseaua trecea prin mijlocul satului, iar calea ferat[ — prin dosul caselor, prin gr[dini =i livezi ce se urcau pe coastele piezi=e. }mprejurul g[rii valea se l[rgea ca un fund de cazan, dar dincolo de sat se strâmta iar pân[ la gura v[ii, care coboar[ dintre mun\i, ]n stânga. Calea ferat[ =i =oseaua treceau peste pârâu pe un pod comun, cârpit de curând. Bologa mai ]nainteaz[ vreo treizeci de pa=i, pe urm[, pe \[rmul pârâului descoper[ drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line =i casele foarte rare, unele coco\ate prin poieni dep[rtate, ca ni=te cuiburi. Drumul urc[ prelung, =i pârâul se mic=oreaz[, devenind tot mai s[lt[re\, ca un copil buiac =i neastâmp[rat. }n fund alb[stresc, ]n curmezi=, coamele mun\ilor, crestate pe alocuri ca ni=te metereze uria=e... Apoi, ]ntr-un loc mai l[rgu\, drumul de care se sfâr=e=te, pierzându-se, ]mpreun[ cu pârâia=ul sub\iat ca un fir de argint, printre h[\i=urile vâlcelei. }n schimb, o cale nou[ ]ncepe sui=ul spre miaz[noapte, un drum de r[zboi f[cut de 142
solda\i, p[zit pe la cotituri cu cruci albe, ]ntreb[toare. Pe aici Bologa ]ntâlnise mai des militari, unii coborând, al\ii urcând, =i câteva c[ru\e trase de mâr\oage pr[p[dite. — }n sfâr=it, am ajuns, murmur[ Apostol, aprins de emo\ie, oprind calul =i comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie s[ fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, l[t[rea\[, acoperit[ cu p[dure rar[ ca perii ]n barba unui spin. Drumul se ramific[ de aici ca un evantai. Bologa arunc[ mai ]ntâi o privire ]n urm[. Pârâul nu se mai vedea, iar m[gurile =i coastele printre care trecuse aveau o ]nf[\i=are nou[, necunoscut[. “Dac[ bateriile sunt aici, atunci infanteria o fi pe dealurile de colo, se gândi dânsul, ]ntorcându-se repede =i cercetând cu mai mare aten\ie =irul de coame care ]nchidea zarea ]n fa\[. Iar pu\in mai ]ncolo, poate chiar pe coasta cealalt[, sunt...” Primprejur domnea lini=te alb[, peste care plutea surâsul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu =i le clinteau, sorbind ]ncremeni\i bucuria prim[verii. Apostol ]=i auzea b[t[ile inimii, iu\i, fierbin\i, st[pânind cu gâlgâitul lor viu toat[ lumea dimprejur. “Am venit trei ore =i ceva... S-a f[cut amiaz[!” ]=i zise el uitându-se deodat[ la ceas =i pornind apoi, la ]ntâmplare, drept ]nainte, fiindc[ din schi\a lui nu putea ]n\elege mai nimic. Un artilerist ]l c[l[uzi la postul de comand[ al lui Klapka, numai la câ\iva metri de drumul pe care apucase Bologa. C[pitanul tocmai se a=ezase la mas[, singur, ]n c[su\a de bârne, destul de bun[ =i de spa\ioas[ pentru ]mprejur[ri. Când ap[ru Apostol ]n u=[, salutând cu un zâmbet pu\in confuz, Klapka sc[p[ cu\itul din mân[ =i bolborosi ni=te cuvinte cehe sperioase. }=i veni ]n fire ]ndat[, se repezi la el si143
l ]mbr[\i=[, =i-l s[rut[, plângând de bucurie: — Bine-ai venit... S[n[tos? Adev[rat?... Ia s[ te examinez!... De ce e=ti a=a de palid?... O s[-\i reiai bateria, fire=te... Mâine-poimâine vom ]ncepe lucrul, =tii, serios!... Dar stai, a=eaz[-te colea, s[ mânc[m ]mpreun[ =i s[-mi poveste=ti tot, tot, din fir ]n p[r... S[ ]ncepi din noaptea ceea, \ii minte?... Ehe, cât \i-am purtat de grij[... Ai avut noroc, ai avut ghinion? Dumnezeu =tie! De pl[tit ]ns[ ai pl[tit scump ]ncercarea =i cu grele suferin\i, drag[ Bologa... Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dac[ ai =ti ce vesel[ mi-e inima c[ te v[d teaf[r! C[ci doctorul Meyer ne spunea =i ne asigura, fire=te cu p[rere de r[u, c[ dintr-o gr[mad[ de carne t[v[lit[ prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, ]ndat[ dup[ respingerea atacului, e imposibil s[ se mai ticluiasc[ un locotenent de artilerie, chiar de =i-ar aduna =tiin\a to\i medicii din lume, =i c[ numai mila lui Dumnezeu mai e ]n stare s[ te fac[ iar om ca oamenii... Pe urm[, când am aflat c[ e=ti pe cale de vindecare, tot Meyer a zis c[ trebuie s[-\i fie nespus de drag[ via\a... C[pitanul tutuia parc[ n-ar mai fi vorbit de un secol =i ar \ine s[-=i verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invita\ia la mas[; era obosit de drum =i nesomn, =iapoi acas[, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca =i cu gura altuia. Avu numai o clip[ de ezitare, gândindu-se câ va trebui s[ povesteasc[ =i lui Klapka acelea=i lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori pân[ ast[zi. Presim\irea i se ]mplini ]ntocmai. Mai bine de o or[ c[pitanul ]l suci =i ]l r[suci ca un judec[tor de instruc\ie, cerându-i am[nunte asupra r[nilor, asupra ]ntâlnirii ]n tren cu generalul... — Foarte r[u ]mi pare c[ nu r[mâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine ]n sat, la coloana de muni\ii, 144
zise Klapka. De altfel, sunt sigur c[ te-ai s[turat de visuri, ad[ug[ mai domol, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i r[scoleasc[ vreo ran[. Soarta \i-a dat un avertisment atunci... — Da, atunci soarta m-a du=m[nit, fiindc[, drept s[-\i spun, nici sufletul meu n-a fost preg[tit ]ndeajuns! r[spunse Bologa f[r[ patetism, dar cu v[dit[ mul\umire c[ poate vorbi cu cineva despre aceasta pe fa\[. Atunci eram convins pân[ ]n m[duva oaselor c[ credin\a mea e des[vâr=it[ =i totu=i m[ ]ngrozeam doar la gândul mor\ii. Suferin\ele miau ]nfrânt mândria, ]ncât azi =tiu bine c[ numai credin\a c[reia ]i jertfe=ti f[r[ =ov[ire ]ns[=i via\a ta, numai aceea te poate mântui!... +i acuma dragostea de via\[ e mai puternic[ ]n inima mea decât credin\a, ]mi dau seama... Am ajuns s[-mi fie fric[ de mine ]nsumi! Credin\ele =i hot[rârile se macin[ dac[ le cânt[re=ti mult, =i eu nu pot s[ nu le cânt[resc! De aceea trebuie s[ plec repede, ]nainte de-a avea vreme s[ le controlez prea de aproape, altfel, cine =tie, poate c[... Numai când e singur omul cu sufletul s[u, numai atunci exist[ un echilibru ]ntre lumea lui cea mic[ dinl[untru =i restul universului; ]ndat[ ce intervine realitatea de-afar[, omul devine o juc[rie neputincioas[, f[r[ voin\[ adev[rat[, mergând ]ncotro ]l mân[ puteri =i hot[râri str[ine de fiin\a lui... — Te-ai f[cut mai lung la vorb[ chiar decât mine, ]l ]ntrerupse Klapka, surâzând ner[bd[tor. Toate bune =i frumoase, drag[ Bologa, de=i considera\iile tale mi se par cam... copil[roase, ca s[ nu zic mai r[u. Idealul r[mâne ici, la inim[, =i realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revolu\ia dincolo, la muscali, ]n\elegi?... De-asear[ forfote=te vestea prin telefoane. Azi e confirmat[ oficial. }n Rusia a izbucnit revolu\ia... Vas[zic[, speran\ele noastre, uite-a=a, ]n vânt!... Plec[m grumazul =i continu[m, Bologa! 145
Apostol ]=i aduse aminte c[ =i groparul i-a vorbit de revolu\ia ruseasc[, dar nici atunci =i nici acuma, nici barem n-a tres[rit. R[spunse mai nervos: — Ce m[ intereseaz[ pe mine ce se petrece acolo?... Nu vreau s[ =tiu =i nici n-am ]ncercat niciodat[. Tocmai necunoscutul m[ ispite=te, necunoscutul ]n care locuiesc toate posibilit[\ile... +-apoi eu nu caut ]n lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... — Nu te-ai l[sat de visuri, Bologa, deloc... deloc... — D-tale \i se par visuri goale, pe când pentru mine ]n visurile acestea palpit[ tot rostul fiin\ei mele, zise Apostol cu o privire atât de sfredelitoare, ]ncât Klapka se feri ca dinaintea unei suli\e de foc. N-a= vrea eu s[ nu m[ mai gândesc la nimic =i s[ tr[iesc a=a... mul\umit? Uneori ]mi zic c[ sunt ridicol =i totu=i nu m[ pot opri... Asta-i nenorocirea! Klapka se sim\ea foarte bine aici. Se ]mprietenise aievea cu colonelul. Toat[ iarna luptele conteniser[, a=a c[ nici o primejdie nu-l mai amenin\ase. Se mai gândea, chiar deseori, la ]nfl[c[r[rile sale na\ionale =i se stima ]n sinea lui din pricina lor, dar avea grij[ s[ le ascund[ =i s[ le p[streze pentru alte vremuri... +i acuma, cu Bologa, dup[ ]ntâile izbucniri de bucurie, mai ales ]ns[ de când a ]n\eles c[ n-a renun\at la gândurile de dezertare, socotea c[ ar fi cuminte s[ nu se amestece prea mult ]n ni=te planuri primejdioase. De aceea profit[ de o t[cere a lui Apostol =i schimb[ vorba, ]ntrebându-l dac[ s-a prezentat colonelului, =i apoi spunându-i c[ postul de comand[ al regimentului e foarte aproape, nici patru sute de metri. }n curând ie=ir[ afar[ =i Klapka se gr[bi s[-i arate unde vine coliba colonelului. Fire=te, =i colonelul vru s[ aud[ p[\aniile lui Bologa, =i Bologa trebui s[ i le ]n=ire pe ]ndelete. Totu=i, peste o jum[tate de or[, se ]ntoarse iar[=i la Klapka, pu\in plictisit c[ a pierdut 146
vremea, ]n loc s[ recunoasc[ frontul =i s[-=i preg[teasc[ plecarea cea mare. Cum s[ porneasc[ noaptea prin mun\i pe care nici m[car nu i-a v[zut? }n dosul postului de comand[ ]ns[ z[ri o furnicare neobi=nuit[: un grup de prizonieri români, ]nconjura\i de huzari desc[leca\i, ofi\eri de pe la bateriile vecine =i de la divizion, artileri=ti... Apostol ]=i sim\i genunchii moi =i totu=i nu se putu opri. De altfel, ]n acele clipe, prin minte ]i trecea numai gândul c[ nu va g[si calul doctorului =i nu va putea pleca mai repede ]n sat. Când ajunse mai aproape, ]l v[zu Klapka =i ]i f[cu semne cu mâna s[ se gr[beasc[. }n mijlocul artileri=tilor se afla un ofi\er român, oache=, cu o must[cioar[ neagr[, mic[, tuns[, cu capul gol =i uniforma plin[ de noroi, iar mai departe, p[zit de patru huzari ]narma\i, st[teau vreo =apte solda\i, cu fe\ele strâmbe de groaz[, uitându-se n[uc la grupul care cuprindea pe ofi\erul lor. — Bravo, bine c[ vii s[ ne scapi din ]ncurc[tur[! strig[ Klapka cu o curiozitate feminin[ pe fa\[, ar[tând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute ]ncerc[m s[ ne ]n\elegem cu camarazii ace=tia, =i nu-i chip. Domnul nu =tie sau nu vrea s[ vorbeasc[ decât române=te, iar pe aici n-avem t[lmaci... }n vreme ce Apostol Bologa se uita z[p[cit când la ofi\er, când la solda\ii prizonieri, un locotenent de huzari, z[cut de v[rsat, cu nas mare, ]ncepu s[ istoriseasc[ poate a zecea oar[ cum s-a pomenit cu patrula româneasc[ ]n spatele liniilor, r[t[cit[, se vede, din cauza necunoa=terii terenului; se pare c[ a vrut s[ se strecoare ]ntre infanterie =i cavaleria care ocup[ tocmai aripa stâng[ a frontului diviziei... Apostol auzea vorbele huzarului ca prin vis, c[ci ochii =i inima lui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite ]n 147
române=te, ]mbr[\i=ându-i =i spunându-le c[-i iube=te =i la noapte va fi negre=it acolo de unde au venit ei... Apoi, cutremurându-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul captiv =i zise române=te, cu un ]nceput de zâmbet ]n col\urile buzelor supte: — Acuma ai c[zut prins, trebuie s[... Prizonierul nu se mir[ deloc auzind graiul românesc; ]ntoarse ni=te ochi furio=i spre Bologa =i ]i curm[ vorba cu ur[: — Aici v[ purta\i cu prizonierii ca ni=te s[lbatici. O brut[ de ofi\er m-a lovit cu un par peste =ale pentru c[ n-am putut =i n-am vrut s[-mi tr[dez armata =i \ara!... Asta-i barbarie, domnule... asta-i... Revolta prizonierului r[sun[ mai violent, ca ]ntr-un microfon, ]n inima lui Apostol. Obrajii i se ro=ir[, privirea i se ]nduio=[... Sim\ea o nevoie cumplit[ s[-=i apropie sufletul prizonierului. Vru s[-i ]ntind[ mâna =i ridic[ pu\in bra\ul, nehot[rât ]ns[, zicând cu glas tremurat de dragoste: — Da, da, a=a-i... chiar a=a, c[ci... =i eu sunt român... — Dac[ ai fi adev[rat român, n-ai trage ]n fra\i, r[spunse repede sublocotenentul cu atâta dispre\, ]ncât i se schimb[ deodat[ ]nf[\i=area. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa p[li. Bra\ul i se zg[rci =i pumnii se ]ncle=tar[. Lumea ]ntreag[ parc[ se rostogolea vertiginos ]ntr-o pr[pastie. }i fulger[ prin gând s[ se arunce asupra sublocotenentului, s[-i smulg[ din inim[ dispre\ul. Dar, ]n aceea=i miime de secund[, ]=i mai zise c[ prizonierul ]l face de batjocura ofi\erilor. Uluit, ]ntoarse spatele românului =i se uit[ cu un surâs nedumerit la ceilal\i, a=teptând acum de la ei salvarea din situa\ia aceasta ]ngrozitoare. Glasul c[pitanului Klapka ]i curm[ chinul cu o ]ntrebare ]ngro=at[ de curiozi148
tate: — Ce spune, ce spune? — Nimic... nu vrea s[ vorbeasc[... murmur[ Apostol u=urat, ca =i cum s-ar fi trezit dintr-un co=mar; dup[ dou[ momente, mai ad[ug[, cu o privire ]ngrozit[ spre prizonierul care se uita, morm[ind revoltat, ]n alt[ parte: }n sfâr=it... eu... eu mi-am f[cut datoria =i... am ]ncercat s[... Prizonierii fur[ escorta\i mai departe, la alt comandament, iar grupul de curio=i se risipi ]n câteva minute. Klapka r[mase pe loc, pu\in ]ncurcat, sim\ind c[ Bologa vrea s[i vorbeasc[. — +tii ce mi-a spus prizonierul? zise deodat[ Apostol, cu fa\a crispat[ ]ntr-un rânjet. M-a insultat =i m-a dispre\uit, c[pitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine c[ trebuie s[ plec numaidecât... c[ nu mai am nici un minut... c[ desear[... O, cât ]l iubeam =i el cum m-a umilit! Klapka se uit[ la dânsul, ]n\elese c[ dore=te un r[spuns sau barem un cuvânt, dar ]i fu fric[ s[ vorbeasc[. Bologa a=tepta cu ochii ]mplânta\i ]n t[cerea c[pitanului, apoi =opti: — Adio!... Ordonan\a lui Klapka aduse calul =i Apostol ]nc[lec[ =i porni f[r[ s[ mai ]ntoarne capul. — La revedere, Bologa! strig[ c[pitanul, v[zându-l c[ se dep[rteaz[. Lui Apostol i se p[ru c[ =i Klapka ]=i bate joc. D[du pinteni calului. Trebuie s[ ajung[ ]n sat cât mai repede, s[ se preg[teasc[ =i s[ sfâr=easc[. }n suflet i se zvârcolea un iad cu limbi de foc atât de sfâ=ietoare, c[ ]n fiece clip[ amenin\au s[-i istoveasc[ toate izvoarele voin\ei. Sim\ea iar[=i cum alearg[ pe dunga pr[pastiei =i ispita pr[bu=irii ]l pândea =il ]nv[luia ]ntr-un nour de cea\[ ]n care mintea nu mai poate ]nchega nici o hot[râre. De aceea trebuie s[ se gr[beasc[, trebuie! 149
Pe la mijlocul drumului ]=i aduse aminte c[ a venit s[ recunoasc[ frontul, s[-=i aleag[ calea =i, iat[, a pierdut vremea degeaba. Un moment se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi, apoi ]=i zise c[ schi\a cu pozi\iile e destul[ c[l[uz[ =i arat[ golurile de care dânsul are nevoie. Pân[ la primele linii va putea p[trunde oricând, iar de acolo ]l va ]ndrepta norocul. Sosi ]n Lunca aproape de asfin\itul soarelui, cu calul leoarc[ de sudoare. Vru s[ mul\umeasc[ doctorului, dar nu-l g[si la spital, nici acas[. Trecând prin fa\a bisericii, v[zu peste drum, ]n cerdac, tol[nit ]ntr-un jil\, pe preotul Boteanu, care se sorea fericit, plimbându-=i privirea asupra satului, ca =i cum ar fi fost o mo=ie a lui. Din cas[ r[suna glasul c[tr[nit =i ascu\it al preotesei, oc[rând pe slujnic[, iar ]n ograd[ o ceat[ de copii se jucau de-a r[zboiul, ]mpodobi\i cu =epci lep[date de solda\i g[zdui\i prin vecini. }n clipa când z[ri casa parohial[, Bologa uit[ pe doctorul Meyer =i sim\i o nevoie nebiruit[ s[ vorbeasc[ cu preotul. Se repezi spre porti\[ =i intr[ atât de gr[bit, parc[ de fiece minut de ]ntârziere ar fi atârnat o soart[ de om. Popa Constantin, scufundat cum era ]ntr-o bucurie vag[ =i mole=itoare, se pomeni deodat[ cu un ofi\er urcând cele cinci trepte de piatr[ ale cerdacului. Un fior de spaim[ ]l ridic[ ]n picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima ]i r[mase ]n inim[ =i-l f[cu s[-l ]ntâmpine pe ungure=te: — Bine-ai venit la noi, domnule ofi\er. Bologa era atât de mi=cat, c[ nici nu observ[ atunci vorba ungureasc[. Fa\a lui p[rea aprins[ =i buzele ]nvine\ite ]i tremurau ]ntr-un surâs nervos. Vorbind, ]i cl[n\[neau din\ii =i glasul lui avea o asprime aproape r[gu=it[: — P[rinte Constantine... am venit la tine... s[ m[ spovedesc. Când ]=i auzi glasul, i se p[ru str[in =i, instinctiv, se uit[ 150
]mprejur dac[ nu a vorbit ]ntr-adev[r altcineva. — Poftim ]nl[untru... poftim, zise Boteanu mirat =i =ov[ind. P[trunser[ ]ntr-o odaie alb[, ]n care Apostol v[zu pe perete, ]ntre dou[ icoane, un loc gol, de unde fusese scos cine =tie ce tablou. Atunci se gândi la ]ntâmpinarea ungureasc[, ]ntoarse ochii la Constantin =i se z[p[ci, ca =i cum ar fi ]n\eles o tain[. Preotul ]l pofti s[ =eaz[ pe o canapea, dinaintea c[reia se afla o mas[ oval[, acoperit[ cu o scoar\[ brodat[. Bologa se a=ez[ nehot[rât, ]nfrico=at c[ nu-i venea deloc ]n minte ce vroia s[-i spun[ =i nici m[car cum s[ ]nceap[ vorba, de=i ]n sufletul lui totul era foarte limpede. Popa r[mase ]n picioare câteva clipe, a=teptând b[nuitor, apoi se l[s[ pe un scaun de paie, la o distan\[ potrivit[, =i murmur[: — Aici putem vorbi, Apostole, ]n tihn[... — +i f[r[ primejdie! ad[ug[ Bologa, vesel c[ a izbutit s[-=i smulg[ un crâmpei din cuvintele care-i strângeau ]n chingi sufletul. Preotul se ru=in[ de propria-i b[nuial[ =i zise cu o am[r[ciune sincer[: — Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul s[ se fereasc[ =i de umbra lui, Apostole! — Dar atunci eu, care am fost adus aici s[-i ucid din dep[rtare, eu ce trebuie s[ suf[r? Nu te gânde=ti, Constantine? strig[ Bologa deodat[, parc[ i-ar fi plesnit inima. Apoi vorbi un sfert de or[, necurmat, cu o l[comie ]nfrico=at[. Se tângui =i se revolt[, rev[rsându-=i durerile =i zbuciumul ]ntr-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii ]n p[mânt. De altfel, nici Apostol nu-i c[uta privirea =i s-ar fi ]nfuriat dac[ Boteanu ar fi ]ndr[znit s[-l opreasc[ sau m[car s[-l ]ntrerup[. Vorbea pentru a-=i alina sufletul prea ]nc[rcat, ]ntocmai cum plângi ca s[-\i mulcome=ti o durere prea mare. 151
Numai dup[ ce se r[cori, se adres[ direct preotului, dar cu vocea schimbat[ =i cu o lucire nou[ ]n ochi: — Acuma s-a umplut paharul, p[rinte! Acuma nu mai pot! O ur[ istovitoare ]mi roade inima. Ur[sc tot ce-i aici, pe to\i oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit =i m[ ]n[bu=e... Dac[ voi mai sta ]n lumea aceasta, simt c[ ura m[ va pierde, trebuie s[ m[ piarz[, c[ci va trebui s[ izbucneasc[ odat[, chiar ]mpotriva voin\ei mele! +i atunci... Boteanu f[cu o mi=care involuntar[: puse amândou[ mâinile, ]ncruci=ate, pe mas[. Apostol se opri un moment, ]ntreb[tor. Dar fiindc[ preotul ]ncremenise iar[=i, urm[ mai gr[bit, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ vremea e scump[: — Ascult[-m[ bine, p[rinte!... Eu la noapte voi pleca de aici... Voi trece dincolo... Tu =tii unde, c[ci =i inima ta trebuie s[... Da!... Sunt preg[tit! Numai pe mama n-am cum so vestesc... S[-i scriu, nu pot; scrisorile mele vor fi examinate, =i cine =tie ce ar p[timi din pricina mea... De aceea vreau s[ te ]ns[rcinez pe tine s[-i dai de =tire, Constantine... mai târziu, când va fi posibil... Am s[-\i las adresa mamei, iar tu vei g[si o form[ s[-i comunici c[ am trecut... Poate prin cineva, prin vreun om de ]ncredere, pe urm[, când se va ivi ocazia... Fa\a preotului se umflase de groaz[, =i câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-=i doar buzele neputincioase. Apoi deodat[, ca dup[ o sfor\are crâncen[, r[bufni cu glas l[crimat, ridicând bra\ul drept ]ntr-o protestare fricoas[: — De ce vrei s[ m[ nenoroce=ti, Apostole?... Eu... abia azi-diminea\[ am sosit acas[ din internare... =tii bine, doar \i-am spus ]n tren... Am fost nevinovat, =i totu=i am isp[=it... Cum s[ ascult acuma planurile tale, =i ]nc[ s[ m[ fac p[rta=ul t[u? Am =i familie, =i necazuri grele... =i tocmai eu s[... 152
— Dar e=ti român, p[rinte, fratele meu! zise Bologa ]nm[rmurit. — Sunt numai om ast[zi, Apostole, r[spunse preotul Constantin mai lini=tit. Un biet om mâncat de nevoi, cu frica ve=nic ]n sân =i cu credin\[ ]n milostenia cereasc[. Noi nici nu putem fi decât oameni, =i numai ]n Dumnezeu avem n[dejde s[ ne poarte de grij[, dac[ soarta ne-a aruncat aici =i ne-a oropsit... Apostol Bologa se sculase ]n picioare, n[ucit, =i l[sase capul ]n p[mânt, ca nu cumva vorbele preotului s[-l loveasc[ ]n obraz. Urechile ]ns[ ]i vuiau, =i ]n\elesul r[spunsului i se ]nvârtea ]n creieri ca un sfredel. — De aceea tu s[ faci cum te ]ndreapt[ Dumnezeu =i s[ nu ne amesteci pe noi ]ntru nimic! urm[ Boteanu hot[rât. C[ noi avem destule primejdii =i greut[\i... Bologa ridic[ repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, =i ]n ]nf[\ifarea lui citi limpede o ]ndârjire care-l sp[imânt[. Casca de o\el o pusese pe mas[; ]ntinse m[na ma=inal =i o apuc[ de curelu=[. Pe urm[ =i-o potrivi ]n cap, ]ncet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: — Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... +i ie=i din odaie cu pa=i de ]nmormântare, l[sând u=a deschis[, cobor] treptele cerdacului, trecu prin ograd[, unde copiii, veseli =i g[l[gio=i, ]=i urmau jocul. Boteanu, v[zândul c[ pleac[, f[cu doi pa=i, f[r[ s[-=i dea seama dac[ vrea s[l opreasc[ sau numai s[-l petreac[ pân[ la poart[. }n prag se r[zgândi de tot, se ]nchin[ =i mul\umi Atotputernicului c[ l-a ]nvrednicit s[ se ]mpotriveasc[ ispitei... }n uli\[ Apostol nu mai =tia unde s[ se duc[, parc[ ar fi uitat pe ce lume se afl[. Picioarele mergeau ]ns[ singure, =i a=a se trezi ]n ulicioara dosnic[... Se sim\ea atât de sleit de puteri, c[, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de 153
odihn[. Acas[, ]n ograd[, sergentul de la cancelarie ]l primi cu o salutare ]nlemnit[. Vru s[-i zic[ ceva, dar oboseala ]i risipi voin\a. }n pragul casei v[zu pe Ilona rezemat[ de u=cior, ca =i cum ar fi a=teptat pe cineva. — Domnule ofi\er, d-ta e=ti bolnav! zise fata, schimbându-se la fa\[. Bologa, f[r[ s[-=i dea bine seama, se opri ]ntreb[tor. — E=ti galben =i ostenit... Trebuie s[ te odihne=ti, ad[ug[ Ilona, st[ruitor. Glasul i se p[ru atât de alin[tor, c[ tres[ri de bucurie. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]i fulger[ prin inim[ o fric[ ciudat[, care ]l ]ndemna s[ r[spund[ mânios: — I-ascult[, feti\o, alt[ treab[ n-ai decât s[ te \ii de capul meu? 6 Apostol socotise s[ intre ]n cancelarie, s[ vaz[ ce-au lucrat oamenii toat[ ziua, dar se pomeni deschizând u=a od[ii sale. Amurgul cenu=iu b[tea ]n geamurile ]mpodobite cu mu=cat[. }n tulburarea de lumin[ pere\ii parc[ se ]ndoiau =i lucrurile din cas[ tremurau foarte straniu. Bologa ]nchise pleoapele =i se pr[v[li pe un scaun ca o gr[mad[ de carne. Leg[narea ame\itoare ]i bâjbâia ]n suflet, ]nso\it[ de un vâjâit chinuitor, ]ncât se apuc[ cu mâinile de mas[, sim\ind c[ altfel s-ar pr[bu=i. — Don' locotenent, tr[i\i, v-am a=teptat cu masa toat[ ziua, zise Petre de lâng[ sob[, crezând c[ st[pânul s[u a=teapt[ s[ ]nceap[ el vorba. Bologa se cutremur[, parc[ graiul ordonan\ei i-ar fi ]n\epat tocmai nervii bolnavi. Se uit[ la el totu=i ca la un necun154
oscut =i ]n acela=i timp mirându-se c[ a fost ]n odaie =i nu l-a v[zut. Vru s[-l ]ntrebe ceva, dar pe când i se n[=tea ]n creieri ]ntrebarea, un gând nou, poruncitor, ]l sili s[ morm[ie: — Potrive=te-mi patul, Petre, =i trage-mi cizmele s[ m[ odihnesc un ceas... numai un ceas... c[ peste un ceas trebuie s[... Tr[gându-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu ]n\elese nimic. }i umbla prin minte s[-i spun[ c[ e foarte ostenit =i nu g[sea cuvintele, ca =i cum n-ar mai fi avut puterea s[ exprime nici un gând. Pe urm[ se ridic[ de pe scaun, ]=i târ] picioarele =i se lungi ]n pat... }ndat[ ce puse capul pe pern[, avu senza\ia c[ trupul i-a amor\it. }n schimb, creierii pornir[ ]ntr-o goan[ s[lbatic[. Mii de frânturi de gânduri scânteiau ]n aceea=i secund[, se ciocneau, se amestecau, se ]nl[n\uiau. +i printre ele, ca un bondar ro=u, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când ]n =oapt[ =i mereu sub forme noi, obsesia c[, ]n noaptea aceasta, trebuie s[ se sfâr=easc[, negre=it. }i era somn, râvnea s[ doarm[, dar cu cât ]ncerca s[-=i mulcomeasc[ zvârcolirile sufletului, cu atât gândurile izvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sfor\[ri, le l[s[ ]n voia lor, =i atunci i se p[ru c[ toate alearg[ ]ntr-o ]ntrecere vertiginoas[, spre o \int[ luminoas[, str[lucitoare, ca spre un liman de odihn[ adev[rat[. }=i d[dea seama c[, ]n goana aceasta n[prasnic[, timpul r[mâne ]n urm[, destr[mânduse ca o pânz[ incolor[, =i =im\ea foarte deslu=it o nem[rginit[ mul\umire, ca =i când ]ncetul cu ]ncetul ]ntreaga lui fiin\[ sar fi topit ]ntr-o imens[ revela\ie. }n sfâr=it, brusc, f[r[ nici o trecere, ap[ru iar[=i gândul ro=u c[ un noaptea aceasta trebuie s[ plece, =i iar[=i zigz[guind ]n v[lm[=agul altor mii de crâmpeie nel[murite. Acuma ]ns[ toate parc[ erau strânse ]n cle=tele fierbinte al unei p[reri de r[u ustur[toare. Sim\ea c[ ]nc[ n-a adormit. I 155
se p[rea c[ vremea s-a oprit ]n loc ca un ceasornic stricat =i de aceea nu poate dormi =i nici nu va mai dormi niciodat[. Pe urm[ auzi glasul Ilonei, aproape de pat, ]ntr-o amestec[tur[ de române=te cu ungure=te: — Bolnav, nu vezi?... Du-te la doctor... Stau eu lâng[ el, n-ai grij[... Râspunsul ordonan\ei nu-l pricepu, dar ]n curând auzi scâr\âitul u=ii =i un fo=net domol. Atunci se gândi: “Te pomene=ti c[ sunt bolnav =i...” Gândul i se curm[, neispr[vit, =i pe frunte sim\i o mân[ u=oar[, pu\in rece =i aspr[. Sub atingerea aceasta, clocotul min\ii se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, =i somnul cobor] ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas str[in lâng[ dânsul. Sim\[mântul de grea osteneal[ ]i z[cea =i acum ]n oase, ]ncât nici nu ridic[ pleoapele, c[znindu-se doar s[ recunoasc[ glasul care-i morm[ia ]n urechi: “E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vas[zic[, sunt bolnav...” Deschise ochii s[ se conving[. Privirea lui ]ntâlni pe Ilona, care st[tea la picioarele patului =i care, v[zându-i mi=carea, strig[ cu o izbucnire de bucurie: — Domnule doctor, uite, uite c[ s-a de=teptat! Doctorul Meyer se plec[ asupra bolnavului, ]l b[tu prietene=te pe obraz =i ]ntreb[ cu o imputare blând[: — Ei, ce-i, amice? Ce-ai p[\it? A=a te vindeci d-ta? Asta \i-e voinicia?... Când \i-am spus s[ te cau\i =i s[... — Câte ceasuri sunt, doctore? =opti Bologa cu o presim\ire trist[. — E diminea\[, prietene... Ce-\i pas[? Stai lini=tit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare =i surescitate nervoas[, atât! Dar ]\i trebuie lini=te mult[, mult[ lini=te... Pleoapele lui Apostol se ]mpreunar[ ca =i când s-ar fi 156
umplut de plumb. }n suflet sim\i o zdruncinare, urmat[ de o dorin\[ vag[ de nimicire. Peste un r[stimp murmur[ deabia mi=când buzele: — Doctore, vreau s[ mor... — Ce, ce? strig[ Meyer cu vioiciune neobi=nuit[. S[ mori? Zi mai bine c[ ai vrea un concediu, precum \i se =i cuvine! Apoi, f[cându-=i de lucru la mas[, ad[ug[ mai ]ncet, cu tonul natural =i ca pentru sine: — Ce tic[lo=ie! S[ trimi\i pe front oameni bolnavi!... Uneori parc[ ]ntr-adev[r ]\i vine s-o iai razna =i s[ dai dracului toate! }n inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Pre\ul vie\ii e viitorul =i viitorul lui i se p[rea z[vorât ca o poart[ de fier ]n care =i-a zdrobit pumnii b[tând zadarnic. Neputin\a ]n fa\a vie\ii acuma mai mult ]l ]ngrozea decât ]l revolta. Con=tiin\a c[ toate n[zuin\ele =i str[daniile lui sunt tot a=a de neputincioase =i f[r[ rost ca =i zvârcolirile unei râme ]i n[p[dea din ce ]n ce sufletul, ]mpreun[ cu constatarea amar[ c[ via\a omului e insuportabil[ dac[ n-are un reazem solid, care s[ \ie ve=nic dreapt[ cump[na ]ntre lumea dinl[untru =i cea de afar[... Când deschise iar ochii, ]ntr-un târziu, v[zu iar[=i, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecat[, pe gânduri. Ca =i când ar fi sim\it privirea lui, Ilona avu o tres[rire =i se apropie, sprinten[ =i bucuroas[, ]ntrebându-l: — |i-e mai bine?... A=a-i c[ te-ai mai u=urat? — Da, foarte bine, zise Apostol ]n =oapt[. Veselia aprins[ ]n ochii ei, tinereasc[, vis[toare, ]i alung[ gândurile care-i chinuiser[ toropeala bolnav[. }n glasul ei straniu i se p[rea c[ vibreaz[ o vraj[ nou[, ca =i cum de ieri pân[ azi s-ar fi schimbat =i s-ar fi ]mplinit cu ni=te ml[dieri 157
mai blânde, poate de credin\[ ori poate de pasiune. V[zândo cum st[tea, z[p[cit[ de privirea lui st[ruitoare, cu bucuria ]ncremenit[ pe fa\[, Bologa sim\i un surâs cald ]n inim[ =i vru s-o ]ndemne s[ vorbeasc[. +i Ilona, parc[ i-ar fi ghicit dorin\a, ]ncepu s[ povesteasc[ repede, oprindu-se uneori ]n mijlocul cuvintelor, aproape ]nfrico=at[ ca de o primejdie necunoscut[. }i spuse c[ doctorul a umblat s[-l duc[ la spital, =i numai ea s-a ]mpotrivit, fiindc[ tot mai bine poate fi ]ngrijit aici, c[-i singur, decât acolo, unde-s mul\i. S-a jurat c[ nu se va mi=ca de lâng[ patul lui, =i chiar nu s-a clintit. Nici nu prea are ea mult[ treab[ de f[cut, c[ tat[l s[u n-o pune la greu, ci doar pe lâng[ cas[, cât poate. Tat[l s[u e om tare bun la inim[, de=i ]i place s[ se arate aprig cu ea. Dar ei nu-i pas[ de str[=niciile dumnealui, c[ ea =tie s[ se p[zeasc[. — Iac[, eu te-am v[zut c[ e=ti volnav de când ai intrat alalt[ieri ]n ograd[ =i i-am spus ordonan\ei s[ aib[ grij[. Deacuma ]ns[, dac[ ai ]nc[put ]n seama mea, nu mai ai nevoie de ajutorul ordonan\ei. De treab[ este dânsul, nu-i vorb[, =i cu dragoste de st[pânul lui, dar b[rba\ii nu se pricep la bolnavi, oricât =i-ar da silin\a. De azi ]ncolo deci s[ =tii c[ eu sunt mai mare =i c[ trebuie s[ faci tot ce-\i zic pân[ când \ioi spune eu c[ e=ti s[n[tos, altfel... Aici se opri brisc, lu[ o sticlu\[ cu medicamente =i o linguri\[, veni lâng[ pat =i-i zise: — Acuma trebuie s[ bei din zeama asta, c[-i dulce... am gustat-o =i eu... — Las[, Ilona... mai vorbe=te! r[spunse Apostol rug[tor. Fata se f[cu ro=ie ca mu=cata din fereastr[ =i, o clip[, =ov[i. Apoi numaidecât zise iar[=i, cu o sup[rare dr[g[la=[: — Dac[ nu iai doctoria, s[ =tii c[ nu-\i mai povestesc 158
niciodat[, na! Bologa ]nchise ochii câteva secunde, ca =i când ar fi vrut s[-=i ]nchid[ ]n suflet dr[g[l[=ia ei. Ilona umplu linguri\a =i i-o duse la gur[. Degetele ]i tremurau u=or =i Apostol ]=i puse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se ]mbujorar[ din nou =i, ca s[-=i ascund[ emo\ia, ]ngân[: — Vai, ce cald[ \i-e mâna... Apostol nu sim\i gustul doctoriei. }mpreun[ iar pleoapele, cuprins de o fericire ]n care i se ]necau toate gândurile. Auzi pe Ilona cum a=eaz[ sticlu\a pe mas[, cum =terge linguri\a, cum p[=e=te ]n vârful picioarelor =i se las[ pe scaunul ei de la picioarele patului. Pe urm[ sim\i mângâierea privirilor ei pe obrajii lui, pe frunte, pe buze... +i nu cuteza s[ clipeasc[, de fric[ s[ nu-=i risipeasc[ bucuria inimii... De-aci ]ncolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doctorul Meyer venea de câte dou[ ori pe zi, ]i spunea c[ n-are nimic, dar s[ stea ]n pat pân[ ce-i va aduce el o doctorie miraculoas[, care imediat ]l va vindeca aievea. Apoi, ]ntr-o diminea\[, doctorul sosi mai voios =i strig[ din prag: — Aide, jos din pat! Cred c[ poimâine am s[-\i aduc ce \i-am promis... Pân[ atunci ]ns[ n-ai voie s[ ie=i din cas[, ia seama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!... R[bdare! Cum ai r[bdat zece zile, vei mai r[bda dou[... +i fiindc[ atunci, =tii, mi-ai =optit o prostie, afl[ acuma de la mine, tinere prietene, c[ via\a nu e niciodat[ o povar[ =i c[ moartea e povara cea mai grea!... A=a! |ine minte ce-\i spune un doctor ursuz =i am[rât: moartea cea mai eroic[ nu pre\uie=te ]n realitate cât via\a cea tic[loas[!... A treia zi, ca niciodat[, doctorul Meyer veni la amiaz[, triumf[tor, fluturând o hârtie ]n mân[. — Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exube159
ran\[ atât de nepotrivit[ cu firea lui, ]ncât p[rea silit[. O lun[ concediu de convalescen\[! Asta-i s[n[tatea ta!... Crezi c-a mers u=or? Ehe... Dar nici eu nu m-am l[sat pân[ ce n-a capitulat excelen\a. }n sfâr=it, poftim!... Mi se pare c[ la patru pleac[ un tren... Vas[zic[, ai vreme s[-\i faci bagajele =i s[ o =tergi!... Ce, nici nu te bucuri? Ei, poftim recuno=tin\a militar[! M[ bucur eu, om bosumflat, =i dumnealui face mofturi!... Bravo!... A, s[ nu uit: acas[ trebuie s[ te a=terni pe o cur[ de mâncare =i de odihn[, =tii, eroic[!... Acuma aide, s[ nu scapi trenul!... — Dar oare se mai ]ntoarce aici, domnule doctor? ]ntreb[ atunci Ilona, f[r[ sânge ]n obraji =i cu o ]ngrijorare r[u ascuns[ ]n ochi. — Desigur, feti\o, f[cu medicul jovial, luând-o de b[rbie. N-ai grij[, c[ nu fuge! — Nu de-aceea, dar... a=a! bâlbâi Ilona, ro=ind pân[-n vârful urechilor. Petre ]n\elese atâta c[ e vorba de urlab =i, spre mul\umirea doctorului, ]ndat[ se apuc[, plin de fericire, s[ adune lucrurile locotenentului. Ilona se retrase dup[ u=[ =i nu se urni de acolo pân[ ce Meyer ur[ drum bun =i petrecere frumoas[ lui Bologa. }n od[i\a alb[, ]n razele albe ale soarelui tân[r, care râdea la toate ferestrele cu mu=cata ]nsângerat[, un val de triste\e ]=i tremura pânzi=ul. Apostol st[tea lâng[ mas[, cu hârtia de concediu ]n mân[, uitându-se când la Petre care, de bucurie, morm[ia rug[ciuni =i strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care ]n\epenise ]n dosul u=ii, privind afar[, departe, cu o expresie imobilizat[ de o team[ chinuit[. Bologa se credea dator s[-i spuie ceva, dar o fric[ nel[murit[ parc[-i strângea gâtul ca un la\. }n cele din urm[ izbuti s[ rosteasc[ cu o voce aproape poruncitoare: 160
— Ilona... Fata, ca =i când atâta ar fi a=teptat, r[spunse cu o privire ]ntunecat[ =i apoi o zbughi afar[, trântind u=a, alergând undeva, s[-=i ascund[ inima. — Fac =i eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând c[ Apostol ceruse fetei s[ le dea o mân[ de ajutor. Bine c[ ne-a ajutat Dumnezeu s[ ne mai tragem =i noi pe acas[ din cele str[in[t[\i... Apostol Bologa numai acuma ]=i d[du seama c[ nu se bucur[ de concediu. “Nici nu-mi bate inima c[ merg acas[, nici r[u nu-mi pare c[ mi-au c[zut ]n balt[ planurile, se gândi el ab[tut. +i m[ pr[p[desc cu firea din pricina unei \[r[ncu\e...” Arunc[ pe mas[ foaia de concediu =i ]ncepu s[ se plimbe de ici-colo, cu mâinile la spate, pip[indu-=i degetele ]n ne=tire. Atunci sim\i verigheta de logodn[ ]n inelarul stâng =i se opri tr[snit. De cât[ vreme nu =i-a adus aminte de Marta, logodnica lui? +i nici m[car inelul nu l-a luat ]n seam[, desigur tot din pricina fetei groparului... Plec[ din vreme la gar[. Groparul cu Ilona ]l ]nso\ir[ ca pe un musafir drag. Când sosi trenul, Apostol d[du mâna cu Vidor =i apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar ]n ochi ]i lic[rea o ]ntrebare. Pe urm[ se urc[ ]n vagon =i se uit[ pe fereastr[ pân[ ce porni trenul. Groparul se ]ntoarse ]ndat[ spre ie=ire, Ilona ]ns[ r[mase pe peron, nemi=cat[, cu privirea lipit[ pe pervazul ferestrei ]n care Apostol zâmbea uitat... Pe urm[ o coroan[ ]nmugurit[ a unui cire= b[trân acoperi =i fereastra =i vagonul =i trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreapt[ =i ]ngrijit[, de la gar[ pân[-n mijlocul or[=elului, p[rea noaptea un tunel nesfâr=it. 161
Pa=ii lui Apostol Bologa scrâ=neau harnic pe prundi=ul umed, ]ncât Petre, ]mpov[rat cu dou[ geamantane, de-abia se \inea dup[ dânsul, gâfâind din greu. Pia\a p[trat[ era pustie, toate casele dormeau... O luar[ pe strada principal[, ]n sus, =i nici pe acolo nu ]ntâlnir[ \ipenie de om. — Am ajuns la domnu’ avocat Dom=a, de-acu nu mai avem mult, bâigui Petre din urm[, suflând ca un taur =i ar[tând cu capul spre o cas[ mândr[, pe dreapta. Apostol nu r[spunse, parc[ n-ar fi auzit nimic, de=i vorbele ordonan\ei ]i atinser[ urechile ca o mustrare, fiindc[ tocmai ]n clipa aceea se uitase =i el spre casa ]n care acuma, ca =i odinioar[, st[pânea Marta, fiin\a iubit[. Se sim\ea atât de vinovat fa\[ de logodnica lui, c[ de-abia a=tepta ziua de mâine, s[ alerge la ea, s[-i cad[ la picioare =i s[-i cear[ iertare... }n curând se z[rir[ ]n bezn[ sclipirile turnului bisericii =i Apostol ]=i iu\i mai tare mersul. Casa p[rinteasc[ era scufundat[ ]n noapte... Când deschise porti\a, un dul[u b[trân ]i s[ri ]n cale, h[m[ind furios. Apostol ]l domoli cu o =oapt[ =i câinele i se gudur[ la picioare, b[tând p[mântul cu coada-i stufoas[, parc[ i-ar fi fost ru=ine c[ nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul porti\ei =i l[tratul dul[ului dezmor\ir[ casa ]ntunecat[. O lic[rire galben[ r[s[ri ]n dosul unui geam, disp[ru =i se ivi iar ]n antreu, apropiindu-se de u=a dinspre curte. Apostol urc[ treptele =i b[tu. Lumânarea se opri =ov[ind... Din alt[ odaie se auzi glasul doamnei Bologa, =i apoi cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, pe din[untru. Mâna lui Apostol ap[s[ clan\a, =i lumina tremurat[ ]l izbi drept ]n fa\[. Servitoarea \ip[ ca =i când ar fi v[zut o ar[tare: — Tulai, doamn[, tulai =i vai de mine, c-a venit domni=orul!... 162
Apostol intr[ vesel, iar Petre ]nchise u=a. }n pragul od[ii din fund ap[ru doamna Bologa, ]n capul gol, cu fa\a alb[ ca hârtia, uitându-se parc[ n-ar fi ]ndr[znit s[ dea crez[mânt ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: — O, dragul mamei, scumpul mamei... Se ]mbr[\i=ar[ ]ndelung, murmurând ]n acela=i timp vorbe =i crâmpeie de fraze f[r[ leg[tur[, ]n care bucuria =i ]nduio=area ]=i g[seau desc[rcarea trebuincioas[. Dup[ ce se mai potoli, d-na Bologa se ]ntoarse spre servitoarea ce ]nlemnise cu lumânarea ]n mân[: — Rodovico, ce stai ca o toant[?... Pune sfe=nicul pe mas[ =i du-te fuga de a\â\[ focul, s[ preg[tim ceva de ]mbucat domni=orului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, a=eaz[ colo lâng[ u=[ bagajele =i odihne=te-te oleac[, s[ m[nânci =i tu, c[ pe urm[ o s[ pleci acas[... — Ba eu, doamn[, mai bucuros a= porni la drum, s[ nu m[ apuce mole=eala — zise ordonan\a =tergându-=i sudorile ce-i curgeau pe frunte =i pe obraji — c[ mai am o postat[ bun[ pân[ peste ap[. — A=a-i, bine zici, c[ tu e=ti de peste Some=, din Ierusalim... Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile... atunci dute cu Dumnezeu! Doamna Bologa conduse pe Apostol ]n iatacul ei, ]n fund, cu o singur[ fereastr[, =i aceea oblonit[. Din tavan atârna lampa cu abajur de por\elan. Patul era a=ternut. Aici =i-a petrecut Apostol copil[ria, pân[ ce a trecut ]n N[s[ud. Aici fusese p[tuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu c[ptu=eala roas[ la col\uri, =i aici zicea cu glas tare rug[ciuni fierbin\i, diminea\a =i seara, ]n genunchi, cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care =ade pe nouri albi, pe tron de aur... Toate au r[mas cum au fost odinioar[, numai m[icu\a a c[run\it 163
pu\in =i a dobândit cine =tie câte zbârcituri fine ]n col\urile ochilor plini =i azi de focul credin\ei, pe când el, Apostol, parc[-i un str[in ori parc[ a c[zut ]ntr-o lume str[in[. Doamna Bologa ]i ceru s[-i povesteasc[ numaidecât toate câte a p[\it de când n-a mai fost pe acas[, zi cu zi, mai ales suferin\ele din spitale. Pân[ s[ vorbeasc[ ]ns[ Apostol, care devenise gânditor ]n od[i\a grea de amintirile copil[riei, doamna Bologa, ]ntâi ca s[-=i de=erte inima =i apoi fiindc[ cu cât ]mb[trânea, cu atât se f[cea mai vorb[rea\[, prinse ai istorisi, la nimereal[, fel de fel de am[nunte din via\a ei =i a târgu=orului: — Parc[-mi spunea Dumnezeu c[ ai s[ vii, dragul mamei, c[ vai, cât[ grij[ \i-am mai purtat de când am aflat prin ce-ai trecut... Tot a=teptam, a=teptam scrisori de la tine =i tot nimic, de chiar Marta s-a minunat, ce s[ fie? Apoi m-am sf[tuit =i cu Dom=a, c[ el e tare de treab[ =i cuminte, ei, =i am socotit c[ ai trecut ]n \ar[, la ai no=tri, doar auzisem peaici c[ a\i venit s[ v[ bate\i cu românii, Doamne, fere=te-ne =i iart[-ne... Bine ]ns[ c[ te-a luminat Dumnezeu =i ai stat pe loc, c[ de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! P[\eai =i tu ca bietul protopopul nostru, ba poate =i mai r[u... Ce noroc c[ nu ne-am culcat, z[u a=a! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parc[ Dumnezeu ne-a =optit s[ mai st[m... +i uite a=a vorbeam cu toanta asta de Rodovica =i o mu=truluiam, c[ tocmai azi-diminea\[ a plecat =i maiorul cel polonez =i am robit toat[ ziua ca s[ cur[\im ]n odaia unde a stat aproape =apte luni, =tii, ]n odaia ta =i care a fost a tat[lui t[u, fie iertat... Ce-i drept, maiorul a fost om de omenie, dar acuma a trebuit s[ plece c[, zice, iar o s[ porneasc[ b[t[liile cele mari... Degeaba, nu se arat[ a pace... S-a tot vorbit vreo dou[ s[pt[mâni c[ vine pacea, c[ muscalii a=a =i pe dincolo... a=, palavre! De altfel, de pe 164
aici s-au dus mai toate c[tanele, de-abia au mai r[mas de s[mân\[, din pricina depozitelor... poate le-ai v[zut, bar[ci de scânduri, un ora= ]ntreg, lâng[ drumul Feleacului... O ]ntrerupse Rodovica, rumen[ de sprinteneal[, aducând mâncarea domni=orului. Pe când a=ternea masa, g[si =i ea de cuviin\[ s[ zic[: — Vezi, doamn[, cât de adev[rate-s semnele la om? Toat[ ziulica mi s-a b[tut ochiul drept =i iat[ c[ Dumnezeu ne-a trimis bucurie ]n cas[! — Ia mai taci, Rodovico, c[ semnele-s de la diavol! hot[r] doamna Bologa, nemul\umit[ c[ slujnica i-a luat vorba din gur[. Mai bine d[ fuga =i f[ patul domni=orului ]n odaia dumnealui... }n vreme ce Apostol mânca cu poft[, doamna Bologa, dup[ câteva ]ntreb[ri, la care r[spunse tot ea, ]ncepu iar despre P[l[gie=u, despre greut[\ile gospod[riei, despre protopopul Groza... Când ispr[vi masa, Apostol ]i puse o singur[ ]ntrebare: — Dar Marta ce face, mam[? — Face bine, dragul mamei, c[-i s[n[toas[ =i tân[r[, zise doamna Bologa pu\in ]ncurcat[, ca =i cum ar fi a=teptat ]ntrebarea =i ar fi uitat r[spunsul preg[tit. Ce s[-\i mai spui eu, c[ ai s-o vezi tu, =i... E=ti gata, Rodovico? ad[ug[ repede c[tre servitoarea care se ivise ]n u=[. A=a... c[ domni=oru-i ostenit =i-i trebuie odihn[ bun[! }l petrecu ]n odaia lui =i-l s[rut[ pe frunte, ca odinioar[, când dormea ]n iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol r[mase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flac[ra portocalie a unei lumân[ri scufundat[ ]ntr-un sfe=nic ]nalt de aram[. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, ]n tavan, ca ni=te visuri de om nec[jit. “Noapte bun[!” ]=i zise Apostol, dezbr[cându-se la 165
iu\eal[, vârându-se ]n pat =i sucindu-se ]n dreapta =i-n stânga pân[ s[-=i potriveasc[ bine culcu=ul. Sufl[ ]n lumânare. Voia s[ adoarm[ ]ndat[, fiindc[ ]ntradev[r c[l[toria ]l zdrobise... “Dar oare de ce s-a ]ncurcat mama când am ]ntrebat-o de Marta?” ]i trecu prin creieri, fulger[tor. Fire=te, doamna Bologa n-o prea iube=te =i s-a ]mpotrivit pân[ la logodn[, totu=i pe urm[ s-a ]mp[cat... Degeaba, e vinovat fa\[ de Marta =i negre=it va merge chiar mâine... O iube=te =i trebuie s-o iubeasc[ numai pe ea... }n locul ei ]ns[ ap[rea Ilona, cu n[frama ro=ie pe cap, cu ochii ]n care joac[ râsete stranii, cu glasul care mângâie =i zgârie... +i f[r[ s[ vrea, sim\ea o pl[cere nem[rginit[ =tiind cu siguran\[ c[ departe, ]ntr-un sat, exist[ o fiin\[ care =i ]n vis ]l poart[ numai pe el ]n inim[... Dar asta nu se poate! Marta! Unde-i Marta? Mâine neap[rat va merge la ea... A doua zi se de=tept[ ]n s[rut[rile soarelui vesel de aprilie. }n odaie parc[ intrase iar[=i prim[vara, cu valurile albe de lumin[, cu ]ndemnuri de bucurie. Pe mas[, pe o tav[ a=ternut[ cu =ervet ]nflorit, a=tepta cea=ca lui de odinioar[, plin[ de cafea cu lapte, =i o halc[ zdrav[n[ de cozonac. }n sufletul lui s[l[=luia o mul\umire mare. }i era drag[ toat[ lumea. “Dac[ a= fi izbutit, acum cine =tie unde a= fi”, se gândea cu o ]nfiorare ca un junghi. Dar gândul se stinse ca =i cum n-ar fi putut rezista bucuriei de via\[ ce ]i clocotea ]n inim[. Din odaia aceasta o u=[ dubl[ d[dea ]n cerdacul din fa\[, ]nconjurat de gr[dini\a cu flori. Acolo, ]ntr-un jil\ ]nvelit cu o scoar\[ veche, Bologa se tol[ni tihnit, ca un burghez f[r[ griji, dup[ o mas[ bogat[. Avea de gând s[ se odihneasc[ pu\in =i apoi s[ plece la Marta. Umbrele de-abia ]nfiripate ale nucilor din gr[dini\[, s[di\i 166
]n ziua ]n care s-a n[scut el, ]i gâdilau obrajii alinta\i de razele calde. Din cerul foarte albastru =i curat cobora lini=te, precum din casele ]mpr[=tiate, din copacii ]nmuguri\i, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile g[lbui, din p[durile negre b[tând ]n verde se ]n[l\a ]n unde nev[zute via\a cea mare, atotputernic[, ne]ndurat[ =i totu=i nesfâr=it de ademenitoare. }n v[zduh plutea dragostea de via\[ cu tremur[ri de aripi argintate, cântând imnuri de slav[, care picurau ]n inimi fericire adev[rat[ =i mii de speran\e. Sufletul lui Apostol sorbea vraja prim[verii, nes[turat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chem[rile care fâlfâiau ]n ceruri. Oamenii treceau pe uli\[, ]i d[deau bine\e, =i el nu-i lua ]n seam[. }mprejurul s[u roiau amintirile copil[riei, care parc[-l str[mutau ]n trecut. +i vremea trecea peste dânsul, nem[surat[ =i nep[truns[, cum trece peste oamenii lecui\i de ispitele fericirii. Apoi deodat[ ]i plesni auzul o voce cunoscut[, vesel[, pu\in prea ascu\it[, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol ]ntâi avu impresia c[ a c[zut de pe o culme =i se ridic[ ]n picioare ca mu=cat de =arpe. }n strad[, ]n dreptul por\ii, se oprise Marta, care nu-l vedea =i vorbea ungure=te cu un ofi\er de honvezi, ar[tându-i casa. Când intr[ ]n curte =i-l z[ri, ]i strig[ “bun[ ziua” tot pe ungure=te, ]n vreme ce ofi\erul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse ]n fa\a lui Apostol. Purta o bluz[ alb[ dantelat[ =i o p[l[rie mic[, de sub care se zbârleau cârlion\ii castanii. }i erau obrajii aprin=i, =i ]n ochii de veveri\[ scânteia o veselie nest[pânit[. — Rodovica a umplut ora=ul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am a=teptat s[ vii, dar am pierdut r[bdarea =i iat[-m[! 167
Vorbea tot ungure=te =i cu atâta pl[cere, c[ buzele-i pu\in c[rnoase tremurau. Apostol era buim[cit auzind-o, se silea s[ zâmbeasc[ =i se feri s[ strâng[ mâna mic[ ]ntins[ spre el. Peste o clip[ ]ns[ ]i apuc[ degetele cu o mi=care ma=inal[ =i r[spunse de asemenea ungure=te: — O, domni=oar[... nici nu m[ a=teptam s[... Iart[-m[, sunt z[p[cit! Pentru c[ nu i-a s[rutat mâna cum obi=nuia =i i-a zis “domni=oar[”, Marta avu o =ov[ire =i chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar ]=i reveni repede =i, ]ntorcându-se spre ]nso\itorul ei, ]i vorbi cu o veselie mai zgomotoas[, ca =i cum ar fi vrut s[-=i risipeasc[ umbra de nemul\umire: — Uite logodnicul meu, pe care ]l cuno=ti din câte \i-am povestit despre el!... S[ =tii, ad[ug[ apoi iar c[tre Apostol, c[ dumnealui mi-a \inut tov[r[=ie toat[ iarna, altminteri ma= fi pr[p[dit de urât! Ofi\erul de honvezi, ferche=, spilcuit, pudrat, ie=i la iveal[, mai ]ndr[zne\. Pe bra\ul stâng purta pardesiul Martei. Salut[ ceremonios, zâng[nindu-=i pintenii: — Locotenent Tohaty... Urm[ o pauz[, fiecare a=teptând s[ ]nceap[ cellalt vorba. Tot Marta curm[ t[cerea, cu o vioiciune atât de exagerat[, c[ amândoi b[rba\ii plecar[ ochii: — Am fost ]n pia\[ pentru cump[r[turi =i acolo l-am ]ntâlnit pe domnul... Se ]ntrerupse, râse cu mici hohote scurte =i continu[ tot râzând: — Atunci ce mi-am zis? Hai s[-l iau cu mine, s[-l prezint lui Apostol, ca nu cumva s[ fie gelos!... +i uite a=a l-am luat... De altfel =i el e logodnic, a=a c[... Iar râse. Acuma ]ns[ cei doi, ]ncurca\i, zâmbir[ cu câte o u=oar[ plec[ciune. Marta, ]ncurajat[, deveni mai sincer[, 168
arunc[ la o parte râsul silit =i urm[ cu glas moale: — N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu mam sup[rat, ci am plâns mult din pricina... din pricina ta, mai ales de când am aflat ce-ai suferit... Cinci r[ni =i cinci luni de spital, ]ngrozitor! Dumnealui m-a asigurat mereu c[ o s[ vii acas[, ]n concediu de boal[, =i nu l-am crezut deloc. Acuma i-a ie=it dreptatea... Bine c[ n-am pus r[m[=ag, c[ era cât pe-aci s[... }ntâlni privirea lui Bologa =i nu mai sfâr=i, cuprins[ de o fric[ pe care n-o putea birui. Lui Apostol, ascultând-o, ]i trecea ]ntruna prin creieri gândul c[ a vrut s[-i cear[ iertare. }n cele din urm[, gândul acesta ]i \â=ni ]n ochi ca o str[lucire de ur[ =i se statornici ]ntr-o privire du=m[noas[, care frigea. C[nd t[cu Marta, ]=i d[du =i el seama =i se cutremur[, parc[ s-ar fi trezit cu un pumnal ]n mân[, gata s[ loveasc[. Se ru=in[ =i se uit[ la locotenentul de honvezi, ]ntreb[tor. Apoi se uit[ la Marta =i surâse, speriat pu\in el ]nsu=i de spaima ei. — +ezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume =i tr[gând jil\ul mai aproape de ea. Atunci interveni ofi\erul cu ]ntreb[ri gr[bite despre lupta ]n care a fost r[nit Apostol, despre nout[\ile frontului, despre perspectivele p[cii... +i Bologa, dobândindu-=i st[pânirea de sine, ]i r[spunse prompt, cu am[nunte tehnice, chiar cu oarecare emfaz[, care-i =edea r[u. Marta, a=ezându-se ]n fotoliu, se lini=ti curând =i se amestec[ ]n convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine f[r[ rost... Nici nu mai t[cur[ deloc, de fric[ s[ nu se re]ntoarc[ atmosfera de ghea\[ de adineaori. Iar ]n clipa când totu=i se ivi o pauz[, Marta s[ri din jil\, cu vioiciunea silit[ de la ]nceput, gata de plecare. To\i trei sc[par[ câte un oftat de u=urare. 169
— Dar pe la noi când ai de gând s[ vii, ursuzule? ]i zise ea, la desp[r\ire, române=te, aranjându-=i faldurile bluzei pe piept, ca s[ nu fie nevoit[ a se uita ]n ochii lui. +i tata te a=teapt[... dac[ de mine nu \i-e dor defel! ad[ug[ apoi, dup[ dou[ secunde, cu ton mai =trengar. — Desigur... trebuie s[ vin, murmur[ Bologa, st[pânindu=i cu greu o revolt[ subit[. Dar mai târziu pu\in... Nu m[ vezi ]n ce hal sunt? — Pân[ la noi faci tocmai vreo treizeci de pa=i, replic[ Marta, vesel[ de-a binelea =i ridicând ochii cu o sfidare dr[g[la=[. +i-apoi nu e=ti a=a de slab s[ nu po\i ie=i ]n lume... Te-ai f[cut doar mai rece =i mai moroc[nos, ]ncolo nu prea te-ai schimbat! Siguran\a ei ]l uimi ]ntr-atâta, c[ r[spunse aproape umilit: — M-am s[lb[ticit... Marta ]ns[ pornise prin gr[dini\[, parc[ iar[=i s-ar fi speriat, =i Tohaty dup[ ea, ca o umbr[ credincioas[. }n strad[ o burui curiozitatea =i ]ntoarse capul, s[ vaz[ ce face Apostol. }l v[zu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fa\a cumplit de schimbat[. Ea totu=i zâmbi =i-i trimise o s[rutare, cu o cochet[rie incon=tient[. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândou[ bra\ele, ca =i cum ar fi primit un junghi ]n inim[. Dar ]i urm[ri din ochi, ]i v[zu râzând =i mai ales pe ea leg[nându-se din =olduri ]n caden\a pa=ilor. Apoi, când ]i pierdu din vedere, prinse deodat[ s[ hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare ]ngrozitoare, ca un smintit, scrâ=nind ne]ncetat, câteva minute, f[r[ s[-=i dea seama: — Afar[!... Afar[!... Afar[!... Pe urm[, tot a=a de brusc, se potoli =i-i fu ru=ine c[ a zgâl\âit stâlpul =i a bâiguit “afar[”, ca un prost. }n piept ]i mai horc[ia ura, dar mintea ]ncepea s[ cump[neasc[. Se 170
l[s[ ]n fotoliu =i zise c[ trebuie s[ judece bine, f[r[ pripire, ce s-a ]ntâmplat, altfel ]l amenin\[ cine =tie ce urm[ri. }n realitate ea se mândre=te cu vina, pe când el... a vrut s[-i cear[ iertare. El a purtat-o ]n fundul inimii =i i s-a ]nchinat ca la o icoan[, ]n vreme ce ea ]=i omora plictiseala cu honvedul. — }ngrozitor, ]ngrozitor! ]i murmurau buzele singure. Acuma era absolut sigur c[ numai din pricina ei a pornit la r[zboi, numai ca s[-i ]mplineasc[ un capriciu =i-a pus inima ]n fa\a gloan\elor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii str[lucea cu fulger[ri de aur. Ochii lui Apostol se ]nc[p[\ânau s[ ]nfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parc[ lumina lor orbitoare =i triumf[toare ar fi ]ncercat s[-l sfideze sau s[-l dojeneasc[ tocmai ]n momentele când creierii lui se fr[mântau cu necredin\a fiin\ei care i-a frânt ]n dou[ via\a. Apoi deodat[ privirea lui cobor] de la cruce, jos, ]n cimitirul de lâng[ biseric[, =i descoperi piatra cu inscrip\ia aurit[, ]nsemnând mormântul =i amintirea tat[lui s[u. I se p[rea c[ literele sau cam =ters =i se gândi s[ cheme pe pietrarul cel b[trân, s[ re]nnoiasc[ poleiala. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aduse aminte, atât de clar ca =i cum le-ar fi auzit acuma ]ntâia oar[, cuvintele pe care i le-a spus tat[l s[u odinioar[, ]n N[s[ud: “S[-\i faci datoria totdeauna =i nu uita niciodat[ c[ e=ti român!” }=i amintea perfect nu numai glasul, ci =i intona\ia exact[: “niciodat[” =i “român” le-a rostit ap[sat, ca o subliniere, iar ]n “român” a pus cel pu\in trei “r”... “Adic[ ce rost are amintirea aceasta acuma?” se ]ntreb[ Apostol, luându-=i seama =i neg[sindu-i rostul, nici leg[tura cu ceea ce-l preocupa pe el ]n momentele acestea. Mai st[tu vreo jum[tate de or[ ]n cerdac, f[r[ s[ g[seasc[ 171
solu\ia. Intr[ ]n odaia sa, ab[tut, nehot[rât, cu gândurile ]mpr[=tiate. Se puse s[ caute ceva, apoi se repezi la birou, scoase tremurând hârtie de scrisori =i a=ternu, foarte gr[bit, câteva rânduri c[tre avocatul Dom=a, anun\ându-l c[ consider[ logodna cu Marta ca o nesocotin\[ copil[reasc[ =i de aceea ]i ]napoiaz[ verigheta. “Uite ce simplu =i cum nu mi-a venit ]n minte!” ]=i zicea scriind adresa, mul\umit, parc[ ar fi g[sit o comoar[. Scotoci prin sertare =i ]n sfâr=it d[du peste ce c[utase adineaori: o cutiu\[ c[ptu=it[ cu catifea albastr[. }=i scoase verigheta din deget =i o puse ]n cutiu\[, iar cutiu\a o ]mpachet[ frumos =i o sigil[ cu cear[ ro=ie. Apoi chem[ pe Rodovica =i o trimise cu scrisoarea =i cu pache\elul la domnul avocat Dom=a, poruncindu-i s[ i le dea chiar domnului ]n mân[. Apoi ie=i iar ]n cerdac =i iar v[zu inscrip\ia pe mormânt =i iar ]=i aminti vorbele tat[lui s[u: “...nu uita niciodat[ c[ e=ti român!” 8 Doamna Bologa preg[tise o mas[ ]mp[r[teasc[ ]n cinstea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptur[, n[v[li ]n cas[ avocatul Dom=a cu fa\a ro=ie =i asudat[ =i cu ochii rotunzi de o agita\ie puternic[, strigând din antreu: — Iart[-m[, drag[ doamn[, c[ viu a=a... te rog din suflet... Speriat[ de ]nf[\i=area lui, doamna Bologa s[ri de la mas[, sigur[ c[ i s-a ]ntâmplat o mare nenorocire cu Marta: ori c-a fugit cu ungurul, ori ceva mai r[u... Dar Dom=a urm[ gr[bit, aruncându-=i p[l[ria pe un scaun =i =tergându-se pe obraji 172
cu batista: — Nu m-a= fi a=teptat s[-mi fac[ Apostol una ca asta, pentru nimica-n lume, doamn[, ]\i jur! Atâta ]ncredere am avut ]ntr-]nsul, ]n cumin\enia =i ]n cinstea lui, c[ acuma parc[ mi-a dat cu barosul ]n frunte, z[u a=a, drag[ doamn[! Cu cât vorbea, se aprindea =i asuda mai tare, fiind cam gr[sun de la Dumnezeu. C[uta s[ se lini=teasc[, ]ndulcindu=i glasul din ce ]n ce, dar ]ngrijorarea din ochi tot nu izbuti s[ =i-o potoleasc[, mai ales c[ Apostol r[m[sese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de g[in[, ca =i când nu s-ar fi ]ntâmplat nimic. Doamna Bologa se z[p[ci de tot auzind c[ Apostol e pricina sup[r[rii avocatului, c[ci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo ne]n\elegere cu viitorul s[u socru. Ce-i drept, Rodovica s-a gr[bit s[-i =opteasc[, la buc[t[rie, cum a trimis-o domni=orul la domnul avocat, dar doamna Bologa a crezut c[ e vorba de vreun “suvenir” din r[zboi, pentru Marta. De aceea acum nici nu =tia ce s[ zic[ =i, c[ s[ ias[ din ]ncurc[tur[, pofti pe Dom=a s[ ia loc =i s[-i fac[ cinstea de a gusta pu\in[ friptur[. Invita\ia ei =i r[ceala lui Apostol provoc[ o nou[ abureal[ de sudori pe obrajii avocatului. Mul\umi doamnei printr-un surâs disperat =i se ]ntoarse spre Apostol: — +tii bine cât de mult te pre\uiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca ]n fa\a unui necunoscut. Altfel nici n-a= mai fi venit, dup[ scrisoarea ta... ]n sfâr=it, dup[ gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte r[u... — Era datoria mea s[ fac gestul, domnule Dom=a, r[spunse Apostol, ridicând ochii la el =i privindu-l cu o lini=te neclintit[. — Dar ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ atunci d-na Bologa, mai venindu-=i ]n fire =i ad[ugând: Ia loc... ia loc, uite colea... O, Doamne-Dumnezeule, c[ m-am =i speriat, =i nici barem nu =tiu de ce! 173
— Cum? nu =tii nimic, nu \i-a spus Apostol? se mir[ Dom=a cu o sc[p[rare de n[dejde ]n toat[ ]nf[\i=area. A, zi, nu =tii?... Apoi stai, drag[ doamn[, s[ auzi =i s[ te cruce=ti, nu alta! }i povesti foarte am[nun\it, c[ci Dom=a avea darul de a lungi vorba, cum tocmai a=teptau pe Apostol, dup[ ce Marta a avut aten\ia delicat[ s[ vie s[-i zic[ ea bun sosit, f[r[ s[ se uite la etichete =i la mofturi, când colo, ]n locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? }n sfâr=it, a rupt plicul, ner[bd[tor, a citit =i... cât pe-aci s[-i vie r[u. Marta chiar a le=inat, =i cu drept cuvânt, c[ci asemenea palm[ poate s[ =tirbeasc[ reputa\ia unei fete =i s[-i compromit[ viitorul. Cutiu\a nici n-au mai desf[cut-o, au uitat-o... Dintru-ntâi el a fost decis s[ ia act pur =i simplu, s[-i ]napoieze =i Marta inelul de logodn[ =i s[ ]ncheie pentru toat[ via\a socotelile cu Apostol. Pe urm[ totu=i s-a gândit c[ b[iatul e tân[r, =i tinere\ea-i n[b[d[ioas[: cine =tie ce i s-o fi n[z[rit lui =i, pentru o copil[rie, ar fi p[cat s[ se despart[ o pereche a=a de potrivit[... A venit deci s[ afle cauzele “gestului” =i s[-i atrag[ luarea-aminte asupra gravit[\ii unei hot[râri ne]ndrept[\ite, când e ]n joc onoarea unei domni=oare... — Hot[rârea mea e nestr[mutat[, domnule Dom=a, ]i r[spunse Apostol cu acela=i calm imperturbabil, dup[ ce, ]n vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare b[gare de seam[ toate oscioarele de pe farfurie. +i e nestr[mutat[ fiindc[ nu mai iubesc pe domni=oara Marta! — Cum n-o mai iube=ti? De ce? ]ntreb[ Dom=a, c[scând mari ochii. — De ce! Pentru c[ n-o iubesc! zise Apostol, =tergându-=i gura cu =ervetul =i uitându-se surâz[tor la doamna Bologa, care =edea n[ucit[ pe scaun, parc[ nu =i-ar fi crezut urechilor. — Asta nu se poate! strig[ avocatul. Nu se poate! Asta 174
nu-i cauz[ serioas[! Pentru ]nchipuiri copil[re=ti nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune =i d-ta, doamn[, c[ doar e=ti femeie ]n\eleapt[ =i ai v[zut multe ]n lume, spune: se poate? }ntrebarea g[si pe doamna Bologa nepreg[tit[. }n adâncul sufletului era mul\umit[ c[ Apostol a ajuns la vorbele ei. Purt[rile Martei o indignaser[ pe ea, care niciodat[ n-a cunoscut cochet[ria. Nu c[ ar fi b[nuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o fiin\[ de jertf[, cum a fost =i dânsa. S[-i mai ard[ de petreceri =i de nebunii, când logodnicul ei ]=i risc[ via\a ]n fiece minut, ]n r[zboi, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris b[iatului despre aceasta pe =leau, ca s[ nu-l mai am[rasc[: se hot[râse ]ns[ s[-i spuie tot când va veni acas[... Totu=i, acum ]i era mil[ de “bietul Dom=a, om tare de treab[”, =i chiar de Marta pu\in, gândindu-se la ru=inea ei dac[ va prinde lumea de veste. }i =i zise lui Apostol ]ndat[ s[ chibzuiasc[ bine ce face, c[ nui glum[ =i nici juc[rie o logodn[ stricat[... Aproape un ceas h[r\uir[ amândoi pe Apostol, ]ncât Rodovica se ar[t[ de câteva ori prin jurul mesei, cu semne dezn[d[jduite c[ i se fac scrum mânc[rile pe foc. Doamna ]ns[ se ]nc[lzise la vorb[ =i nu mai voia s[ =tie de mânc[ri, spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol ]ndeosebi “cauzele =i motivele” unei fapte atât de inexplicabile... Apostol r[mase ne]nduplecat, refuz[ dârz alte l[muriri, mul\umindu-se s[ repete c[ nu mai iube=te pe Marta. Astfel, ]n cele din urm[, Dom=a, perplex, ab[tut, fu silit s[ se ]ntoarc[ acas[ precum venise, cu mâinile goale, f[r[ vreo speran\[ de ]mp[care. }n realitate =i Dom=a observase =i condamnase ]n sinea sa u=urin\ele Martei, dar niciodat[ n-a avut puterea s[ le 175
reprime sau m[car s[ le puie frâu. }=i iubea odrasla unic[ mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire p[c[tos de ]ng[duitoare, a c[rei \int[ era una singur[: Marta s[ se simt[ fericit[... +i tocmai fericirea ei s[ se zdruncine din temelii? Se sf[tui acas[ cu Marta cum s[ se apere, c[ci era evident, ]n câteva zile, tot târgul va =ti =i va comenta ]ntâmplarea aceasta extraordinar[. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei s[ cad[ asupra lui Apostol, c[ruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorb[n vorb[, Marta ajunse la convingerea c[ toat[ sup[rarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguran\[, din pricina conversa\iei ungure=ti. — Acuma sunt absolut sigur[, t[icu\ule! strig[ ea triumf[toare. Am =i observat ]n privirea lui o ]ncruntare ciudat[, de m-a =i speriat... Dar spune =i tu, t[icu\ule, se poate oare s[ vorbim noi doi o limb[ pe care al treilea de fa\[ n-o pricepe? Ar fi fost cuviincios? — S-o fi trezit ]ntr-]nsul =ovinismul tat[lui s[u, c[ =i [la a fost turbat r[u, zise Dom=a, aprobând. A =i stat doi ani ]n temni\[, cu Memorandul... — Urât e =ovinismul, tat[! vorbi Marta dup[ un r[stimp. Nu-i a=a?... Omul s[-=i iubeasc[ neamul, fire=te, ]ns[ nu cu ur[ pentru celelalte neamuri, nu-i a=a? Fraza aceasta i se p[ru avocatului atât de “adânc[”, ]ncât nu-=i putu st[pâni admira\ia =i ]mbr[\i=[ furtunos pe Marta, strigând: — Ce de=teapt[-i feti\a tatei, ia te uit[!... +i pe tine s[ te p[r[seasc[ un... Vru s[ zic[ un “tic[los”, dar nu zise, ca si cum i-ar fi fost ru=ine, sau ar mai fi p[strat ]n rezerv[ o spuz[ de n[dejde c[ Apostol ]=i va lua seama =i toate se vor sfâr=i bine. Pentru 176
orice eventualitate, =i ca nu cumva s[ r[sufle de aiurea vestea, Dom=a povesti dup[-amiaz[ doctorului, =i seara, la “cazin[”, judec[torului ungur ce-a p[\it cu tân[rul Bologa, ]ncheind cu aceea=i reflexie: — +i ce-\i ]nchipui, dragul meu, de ce?... N-ai s[ crezi, atât e de absurd: pentru c[ feti\a a vorbit ungure=te!... A=ai c[-i fantastic?... Adic[ e o crim[ atât de grozav[ s[ vorbe=ti ungure=te, mai ales când e =i un ungur de fa\[, care nu =tie alt[ limb[?... Nu, nu, sunt român =i eu, am chiar preten\ia s[ m[ cred foarte român, dar asemenea exager[ri sunt boln[vicioase, hot[rât boln[vicioase, ca s[ nu zic periculoase... A doua zi toat[ Parva =tia c[ Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindc[ a auzit-o vorbind ungure=te. +i toat[ lumea comp[timea pe “s[rmana Marta”, proorocind c[ Apostol are s[-=i frâng[ gâtul dac[ a apucat-o, ]n plin r[zboi, pe urmele r[posatului Bologa. Seara, la “cazina” româneasc[, unde se adunau azi to\i domnii, deoarece ]n “cazina” ungureasc[ se instalase popota ofi\erilor, se vorbi numai despre Apostol, cu aceea=i pasiune ca despre revolu\ia ruseasc[ acum dou[-trei s[pt[mâni. Când veni, pe la =apte, avocatul Dom=a, altfel nu prea iubit, to\i ]l asaltar[ cu ]ntreb[ri, la care el r[spunse cu mult[ modestie =i tot atâta indulgen\[ pentru tinere\ea =i u=urin\a “b[iatului”. Senza\ia cea mare fu ]ns[ apari\ia lui Apostol... To\i se a=teptau s[ se petreac[ ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se ]ntâmpl[ nimic. Apostol d[du mâna cel dintâi cu Dom=a, care-i zâmbi amical, apoi cu to\ii, pe rând, pân[ =i cu practican\ii de la judec[torie, ni=te b[ie\andri pipernici\i =i scuti\i definitiv de armat[. Nimeni, fire=te, nu ]ndr[zni s[ aduc[ vorba despre buba zilei. 177
}ntr-o atmosfer[ de jen[, ]=i exprimar[ p[rerile asupra mersului vremii =i asupra greut[\ilor de trai, unii st[ruind mai mult asupra ra\iilor de f[in[ =i a scumpetei nenorocite care ucide entuziasmul cet[\enilor. Apostol nu z[bovi decât vreo zece minute, spunând la plecare c[ a venit doar s[ le strâng[ mâinile. Dup[ plecarea lui, directorul b[ncii “Parvana” obserb[ c[ locotenentul n-avea decora\iile pe piept, iar contabilul, c[ n-a suflat nici un cuvânt despre r[zboi... Zilele urm[toare fierberea ]n or[=el se ]nte\i, mai cu seam[ din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spunea c[ lucrurile se vor ]mp[ca ]n curând, fiindc[ cineva a v[zut pe Apostol, chiar ]n mijlocul pie\ii, ]ntâlnindu-se cu Marta =i vorbind; pe de alt[ parte ]ns[ se zicea c[ afacerea ar putea s[ ia o ]ntors[tur[ nea=teptat[ ]n urma interven\iei notarului P[l[gie=u, care ar fi declarat, la “cazin[”, ]n fa\a câtorva domni, =i cu glas semnificativ, precum c[ el nu va permite nim[nui, nici tat[lui s[u, s[ tulbure lini=tea cet[\enilor. }ntr-adev[r, P[l[gie=u, ]ngrijorat de vâlva stârnit[, se crezu dator s[ raporteze solg[bir[ului, care de altfel era ]n curent =i deopotriv[ de alarmat. Se sf[tuir[ cum s[ “p[streze ordinea” periclitat[. Constatar[ c[ afacerea e foarte delicat[, ]ntâi pentru c[ e vorba de o ne]n\elegere de natur[ intim[, ]n care statul n-are nici o chemare s[ se amestece, apoi pentru c[ ]n cauz[ se afl[ un ofi\er, asupra c[ruia autoritatea civil[ nu-=i poate exercita puterile. Dar ]n acela=i timp, diferendul provoac[ nedumerire ]n ordinea public[ prin cauza ini\ial[, anume strecurând ]n suflete credin\a condamnabil[ c[ n-ar putea fi român onorabil cel ce ]ntrebuin\eaz[ limba statului cu predilec\ie. Vina e cu atât mai primejdioas[ cu cât autorul =i purt[torul ei este un osta= care, tocmai dimpotriv[, ar avea sfânta obliga\ie de-a ridica moralul cet[\enilor, 178
mai ales azi, când \ara lupt[ pe via\[ =i moarte pentru binele =i fericirea tuturor. Notarul, ]ntr-un avânt de indignare, observ[ c[ afacerea aceasta e mai grav[ chiar decât predicile care au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupra m[surilor de luat li se ]mp[r\ir[ p[rerile. P[l[gie=u ar fi dorit o reclama\ie la superiorii lui Bologa, cerând, ]n interesul ordinii =i al lini=tii, rechemarea lui pe front. Solg[bir[ul s-a gândit la aceasta, ba a =i vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla ]n Parva. C[pitanul, be\iv =i dispre\uitor fa\[ cu civilii, i-a spus c[ n-are vreme s[ se \in[ de mofturi. Vas[zic[ militarii consider[ drept mofturi tot ce nu e ]narmat cu pu=c[ sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi s[ se ]ncerce, barem deocamdat[, o aplanare pa=nic[, printr-o interven\ie amical[. — D-ta e=ti prieten cu locotenentul, zise solg[bir[ul. A\i copil[rit ]mpreun[... De ce nu cau\i s[-i vorbe=ti? 9 }n ziua când a rupt logodna cu Marta, Apostol Bologa sa sim\it foarte fericit. }n fericirea lui era =i mândria pentru fermitatea hot[rârii luate, =i mul\umirea c[ a l[murit o situa\ie sup[r[toare. Dup[ plecarea lui Dom=a a mai avut o explicaie lung[ cu maic[-sa care, convins[ de argumentele avocatului =i mai cu seam[ gândindu-se la durerea Martei, se silea din r[sputeri s[ salveze logodna, ]ntocmai cum odinioar[ ]ncercase s-o ]mpiedice, =i-i p[rea r[u c[ nu-i acas[ =i bietul protopop s[-i dea o mân[ de ajutor... Lini=tea lui Apostol ]ns[ nu avu via\[ lung[. }n aceea=i sear[, retr[gându-se ]ndat[ dup[ cin[, ca s[ evite alte discu\ii cu doamna Bologa, fu cuprins de ]ndoieli din toate p[r\ile. Acuma ]=i d[du seama c[ toat[ ziua gândurile lui cele mai 179
tainice au alergat mereu departe, ca =i cum acolo ar fi c[utat sprijin. Oare dac[ n-ar fi fost Ilona ]n inima lui, s-ar mai fi gr[bit s[ ]napoieze Martei inelul de logodn[? Nu s-a revoltat c[ Marta a venit ]nso\it[ de un b[rbat str[in, ci fiindc[ a venit cu un ungur =i a vorbit ungure=te. Atunci nu din gelozie n-o mai iube=te, ci numai pentru c[ i-e drag[ cealalt[, iar revolta lui ]mpotriva ungurului =i a limbii ungure=ti a fost o comedie. Ba comedia a ]nceput mai demult... de când nu ia p[rut r[u deloc c[ boala l-a oprit a doua oar[ s[ treac[ la români... Mai r[u i-a p[rut când a plecat ]ncoace, acas[, parc[ axa vie\ii lui ar fi r[mas acolo, ]n Lunca... +i chiar viitorul nu-l mai intereseaz[ decât ]ntâmpl[tor... De=i peste o lun[ va trebui s[ se ]ntoarc[ tot pe frontul românesc, nu mai e ]ngrozit defel, ca =i cum i-ar fi indiferent sau... Atunci poate c[ iubirea e pricina tuturor zbucium[rilor omului =i a tuturor fericirilor? +i totu=i iubirea femeii nu poate mul\umi sufletul decât uneori =i câteva clipe. Odinioar[ a crezut c[ ]ntro privire a Martei se ascunde tot cerul =i p[mântul =i toate tainele universului. De dragul ei ar fi f[cut orice prostie, orice sacrificiu, ar fi murit fericit dac[ i-ar fi cerut, precum dorin\a ochilor ei a c[zut hot[râtoare ]n cump[na ]ndoielilor lui când a fost vorba s[ plece la r[zboi. Iubirea ei tr[ia ]nc[ ]n clipa când i s-au sfredelit ]n inim[ privirile spânzuratului, la Zirin, la a c[rui moarte contribuise =i dânsul cu un “da” foarte convins, =i totu=i n-a fost ]n stare s[-i potoleasc[ zbucium[rile, pân[ ce a dobândit o credin\[ nou[... “Sufletul are nevoie de o merinde ve=nic[, ]=i zise Apostol, plimbându-se ]n odaia de culcare, ]mbr[cat, ne]ndr[znind s[ se a=eze ]n pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta ]n zadar o cau\i pe afar[, ]n lumea sim\urilor. Numai inima poate s-o g[seasc[, fie ]n vreo taini\[ a ei, fie ]n vreo lume nou[, mai presus de vederea ochilor =i de auzul urechilor...” 180
}ndoielile ]i roaser[ creierii toat[ noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se sim\ea iar vinovat fa\[ de Marta =i adormi pl[nuind cum ar putea repara nedreptatea ce i-a f[cut-o... Peste gândurile lui ]ns[ se n[pustir[, chiar de a doua zi, zvonurile târgu=orului. Doamna Bologa ]i servea la fiecare mas[ ba c[ cutare spune cutare, ba c[ toat[ lumea ]l condamn[, cu drept cuvânt, fiindc[ un b[rbat nu trebuie s[-=i bat[ joc de o biat[ feti\[ f[r[ minte, ba c[ locotenentul ungur o s[-i cear[ socoteal[... Apostol asculta lini=tit =i chiar zâmbind toate ve=tile, ar[tându-se nep[s[tor =i hot[rât. Numai ]n sufletul s[u se revolta: cum se amestec[ ni=te str[ini ]ntr-o afacere care-i prive=te numai pe ei doi, pe Marta =i pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se a=ez[ la mas[ cu ochii ro=ii de lacrimi =i cu atâta spaim[ ]n priviri, c[ Apostol se tulbur[ =i, presim\ind ceva r[u, uit[ s-o ]ntrebe de ce a plâns, ]ncât doamna Bologa fu nevoit[ s[-i povesteasc[ ne]ntrebat[ cum a aflat de la oameni ce primejdie ]l pa=te, cum toat[ Parva spune c-a f[cut de ru=ine pe Marta numai fiindc[ a vorbit ungure=te =i cum ]ntâmplarea aceasta nu va putea r[mâne f[r[ urm[ri grele, Dumnezeu singur =tie cât de grele... Numai ]nchipuindu-=i urm[rile, doamna Bologa izbucni iar[=i ]ntrun hohot de plâns. Ca s-o lini=teasc[, Apostol ]i zise: — Adic[, mam[, eu n-a= avea dreptul s[ cer logodnicei mele s[-mi vorbeasc[ române=te, crezi d-ta?... }\i faci sânge r[u de poman[! Pe inima =i pe gândurile mele numai eu sunt =i voi fi st[pân cât voi tr[i! Doamna Bologa, f[r[ s[-=i mai =tearg[ lacrimile, r[spunse: — Vai, Doamne, cum po\i vorbi a=a, dragul meu? Apoi doar nu uita c[ e r[zboi =i nimeni nu mai e st[pân pe nimic... Moartea =i groaza st[pânesc azi peste to\i oamenii, dragul mamei!... Tu e=ti mai ]nv[\at =i trebuie s[ =tii mai bine... Nu181
i vremea acuma s[ ne ar[t[m du=manilor inimile, altfel p[\im ca bietul protopop... C[ P[l[gie=u ce a=teapt[, decât s[ fac[ r[u =i necaz oamenilor... Tu, ca tat[l t[u, fie iertat, te ui\i numai ]nainte, dar ]n r[zboi omul se strecoar[ cum poate... Pân[ va trece primejdia trebuie s[ url[m cu lupii, altminteri ne m[nânc[... A=a face toat[ lumea, a=a se cuvine s[ facem =i noi, dragul mamei... S[ nu te superi c[ te ]nv[\ =i te sf[tuiesc, c[-s mam[ =i numai inima mea =tie cât rabd[ de grija ta... To\i domnii spun c[ nu-i bine ce faci, c[ e=ti ofi\er =i s-ar putea s[ ai mari nepl[ceri pentru asemenea ]ndr[zneli nesocotite. Chiar directorul de la “Parvana”, =i doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe fa\[ s[ te pov[\uiesc s[ te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tat[l t[u, dar azi ]=i vede de banca lui =i nu crâcne=te, cum nu crâcnesc nici ceilal\i, aici =i pretutindeni... Ascultând pe maic[-sa, gândurile lui Apostol r[v[=eau prin col\urile celor zece zile de când e acas[, descoperind deodat[ lucruri peste care a trecut f[r[ s[ le ia ]n seam[. A ie=it pu\in prin târg, un ceas-dou[ pe zi, s-a ]ntâlnit cu mai to\i surtucarii =i to\i i s-au p[rut schimba\i =i speria\i, de=i cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma ]n\elegea =i schimbarea, =i spaima lor, acuma sim\ea c[ to\i s-au ferit de el pentru c[ n-a ]ng[duit Martei s[ gr[iasc[ ungure=te. Plec[ ochii ]n farfuria goal[, ca =i cum nar mai fi putut ]ndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta ]ns[ toate cuvintele ei i se ]ncuibar[ ]n inim[ ca ni=te spini =i r[maser[ acolo, ]ncremenite ]ntr-o durere amar[. Apoi, când glasul doamnei Bologa t[cu, el =opti atât de domol, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu trezeasc[ pe cineva: — R[u ]mi pare, mam[, c-am mai venit acas[... Pentru doamna Bologa =oapta aceasta a fost ca o lovitur[ de m[ciuc[. Demult, ]nc[ de pe vremea când Apostol, ]n loc s[ urmeze cariera preo\easc[, s-a dus la Budapesta, a b[nuit 182
ea c[ lumina ochilor ei, toiagul b[trâne\ilor ei n-o mai iube=te cum a iubit-o odinioar[. I se p[rea rece, ]nchis =i mai ales o ]nfrico=a cu necredin\a lui... +i iat[ azi ]i pare r[u c[ a venit acas[, pân[ ]ntr-atâta s-a ]nstr[inat de ea!... Se porni pe ni=te bocete a=a de sfâ=ietoare, c[ Apostol numai cu chiu, cu vai reu=i s-o ostoiasc[. Totu=i, de atunci Apostol Bologa se sim\i str[in ]n Parva. St[tea ceasuri ]ntregi ]n cerdac, ]n soare, sorbind albastrul v[zduhului, ]n care ]=i plimba ne]ncetat gândurile. Deseori ochii lui ]ncercau s[ se odihneasc[ contemplând crucea ]nflorit[ cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era ]ndat[ apucat ]n cle=tele unor remu=c[ri stranii =i, dornic numai de lini=te, fugea sp[imântat mai departe... Mai mult z[bovea ]mprejurul morm[ntului de piatr[ al tat[lui s[u. +tia inscrip\ia pe de rost =i totu=i, de câte ori o privea, c[uta s-o silabiseasc[, pentru c[ ]n vremea aceasta ]i venea mereu ]n minte linia dreapt[ pe care a urmat-o b[trânul ]n via\[. O linie dreapt[ a râvnit =i el cu patim[. }n zadar. }ntre inima =i mintea lui era un zid asupra c[ruia toate sfor\[rile lui se frângeau neputincioase. Când credea c[ l-a d[râmat, atunci ]i sim\ea mai dureros fiin\a, oricât c[uta s[ se ]n=ele. Apoi, ]ntr-o dup[-amiaz[, tocmai pe când se preg[tea s[ ias[ ]n cerdac, se pomeni cu notarul P[l[gie=u, cu care se ]ntâlnise o singur[ dat[, ]n prima zi, =i de-abia schimbase, ]n pia\[, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de r[zboi se ]ntinsese, pe nesim\ite, un v[l cenu=iu. De altfel, de când ajunsese notar, P[l[gie=u ]=i luase, ]ncetul cu ]ncetul, o purtare sfid[toare chiar fa\[ cu surtucarii mai ]n vârst[. Fecior de \[ran din N[s[ud, s[rac =i umilit prin =coli, s-a ]ndoit =i sa c[ciulit pân[ =i-a ajuns \inta, devenind mâna dreapt[ a solg[bir[ului ungur care, la izbucnirea r[zboiului, a intervenit s[ r[mâie pe loc, de=i era voinic, sp[tos =i doar la 183
mers avea pu\in bete=ug, c[lcând prea ]n afar[ =i aruncând picioarele din genunchi ]n jos, ca un cal ]mp[r[tesc la parad[. Fa\a f[lcoas[ se mândrea parc[ cu must[\ile umflate, pleo=tite care-i ascundeau gura foarte larg[, cu buzele duble =i cu din\ii la\i, strung[re=ti. P[rul lung, negru, ve=nic nepiept[nat, ]i atârna peste fruntea br[zdat[ adânc, acoperindu-i aproape de tot urechile. }n ]nf[\i=area lui te izbea ]ndat[ o ]ncredere ]n sine impun[toare. Dou[ s[pt[mâni a amânat P[l[gie=u ]ntrevederea cu Apostol. Ar fi fost mai bucuros s[-l fi ]ntâlnit undeva ]ntâmpl[tor, ca s[ se achite de ]ns[rcinarea ce =i-o luase fa\[ de solg[bir[u. De=i era cu vreo trei ani mai b[trân, p[strase lui Apostol Bologa o stim[ instinctiv[ de pe vremea când discutau ]mpreun[ probleme filozofice, pe care el, biet practicant de notar, nu prea le pricepea =i care de aceea ]l impresionau profund. — Fiindc[ tu nu mai vrei s[ =tii de prieteni, iat[ c[ vin prietenii la tine! zise P[l[gie=u intrând, cu un zâmbet carei dezveli to\i din\ii de jos, ]mpreun[ cu gingia. Apostol se uit[ la el, uimit. Era atât de nea=teptat[ vizita aceasta, c[ ]=i pierdu cump[tul =i nici nu-l pofti s[ =eaz[. Notarul ]ns[ ]i apuc[ voios amândou[ mâinile, i le strânse puternic =i pe urm[ lu[ loc, nepoftit, cu o siguran\[ de st[pân. — M[ rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, ]n picioare, privindu-l mereu cu mirare. — |i se pare a=a de ciudat c[ vine s[ te vaz[ prietenul t[u din copil[rie =i de mai târziu? ]ntreb[ P[l[gie=u cu o clipire =ireat[, care lui Apostol ]i sc[p[r[ ]n suflet o scânteiere de ur[. Ehei, stra=nic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguran\a notarului transform[ mirarea lui Apostol ]ntro ner[bdare ascu\it[ ca briciul. — Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei? zise deodat[ 184
cu o sticlire ]n ochi. — Eu, r[spunse P[l[gie=u, trecându-=i degetele prin p[r =i dezvelindu-=i fruntea. Eu ce vreau?... Nimic... adic[ mai nimic!... }ntâi s[ te v[d =i apoi... s[ vorbim!... M[ a=teptam ]ns[, spun drept, la o primire mai... — Iart[-m[, Alexandre, te rog! murmur[ Apostol ]mblânzit brusc. Dac[ ai =ti câte chinuri ]mi zdren\uiesc sufletul de când am venit acas[... — Cine-i de vin[, Apostole? ]ntreb[ notarul cu alt glas. Crezi c[ eu nu =tiu? Eu?... Crezi c[ se mi=c[ ceva aici f[r[ =tirea mea...? Dar tocmai de aceea trebuie s[ repari, Apostole! Negre=it trebuie s[ repari, ]n interesul tuturor... Schimbarea tonului =i cuvintele notarului ]ncurcar[ iar[=i pe Bologa, ]ncât se opri la col\ul mesei s[ asculte mai bine. — Prin dib[cia mea, prin munca mea am creat aici o atmosfer[ patriotic[ absolut necesar[ ]n vreme de r[zboi, ca =i de pace, urm[ P[l[gie=u privindu-l scrut[tor, ca =i cum ar fi vrut s[-i zdrobeasc[ orice ]mpotrivire. Acuma c[zu=i tu ca un bolovan ]ntr-o ap[ lini=tit[ =i ai tulburat-o. Ai dat prilej de flec[real[, de aprob[ri =i dezaprob[ri, ]n sfâr=it, tulburare =i iar tulburare... Un ofi\er care vine de pe front nu poate s[ aib[ atitudinea ta f[r[ a demoraliza pe unii =i a a\â\a pe al\ii, ]\i dai seama, cred, ce ]nseamn[ asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor =i p[gubitor! — A=a ai gl[suit =i când ai trimis ]n internare pe protopopul Groza? ]l ]ntrerupse Apostol, vorbind numai din buze, f[r[ s[ mi=te din\ii ]ncle=ta\i. — Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, c[ci crima poart[ ]n pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De altfel, eu niciodat[ nu m[ justific, pentru c[ ]nainte de a face un pas, judec... Eu niciodat[, mai ales dac[ a= fi ofi\er ]n armat[, n-a= rupe logodna cu o fat[ numai fiindc[ a vorbit 185
ungure=te, Apostole! — Nu? f[cu iar Bologa, cu buzele albe =i cu ochii aprin=i, parc-ar fi avut friguri. — Nu! relu[ P[l[gie=u energic, sculându-se ]n picioare ca s[-l domine pe deplin. De aceea e=ti dator s[ dregi ce-ai stricat prin nesocotin\[! Suntem prieteni =i te sf[tuiesc prietene=te s[... Notarul se d[du ]n dosul scaunului =i se rezem[ de speteaz[ cu mâna dreapt[. P[rul ]i c[zuse iar pe frunte =i un smoc i se mi=ca pe sprânceana stâng[, gata ]n fiece clip[ s[i acopere ochiul. Vorbind, pielea i se ]ntindea pe f[lci, iar \epile nerase de dou[ zile se tot culcau =i se ridicau... Apostol Bologa ]ns[ ]i vedea numai gura =i mai cu seam[ buza de jos, umflat[ pu\in, ]ncât de-abia se mai cuno=tea c[ e dubl[. Glasul notarului suna atât de triumf[tor =i de ]ncrezut, parc[ ar fi ]mp[r\it când palme, când mustr[ri, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de P[l[gie=u, palid la fa\[ ca un cadavru, dar cu privirile ca dou[ pumnale. }=i mu=c[ buzele, ]nvine\indu-=i-le =i murmur[ foarte ]nabu=it, parc[ =i-ar fi st[vilit respira\ia aprins[: — Tu?... Tu?... Ajunse lâng[ notar, la doi pa=i. Apoi, cu o iu\ial[ fulger[toare, ]i repezi un pumn ]ngrozitor ]n gur[, =optind ca ie=it din min\i: — Tu?... Tu?... Mi=elule!... Mi=e... Notarul se cl[tin[ ca =i cum l-ar fi tr[snit din senin. Lovitura a fost atât de nea=teptat[, c[ l-a buim[cit cu des[vâr=ire. Barba i se ]nsânger[ din buza plesnit[. O secund[ r[mase cu ochii holba\i la Apostol =i cu gura c[scat[. — Ie=i, mi=e... ie=i! gâfâi Bologa, uitându-se ]mprejur dup[ ceva. Glasul ]nfundat de=tept[ pe P[l[gie=u din aiureal[ =i-l 186
f[cu s[ ]n\eleag[ brusc ce caut[ Apostol. Pe o mescioar[ z[ri un revolver de care atârna ]n jos o curelu=[ galben[. Se ]ntoarse repede, deschise u=a =i ie=i bolborosind ]n ne=tire. — Bine... Bine... Bine... }n antreu ]=i lu[ p[l[ria din cuier =i v[zu pe Rodovica, speriat[. Din urm[ u=a se trânti cu zgomot a=a de mare, c[ se cutremurar[ pere\ii casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acas[, afl[ de la Rodovica, spre sear[, c[ s-a ]ntâmplat ceva =i c[ notarul a plecat cu barba plin[ de sânge. De=i o muncea curiozitatea, nu avu curajul s[ ]ntrebe pe Apostol, perpelindu-=i ]ngrijor[rile numai cu servitoarea =i v[rsând ]mpreun[ multe lacrimi ascunse, fiind sigur[ c[ “buzatul” (a=a poreclise lumea demult pe P[l[gie=u) n-are s[ se astâmpere pân[ nu-i va face cine =tie ce r[u domni=orului. Apostol se dusese pu\in s[ se mi=te, dar n-a apucat-o spre pia\[, ci spre cap[tul târgu=orului. Se ]ntoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba g[si de cuviin\[ s[ =i glumeasc[, la mas[, cu Rodovica, amintindu-i cum sau b[tut odat[, ]n copil[rie, ca orbe\ii, pe malul Some=ului. Slujnica se z[p[ci, râse, vru s[ umble mai sprinten[ =i sc[p[ jos farfuriile murdare, lâng[ doamna Bologa, f[cându-le \[nd[ri. Ca s[ nu strice cheful domni=orului, st[pâna ]=i re\inu dojenile aspre ce-i st[teau pe limb[ pentru Rodovica, sperând ]n tain[ c[ Apostol ]i va povesti din fir ]n p[r ce-a p[\it cu notarul. Apostol fu gr[bit tot timpul, t[if[sui cu ea pân[ târziu, dar numai despre ]ntâmpl[ri din trecut, st[ruind mai cu seam[ asupra vedeniei lui ]n biseric[, odinioar[, ]ntru bucuria mamei, care ]ndat[ ]i ]mprosp[t[ toate am[nuntele 187
acelei “minuni cere=ti”, g[sind =i prilejul s[ observe, ]n treac[t, c[ “o, Doamne, cu cât ]nva\[ oamenii mai mult, cu atâta se dep[rteaz[ de Dumnezeu...” Apostol nu ]ntârzie s[ r[spund[ cu ton de glum[: — Dar =i Dumnezeu se ]nveche=te, maic[ drag[, ca toate ]n lumea asta! Cuvintele acestea sp[imântar[ atât de mult pe doamna Bologa, c[ se ]nchin[ de trei ori =i de-abia pe urm[ zise cu glas grav, ]n care se zvârcolea evlavia r[nit[: — Dumnezeu e ve=nic nou ]n sufletul bietului om, dragul mamei... Numai când ai pierdut credin\a cea adev[rat[ po\i vorbi a=a despre cele sfinte... Dar deodat[ cu Dumnezeu se pierde =i lini=tea sufletului, =i sufletul pe urm[ se chinuie=te =i se zdrobe=te f[r[ reazem ]n vâltorile vie\ii =i bâjbâie ]n bezn[, ]ntocmai ca un copila= care ar porni singur ]n lumea larg[, ]n miez de noapte... Apostol ]=i d[duse seama, ]n chiar clipa când rostise gluma, c[ va jigni inima mamei =i ]i p[ru r[u, dar nu se mai putuse opri. R[spunsul ei ]i r[sun[ ca un glas ]n[bu=it din ]nsu=i sufletul lui, ]ngrozindu-l. }i apuc[ repede m[na, peste mas[, =i i-o mângâie =i i-o s[rut[, murmurând ru=inat: “Iart[-m[”... Doamna Bologa, surprins[ de poc[in\a lui, fu cuprins[ =i ea de ru=ine, ]ngân[ câteva vorbe ne]n\elese, pân[ ce-=i veni ]n fire, =i apoi continu[ povestirea din copil[ria lui Apostol, f[r[ a mai nimeri tonul de adineaori =i ocolind privirile lui ]ntreb[toare, care o tulburau cumplit =i parc[ o mustrau. }n sfâr=it se ]ntrerupse ]n mijlocul unei fraze =i zise brusc, foarte blând =i cu ochii muia\i ]ntr-un zâmbet ciudat: — De aceea te chinuie=ti =i te tope=ti, dargul mamei... numai de aceea... El, ca =i cum ar fi a=teptat =i ar fi priceput mai dinainte 188
cuvintele ei, r[spunse cu mare u=urare ]n glas =i de asemenea zâmbind: — Când m[ gândesc ce am suferit =i am p[timit ]n via\a mea, de=i scurt[, mi se pare c[ am tr[it destul =i c[ mâine a= putea muri f[r[ nici o p[rere de r[u! Unii oameni tr[iesc zeci =i zeci de ani =i totu=i, când ]nchid ochii, nu pot spune c[ au tr[it aievea, c[ci au fost simpli trec[tori prin via\[ sau spectatori str[ini de ]n\elesul lumii. }n schimb pe al\ii soarta ]i ]mpinge ]n vârtejurile cele mai crunte =i-i sile=te s[ ]ndure toate torturile vie\ii, toate, =i niciodat[ s[ nu g[seasc[ aici odihna adev[rat[, lini=tea trainic[... Urmar[ trei zile ploioase, urâte, cernând triste\e ]n lume. De diminea\[ pân[ seara, Apostol =edea ]n cerdac, ]nconjurat de c[r\ile lui vechi, ]n care odinioar[ ]=i pusese toate speran\ele =i care, de câte ori a avut nevoie ]n via\[ de sprijin, l-au p[r[sit ca ni=te prieteni neputincio=i =i frico=i. Se plimba gr[bit prin sistemele falnice de ]n\elepciune, b[tea la toate por\ile, din ce ]n ce mai ]nfrico=at, dar ]ndat[ ce se oprea =i ridica ochii spre strada biciuit[ de ploaie =i mânjit[ de noroi, spre câmpurile =i dealurile ]nverzite =i sp[late, spre v[zduhul cutreierat de nouri bulbuca\i, sim\ea deodat[ cum ]n sufletul lui se pr[bu=eau toate cl[dirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adev[ratul ]n\eles, nel[sând ]n urma lor nici m[car ruine, ci numai un gol sterp, cenu=iu =i nesfâr=it de nec[cios. +i atunci avea impresia clar[ =i sugrum[toare c[ ]i fuge p[mântul de sub picioare =i c[ r[mâne plutind ]n neant, ag[\ându-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se ]ntorceau ]n urm[, scrutând momentele tr[ite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile =i dorin\ele lui ]i ap[reau 189
meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, ]n spital =i dup[ aceea, vorbele =i ]ntâmpl[rile care nu se potriveau cu a=tept[rile lui! Cum a ]mp[r\it lumea ]ntreag[ ]n dou[ felii, una de iubire =i alta de ur[!... Acuma ]=i d[ seama c[ iubirea adev[rat[, adânc[, mântuitoare n-a cunoscuto, ci numai ura, sub diverse forme... I s-a p[rut c[-i sunt dragi to\i cei de un neam cu dânsul =i, ]ndat[ ce n-a g[sit ]n inimile lor ura lui, dragostea s-a ]mpr[=tiat ca pulberea ]n adierea vântului... Iubirea adev[rat[ nu moare niciodat[ ]n sufletul omului, ba ]l ]nso\e=te =i dincolo, pân[ ]n sânul nem[rginirii... Dar iubirea nu poate prinde r[d[cin[ ]n inima mânjit[ de ur[, =i ]n el ura tr[ia mereu, ca un cui ruginit, uitat ]n carne vie... Ploaia r[p[ia pe acoperi=ul cerdacului, aspru, poruncitor, ca ni=te cioc[nituri gr[bite la o poart[ z[vorât[. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodat[ cu o ]ntrebare ]nfrico=[toare, pe care =tia deslu=it c[ a purtat-o ]n suflet toat[ via\a, f[r[ s[ o priveasc[ vreodat[ drept ]n fa\[, ca =i cum i-ar fi fost ru=ine =i groaz[ de ea. Straniu era ]ns[ c[ ]ntrebarea cuprindea =i r[spunsul pe care Apostol ]l dorea cu patim[ =i de care totu=i se ferea, ca un copil ]nc[p[\ânat care a s[vâr=it gre=eli peste gre=eli =i nu mai ]ndr[zne=te s[ apar[ ]n ochii p[rin\ilor, poate tocmai fiindc[ e sigur de iertarea gre=elilor. Vru s[ se fereasc[ =i acuma, ]nchise pleoapele, dar atunci ]ntrebarea ]i aprinse ]n suflet o flac[r[ alb[, ]n jurul c[reia se ]n=iruir[ toate gândurile vie\ii lui, de la crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit ]n creieri ]nainte de a se limpezi, pân[ la cuget[rile grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu ]ncredere drept c[l[uze de via\[, =i toate deopotriv[ de palide =i de supuse, ca ni=te robi ]mprejurul st[pânului atotputernic... 190
Sim\[minte stranii, nel[murite, se trezeau =i se topeau ]n inima lui, ]nv[luindu-i toat[ fiin\a ]ntr-o mul\umire cald[... }n mintea lui ]ncerc[ s[ mai ridice capul un gând, s[-i reaminteasc[ cuiul ruginit de ur[, dar flac[ra misterioas[ nu-i d[du r[gaz s[ se nasc[... Apoi i se p[ru c[ r[p[iala picurilor de ploaie se mulcome=te, treptat, pref[cându-se ]ntr-un zgomot dulce, fâ=âitor, ca zborul porumbeilor, din ce ]n ce mai dulce, strecurându-i ]n inim[ o vraj[ dureros de alin[toare. Apoi deodat[ ]ncepu s[ se clatine =i s[ se ]nal\e, purtat parc[ pe aripi de cântece. Ochii lui priveau f[r[ mirare, de=i cerdacul disp[ruse, =i câmpurile de asemenea, =i tot p[mântul, =i numai crucea din vârful bisericii lucea foarte blând =i aproape, ]ncât, dac[ ar fi ]ntins mâna, ar fi atins-o. }n acela=i timp flac[ra ardea mai alb[ ]n sufletul lui, ca un rug luminos, care-i mistuia trecutul =i-i z[mislea viitorul... Lini=tea =i misterele cerului =i ale p[mântului se ]ntâlneau =i fâlfâiau ]n inim[ lui, =i-i picurau roua bucuriei eterne, ]n care str[luceau miliardele de lumi v[zute =i nev[zute. }=i sim\ea sufletul legat prin mii de firi=oare cu nem[rginirea, palpitând fermecat ]n ritmul imensei taine unice ca ]ntr-o mare de lumin[. Apoi o fericire fierbinte ]i umplu fiin\a ]ntreag[, mai puternic[ decât bucuria vie\ii =i mai dureroas[ decât suferin\a mor\ii. +i ]=i d[dea seama c[ o clip[ din fericirea aceasta e merindea tuturor ve=niciilor... Apostol Bologa tres[ri, ca =i când s-ar fi trezit dintr-un farmec. Ochii ]ns[ ]i erau deschi=i =i mari =i umezi, iar pe buzele sc[ldate ]n zâmbet sim\ea ne]ncetat s[rutarea fericirii. Cartea ]i alunecase de pe genunchi =i z[cea la picioarele lui ca o zdrean\[ f[r[ pre\. Ploaia dr[m[luia mereu \iglele cerdacului cu sunete moi, ap[toase. Sus, ]n spatele crucii 191
p[lmuite de stropi n[valnici, ]ntre nourii suri, râdea o gean[ albastr[-luminoas[, vestitoare de soare nou. Apostol r[mase un r[stimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri ]i r[s[reau ]n creieri =i se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul ]i era greu de un sim\[mânt nou =i de o n[zuin\[ nel[murit[ =i totu=i poruncitoare... }l ]nsufle\ea o poft[ mare s[ ]mbr[\i=eze lumea ]ntreag[, s[ plâng[ de bucurie =i s[ ]mpart[ lacrimile cu to\i oamenii. Se scul[ ]n picioare =i ]ntinse bra\ele, =i deodat[ lacrimi ]mbel=ugate i se v[rsar[ pe obrajii usca\i, ]n vreme ce ochii =i buzele lui surâdeau de bucurie. Inima ]i tremura blând, ]mpov[rat[ de iubire =i setoas[ de a iubi. +i pe fiece clip[ sim\ea tot mai deslu=it r[d[cinile flac[rii albe ]n sufletul s[u, p[trunzândui toate fibrele, topindu-se cu izvorul vie\ii =i st[pânindu-i fiin\a pentru toat[ via\a =i ]n vecii vecilor... Apoi toate sim\[mintele, cele tulburi, ca =i cele clare, se adunar[ ]ntr-un m[nunchi solid, puternic, =i ]ndat[ ]i ap[ru ]n creieri un gând viu ca un tr[snet: “Sufletul meu a reg[sit pe Dumnezeu!” O dâr[ de raze albe scânteia pe crucea udat[ de furtun[. Flac[ra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdea\a câmpurilor, cu albastrul care p[rea un ochi al infinitului, cu infinitul ]nsu=i, ]ntro armonie fierbinte. Sim\ea ]n sufletul s[u pe Dumnezeu, precum sufletul s[u se sim\ea ]n Dumnezeu... 11 Ploaia ]ncet[ ]n amurg, v[zduhul ]nghi\i nourii =i noaptea toate stelele se aprinser[ pe cer ca ]n ajunul unei s[rb[tori mari. A doua zi or[=elul se trezi ]nve=mântat numai ]n flori 192
albe =i trandafirii, care ]mb[ls[mau ]ntreg p[mântul... Apostol, ie=ind ]n cerdac =i v[zând atâta bog[\ie de frumuse\e, tres[lt[ ca ]n fa\a unei minuni. Nu mai avea stare =i se mira cum a putut atâta vreme s[ mocneasc[ pe jil\ul din cerdac ]n loc s[ alerge ]n lume, printre oameni sau ]n mijlocul firii, bucurându-se de fiece clip[ a vie\ii. Acuma era dornic s[-=i poarte, ]n v[zul tuturor, fericirea, s[ vesteasc[ umil c[ a g[sit taina cea mare, s[-=i ]mpart[ iubirea cu al\ii, c[ci to\i oamenii au nevoie de iubire =i sunt vrednici de ea. Apoi azi nu-i mai era fric[ de nimica ]n lume, nici de singur[tate =i nici de mul\umire, doar pretutindeni sufletul lui g[sea pe Dumnezeu viu, ]n toate minunile =i ]n toate m[run\i=urile vie\ii. Poftea mereu din adâncimile inimii s[ se umileasc[ =i s[ cear[ iertare oricui a gre=it vreodat[ cu gândul ori cu fapta. }n fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie =i iubire, ca un copila=, ]n fa\a c[ruia lumea =i via\a de-abia ]ncep a-=i dezv[lui tainele. St[tea de vorb[ mai ales cu \[ranii, aflând ]n inima sa vorbe de mângâiere prin care s[ le câ=tige ]ncrederea =i s[ le d[ruiasc[ ]n schimb iubire. Peste vreo patru zile doamna Bologa, indignat[, ]i aduse vestea c[ blestematul de P[l[gie=u l-a f[cut “tâlhar” =i “tr[d[tor” ]n fa\a tuturor domnilor, seara, la “cazin[”, ba sa l[udat c[ are s[-l ]nve\e minte =i omenie, de s[-l pomeneasc[ cât va tr[i. Apostol, f[r[ s[ spun[ un cuvânt, ]=i lu[ chipiul =i porni gr[bit spre pia\[, l[sând pe maic[-sa ]ngrozit[, “c[ acuma de bun[ seam[ o s[ omoare pe afurisitul de buzat”, regretând c[ i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas sp[imânt[tor, frângându-=i mâinile, plângând =i mai dojenind pe Rodovica asta, care “s-a obr[znicit =i s-a lenevit de 193
tot, c[ nu-i chip s[ mai tr[ie=ti cu ea...” Pe urm[ Apostol sosi, senin =i mul\umit. — Ce-ai f[cut, dragul mamei? ]l ]ntreb[ doamna Bologa tremurând. — I-am cerut iertare, mam[... r[spunse Apostol cu bucurie ]n glas =i cu o flac[r[ de fericire ]n ochi. Trei zile ]nainte de ]mplinirea lunii, locotenentul Apostol Bologa primi ordin telefonic s[ se prezinte imediat la serviciu. — Se vede c[ se ]ngroa=[ lucrurile de au ]nceput s[ suspende concediile, zise Apostol, lini=tit =i ]ncrez[tor, c[tre maic[-sa, comunicându-i =tirea. — Ba mare minune dac[ aici n-o fi mâna “buzatului”! strig[ doamna Bologa revoltat[, mai ales gândindu-se c[ Apostol s-a =i umilit ]naintea blestematului. De mult sim\ea Apostol c[ mai are o datorie de ]mplinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma ]=i d[du seama c[ a trecut vremea =ov[irii. Dup[-amiaz[ b[tu la poarta avocatului Dom=a, g[si pe Marta acas[, ]i s[rut[ mâna, o privi ]n adâncul ochilor =i o rug[ s[-l ierte cu atâta patim[, c[ fata se z[p[ci, zâmbi ru=inat[, apoi izbucni ]n lacrimi, murmurând c[ numai ea a fost vinovat[... Doamna Bologa ]l petrecu la gar[, pe jos, ]n zori, c[ci trenul pleca foarte de diminea\[. Petre, cu povara ]n spinare, gâfâia mai tare ca odinioar[... Apostol era aproape vesel. Vorbea cu maic[-sa, plin de duio=ie, =i-i zicea mereu: — Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mam[, =i pretutindeni te ]nso\e=te Dumnezeu!... Acuma =tiu, mam[, =i acuma mi-e croit[ c[rarea vie\ii, dreapt[ =i luminoas[... Când =uier[ sirena, doamna Bologa, lâng[ scara vagonului, ]i =opti cu grij[: — Ia seama, dragul mamei, c[ mâine intr[m ]n S[pt[mâna 194
patimilor... Du-te =i la biseric[, du-te =i nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând =i-i r[spunse cu o privire fierbinte de credin\[. Trenul porni ]ncet. Doamna Bologa r[mase pe peron, sorbind privirea lui ]ncrez[toare, ca o mângâiere cereasc[. Apoi coroana ]n floare a unui m[r o ]nv[lui ca ]ntr-o hain[ de mireas[. }n clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o und[ de am[r[ciune, ca o presim\ire neagr[ ]n mijlocul unei mari veselii...
195
CUPRINS
CARTEA A TREIA 1 Când v[zu cea dintâi cas[ din Lunca, dup[ o cotitur[ de deal, Apostol Bologa tres[ri iar[=i, parc[ f[r[ veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar ]mpuns[tura de ac se stinse ca o scânteie, l[sându-i ]n inim[ un nou bel=ug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, gr[bit, având siguran\a c[ ]l a=teapt[ cineva. Din dep[rtare descoperi cire=ul b[trân care, ]n cinstea sosirii lui, se ]mpodobise cu o minunat[ cunun[ de flori albe ]n locul coroanei de muguri pl[pânzi de acum o lun[... }n gar[ pâlcuri de solda\i se n[pustir[ asupra trenului ce puf[ia =i se smucea cu ]nver=unare ]nainte de a se opri. Ochii lui Apostol ]ns[ alergau ner[bd[tori printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu fric[ pân[ ce, cu o lucire de fericire nest[pânit[, se poticnir[. Pe peron, ]n acela=i loc unde r[m[sese, ca =i cum vreme de patru s[pt[mâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, st[tea Ilona, scormonind, cu priviri din ce un ce mai ]ngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, ]ncât fa\a ei, ]n ]ncordarea a=tept[rii, p[rea mai aspr[ =i sl[bit[. Apoi deodat[, z[rind pe Bologa, i se aprinse ]n ochi o flac[r[ s[lbatic[, =i buzele ]i ]ncremenir[ ]ntr-un surâs speriat... Apostol Bologa s[ri jos, mi=cat =i z[p[cit, ne=tiind ce s[ 196
fac[. }n inim[ ]i ardea pornirea de-a se repezi la Ilona =i dea o strânge ]n bra\e ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar o n[tângie st[pânitoare ]l \inu lâng[ vagon, s[ a=tepte pe Petre cu bagajele. — Hai, b[iete, hai mai repede! murmur[ el c[tre ordonan\a care se lupta pe scara vagonului cu solda\ii gr[bi\i s[ se urce. Cu coada ochiului se uita numai la fata groparului, gândindu-se cu team[ ce nenorocire ar fi dac[ ar pleca tocmai acuma, ]nainte s[-i aud[ el glasul. Totu=i, când ajunse ]n fa\a ei, se opri mirat, pref[cându-se c[ de-abia acuma a v[zut-o, =ii zise cam rece: — Ce cau\i aici, Ilona? Fata se f[cu de asemenea a nu-l fi z[rit =i r[spunse cu uimire: — Uite, uite, domnul locotenent!... Ai =i venit?... Tata zicea c[ mai ai vreo trei zile... De altfel, pe dumnealui ]l a=teptam, c[ s-a dus la ora= dup[ ni=te... Dar poate c-o s[ soseasc[ cu cellalt tren... }=i sorbir[ o clip[ privirile cu atâta ]nfrigurare, parc[ ]ntre ochii lor s-ar fi ]ntins un fir de m[tase ro=ie. Apostol ]i d[du mâna =i v[zu c[ Ilona coboar[ pleoapele =i c[ buzele zâmbitoare ]i tremur[; mâna era ]ns[ rece. Apoi Bologa trecu ]nainte, repede, s[ nu fac[ vreo prostie dac[ nu se va gr[bi. }n ulicioara g[rii, ]ntoarse capul. Fata se ciorov[ia cu ordonan\a, cerându-i s[ duc[ =i ea un geamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicându-i c[ nare nevoie de ajutorul nim[nui =i c[ de altminteri bagajele sunt mai u=oare fiindc[ domnul locotenent a l[sat acas[ multe m[run\i=uri nefolositoare la r[zboi. Apostol nu se putu st[pâni s[ nu se amestece: 197
— Las[, Ilona... De ce s[ te ostene=ti tu? Poate duce soldatul =i mai greu... Fata groparului zâmbi mul\umit[, parc[ numai atâta ar fi a=teptat, =i pe urm[, ]n vreme ce Bologa ]=i continua drumul, ]ncepu s[ descoase pe Petre, pe ungure=te, cum au petrecut acas[, de=i Petre nu-i prea ]n\elegea ]ntreb[rile. Apostol cu vreo câ\iva pa=i ]naintea lor, auzea bine ]ntreb[rile ei, =tia c[ ea de la el ar dori r[spunsurile, =i inima ]l durea de bucurie. Pân[ acas[, din toate gr[dinile le râdeau pomii ]nflori\i, iar pe marginile uli\elor li se scuturau ]n cale numai petale u=oare, ca la nun\ile din pove=ti. }n odaia lui, Apostol g[si atâta miros de floare, c[ se tulbur[, suspin[ =i se uit[ recunosc[tor la Ilona care, deodat[, ]ncurcat[, ]i zise, ca =i cum ar fi r[spuns la o ]ntrebare: — De când ai plecat d-ta, m-am culcat eu aici, c-a vrut s[ se culce ofi\erul care a venit ]n locul d-tale, dar =i tata a zis c[ mai bine s[ m[ culc eu, c[ d-ta tot trebuie s[ te ]ntorci =i de ce s[ o ia un str[in =i s-o strice, când d-ta azi-mâine... Se opri, ro=ie foc, parc[ i-ar fi spus o tain[ grozav[. Bologa avu aceea=i impresie, vru s[-i mul\umeasc[, dar sim\i c[, de va rosti o singur[ vorb[, nu-=i va mai putea st[pâni lacrimile de bucurie =i se va face de râsul soldatului, care se apucase s[-i descarce bagajele =i s[ a=eze toate cum au fost acum o lun[... Atunci, ca o salvare, ]i veni ]n minte serviciul =i trecu grabnic ]n cancelarie. Cei doi grada\i se scular[ ]n picioare, iar el, ca s[-=i mai reverse generozitatea ce-i umplea sufletul, le strânse mâna zâmbind =i ]ntrebându-i cum merge slujba =i ce s-a ]ntâmplat mai de seam[ ]n lipsa lui. Sergentul d[du s[-i explice ceva, dar Apostol, aruncându-=i ochii prin ni=te hârtii indiferente, nu-l ascult[ deloc, fiindc[ toate gândurile ]i fugeau ]napoi, ]n odaia unde r[m[sese 198
Ilona =i de unde Petre nu se mai urnea, ca =i cum anume nar fi vrut s[-i lase singuri. Apoi, ]nainte ca sergentul s[ sfâr=easc[ l[muririle, se ]ntoarse dincolo =i, f[r[ s[ se uite la Ilona, zise ner[bd[tor c[tre ordonan\a zeloas[: — Bine, Petre... ajunge... Las[ c[ mai faci =i alt[ dat[... Acuma... ajunge... — Apoi am =i ispr[vit, don' locotenent, r[spunse Petre, u=urat, ie=ind ]ndat[, s[-=i potriveasc[ =i culcu=ul lui din tind[. Când se pomeni singur cu fata, Bologa ro=i mai r[u ca adineaori Ilona. }=i zicea c[ atât Petre cât =i fata au ]n\eles gândurile lui =i-i era ru=ine, parc-ar fi pl[nuit o crim[. }n acela=i timp ]ns[ sim\ea o trebuin\[ arz[toare s[-i spuie c[ ie drag[ =i tot atunci ]=i d[dea seama c[ ar fi ridicol s[ fac[ declara\ii de amor unei \[r[ncu\e care nici nu l-ar ]n\elege, ba poate ar =i râde de dânsul. Ilona p[rea =i mai tulburat[. De unde cât a fost =i Petre aici, s-a mai mi=cat =i ea, a=ezând câte ceva, acuma st[tea lâng[ pat, ne=tiind ce s[ fac[ cu mâinile, uitându-se la Apostol cu o curiozitate ]nfrico=at[ =i mai ales a=teptând din clip[ ]n clip[ s[ se ]ntâmple o minune. }n sfâr=it, dup[ o t[cere ap[s[toare, Apostol Bologa se a=ez[ pe lavi\[, ]ntre ferestrele dinspre uli\[, =i vorbi deodat[ cu glas rece =i str[in, cum ar fi vorbit cu un soldat oarecare: — Dar tat[l t[u ce-a mai dres de când am plecat? Ilona se repezi asupra ]ntreb[rii parc-ar fi fost chiar minunea a=teptat[ =i r[spunse cu o mândrie gr[bit[ =i aproape jignitoare: — Tata ce-a f[cut, zici?... Apoi, munca =i necazurile, ce crezi c[-i nimic? C[ doar avem =i noi ni=te p[mânturi, ca oamenii de treab[, =i trebuie s[ muncim cum putem dac[ vrem s[ tr[im... Numai Dumnezeu =tie... 199
Apostol o privea =i o asculta cu mare luare-aminte =i totu=i nu pricepea nimic. Glasul ei ]ns[, cu undul[rile aspre ca un cântec s[lbatic, i se prelingea ]n suflet prin to\i porii, ]i alina to\i nervii. +i ]n aceea=i vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, pu\in c[rnoase, ro=ii-]nchise =i umede, care se mi=cau convulsiv, ]ndârjite =i cu un fel de imputare tainic[. Când t[cu Ilona, Bologa se zgudui, ca =i cum i s-ar fi rupt ceva ]n inim[. }i ]ntâlni ochii =i z[ri acolo ]nfrico=area ce se ]ncuibase brusc =i ]n sufletul lui. Apoi ]n t[cerea dintre ei c[zu, ca o izb[vire, un strig[t gros din ograd[ =i deodat[ se ]nviorar[ amândoi, iar fata, cu glas mai dulce =i cu ochii râz[tori, ]ntreb[: — Dar d-ta ce-ai mai f[cut pe-acas[, bine?... E frumos pe la d-voastr[? — Ca =i pe aici, Ilona... doar c[ la noi e mai departe r[zboiul... pu\in mai departe... — De noi =tiu c[ nu \i-a fost dor, vezi bine... Cum s[-\i fie dor, c[ acas[ omul... urm[ Ilona ascunzându-=i ]ntr-un zâmbet ]ntrebarea... — Mi-a fost dor de tine, Ilona, zise Apostol, de asemenea zâmbind, dar cu o voce mai groas[ ca de obicei, care se silea s[ coboare ]n inima ei. Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, ]n vreme ce buzele r[spunser[ cu grab[: — Vai, Doamne, am avut o presim\ire grozav[ c[ ai s[ te ]ntorci ]nainte de-a se ]mplini vremea =i de trei zile am a=teptat toate trenurile, nu =tiu de ce... toate, toate trenurile, toat[ ziua... Pe fereastra dinspre gr[din[ b[tea soarele din asfin\it. O fâ=ie de aur tremura piezi=, peste mas[, pe podeaua g[lbuie, pân[ aproape de u=[, desp[r\ind pe Ilona de Apostol ca o punte fermecat[. Fericirea tres[lta ]n inima lui ca ni=te jung200
hiuri dureroase =i prin creieri i se ]nvârtea ]n cerc acela=i gând: dac[ Ilona =i-ar da seama ce vorbe=te, i-ar fi ru=ine =i l-ar p[r[si. Se scul[ brusc ]n picioare, vrând s[ o roage s[ nu plece, de=i fata vorbea mereu, cu acelea=i str[fulger[ri ciudate ]n ochi. Balta de lumin[ dintre ei râdea =i-=i oglindea râsul parc[ numai ]n obrajii Ilonei. Atunci Apostol uit[ de ce s-a ridicat =i se gândi cum s[ treac[ el prin pata de soare f[r[ s-o tulbure. +i, tot gândindu-se, se pomeni c-a =i p[=it ]n =uvoiul razelor poleite =i se opri buim[cit, fiindc[ =i fata se apropiase, ca =i cum ar fi ademenit-o cine =tie ce putere tainic[. Buzele ei se mai mi=cau, dar el nici glasul nu i-l mai auzea. +opti r[gu=it: — Mul\umesc... Ilona... pentru c[... O privea =i se vedea ]n ochii ei ca ]ntr-o oglind[. Ridic[ bra\ul pu\in, parc-ar fi dorit s[-i strâng[ mâna, =i deodat[ ]i cuprinse mijlocul. Fata se l[s[ moale ]n ]mbr[\i=area lui, cu o r[m[=i\[ de protestare supus[: — Vai de mine... c[ =i d-ta, z[u a=a... }mpreunându-se, buzele lor fierbin\i se crâmpo\ir[, cu o patim[ furioas[, câteva clipe. Apoi Ilona ]=i veni ]n fire, se smulse ca o =opârl[, ]=i potrivi n[frama pe cap dintr-o singur[ mi=care =i pieri pe u=[ afar[... }n acela=i moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uit[ ]mprejur cu fric[ =i i se p[ru c[ s-a trezit ]ntro cas[ str[in[. Pânza de soare r[m[sese pe loc, dar avea o melancolie de amurg ]n sclipirile-i tremurate. Pe urm[ toat[ odaia se umpluse parc[ numai cu gândurile lui, ca un stol de p[s[rele sc[pate dintr-o colivie. “Ce ]nseamn[ romantismele astea caraghioase de licean amorezat? ]=i zise cu o revolt[ pe care o sim\ea el ]nsu=i fals[ =i care totu=i credea c[ o s[-i mulcomeasc[ p[rerea de r[u ce i se gr[m[dea ]n inim[. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru...” 201
}n vremea aceasta ]ns[, ]n alt[ parte a creierului ]i fierbea ]ntrebarea tot mai a\â\[toare: “Unde s-a dus Ilona?” }=i alunec[ mâinile prin p[rul castaniu, ca =i cum ar fi ]ncercat s[-=i ostoiasc[ gândurile. Apoi se apropie de fereastra stâng[, s[-=i mai r[coreasc[ sufletul privind afar[. Ograda era ]ngr[dit[ cu uluci, =i peste drum, ]ntr-o gr[din[, albeau pomii ]nflori\i, ]nviorând ]nserarea. Ici-colo coperi=uri de case, drani\e mucezite ]nsemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lâng[ poart[, r[zimat de uluci, st[tea un infanterist foarte murdar =i zdren\uros, cu casca pe ceaf[, cu o mutr[ p[roas[ de maimu\[, vorbind cu cineva din tind[, vesel =i mul\umit =i ar[tându-=i mereu din\ii albi, lucitori. Privirea lui Apostol vru s[-l ignoreze, dar inima lui ]ntreb[: “Cu cine vorbe=te infanteristul?” Era sigur c[ t[if[suie=te cu Ilona, =i fa\a i se strâmb[ de mânie, aproape f[r[ s[-=i dea seama. Soldatul ]l z[ri ]n fereastr[ =i deodat[ i se stinse râsul, =i din\ii cei albi se ascunser[ ]ntr-o seriozitate pu\in speriat[; lu[ pozi\ie, ]=i ]ndrept[ casca, salut[ grav =i pe urm[, f[r[ grab[, uitânduse pe furi= spre geamul primejdios, se târ] mai departe ]n ograd[, pân[ ce disp[ru din ochii locotenentului. “Adic[ ce-mi pas[ mie cu cine a vorbit b[d[ranul, chiar dac[ a vorbit cu ea? r[spunse Bologa ]ntreb[rii care-i tot sf[râia ]n minte. Am s[ ajung de râsul lumii cu asemenea...” — ad[ug[ apoi nervos, a=ezându-se iar[=i pe lavi\[, unde st[tuse adineaori când fusese =i Ilona ]n odaie. C[uta s[ se gândeasc[ la altceva, dar sim\i c[ nu e ]n stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: “Ilona mie drag[...” Apoi nu se mai ]mpotrivi glasului =i sufletul i se ]nsenin[ =i i se umplu de o nou[ bucurie mare, ademenitoare, ]n care Ilona ]ntruchipa toat[ lumea. +i el se l[s[ ]n bra\ele acestei bucurii cu sfial[ =i uitare de sine, ca o fecio202
ar[ ]n bra\ele primului iubit. Avea impresia c[ inima i se tope=te ]ncet-]ncet, r[spândind ]n jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenu=iu ploua pe geamuri, printre mu=catele somnoroase, ]nv[luindu-l ]ntr-o re\ea de fericire... }ntr-un târziu se smulse din ispita vis[rilor, ]=i puse chipiul =i ie=i. }n u=a tinzii, infanteristul murdar st[tea mereu de vorb[ cu un artilerist ]n capul gol, iar Bologa, v[zându-i, se bucur[. }n tind[ se mai gândi la Ilona, dar nu se opri =i nici n-o c[ut[ din ochi. }n ograd[ de asemenea se gândi la ea =i totu=i nu ]ntoarse capul. R[coarea amurgului parc[-l dezmeticea dintr-o be\ie. Ajunse ]n uli\[ =i nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai dimpotriv[, ca =i când ar fi avut s[ fug[ de o primejdie. Merse vreo cinci minute, =i ulicioara se ]mp[r\i brusc ]n dou[ pe malul gârlei g[l[gioase. Pe cer, chiar ]n vârful m[gurii ale c[rei poale se sc[ldau aici ]n apele râului, se ivi luceaf[rul alb, rece ca un ochi din alt[ lume. Bologa, parc-ar fi reg[sit o comoar[ uitat[, sorbi cu l[comie lumina cereasc[... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluându-=i serviciul, ]=i aduse aminte de obliga\iile reglementare =i ]n=tiin\[, prin telefon, pe aghiotantul regimentului c[, ]n urma ordinului telefonic, ieri dup[-amiaz[ a sosit ]n Lunca. — Vas[zic[ ai luat cuno=tin\[, camarade, =i nu mai e nevoie s[ m[ prezint ]n persoan[, fiindc[ ni s-au aglomerat lucr[rile pe aici, sfâr=i Apostol, dar când s[ ]nchid[ telefonul, ]i veni ceva ]n minte =i ad[ug[ cu pu\in[ imputare: Apropo, era s[ =i uit... }nc[ un moment! Ia spune-mi, prietene, de ce mi-a\i mâncat trei zile din concediu?... N-a= putea afla =i eu? 203
— Habar n-am, r[spunse, gr[bit, aghiotantul. }ntreab[ =i tu la divizie, dac[ te intereseaz[... Bologa =ov[i. }n creieri retr[ia clipa când a ar[tat doamnei Bologa cuprinsul telegramei =i siguran\a ei c[ ordinul de chemare a fost provocat de denun\ul lui P[l[gie=u. De ce sa dus el oare tocmai atunci s[-i cear[ iertare? +i de ce s-a sim\it atât de fericit când notarul s-a l[sat rugat pân[ a binevoit s[-i ]ntind[ mâna?... Acum se ru=ina pu\in ]n sinea sa de umilin\a de atunci, dar r[u nu-i p[rea, ci mai degrab[ c-ar fi s[vâr=it o fapt[ bun[ prin care =i-a u=urat inima =i a cur[\it-o. Atunci nici o clip[ nu s-a gândit la denun\ul lui, atât de pu\in ]i p[sa de lume =i de toate cele ce erau afar[ de sufletul s[u. Azi P[l[gie=u a s[rit brusc deasupra. Dac[ ]ntradev[r a fost denun\ul notarului la mijloc?... Aghiotantul generalului e un la= cu spinarea de trestie =i poate c[ nu-i va spune nimic, totu=i n-ar strica s[-l descoase pu\in, s[ fac[ lumin[, orice s-ar ]ntâmpla pe urm[. Drumul drept e totdeauna cel mai bun. — Ordinul excelen\ei... personal al excelen\ei... Eu nu cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg ]n telefon. — Atunci s[ m[ prezint excelen\ei? ]ntreb[ Apostol. — De ce? Tu vezi de serviciu =i taci mulcom! Dac[ va fi nevoie, te vom chema, n-ai grij[... Acuma sunt ]n perspectiv[ evenimente mari, foarte!... Toat[ lumea trebuie s[ fie la datorie! Apostol Bologa nu-=i putu st[pâni o strâmb[tur[ de dispre\ când lep[d[ receptorul, c[ci aghiotantul care nu fusese niciodat[ ]n tran=ee =i care ar fi fost ]n stare s[ perie ]n fiece zi pe to\i generalii armatei, numai s[ nu intre el ]n foc, pomenind despre “evenimentele foarte mari”, ]=i ]ngro=ase vocea ca un viteaz de cafenea. Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o aten\ie 204
]ncordat[ harta nou[, sosit[ ]n lipsa lui, cu situa\ia exact[ de pe front. Nu mai era o schi\[ aproximativ[ =i ]nvechit[, ca odinioar[, ci harta adev[rat[, precis[, ]n care se putea citi locul tuturor unit[\ilor, ]ncepând de la companii, ba pe alocuri chiar de la plutoane. }i pl[cea mai ales c[ azi se orienta mult mai bine ca atunci, pe teren. Atunci a fost atât de mi=cat, atât de ]nfrigurat din pricina hot[rârii de-a trece negre=it. Sau poate din pricina boalei? Dac[ nu cumva din pricina la=it[\ii, fiindc[ orice clip[ petrecut[ aici ]i sl[bea ]ncrederea ]n propria-i voin\[ =i-i rodea ]ns[=i credin\a... Urm[ri cu creionul drumul de atunci, pân[ la ad[postul c[pitanului Klapka. A, dar de aici mai e cale bun[ pân[ la infanterie!... +i ce aproape i s-a p[rut “pe teren”! Fire=te, pentru c[ uite ce mai cotituri pân[ la primele linii... Dac[ \ii drumul principal, uite, dai tocmai la huzarii desc[leca\i... Dar escadronul lui Varga?... Al treilea... Uite-l!... Ce curios e aici frontul... Ei pe o muche, ceilal\i pe alt[ muche de munte, =i la mijloc, gol... gol... peste o mie de metri... Oare de ce sa fixat a=a linia, de ce nu s-au apropiat, fie huzarii, fie ceilal\i?... “Iac[, pe aici a= fi putut trece atunci dac[ a= fi =tiut... +i dac[ m[ ]ntâlneam cu Varga?... Mi-a spus doar c[ m-ar aresta =i...” “Acuma ]mi pierd vremea degeaba, fiindc[ numai Dumnezeu =tie ce va fi!” ]=i zise deodat[ Bologa, ca =i cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridic[ ochii de pe hart[. }n fa\a lui, la masa cealalt[, printre vrafurile de registre =i hâr\oage, v[zu capul sergentului, cu fruntea ]ncre\it[ =i cu cre=tetul \uguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuit[, c[dea o lumin[ de argint vechi. Afar[, ]n ograd[, =i mai departe, pân[ la picioarele dealurilor ce ]nchideau zarea, st[pânea atâta lini=te =i pace, c[ sufletul lui Apostol se umplu iar de n[dejdi, =i mai ales de o ]ncred205
ere adânc[. }i p[rea r[u numai c[ nici un petec de cer nu-i ]nfrumuse\a orizontul. Tocmai când inima ]i era st[pânit[ de mul\umire, ]n ograd[ ap[ru Ilona, care venea de undeva, ]mbujorat[, obosit[, cu ochii sc[p[rând de mânie. +i parc[ ar fi c[zut de pe o culme ame\itoare, Apostol sim\i c[ din suflet i s-au de=ertat brusc ]mp[carea =i lini=tea, iar ]n locul lor s-a ivit o ]ngrijorare ciudat[ =i o dorin\[ dârz[. D[du s[ sar[ de pe scaun, s[ alerge la Ilona, s-o ia ]n bra\e =i s[ n-o mai lase s[ plece de lâng[ dânsul. De asear[, de când a fugit din odaie, n-a mai v[zut-o deloc... Unde a umblat =i de ce n-a venit? R[mase totu=i la birou, coborându-=i privirile iar[=i pe harta cu pozi\iile trupelor. Pe buze ]l frigea s[rutarea de asear[ =i ]n suflet i se zvârcoleau umbrele lini=tii de adineaori, ]n creieri ]ns[ ]i clocoteau gânduri =i ]ntreb[ri frumoase. }=i d[dea seama vag c[ ]ntre Dumnezeu =i iubirea lui e o pr[pastie, =i nu era ]n stare s[ ]n\eleag[ ce rost are pr[pastia aceasta? Dac[ Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde ]ntr-]nsul? 3 Dup[-amiaz[ Apostol Bologa plec[ la depozitul general de muni\ii, s[ ia o ]n\elegere cu comandantul, care locuia mai sus de gar[, ]ntr-o cocioab[ d[r[p[nat[, ca s[ fie aproape de depozitul s[pat ]n pântecele dealului. Acolo d[du peste locotenentul Gross. — Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strângându-i mâna cu bucurie. — Lucrez, cu un mic deta=ament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, r[spunse pionierul, de asemenea bucuros. 206
Comandantul era dus undeva =i Bologa se hot[r] s[-l a=tepte, mai ales c[ avea pe Gross s[-i \in[ tov[r[=ie. Dup[ câteva ]ntreb[ri ]ns[, locotenentul zise deodat[: — S[ nu crezi, Bologa, c-am uitat imputarea ta de odinioar[, =tii, ]n curtea generalului, ]n Zirin! — Ce imputare? f[cu Apostol nedumerit. — Ei, nu-\i aduci aminte? urm[ Gross, aproape batjocoritor. Apoi da, fire=te, atunci numai de frontul românesc tremurai =i poate nici nu \i-ai dat seama ce mi-ai spus... Dar eu n-am uitat, amice! Uite, =i acuma e aici imputarea ta, ca un cui, aici, ]n suflet... +i totu=i n-ai avut dreptate! +apte luni am rumegat vorbele tale =i de atunci te a=tept cu r[spunsul... Mi-ai spus, mai pe sub\ire, c[ sunt la= pentru c[ una vorbesc =i alta fac... — A, da, murmur[ Bologa, ru=inat. Da... adic[ nu tocmai la=... }n sfâr=it, atunci aveam atâta venin ]n inim[, dragul meu... — Sunt la=, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, ]nfuriat parc[ de sfiala camaradului. Fiindc[ nu mi-a sosit ]nc[ vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grij[!... Acuma primesc ordinele, crâ=nesc din din\i =i execut... Nu m[ plâng =i nu plâng pe nimeni, ci adun pic[turile de ur[ pentru ziua care va veni negre=it, care se apropie!... Aici orice sinceritate ]ntâmpin[ numai gloan\e. Astfel la=itatea mea e o arm[ de lupt[ =i de rezisten\[... Trebuie s[ rezist[m pân[ când va r[s[ri soarele nostru, trebuie s[ rezist[m =i s[ tr[im dac[ vrem s[ r[sar[ soarele! Bologa se buim[ci de ura ce ardea cu flac[r[ ]n ochii locotenentului =i zise cu triste\e: — N-ai s[ fii fericit niciodat[, Gross, din pricina urii tale! — Nici n-am nevoie de fericire... cel mult de r[zbunare! Fericirea e pav[za la=it[\ii, pe când r[zbunarea... — E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, ]ntrerupându-l. 207
— Fire=te, dac[ ]n\elegi a=a fericirea, se sup[r[ Gross. Atunci când \i-e sete, fericirea e un pahar de ap[! — Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schimbat, privindu-l cu o u=oar[ mustrare. — +i iubirea e Dumnezeu, ad[ug[ Gross râzând ironic. Da, da, cunoa=tem!... }nceputul =i sfâr=itul e Dumnezeu, fiindc[ habar n-avem de unde venim =i unde mergem =i, prin urmare, ]nlocuim ]ntunericul cu un cuvânt mare =i gol... — Când sim\i pe Dumnezeu ]n sufletul t[u, nu mai ai nevoie nici de explica\ii, nici de trecut =i viitor, zise iar Bologa, lini=tit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupra vie\ii! — Ce-i, Bologa, ai nebunit? ]ntreb[ brusc locotenentul, foarte serios. — Toate =tiin\ele trecute =i viitoare nu vor putea ]n[bu=i ]n sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urm[ Apostol cu o ]nfl[c[rare umil[. Pretutindeni te izbe=ti de ]ntreb[ri, numai ]n Dumnezeu g[se=ti ]mp[carea f[r[ ]ndoieli! Ve=nic te chinuie=te rostul vie\ii dac[ n-ai pe Dumnezeu ]n suflet =i niciodat[ nu =tii unde-i binele =i unde-i r[ul, c[ci ce-a fost bine azi, mâine va fi r[u... }n clipa când Dumnezeu ar p[r[si pe om, definitiv, f[r[ speran\[, lumea ar deveni o imens[ ma=in[ f[r[ conduc[tor, osândit[ s[ scâr\âie infinit, f[r[ rost, ]ngrozitor de f[r[ rost... }n asemenea lume via\a ar fi un chin atât de cumplit, c[ nici o fiin\[ sim\itoare nu ar mai putea tr[i!... Ar fi ]ntr-adev[r sfâr=itul lumii... Gross ]l privi cu dispre\, zâmbitor mai ]ntâi, apoi cu mirare =i ]n sfâr=it izbucni adânc indignat: — De mii de ani se zbucium[ omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, =i din an ]n an mai r[u! Fiindc[ iubirea e zestrea frico=ilor =i a neputincio=ilor... Martirii ]ntru Hristos primeau moartea preasl[vind pe Dumnezeul iubirii, 208
=i totu=i Dumnezeu... Victoria cre=tinismului a fost dobândit[ prin umilin\[ =i la=itate, de aceea a ]ntronat pe p[mânt domnia fal=it[\ii, pref[c[toriei, nedrept[\ii... Dumnezeul iubirii a ucis mai mul\i oameni decât to\i ceilal\i zei ]mpreun[! — Iubirea n-a ucis niciodat[, Gross, zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid ]n numele ei! Dar când va veni adev[rata st[pânire a iubirii... — Dragul meu, ]l ]ntrerupse Gross, mai agitat, st[pânirea iubirii adev[rate nu poate veni niciodat[, pentru c[ ar fi o absurditate. Când s-ar convinge omul c[, ]n afar[ de via\a de aici, de via\a noastr[ p[mânteasc[, ]l a=teapt[ aievea dincolo de moarte o via\[ nou[, fericit[, ]n clipa aceea, da, cu adev[rat s-ar sfâr=i rostul nostru pe p[mânt. De ce a= tr[i eu aici, ]n tic[lo=ie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge, ]ntr-o secund[, ]n ]mp[r[\ia fericirii? Cine crede sincer ]n via\a de apoi =i totu=i tânje=te aici, e imbecil, prietene! — Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca =i dincolo, r[spunse Bologa. Dac[ Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie s[ alergi la el for\ând z[voarele mor\ii! — Da, da... A=a vorbi\i de dou[ mii de ani! murmur[ locotenentul de pionieri, iar dispre\uitor. Mereu cu iubirea ]n gur[ =i cu sabia ]n mân[! Mereu ipocrizia... +i nu ipocrizia ocazional[ =i temporar[ a lupt[torului, ci ipocrizia dogmatizat[, devenit[ instinctiv[ =i incon=tient[! Plimbându-se de ici-colo, prin od[i\a strâmt[, Gross se uita din când ]n când la Bologa, parc-ar fi =ov[it s[-i dezv[luie toare gândurile. Apoi se opri hot[rât. Ochii lui mici sc[p[rau, iar glasul i se ]nc[lzi =i c[p[t[ ml[dieri stranii: — Iubirea a dat faliment, ca =i umilin\a, smerenia... Omul vrea s[ fie acuma mândru =i st[pân =i egoist, s[ lupte =i s[=i biruiasc[ vr[jma=ii, oricare =i oriunde ar fi ei... De aceea 209
trebuie s[ m[tur[m ruinele din sufletul omenesc =i s[ preg[tim venirea zeului nou, care nu cere ]nchinare =i ]njosire, ci lupt[ =i inim[ dârz[! Pân[ azi ne-a fost ru=ine de ura din sufletul nostru, de=i e sor[ bun[ cu iubirea... Pân[ azi am ascuns-o =i am ]n[bu=it-o ca pe o biat[ cenu=[reas[ sau ca pe o r[m[=i\[ animalic[!... De azi ]ncolo va trebui s[-i d[m locul de cinste ]n via\a omeneasc[, fiindc[ oamenii nu mai vreau s[ moar[, ci s[ tr[iasc[ =i s[ lupte... Când mori luptând, moartea e r[scump[rat[, =i când izbute=ti prin lupt[, victoria e mai dulce... }n locul ipocriziei trebuie s[ vie franche\ea, chiar brutal[! Numai ura va zdrobi minciuna care otr[ve=te lumea! Apostol Bologa, uluit, aproape sp[imântat de ]nfl[c[rarea locotenentului, ]ngân[: — Bine, Gross, credeam c[ e=ti socialist =i c[... — C[ sub eticheta mea se pite=te tot un fel de f[\[rnicie? zise Gross, luându-i vorba din gur[, cu vocea iar aspr[ =i nepl[cut[. Dar meritul cel mare al socialismului ]n istoria omenirii este tocmai ]ndr[zneala de a propov[dui pe fa\[ ura, de-a ]mp[r\i pe oameni ]n dou[ tabere, care s[ se urasc[ ]n veci! Pe când diversele forme ale cre=tinismului m[cel[resc omenirea ]n numele iubirii, noi am declarat f[r[ ipocrizie c[ urâm pe cei puternici =i pe cei mincino=i, c[ vom lupta ]mpotriva lor f[r[ cru\are pân[ ]i vom dobor]. Voi vorbi\i de iubire =i Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, s[ pute\i urm[ri mai lesne alte scopuri, nem[rturisite! Tu ]nsu\i e=ti o pild[ vie, de aceea te-am =i observat de când te-am cunoscut. Pentru mine e=ti un caz interesant, Bologa, s[ nu te superi!... Tu, ]n str[fundul sufletului t[u, e=ti un mare =ovinist român, nu protesta, c-a=a e cum zic!... }mprejur[rile te-au aruncat ]n r[zboi, ca =i pe al\ii, =i =ovinismul t[u a fost nevoit s[ pun[, rând pe rând, diferite m[=ti ca s[ poat[ sc[pa de prime210
jdie. Ai fost erou, te-ai distins prin vorbe =i fapte... pân[ când r[zboiul sau soarta sau dracul, dorind s[-=i bat[ joc de tine, te-a trimis deodat[ ]n fa\a românilor t[i... N-am s[ uit niciodat[ disperarea ta când te-am ]ntâlnit ]n curtea generalului, pe frontul rusesc, ]\i aduci aminte... Bietul t[u =ovinism te chinuia, ]\i sfâ=ia inima =i c[uta ceva!... Ai fi ucis bucuros =i cu entuziasm o mie de muscali sau italieni, numai s[ nu fii silit a trage ]n ai t[i... Aici \i s-ar p[rea o crim[ s[ omori, pe când aiurea, oriunde, \i-ar fi indiferent sau ai socoti c[ ai f[cut o vitejie... Ei, =i acuma ai n[scocit iubirea =i pe Dumnezeu, ]n dosul c[rora s[ poat[ d[inui =ovinismul, lini=tit... pân[ se va ivi un prilej bun s[-\i iei t[lp[=i\a!... +i toate acestea, ]n numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi c[ e... e oribil?... +i nu atâta =ovinismul t[u, ci tocmai ipocrizia, poate incon=tient[, ]n care se cocolo=e=te! Apostol se cl[tin[, parc[ l-ar fi p[lmuit. O mânie nebiruit[ ]i ]mbujor[ o clip[ obrajii =i pe urm[ se pierdu ]ntr-un val de scârb[. Buzele sub\iri ]i tremurau r[spunzând: — Ura te orbe=te, Gross, =i te face s[ vezi n[luciri! — Acuma m[ ur[=ti, Bologa, zise locotenentul cu un surâs satisf[cut. Dac[ ]ns[ ai fi sincer cu tine ]nsu\i, s-ar cuveni s[mi mul\ume=ti c[ \i-am recunoscut taina cea mare. Nu =tiu dac[ al\ii vor fi tot atât de ]n\eleg[tori ca mine, Bologa!... Eu nu m[ sup[r c[ aici ]mi vorbe=ti de iubire =i Dumnezeu, iar acas[ a\â\i pe bie\ii oameni nu ]mpotriva r[zboiului ]n sine, ci ]mpotriva ungurilor... Eu cel mult te voi comp[timi când generalul... — |i-a spus generalul \ie c[ eu?... ]ntreb[ Apostol necrez[tor. — Generalul nu st[ de vorb[ cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o ]ns[ deun[zi, la popot[, aghiotantul, prietenul t[u... — Mie aghiotantul ]mi spuse, adineaori, la telefon, c[ nu 211
=tie nimic! f[cu iar Bologa cu pu\in[ ]ngrijorare ]n glas. Gross strânse din umeri, dispre\uitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce ]n ce mai tulburat, ar fi dorit l[muriri =i nu cuteza s[ i le cear[. Dup[ un r[stimp, locotenentul de pionieri se ]ntoarse =i continu[ lini=tit, mângâindu-=i barbi=onul retezat: — +-apoi, dragul meu, te-a= jigni dac[ a= lua ]n serios metamorfoza ta religioas[, fiindc[, pentru mine, adev[ra\ii credincio=i sunt sau pro=ti, sau =arlatani! Prost =i =arlatan nu e=ti, prin urmare ar trebui s[ te cred smintit ca pe Cervenko... +i ]nc[ Cervenko, prin paroxismul iubirii pentru iubire, e mai aproape de mine decât oricare al\ii. El iube=te a=a de mult omenirea, ]ncât, ]n realitate, ur[=te pe to\i oamenii, convins c[ numai el e om adev[rat... L-am v[zut ieri =i m-a mi=cat... E aici, ]n spital, cu un glonte ]n pl[mâni... S[-l vezi cu ce pasiune sufer[! Parc[ ar fi Mântuitorul, care voie=te s[ r[scumpere p[catele omenirii ]ntregi a doua oar[... +i doctorul Meyer crede c[, cel mult ]n zece zile, trebuie s[ moar[, s[rmanul mântuitor! Apostol Bologa se sim\i deodat[ foarte obosit, nu mai r[spunse nimic, ci, sculându-se, se uit[ ]mprejur, parc[ n-ar fi v[zut pe Gross =i ]ntrebându-se cum a ajuns aici. Pe urm[ zise ]ncet, ]n =oapt[, ca pentru sine: — Nu vine c[pitanul... =i nu mai pot a=tepta... trebuie s[ plec... Porni spre u=a deschis[, ]n prag ]=i aduse aminte de Gross, care ]l privea dispre\uitor, se ]ntoarse, ]i d[du mâna f[r[ o vorb[ =i ie=i afar[, ]n soarele prim[verii, ]n vreme ce locotenentul ]i strig[ din urm[ batjocoritor: — Noroc, Bologa, =i drum bun! “De ce-mi ureaz[ drum bun?” se ]ntreb[ Apostol peste câteva minute, strecurându-se printre vagoanele din gar[, 212
ca =i cum de-abia atunci i-ar fi sosit ]n creieri cuvintele lui Gross. }nainte de-a c[uta m[car un r[spuns, ]l fulger[ o nou[ ]ntrebare: “Dar dac[ are dreptate?” Acuma =tia c[ ]ntrebarea aceasta, sub alt[ form[, =i mai cu seam[ ceea ce se ascundea ]n dosul ei, i-a ]ncol\it ]n minte din clipa când a z[rit ]n gar[, ieri, pe Ilona. I se cl[tina sufletul ca ]n b[taia unor vânturi ne]mp[cate =i ]n suflet i se r[scoleau alte ]ntreb[ri, mereu altele. Ie=i ]n ulicioara g[rii =i se pomeni deodat[ cu Ilona... }n secunda când o v[zu, gândurile i se risipir[, ca alungate de o putere irezistibil[, =i ]n inim[ ]i r[mase numai bucurie. — Unde umbli pe aici, Ilona? ]i zise el cu l[comie, parc[ ar fi vrut s[-=i verse tot sufletul ]n ni=te vorbe care altfel n-ar ]nsemna nimic. Cum te-ai ascuns de nici nu te-ai mai ar[tat de asear[? — Mi-e fric[ de d-ta, murmur[ fata plecând ochii =i ocolindu-l. — +ireato, =ireato! f[cu Apostol, fericit de r[spunsul ei. Dar eu tot te-am v[zut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva =i erai mânioas[, =i-\i =edea bine... Ilona trecuse, f[r[ a mai scoate un cuvânt, iu\indu-=i mersul =i disp[rând degrab[, ]n vreme ce Bologa, ]ntorcându-se pe loc, o urm[rea cu ochii aprin=i. Apoi, de dup[ cotitura care ]nghi\ise pe Ilona se auzi huruit de ro\i grele =i ]n curând se ivi o c[ru\[ ]nc[rcat[ zdrav[n cu l[zi de muni\ii. Apostol tocmai voia s[-=i urmeze calea, când, lâng[ vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care, sosind aproape, opri c[ru\a =i nu se d[du jos. Schimbar[ câteva vorbe =i ]ntreb[ri, cânt[rinduse din ochi cu o curiozitate ciudat[. }n sfâr=it, Varga zise, ]n glum[ =i totu=i cu o privire iscoditoare: — Te-am a=teptat s[ te arestez, Bologa... Se vede ]ns[ c[ 213
\i-ai mutat gândul... Apostol ]i sim\i ]n inim[ privirea ca un cu\it. Zâmbi ]ncurcat =i r[spunse, de asemenea cu ton glume\, dar neputându-=i ascunde o tremurare a buzelor: — A, n-ai uitat ]nc[ convorbirea de atunci?... Ei da, am lipsit la apel... Crezi c[ de aci ]ncolo e prea târziu? — Nu =tiu... Tu trebuie s[ =tii! zise Varga, devenind ]ndat[ serios. — A=a-i?... +-apoi frontul e mare, prietene... De ce numaidecât pe la tine? urm[ Bologa cu acela=i zâmbet. — Fire=te... negre=it... Dar eu te-am a=teptat, nu =tiu de ce... a=a... ]ngân[ locotenentul de huzari cu o lic[rire ]n ochi. Hai, d[-i drumul, b[iete! ad[ug[ c[tre vizitiu, ]ntinzându-i mâna lui Apostol =i zicându-i: La revedere... Am s[ te mai a=tept, Bologa!... Fii sigur, am s[ te a=tept... C[ru\a porni cu zgomot scâr\âitor, ]n care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdur[ ca ]ntr-o pr[bu=ire. Apostol Bologa merse pe urmele c[ru\ei, cu surâsul zugr[vit pe obraji, parc[ ar fi vrut s[ mai spun[ ceva huzarului. Tocmai ]n fa\a spitalului ]=i d[du seama c[ dore=te s[ vad[ neap[rat pe Cervenko, ca =i cum numai Cervenko ar fi ]n stare s[-i dezv[luie taina lini=tii adev[rate =i s[-i dea un leac ]mpotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul improvizat ]n localul =coalei avea dou[ s[li cu vreo treizeci de paturi. }n cea dinspre uli\[, ]ntr-un col\, z[cea c[pitanul Cervenko. Un doctora= cu obrajii p[mântii explic[ lui Bologa, ]nainte de a-l introduce, c[ Cervenko e de dou[ s[pt[mâni aici, cu un glonte, rico=at, ]n piept... “Glontele, p[trunzând de-a curmezi=ul, a frânt dou[ coaste, =i-a pierdut for\a de penetra\ie =i s-a oprit ]n pl[mânul st[ng, ]n apropierea inimii, a=a c[ ni-e peste putin\[ s[-l ajungem =i s[-l extra214
gem... Pe bolnav ]l jeneaz[ ]ngrozitor =i, afar[ dac[ o ]ntâmplare norocoas[ nu va interveni, poate s[-i provoace o hemoragie mortal[... }n sfâr=it, noi sper[m... ]n ajutorul lui Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cru\at =i mai ales n-are voie s[ vorbeasc[... De altfel, are dureri cumplite =i...” Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko ]n vârful picioarelor. C[pitanul, foarte palid, cu fa\a ]n sus, avea ochii verzi \inti\i ]n tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau usca\i, cu pielea lucioas[, ]ntins[ pe oase, =i atât de alb[, c[ barba cafenie, resfirat[ peste ]nvelitoarea sur[, p[rea neagr[. }n ochi ]i ardea o lumin[ cu pâlpâiri de suferin\[ =i exaltare =i umilin\[, ca ni=te tainice respira\ii suflete=ti. Bologa se opri la vreo trei pa=i de pat, dar bolnavul nu ]ntoarse privirea spre dânsul, parc[ n-ar fi auzit nimic din ce se petrece pe lumea aceasta. De-abia când ]i rosti numele, ochii lui Cervenko r[spunser[ cu o lucire de bucurie. Pe urm[ Apostol se a=ez[ la picioare =i rosti câteva cuvinte care nu cereau r[spuns. C[pitanul bolnav zâmbi cu buzele =i cu ochii, blând, cu atâta bun[tate, c[ inima lui Apostol ]ncepu s[ tremure repede, fricoas[, ca o pas[re speriat[, sim\ind deodat[ mustr[ri dureroase =i ]ncredere mare. +i Bologa st[tu acolo, ]n fa\a bolnavului, aproape un ceas, f[r[ a scoate o vorb[, sorbindu-i privirile din ce ]n ce mai ]nsetat, ca =i cum din ele ar fi vrut s[-=i adune un m[nunchi de sprijin. N-ar fi fost ]n stare s[-=i l[mureasc[ sim\[mintele din clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca p[truns de o tain[ nem[rginit[. Când se ridic[ de plecare, v[zu bine c[ buzele lui Cervenko se mi=c[ f[r[ glas. El totu=i ]n\elese ce-i spune =i, drept r[spuns, ]l s[rut[ pe amândoi obrajii. +i ochii bolnavului ]l petrecur[ pân[ la u=[ =i mai departe, prin zidurile s[lii, pân[ ]n uli\[... 215
4 Spre sear[, groparul Vidor sosi acas[ din ora=, unde fusese cu cumnatul s[u, =i ]ndat[ vru s[ afle de la Bologa cum st[ pacea, c[ pe aici iar se aud ve=ti de b[t[lii. — Noi vom afla cei din urm[ pacea, zise Apostol, fiindc[ pacea o fac cei ce n-au cunoscut r[zboiul! }n aceea=i sear[, trecând din cancelarie ]n odaia sa, g[si acolo pe Ilona care, f[r[ sfial[, aproape sfid[tor ]i zise: — Te-am a=teptat s[-\i spun c[ nu-s sup[rat[, dar mi-e ru=ine... Apostol o lu[ ]n bra\e =i ea ]=i ascunse obrajii pe pieptul lui. — Ilona... Ilona... murmur[ Apostol, strângând-o nebune=te =i s[rutându-i gura. Dar fata se smulse brusc din mâinile lui =i fugi afar[, parc[ s-ar fi sp[imântat de ceva... Peste câteva clipe veni ]ntr-adev[r Petre s[ aprind[ lampa. Cele dou[ zile urm[toare Apostol Bologa le petrecu ]ntro agita\ie cumplit[. Serviciul ]n birou ]l chinuia, ca =i cum ar fi stat pe cuie. }n mintea lui se stinser[ toate gândurile care nu priveau pe Ilona, precum inima =i toat[ fiin\a lui numai pe ea o râvneau ]n fiece clip[ cu o patim[ disperat[. Din cinci ]n cinci minute trecea ]n odaia de dincolo, mereu cu speran\a de a o vedea m[car pe Ilona. De câteva ori ]ncerc[ s[ se gândeasc[ la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omului... Nu era ]n stare =i de altfel era convins c[, prin asemenea ]ncerc[ri, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toat[ ziua =i de-abia se st[pânea s[ nu ]ntrebe chiar pe grada\ii din cancelarie ce p[rere au de “fata gazdei”. Cu Pe216
tre ]ns[ st[tea mai lini=tit de vorb[, ]l iscodea ce face “feti=cana ceea”, unde se culc[, pe unde umbl[. Am[nuntele cele mai m[runte i se p[reau nespus de fermec[toare. Groparul nu-l mai plictisea, ba ]l c[uta =i-l stârnea la taifas =i mai ales se bucura aflând de la el câte ceva din copil[ria “feti\ei”. De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea =i-=i f[cea mereu de lucru pe acas[, s[ fie mereu ]n ochii =i ]n calea lui. Totu=i, se ferea s[ intre ]n odaia “domnului ofi\er”, s[ n-o prind[ tat[l s[u, dar mai cu seam[ fiindc[ ]i era fric[ s[ n-o g[seasc[ Apostol iar acolo =i s[ nu se ]ntâmple cumva s[ nu mai poat[ sc[pa din ]mbr[\i=[rile lui. Numai de dou[ ori a trecut pragul ]n cele dou[ zile =i de amândou[ ori Apostol a sim\it-o, a alergat =i nu i-a dat drumul pân[ ce n-a s[rutat-o cu atâta foc, c[ era s[-=i piarz[ =i ea capul, ba a doua oar[ a dat =i ordonan\a peste ei. A treia zi, dup[ asfin\itul soarelui, groparul spuse locotenentului c[ se duce la F[get, unde va z[bovi tocmai pân[ sâmb[t[ dup[ prânz, c[ are acolo o “tabl[” de porumb =i ar vrea s-o are mâine cu uneltele =i vitele cumnatului, s[ ispr[veasc[ cu munca p[mântului =i s[ fie lini=tit de s[rb[torile Pa=tilor. Bologa uitase c[ e S[pt[mâna patimilor, cu toate c[ maic[-sa ]i amintise chiar =i ]n clipa pornirii trenului, mai ]ntreb[ câte ceva pe gropar despre s[rb[tori, gândindu-se numai c[ Ilona va r[mâne singur[ aici. Dup[ ce disp[ru groparul, Apostol, fericit, d[du s[ caute pe Ilona, o a=tept[... Nimic. }l cuprinse o triste\e chinuitoare când ]i tr[sni prin cap c[ fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cin[ =i ]ntâmpl[tor ]i spuse Petre c[ “feti=cana” s-a ]ncuiat ]n od[i\a din fund =i nici nu crâcne=te, parc-ar fi ]nghe\at acolo “cine =tie de frica cui”... Ziua urm[toare i se p[ru strâmb[, sf[râmat[ =i plin[ de 217
un miros acru. Nu v[zu deloc pe Ilona. De-abia seara o ]ntâlni, ]n tind[. Era g[tit[. }n cap o n[fram[ de m[tas[ verde ca iarba, iar pieptul strâns ]ntr-un l[ib[ra= de catifea ro=ie, ca ]n corset. }n cancelarie nimeni; ]n cealalt[ odaie ]ns[ Petre horob[ia, morm[ind rug[ciuni. Apostol, care tocmai ie=ea din cancelarie, o surprinse pe când ea c[uta s[ se strecoare nesim\it[. }i veni s[ \ipe de bucurie =i totu=i ]ncremeni ]n fa\a ei, privind-o doar cu ni=te ochi lacomi =i plini de spaim[. +i ea se opri, ]ngrozit[, =i se cl[tin[ pu\in pe picioare... Astfel trecur[ câteva clipe, amestecate cu rug[ciunile ordonan\ei din odaia ofi\erului. Apoi Bologa =opti cu o lucire nou[: — De ce te ascunzi de mine, Ilona? Fata, ca =i cum n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea, p[li =i r[spunse ]ndat[ la alt[ ]ntrebare ce tremura ]n ochii lui: — Las[-m[... Trebuie s[ m[ duc la biseric[... E Vinerea mare... Denii... +i poimâine sunt Pa=tile... Apostol ]i v[zu numai buzele =i nu-i auzi glasul. Pe urm[ privirea ]i cobor] pe sâni gata parc[ s[ sparg[ laib[rul care-i ap[sa. Deodat[ se f[cu ro=u, o apuc[ de mân[ =i-i =opti cu alt[ ]nfl[c[rare, c[ fata ]=i feri obrajii: — Ilona, am s[ te a=tept de la biseric[... Fiindc[ ea t[cu, Apostol continu[ mai fierbinte, ]nfigându-=i ochii aprin=i ]n ochii ei speria\i: — Trebuie s[ vii, Ilona... acuma trebuie... de la biseric[... negre=it... te a=tept... Ilona se cutremur[ =i d[du s[ treac[. El ]i a\inu calea s[i aud[ r[spunsul ]nainte de toate. Se ciocnir[ piept ]n piept =i Apostol o strânse brusc ]n bra\e =i o s[rut[ prelung parc-ar fi dorit s[-i soarb[ tot sufletul dintr-o dat[. Fata, cu bra\ele moarte, murmur[ aproape dezn[d[jduit[: 218
— Doamne... Doamne, iart[-m[... — S[ vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dându-i drumul ]n vreme ce ea, cu pa=i moi, ie=ea din tinda ]ntunecoas[. Apostol Bologa r[mase câteva clipe ]n tind[, aiurit, nesigur dac[ a fost aievea Ilona sau poate numai ]nchipuirea lui ve=nic nes[turat[ =i-a b[tut joc de dânsul. Pe buze ]l ardea s[rutarea ei =i ]n inim[ o fericire atât de vie, c[ ]ncepu s[ strige, ]n ne=tire, ca =i cum ar fi ]ncercat s[ ]n[bu=e un glas tulbur[tor: — Petre!... Petre!... Ordonan\a ap[ru ]n pragul od[ii, crezând c[ s-a ]ntâmplat ceva. Apostol ]=i veni ]n fire, se uit[ foarte vesel la Petre o clip[ =i-i zise, numai ca s[ nu tac[: — Ce faci, Petre?... Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre, =i sunt a=a de mul\umit, a=a de... Soldatul r[spunse grav, parc[ veselia st[pânului i-ar fi c[zut greu: — Am preg[tit tot, don' locotenent... c[ pe urm[ s[ m[ pot duce la biseric[... — Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! strig[ Apostol de-abia st[pânindu-se s[ nu-l ]mbr[\i=eze, ]ntr-atâta bucuria din sufletul lui sim\ea nevoia s[ se ]mpart[ =i s[ se desfete. Nu intr[ ]n odaie, ci se repezi afar[, ca =i când ar fi vrut s[-=i vesteasc[ fericirea deodat[ cerului =i p[mântului. R[coarea serii ]l dezmetici. Se ]ntoarse ]napoi. }n fa\a casei ]i ap[ru ca o str[fulgerare prin creieri s[ mearg[ =i el la biseric[. }ntr-o clip[ se hot[r] =i ]n cea urm[toare ]=i lu[ seama, zicându-=i c[ va fi mul\ime mare acolo =i nu va putea vedea pe Ilona =i poate nici la sfâr=itul slujbei nu o va ]ntâlni, iar pân[ s[ vie dânsul acas[... Pe uli\[ treceau din când ]n când oameni singuratici spre 219
biseric[. }n odaia lui era aprins[ lampa =i, prin ferestrele mici, cu perdelu\ele albe netrase, v[zu patul a=ternut. “Dar dac[ n-are s[ vie?” ]i r[s[ri prin minte pe nea=teptate =i ]n aceea=i secund[ ]i zburar[ din suflet toate bucuriile. Un fior de frig ]l str[b[tu din cap pân[-n picioare. Intr[ ]n ograd[, mâhnit, cu un c[rbune aprins ]n inim[. Petre plecase. Era singur ]n toat[ casa. Pe mas[ ]l a=tepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Lu[ o carte de pe policioara de la c[p[tâiul patului =i se a=ez[ la mas[ s[ citeasc[, s[-=i omoare vremea =i mai ales s[-=i ostoiasc[ gândurile. Literele se ]ncurcau, fugeau =i se v[lm[=eau. +i inima-i era plin[ de mustr[ri nedeslu=ite. “Dac[ nu vine, ]nseamn[ c[ nu m[ iube=te =i atunci...” Ultimul cuvânt ]i r[mase suspendat ]n creier ca un vârf de floret[. Atunci... Atunci... }=i d[dea seama c[ iubirea aceasta ]l dep[rteaz[ de toate credin\ele =i n[zuin\ele lui =i totu=i sim\ea c[ f[r[ de ea i s-ar istovi inima =i via\a ]ns[=i =i-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu f[r[ margini. Nici o clip[ nu s-a gândit unde ]l va duce iubirea Ilonei, ca odinioar[ când a iubit pe Marta =i când a =tiut c[ va luao de nevast[. Acum nu era capabil s[ se gândeasc[ la nimic, c[ci dorea pe Ilona, cu toate sim\irile =i gândurile, ne]ncetat, parc[ toat[ fiin\a lui ar fi fost amenin\at[ de pieire dac[ nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama c[ Ilona nu va veni ]l ustura pân[ ]n m[duva oaselor. Cartea ]i tremura ]n mâini =i lumina l[mpii ]ncepu s[-l enerveze. Trânti volumul pe lavi\[ =i se plimb[ de ici-colo, din ce ]n ce mai repede, ca =i cum ar fi vrut s[ gr[beasc[ mersul vremii =i apropierea clipei hot[râtoare. }n sfâr=it nu mai putu r[bda lumina =i stinse lampa. Mai umbl[ câteva minute prin odaie, dar nelini=tea nu-l p[r[si. }mbr[cat cum era, se lungi ]n pat. }ntunericul =i t[cerea ]l 220
mângâiau. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te gâlgâiri ]n[bu=ite. Ca s[ ]n=ele vremea, se apuc[ s[ numere; nu ajunse nici pân[ la zece =i pierdu =irul... Trecu a=a o ve=nicie... Apoi deodat[ auzi, pe uli\[, glasuri... Vru s[ se ridice, dar imediat se r[zgândi =i r[mase nemi=cat... “Ar fi trebuit s-o a=tept afar[”, ]=i zise cu disperare ]ngrozitoare ]n suflet. }n aceea=i clip[ pa=ii ei r[sunar[ ]n ograd[. El ]i recunoscu, de=i niciodat[ nu =i-a dat seama c[-i cunoa=te... Pa=ii intr[ ]n tind[ =i se ]nmoaie, apoi se opresc =ov[ind... Apostol simte =ov[irea =i iar ]=i aude limpede b[t[ile inimii... Pe urm[ clan\a se mi=c[ f[r[ zgomot =i nici u=a nu scâr\âie, deschizându-se pu\in, de-abia atâta cât ]i trebuie ei ca s[ se strecoare... Iar ]i fulger[ prin gând lui Apostol s[ sar[ din pat =i iar r[mâne \intuit pe loc, ]ncercând s[-=i mulcomeasc[ inima =i ]nfrico=at s[ n-o sperie... “De ce nu ]nchide u=a?” ]=i zice apucat de o nou[ disperare. Dar chiar atunci aude z[vorul =i sufletul i se aprinde ]ntr-o scânteiere de bucurie. Ilona ]ncremeni dou[ minute lâng[ u=[... }n tind[ se auzir[ al\i pa=i, grei, târâ\i... Bologa =i Ilona se cutremurar[, ca =i când, fiecare ]n parte ar fi a=teptat ivirea unui vr[jma= pedepsitor... }n curând zgomotul din tind[ se potoli... “A fost Petre”, se gândi Apostol u=urat, auzind ]ndat[ fo=net de fust[ apropiindu-se... Fata se opri lâng[ pat, mereu nehot[rât[ =i ]ngrozit[. Inima ]n piept i se zvârcolea atât de aprig, c[ Apostol ]i auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu st[pâni. }ntinse bra\ul spre ea =i degetele lui atinser[ sânii strân=i ]n laib[ra=ul de catifea... Ilona scoase un \ip[t ]n[bu=it. — Ilona... turturica mea s[lbatic[! =opti Bologa r[gu=it, lu]ndu-i mâna rece =i ]ncercând s[ se ridice. — Mi-e fric[... mi-e fric[... iart[-m[! murmur[ fata, vrând 221
s[ se fereasc[, cuprins[ brusc de o voin\[ nou[ de ]mpotrivire. Dar tot atunci sim\i c[ nu mai are nici o putere =i se plec[ asupra lui, ]ngânând cu patim[: — De acuma nu-mi pas[... chiar s[ m[ omoare! }i alunec[ piciorul pe podele =i c[zu moale, pe pat, suspinând lâng[ Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se sim\i ca dup[ o be\ie ru=inoas[. }i era sil[ de sine ]nsu=i, par-ar fi s[vâr=it o crim[. Se repezi de diminea\[ ]n cancelarie, g[si pretexte s[ oc[rasc[ pe cei doi slujba=i =i chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ie=i pe afar[, c[utând s[ fug[ de remu=c[ri. “Am n[v[lit ca o vijelie ]n via\a ei, am r[scolit-o =i nu m-am gândit decât la mine!” ]=i zicea ]ntruna scârbit, r[t[cind de ici-colo. Apoi deodat[ ]i r[s[ri ]n ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, str[lucitor de iubire =i credin\[. — Nu-\i pare r[u, Ilona? o ]ntreb[ dânsul, =ov[itor. — Nu! r[spunse fata hot[rât. — Ai ]ncredere ]n mine, Ilona? urm[ el, tremurând. — Da! r[spunse ea cu ]nfl[c[rare. }n fa\a ei râdea bucuria ]ntreag[, netulburat[ de gânduri =i nep[s[toare de lume, triumf[toare =i ispititoare. Uitându-se lung ]n ochii ei, Bologa ]i v[zu inima toat[, cald[, simpl[, s[lbatic[, =i ]n c[ldura aceasta i se topi ]ngrijorarea ]ncetul cu ]ncetul. }n\elese c[ Ilona pre\uie=te mai mult decât toate tainele lumii, =i o clip[ sau poate mai pu\in, i se p[ru c[ tot universul se preface deodat[ ]n neant, l[sându-l numai pe el cu ea ]n fa\a lui Dumnezeu. 222
— Acuma ]ns[ trebuie s[ plec, zise apoi fata, c[ azi am mult de lucru... s[ fac ou[ ro=ii, cozonaci, pasc[... Doar mâine e }nvierea... Mai z[bovi un minut, parc[ inima nu ar fi l[sat-o s[ se despart[ de Apostol. Pe urm[ fugi ]n cas[, râzând... }n acela=i moment Bologa auzi foarte deslu=it din cancelarie, pe ferestrele deschise, glasul sergentului: — Mi se pare c[ locotenentul nostru a pus ochii pe fata groparului... — Ce-i drept, n-are gust r[u, r[spunse caporalul, râzând gros =i ]nfundat. Apostol Bologa arunc[ o privire spre ferestre =i deodat[ se ]nsenin[, ca =i când ar fi g[sit cheia ]n\elepciunii, =i morm[i: — E cam de diminea\[, dar... trebuie! Porni f[r[ s[ se mai uite ]napoi, =i nici nu se opri pân[ la poarta preotului Boteanu. }n fundul ogr[zii, ]n u=a grajdului, popa vorbea cu cineva, ]n capul gol, cu spatele spre uli\[. Apostol deschise porti\a. Scâr\âitul \â\ânilor f[cu pe Boteanu s[ ]ntoarc[ ]ndat[ capul. Soarele ]i umplu fa\a de lumin[. Mai arunc[ dou[ vorbe ]n grajd =i veni repede spre poart[. Când recunoscu pe Bologa, ]ncepu s[ zâmbeasc[ atât de vesel, parc[ nu l-ar mai fi v[zut de pe b[ncile =colii, “cum ar fi trebuit s[ zâmbeasc[ acum o lun[”, gândi Apostol f[r[ s[ vrea. — Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vânt bun te aduce? zise preotul, ]nduio=at. Bologa ]i strânse mâna, ]mb[rb[tat de senin[tatea lui, bolborosind cuvinte ne]n\elese. “Cât de str[in a fost atunci =i acuma cât e de blajin!” ]=i zicea uimit de schimbarea preotului. — Haidem, Apostole, ]n veranda noastr[ \[r[neasc[! relu[ 223
Boteanu, cuprinzându-i mijlocul =i ]ndreptându-se spre gr[dini\a din fa\a casei. Parc[ acum toat[ ]nf[\i=area casei parohiale ar fi fost mai prietenoas[. }n cerdac era o mas[ acoperit[ cu fa\a alb[ =i trei scaune ]mprejur, iar pe stâlpi =i pe parmaclâc vrejile =i frunzele vi\ei-s[lbatice ]=i sorbeau verdea\a. — Pofte=te, Apostole, te rog! strig[ popa, frecându-=i mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... +i preoteasa are s[ ne aduc[ ni=te cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la Pesta!... Scuz[-m[ numai o secund[, Apostole... o secund[! Apostol =ezu, ]n vreme ce Constantin Boteanu se repezi ]n cas[, s[ vesteasc[ pe preoteas[ c[ a primit un oaspe. Cerdacul se r[sf[\a ]n c[ldura blând[ a dimine\ii. Pe mas[, c[teva mu=te se alungau ]mprejurul unei pete de cafea neagr[. — Deun[zi m-am sup[rat pe tine, p[rinte, zise Apostol c[tre preotul care se ]ntorcea mul\umit. Eram atât de am[rât, poate mai am[rât ca azi, =i n-ai vrut deloc s[ m[ ]n\elegi =i nici m[car s[-mi d[ruie=ti o vorb[ bun[! Imputarea din glasul lui Bologa ]nnour[ o clip[ fa\a preotului, ca =i când i-ar fi reamintit o suferin\[. R[spunse mai blând, plecând ochii: — Erai tare aprins, Apostole, iar eu de-abia sosisem... Omul, când sufere, e mai egoist =i nu simte suferin\a aproapelui... Numai moartea ne ]mpac[ aievea cu lumea =i cu Dumnezeu! — Iubirea nu? ]ntreb[ Apostol repede, aproape ]nfrico=at. — Iubirea cea mare =i adev[rat[ e numai la Dumnezeu... Din cas[ izbucnir[ deodat[ plânsete prelungi =i n[tânge de copii. Pe uli\[ trecea un deta=ament de solda\i, ]n direc\ia frontului, obosi\i, ab[tu\i, cu capetele plecate, ca ni=te vite mânate spre zalhana. }n cerdac ]ns[ ardea lumina soarelui ca un râs de fat[ frumoas[. 224
— Copila=ii... ve=nic f[r[ astâmp[r, murmur[ Boteanu cu alt glas. +i biata preoteas[ toat[ ziulica trebuie s[-i mu=truluiasc[... Apostol zâmbi. Preotul urm[ iar[=i ]nviorat: — Dar am auzit c-ai fost dus pe acas[, Apostole... De aceea nu te-am mai z[rit... O, Doamne!... Barem pe acolo na trecut r[zboiul... — }mi amintesc cât erai tu de studios ]n N[s[ud, odinioar[, Constantine, zise Bologa, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu uite ceva. +i m[ gândesc, cum te-ai putut obi=nui aici, departe de lume, f[r[ c[r\i, f[r[ oameni de seama ta?... Trebuie s-o duci greu de tot. Popa Boteanu ro=i, dar ]n aceea=i clip[ ]i izvor] ]n ochi o lumin[ smerit[, care r[spândea ]n jurul lui valuri de ]ncredere =i simpatie. R[spunse f[r[ =ov[ire =i cu un zâmbet de ]mp[care: — Grea a fost lupta mea, Apostole, =i lung[ a fost... Dar Dumnezeu m-a ajutat =i mi-a deschis inima =i m-a mângâiat... C[ci via\a e pretutindeni, ]n firul de nisip ca =i ]n sufletul omului... +i pretutindeni oamenii au nevoie de mil[, s[ d[ruiasc[ =i s[ primeasc[. Sunt bune ele =i c[r\ile, ]ns[ numai via\a poate s[ te apropie de Dumnezeu! Cât timp tr[ie=ti ]ntre c[r\i =i din ele, \i se pare c[ acolo-i toat[ ]n\elepciunea... Apoi, când ie=i ]n lume, ]\i sim\i sufletul trist =i f[r[ sprijin, m[car de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fa\a p[mântului. A=a am p[\it =i m-am zbuciumat cumplit =i am crezut c[ nu voi g[si alinare nic[iri... Pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul, ]n mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vie\ii =i m-a dus prin suferin\e =i am[r[ciuni, ]nainte, f[r[ s[-mi dau seama ]ncotro... =i a=a ]ntr-un ceas, ori poate ]ntr-o singur[ secund[, m-am trezit cu sufletul plin de ]n\elegere! Am sim\it puterea =i slava =i bun[tatea lui Dumnezeu ]n inima mea, =i ]n sim\[mântul 225
acela am aflat dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!... De atunci nu mai am nevoie de c[r\i, ci numai de Dumnezeu. +-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, care tr[ie=te afar[, ]n vârtejul vie\ii... Mult mai aproape!... Credin\a fuge de c[r\i =i nu poate s[l[=lui statornic decât ]n sufletele care o doresc cu ]nfl[c[rare! Apostol Bologa ]ngân[ cu obrajii aprin=i: — P[rinte, simt cuvintele tale ]n inima mea... le simt, p[rinte! Preotul cl[tin[ din cap =i zise tot zâmbind: — Dintre to\i oameniii, filozofii simt cel mai anevoie adev[rul dumnezeiesc, pentru c[ ei caut[ cu mintea cea slab[ p[mânteasc[ pe Dumnezeu, =i nu cu inima credincioas[ =i atotcuprinz[toare! Când omul ]=i uit[ obâr=ia cereasc[ =i scormone=te ]n noroi ca s[ afle rostul tainelor lui Dumnezeu, cum s[ se ]nal\e sufletul =i cum s[ culeag[ ]n\elegere =i ]mp[care? }ntrebarea preotului pluti un r[stimp ]n razele de soare, apoi se destr[m[ ]ntr-o t[cere prelung[. Apostol se uit[ ]n p[mânt, cople=it de o ap[sare crâncen[. Popa Constantin st[tea ]n picioare, la câ\iva pa=i, cu fa\a ]n rev[rsarea de lumin[... Deodat[ Apostol Bologa ridic[ ochii spre el, ]nseta\i =i ]ndurera\i. — Constantine, murmur[ Apostol cu o voce groas[, ca =i cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toat[ via\a mam r[zboit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat ]n fiece minut, c[utându-l, adorându-l =i blestemându-l! Am sim\it totdeauna c[ am nevoie de Dumnezeu =i Dumnezeu m-a chinuit ]ngrozitor!... Am avut clipe când l-am sim\it ]n inima mea =i nu l-am putut p[stra acolo! De ce, p[rinte, nu lam p[strat? De ce n-a alungat el ]ndoielile, toate, s[ nu se mai re]ntoarc[ niciodat[?... +i fiindc[ clipele acelea au fost 226
nespus de fericite =i pline de lini=te, de aceea am alergat f[r[ odihn[, blestemând =i cercetând pretutindeni... Lupta aceasta m[ sugrum[ mereu =i fric[ mi-e c[ nu se va ispr[vi niciodat[, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau ]n lacrimi, cu lic[riri disperate, a=teptând parc[ izb[virea suprem[ de la omul din fa\a lor. — Crede, Apostole, =i Dumnezeu va cobor] ]n inima ta când va bate ceasul, =i nu te va p[r[si ]n vecii vecilor! zise preotul cu un glas ]mpletit numai din n[dejde =i ]mb[rb[tare. Bologa, ca =i cum ]ntr-adev[r glasul i-ar fi picurat ]n suflet un balsam minunat, urm[ mai lini=tit, privind mereu ]n fa\a preotului: — Vreau s[ cred... =i uneori ]mi simt fiin\a curat[ =i primitoare ca un potir! Dar zadarnic implor =i zadarnic bat la toate por\ile, nimeni nu-mi r[spunde!... Cred, cred, p[rinte! Toate fibrele inimii mele numai credin\[ râvnesc, chiar când m[ sfâ=ie ]ndoielile =i ]ntreb[rile!... M-am r[zboit cu ispitirile urii =i le-am izgonit din sufletul meu... Sunt ]n stare s[ m[ umilesc, s[ m[ ]njosesc =i s[-mi presar cenu=[ pe cap, numai s[ dobândesc un strop de credin\[ neclintit[... T[cu o clip[ =i apoi continu[ cu o voce nou[: — M[ plimb ve=nic ]ntre dou[ pr[p[stii, Constantine!.. Ve=nic, ve=nic!... Pr[pastie afar[, pr[pastie ]n sufletul meu... +i la fiecare poticnire m[ uit ]n fundul pr[p[stiilor... la fiece poticnire!... +i a=a a fost totdeauna... De câte ori nu mi-am dat seama c[ omul nu poate merge singur pe drumul vie\ii, f[r[ o c[l[uz[ sigur[ =i totu=i mereu am ]ncercat!... Dar drumul vie\ii e plin de r[scruci, =i la fiecare r[scruce am fost silit s[ m[ opresc, s[ chibzuiesc, =i niciodat[ n-am nimerit calea cea dreapt[ =i m-am ]ntors ]napoi =i nici ]napoi n-am mai cunoscut drumul pe care am mers... 227
— +i eu am purtat crucea ta, Apostole, =i Dumnezeu, când am fost mai disperat, mi-a trimis credin\a cea tare ca stânca =i m-a mântuit! rosti preotul limpede ca o vestire, trecând al[turi de el. Numai credin\a neclintit[ mântuie=te pe om aici =i dincolo deopotriv[! Credin\a e puntea vie peste pr[p[stiile dintre sufletul zbuciumat =i lumea plin[ de enigme =i mai cu seam[ ]ntre om =i Dumnezeu!... Numai ]n credin\a neclintit[ vei g[si =i tu c[l[uza f[r[ gre= ]n via\[, c[ci numai ea te poate ]ndemna la fiece pas =i-\i poate spune ]n fiece minut cum s[-\i ]mpaci sufletul! Apostol Bologa plecase iar capul ]n p[mânt, ascultând cuvintele preotului ca o binecuvântare. +i când t[cu Constantin, nici el nu mai zise nimic, parc[ ]n sufletul lui s-ar fi coborât aievea o c[l[uz[ f[r[ gre=. Atunci intr[ ]n cerdac preoteasa, aducând ]n mân[ un co=ule\ cu pâine pr[jit[, iar dup[ ea, servitoarea b[trân[, p[=ind cu mare b[gare de seam[ ca s[ nu se verse ce=tile pline, a=ezate pe o tav[ de lemn ]nflorit. — Pune-o colea bini=or! =opti preoteasa dup[ ce zâmbi cu sfial[ spre Bologa. — }nc[ n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? ]ntreb[ deodat[ preotul cu mândrie. Poftim, prive=te-o =i spune-mi dac[ ai mai v[zut a=a c[prioar[ dr[g[la=[? — Vai, Constantine, nu \i-e ru=ine? zise preoteasa ro=ind pân[-n vârful nasului =i f[când semn servitoarei s[ plece. Preotesa era durdulie, plin[ de s[n[tate, cu obrajii buc[la\i =i cu ni=te ochi verzi sp[l[ci\i =i foarte blânzi. Apostol ]i s[rut[ mâna, murmurând câteva cuvinte. — Acuma o s[ ne ier\i, domnule, ad[ug[ preoteasa, mereu ro=ie de ru=ine, aranjând masa. Ca la \ar[ =i ca ]n r[zboi... Alt[dat[ aveam =i noi mai bine, dar cât a fost popa internat, c[tanele ne-au pr[p[dit... 228
— Las[, c[-i bine, c[prioar[, zise Boteanu, mângâind-o cu drag. C[ doar Apostol nu-i str[in... Ehe, tu erai ]n fa=e când noi puneam lumea la cale ]n N[s[ud! Preoteasa mai st[tu pân[ ce se a=ezar[ la mas[, având mare grij[ s[ spun[ c[ ea a potrivit cafelele, dar s[ mai pofteasc[ zah[r ori =var\ dac[ nu li se pare bun[, apoi se scuz[ ro=ind din nou, fiindc[ ]n cas[ se porniser[ iar ni=te scâncete sub\iri, =i ie=i zâmbind foarte ]ncurcat[. — O femeie rar[, Apostole, ]ncepu ]ndat[ preotul cu o voce cald[ de iubire. Ea a fost norocul meu... Am cunoscuto la un bal de teologi ]n Gherla, binecuvântat fie balul acela!... De altfel e chiar fata ]nainta=ului meu de aici, care a murit ]n anul când ne-am cunoscut. Soacra tr[ie=te... aici la noi... Nu-\i po\i ]nchipui tu ce ]nseamn[ o femeie care te iube=te aievea, pân[ la sacrificiu... Preoteasa mea e dintre femeile acelea, Apostole! Când \i-oi povesti odat[ p[timirile noastre, ai s[ ]n\elegi poate de ce o iubesc din tot sufletul... Las’ c[ e =i fata cult[, a ]nv[\at patru ani la Blaj... Apostol ]l ]ntrerupse brusc, ]nfigându-=i privirea ]n ochii lui: — O iube=ti mult... ca =i pe Dumnezeu? Boteanu r[mase o clip[ uimit, cu linguri\a rezemat[ ]n fundul ce=tii. Apoi r[spunse hot[rât, aproape solemn: — Da... mult, ca =i pe Dumnezeu!... Iubirea e una =i nedesp[r\it[, ]ntocmai ca credin\a! Inima mea cuprinde ]n aceea=i iubire pe Dumnezeu, =i pe tovar[=a vie\ii mele, =i pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adev[rat[ sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicului... }n ochii lui Apostol se aprinse atunci o str[lucire a=a de mare, c[ preotul Constantin de-abia ]=i putu st[pâni mirarea. 229
6 Apostol Bologa se ]ntoarse la cancelarie lini=tit =i se a=ternu pe lucru cu o sârguin\[ de om care =i-a potrivit via\a pe ore =i minute. Numai din când ]n când zvârlea ochii pe fereastr[, parc[ ar fi a=teptat pe cineva, dar f[r[ ner[bdare =i f[r[ vreo strângere de inim[, sigur c[ cel a=teptat va sosi negre=it la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intr[ pe poart[, posomorât =i cu o leg[tur[ ]n mân[. Atunci Apostol se scul[ de la birou =i a=ez[ tocul ]n c[limar[. Doar degetele ]i tremurau pu\in. U=a cancelariei era deschis[ =i ]n curând groparul ap[ru ]n prag dând bun[ ziua ofi\erului, ca totdeauna. Bologa r[spunse simplu, ad[ugând f[r[ s[ mai a=tepte obi=nuitele ]ntreb[ri despre pace ale b[trânului: — A= dori s[-\i vorbesc ceva... ceva foarte important... acuma... numaidecât... Groparul, curios, vru s[ intre ]n cancelarie, dar Apostol ]l opri: — Dincolo... la mine... Vin =i eu ]ndat[! — Bine, prea bine, zise Vidor, uitându-se nedumerit spre cei doi grada\i, ca =i când ar fi vrut s[ citeasc[ vreo explica\ie pe fe\ele lor. Bine... Atunci m[ duc s[ dau fetei leg[tura =i vin... Apostol ramase lâng[ birou, ]n picioare, pân[ ce v[zu pe Vidor intrând ]n odaia de dincolo, pe urm[ trecu =i el, f[r[ =ov[ire, dregându-=i pu\in glasul, ]n mers. Pe fa\a groparului citi un fel de spaim[ amestecat[ cu =iretenie. — Bade, vorbi Bologa hot[rât, mi-e drag[ Ilona =i vreau 230
s-o iau de nevast[, dac[ vrea =i ea =i dac[ mi-o dai =i dumneata! Groparul Vidor se uit[ lung ]n ochii lui, f[r[ s[ clipeasc[, =i nu r[spunse, parc[ n-ar fi ]n\eles nimica sau ar mai fi a=teptat l[muriri. — }mi trebuie r[spunsul acuma, numaidecât! continu[ Apostol, enervat pu\in de t[cerea b[nuitoare a \[ranului. S[ nu crezi c[ mi-a tr[snit prin cap a=a... M-am gândit bine =i am cump[nit... Vidor ]ntoarse ochii spre ferestrele dinspre ograd[, oft[, se sc[rpin[ ]n ceaf[, cl[tin[ din cap =i apoi zise rar, uitânduse cam piezi= la ofi\er: — De... domnule locotenent, vorb[ mare ai spus, recunosc, c[ =tim =i noi omenia =i cuviin\a, m[car c[ suntem oameni de rând, cum ne-a l[sat Dumnezeu... Apoi, nu zic, \io fi ea drag[ d-tale, fata, dar =i eu sunt om b[trân =i am p[\it multe =i cu lingura cea mare am ]nghi\it necazurile =i de aceea cred c[ nu-i pentru dumneata feti=cana noastr[... C[ ea, s[r[cu\a, nici avere n-are, nici ]nv[\at[ nu-i =i nicicum nu se potrive=te cu dumneata, domnule locotenent! — Fiindc[ mi-e drag[, ne potrivim, murmur[ Apostol tulburat, ca =i cum n-ar fi a=teptat ]mpotrivire. Groparul se mai sc[rpin[ ]n cap, mai cercet[ din ochi ]ntr-ascuns pe locotenent, mereu nehot[rât =i b[nuitor. }n sfâr=it merse la u=[ =i, din prag, strig[: — Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi ]ndat[, ]ntreb[toare, cu degetele murd[rite de vopseaua ou[lor ro=ii. Când ]i spuse tat[l s[u c[ ofi\erul o cere de so\ie, se sp[imânt[, se uit[ la Bologa =i izbucni ]n lacrimi. Groparul st[rui s[ r[spund[ “domnului locotenent”, 231
dar toate fur[ ]n zadar: Ilona plângea =i nici ]n ruptul capului nu voia s[ deschid[ gura. — Ne pierdem vremea de poman[, domnule locotenent, zise ]n cele din urm[ Vidor cu dispre\. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o sco\i nici cu =ase boi... De altminteri, ce s[ mai lungim vorba, c[ fata trebuie s[ fac[ precum ]i poruncesc eu! Se mai uit[ o clip[ ]n ochii lui Apostol, apoi se duse la el cu mâna ]ntins[, rostind ap[sat: — Mare cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc =i s[ tr[i\i. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care ]=i acoperise obrajii cu =or\ul, plângând mereu ]n[bu=it. — Ilona! =opti el mi=cat. Vrei s[ fii mireasa mea, Ilona? Ea ]=i dezveli fa\a =i-i r[spunse printr-o privire fierbinte, izvorât[ din plâns =i ]mpodobit[ cu un surâs de fericire. +i Apostol o s[rut[, f[r[ sfial[, pe obrajii umezi de lacrimi. — Atunci s[ mergem degrab[ la preotul satului s[ ne logodeasc[! zise Bologa, sim\ind pe buze gustul lacrimilor ei. V[ a=tept ]n cancelarie... Se re]ntoarse la birou, mai lini=tit de cum venise. Peste o jum[tate de ceas groparul b[tu la u=[, vestindu-l c[ sunt gata de plecare. Atât Vidor, cât =i Ilona se ]mbr[caser[ ]n haine de s[rb[toare. Apostol observ[ c[ fata ]=i pusese n[frama verde de ieri =i mai ales l[ib[ra=ul de catifea ro=ie care-i rotunjea sânii. Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cu Bologa, =i ]nc[ ]ntov[r[=it de Vidor cu fata... }ntreb[ cu glas pu\in ]ngrijorat: — Ce-i, Apostole?... Ce s-a ]ntâmplat?... C[ doar nici trei 232
ceasuri n-au trecut... — Tu m-ai ]nv[\at, p[rinte, =i ne-am gr[bit s[-\i cerem binecuvântarea! zise Apostol zâmbind. Boteanu, nedumerit, ]i pofti ]n odaia unde odinioar[ a primit pe Apostol =i ceru ner[bd[tor explica\ii. Când afl[ hot[rârea lui Apostol, se uit[ pe rând la to\i trei, neputându-=i ascunde mirarea. Apoi se scuz[ pentru o secund[, ie=i afar[, desigur s[ spuie =i preotesei ce minune s-a ]ntâmplat, =i reveni cu patrafirul, crucea =i cartea de rug[ciuni. — Dac[-i a=a, s[ ne rug[m Domnului s[ v[ blagosloveasc[ unirea, murmur[ preotul, foarte blând, deschizând cartea. Citi rug[ciunile obi=nuite, c[utând s[ le ]nve=mânteze ]n cât mai mult[ evlavie =i solemnitate. Pe urm[ s[rutar[ cu to\ii crucea, iar tinerii se ]mbr[\i=ar[. Preotul mai ad[ug[ câteva cuvinte, ]ndemnând mai cu seam[ pe Ilona s[ pre\uiasc[ norocul ce i l-a trimis Dumnezeu =i s[ se sileasc[ a fi vrednic[ de bucuria care i se h[r[ze=te din mila cerului. Fata plânse =i groparul se ]nduio=[. — Acuma ]ns[ pofti\i =i lua\i loc, s[ cinstim cu un pahar de vin ceasul acesta de fericire, cum e datina str[mo=easc[! zise Boteanu, sco\ând =i ]mp[turind patrafirul. Ca =i cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dat[ sosi servitoarea cu sticla plin[ =i cu paharele =i, peste câteva clipe, ]ns[=i preoteasa, str[lucitoare de ner[bdare. — Uite, c[prioar[, prietenul nostru =i-a ales mireas[ pe Ilona! strig[ preotul, cu totul vesel, umplând paharele. Preoteasa felicit[ pe Apostol =i-i l[ud[ pe Ilona c[-i fat[ cuminte =i... }n glasul ei ]ns[ era atâta uimire, c[ Apostol nici nu ]ndr[zni s[ r[spund[ =i se bucur[ când “c[prioara” trecu la Ilona, s-o descoase =i s[-=i astâmpere curiozitatea 233
prin fel de fel de ]ntreb[ri. Dup[ ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozav[, pe care adineaori, ]ndat[ ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se afl[ ]n gazd[ pe aici, prin vecini... Soldatul tocmai se ]ntorcea din F[get =i acolo a aflat c[ azinoapte au fost prin=i, nu se =tie unde, trei bie\i \[rani, despre care se zice c[ sunt spioni =i c[ au trimis anume =tiri de ]nsemn[tate vr[jma=ilor, prin front. Groparul interveni degrab[ cu l[muriri mai complete: el a v[zut cu ochii pe cei aresta\i. Generalul cel mare =ade doar ]n casa cumnatului din F[get =i cumnatul, fiind =i primar, =tie tot ce se face =i ce se petrece. Adev[rul este c[ de acum dou[ s[pt[mâni a venit porunca prin sate s[ nu mai ias[ nimeni, nici cu vitele =i nici dup[ lemne, pe aproape de front, dar oamenii, n[tângi =i pro=ti, nu ]n\eleg de vorb[ bun[ =i parc[ ]nadins numai pe acolo umbl[... Militarii au tot ]nchis ochii =i s-au mul\umit s[-i ia la goan[. De vreo câteva zile ]ns[ divizia face preg[tiri mari pe front, nu se =tie cu ce scop =i din ce pricin[. +i atunci au b[gat de seam[ c[ orice ordin se d[ aici =i orice mi=care, peste o zi, dou[, ajunge =i la cuno=tin\a du=manului. }n sfâr=it s-a zis c[ trebuie s[ fie pe aici spioni, iar spionii nu pot fi decât tocmai \[ranii care, ]n ciuda poruncilor stra=nice, se vâr[ mereu prin zona frontului. A=a au pus mâna azinoapte pe trei =i i-au adus ]ntre baionete la F[get. Generalul e atât de mânios, c[ a poruncit s[-i spânzure pe to\i trei, ca s[ dea o pild[ stra=nic[. Mâine are s[-i judece Curtea Mar\ial[, =i dac[ generalul cel mare a poruncit, apoi de bun[ seam[ c[ o s[-i =i spânzure... — Cumnat[-mea, s[raca, a plâns ca o nebun[ de mila lor, sfâr=i groparul. Doi sunt din F[get, oameni cunoscu\i, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule 234
p[rinte, c[ trebuie s[-l =tii, de pe uli\a g[rii... Vai de capul lui! M[ b[tea gândul s[-i spun nevestei sale, dar nu =tiu... parc[ mi-e groaz[!... +i iaca a=a!... Tocmai era s[-i povestesc dumnealui, domnului locotenent, dar cum m-a luat cu fata, am =i uitat, uita-m-ar moartea! — Doamne, iart[-ne p[catele =i ap[r[-ne de primejdii! murmur[ preotul, ]nchinându-se cu evlavie. Moartea \ine praznic mare ]n vremurile de azi... O, Doamne, ne]n\elese sunt =i prea ]n\elepte hot[rârile tale! Fie-\i mil[ de sl[biciunule noastre =i nu ne l[sa f[r[ mângâiere acum =i pururea, amin! Apostol Bologa ]=i f[cu cruce de trei ori, cu ochii muia\i ]n lacrimi, cu inima ]nsângerat[ de o mil[ mare. La plecare, preotul ]i strânse mâna prelung =i-i zise: — Apoi s[ vii negre=it la }nviere, Apostole... s[-\i mai ]nt[re=ti inima =i credin\a ]n Dumnezeu, c[ vezi bine cât de cumplite-s vremurile =i cât[ nevoie are sufletul omului de sprijin =i de ]ndurare! — Negre=it! r[spunse Apostol din toat[ inima. Dup[-amiaza trecu ca p[rerea, ]n cancelarie, la lucru. Seara, la cin[, spuse =i lui Petre c[ se va ]nsura cu Ilona. Ordonan\a ]i ur[ noroc numai cu jum[tate de gur[: aflase vestea de la ]ns[=i Ilona =i nu putea pricepe cum s[ ia “domni=orul” de nevast[ o \[r[ncu\[ =i s[rac[, =i proast[, când ar fi g[sit atâtea fete de boier, numai s[ fi ]ntins un deget. Porunci seara soldatului s[-l trezeasc[ la vreme pentru }nviere. Pe la miezul nop\ii se de=tept[ ]n alint[rile Ilonei: — Scoal[, lene=ule... Aide, s[ nu pierzi tocmai }nvierea! Pân[ s[ se dezmeticeasc[, fata disp[ru f[r[ zgomot... Se ]mbr[c[ ]n grab[. R[coarea nop\ii ]i ]nvior[ pa=ii. Cerul era 235
senin, vân[t, =i stelele pâlpâiau ca ni=te lumini\e pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plin[ de oameni =i totu=i mai soseau mereu, care singuratici, care ]n pâlcuri. Bisericu\a de lemn, veche, l[sat[ ]ntr-o parte =i proptit[ cu bârne ca s[ nu se d[râme, cu turnule\ul r[sucit pu\in, cu u=a atât de joas[, c[ trebuia s[ te pleci intrând, de-abia se deosebea ]n ]ntuneric dintre pomii b[trâni care-=i ]ntindeau ramurile, ca ni=te bra\e ocrotitoare, pân[ deasupra acoperi=ului... Dinl[untru, ca dintr-o pe=ter[, se auzea un glas chinuit, morm[ind când t[r[g[nat =i dureros, când aspru =i ascu\it. — E prea devreme, =opti cineva lâng[ Bologa, c[ci p[rintele sluje=te a=a fel ]ncât tocmai când se crap[ de ziu[ s[ ispr[veasc[ liturghia! — Mai bine prea devreme decât s[ n-ai loc nici m[car ]n curtea bicericii, r[spunse altul cu imputare. Oamenii se ]mbulzeau, =opteau. Ici-colo se st[pâneau râsete ]n[bu=ite. }ntunericul ]ncepea s[ se ]mblânzeasc[. }n sfâr=it u=a bisericii se lumin[ =i, peste câteva minute, preotul, cu Evanghelia pe bra\ =i cu o lumânare aprins[ ]n cealalt[ mân[, se ivi ]n prag. Zeci de lumân[rele se ]ntinser[ ner[bd[toare spre preotul ]n od[jdii str[lucitoare =i ]n curând curtea bisericii se umplu de lumini\e galbene, pl[pânde, ca o ceat[ sfioas[ de suflete care a=teapt[, tremurând la por\ile cerului, glasul izb[virii. Printre \[ranii ce se ]nghesuiau ]n jurul preotului, Apostol Bologa v[zu =i mul\i solda\i, cu fe\ele transfigurate de evlavie, bolborosind rug[ciuni fierbin\i. Dar mai ales se mir[, z[rind, la o parte, cu lumân[rica aprins[, pe sergentul ungur de la cancelaria lui. Apoi ]ncepu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas 236
sub\ire, cu ochii ]nchi=i sau ridica\i spre ]n[l\imile cere=ti. Lumina juca pe fa\a lui slab[, dându-i ]nf[\i=area unui sfânt dintr-o icoan[ veche. }mprejurul lui Apostol buzele oamenilor, uscate, se mi=cau repede, nes[\ioase. Fumul de t[mâie se r[spândea ]n valuri albastre =i credincio=ii ]l sorbeau cu bucurie ca o mireasm[ din alt[ lume. — ...S-ascult[m sfânta evanghelie! cânt[ preotul, t[r[g[nat, uitându-se peste capetele mul\imii cu o privire care parc[ vestea o tain[ nou[. Toat[ lumea c[zu ]n genunchi. Apostol asculta dus, cu ochii pe buzele preotului. Cuvintele se leg[nau, pluteau =i se ]mpreunau ]ntr-o melodie stranie, care-i picura ]n suflet nem[rginit[ ]ncredere. }ncet, ]n ne=tire, plec[ fruntea ]n p[mânt, sim\indu-=i inima cople=it[ de ceva nespus de amar. Apoi deodat[ auzi iar glasul preotului, triumf[tor =i puternic, vesel ca o trâmbi\[ de argint: — Hristos a ]nviat din mor\i... Apostol s[ri ]n picioare. To\i oamenii cântau, cu fe\ele albe de bucurie. +i glasurile fâlfâiau ca ni=te stegule\e de pace =i se ridicau ]n v[zduhul limpede =i se ]n[l\au tot mai sus, pân[ la tronul mângâierilor cere=ti... 7 }n duminica Pa=tilor avu mai mult de lucru la cancelarie, totu=i la prânz f[cu o pauz[ =i lu[ masa ]mpreun[ cu Vidor =i cu Ilona. Groparul ]i povesti a doua oar[, cu am[nunte noi, despre cei trei \[rani aresta\i =i, muncit de curiozitate, se repezi dup[-amiaz[ pân[ la cumnatul s[u, s[ mai afle nout[\i. Putea acuma pleca lini=tit, fiindc[ nu mai avea grija fetei. 237
— De-aci ]nainte ai s-o p[ze=ti d-ta mai stra=nic decât mine, zise c[tre Bologa, clipind =iret. Spre sear[, ]nainte de a se ]ntoarce groparul din F[get, se auzi prin sat c[ cei trei ]mpricina\i au fost osândi\i la moarte de Curtea Mar\ial[ =i c[ chiar mâine vor fi spânzura\i. Vestea umplu de groaz[ pe s[teni =i p[trunse ca o =tafet[ sinistr[ prin toate casele, mohorând bucuria s[rb[torilor. Totu=i, groparul Vidor aduse =i nout[\i. Mai ]ntâi c[ osândi\ii vor fi executa\i ]ntr-adev[r mâine diminea\[, ]nainte de r[s[ritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscu\ii lor, =i au ]ngenuncheat =i au plâns ]n fa\a generalului, s[-i ierte, s[-i fie mil[... A=! Generalul e foc =i i-a alungat cu jandarmii. Pe urm[ alta: azi-noapte au mai fost aresta\i ]nc[ patru oameni, tot din F[get =i tot ]n zona frontului, iar mâine o s[-i judece =i pe ace=tia. — }n sfâr=it, se vede c[ generalul =i-a pus ]n gând s[ ne spânzure pe to\i, rând pe rând, oft[ groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini s[ le povesteasc[ nenorocirea ce s-a ab[tut asupra oamenilor din senin, dar se ]ntoarse degrab[ acas[, se schimb[ =i plec[ iar la F[get. — Poate s[ le fiu de folos bie\ilor oameni, cu meseria mea, zise luându-=i r[mas bun de la Apostol =i Ilona, ]nchinându-se, Doamne ce n[past[!... Doamne, fere=te!... A doua zi Vidor veni acas[ la amiaz[, numai s[ dea de =tire c[ cei trei au fost spânzura\i ]ntr-o brani=te, la marginea =oselei, jum[tate calea ]ntre Lunca =i F[get. — Nici nu le-au ridicat spânzur[tori, povesti groparul, plângând ca o bab[. I-au ag[\at, ca pe ni=te câini, pe câte o crac[ de copac... Am vrut s[ le facem groap[, cum se cuvine cre=tinilor, dar nu i-au coborât din =treang... Zice c[-i porun238
ca s[ atârne acolo trei zile =i trei nop\i, s[-i vaz[ toat[ lumea =i s[ se ]nve\e minte!... Doamne, Doamne, ap[r[-ne! Pân[ ce le-au pus la\ul de gât, s-au jurat bie\ii oameni c[ nu-s vinova\i... Parc[ a vrut cineva s[-i asculte?... Ordin =i iar ordin!... +i uite-a=a, a doua zi de Pa=ti! Doamne, mare e=ti =i mare-i mila ta, Doamne!... +i mai sunt patru ]nchi=i!... Porni numaidecât ]napoi, spre F[get, f[r[ s[ ia ceva ]n gur[, cu ochii ar=i de lacrimi, gârbovit de spate ca =i cum ]ntr-o zi ar fi tr[it zece ani. Peste vreo dou[ ceasuri, tocmai pe când Apostol era mai ocupat, n[v[li ]n cancelarie c[pitanul Klapka strigând: — Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... De mult?... A, fericitule!... Dar barem e=ti s[n[tos acuma? }mbr[\i=[ zgomotos pe Apostol, cople=indu-l cu ]ntreb[ri. Era pu\in sl[bit la fa\[, numai b[rbu\a de mili\ian p[rea mai blond[, mai rar[ =i mai ne]ngrijit[. Dup[ câteva minute, Bologa ]l pofti dincolo, s[ vorbeasc[ mai ]n tihn[. Acolo g[sir[ pe Ilona, care nu mai l[sa pe Petre nici s[ intre ]n odaie, geloas[ =i dornic[ s[-=i serveasc[ ea singur[ logodnicul =i s[-l ]ngrijeasc[. Klapka, v[zând-o, nici una, nici dou[, o lu[ =treng[re=te de gu=[, alegându-se cu o palm[ zdrav[n[ peste mân[. — Aa? Aprig[ feti\[! murmur[ c[pitanul uimit. Ce-i drept, love=te \ap[n!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-\i pas[ de noi! — E logodnica mea, zise Apostol zâmbind. — Cum? Logodnica...ta? ]ntreb[ Klapka complet z[p[cit. Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iart[-m[, poate c[ sunt b[d[ran, totu=i... nu pricep! Nu pricep nimic! — Ei, dac[ ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea via\a? r[spunse Bologa vesel. Mai bine 239
=ezi colea, odihne=te-te pu\in =i s[ ciocnim ou[ ro=ii, c[ e a doua zi de Pa=ti. +i, ]n vreme ce Klapka se a=ez[ la mas[, aiurit, Apostol ie=i ]n tind[ =i se re]ntoarse apoi ]mpreun[ cu Ilona, care aducea o farfurie cu ou[ ro=ii =i alta cu pasc[ =i cozonac. C[pitanul se scul[ ]n picioare =i, foarte galant =i ]ncurcat, zise c[tre Ilona: — Adineaori am fost r[u-crescut... dar n-am =tiut c[... am crezut c[... s[ m[ ier\i... De=i nu =tia boab[ nem\easc[, Ilona ]n\elese cam ce vrea Klapka, se uit[ la el lung =i apoi pufni ]ntr-un râs atât de vesel, c[ amândoi b[rba\ii râser[ ]mpreun[ cu ea. — Feti\a... adic[ logodnica ta, e mare =treng[ri\[! zise Klapka dup[ ce Ilona fugi afar[, s[ râd[ ]n voie. Oricum, ad[ug[ pe urm[ serios, logodna asta e un mister, pentru mine, fire=te... — +i pentru mine! =opti Apostol cu o fâlfâire de entuziasm. Dar nu numai logodna, ci toat[ via\a, ]ncepând cu sufletul meu =i sfâr=ind cu infinitul ]nstelat! C[pitanul ]i arunc[ o privire mirat[ =i relu[ nehot[rât: — Bine... a=a se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe care to\i le sim\im =i nimeni nu le ]n\elege aievea... Logodna ]ns[ e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep ]n logodna aceasta sunt motivele care te-au ]ndemnat s[-\i legi viitorul cu o feti\[, nostim[, negre=it, dar necivilizat[... }n sfâr=it, un om ca tine ce poate g[si ]ntr-o \[r[ncu\[, =i ]nc[ unguroaic[? Uite, asta nu pricep, dragul meu! — Sufletul e acela=i la \[ranc[ =i la contes[, r[spunse Bologa cu mai mult[ ]nsufle\ire. Cel pu\in ]n privin\a cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civiliza\ia. +i e=ti sigur c[ schimbarea s-a f[cut ]ntru fericirea omului?... Nu, nu, eu 240
cred c[ civiliza\ia a falsificat pe om =i l-a ]nr[it; omul primitiv e bun =i drept =i credincios, de aceea e mult mai fericit ca omul civilizat!... Imensei majorit[\i a omenirii civiliza\ia nu i-a d[ruit pân[ azi decât r[zboiul, care pune fa\[ ]n fa\[ milioane de oameni =i care ucide mii =i mii de suflete ]ntr-o secund[! Binefacerile civiliza\iei se r[sfrâng numai asupra câtorva privilegia\i suferind de plictiseal[ =i de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civiliza\ia e o pacoste, dac[ nu chiar un rafinat sistem de robire! — Oare f[r[ binefacerile civiliza\iei ai mai putea tu ]nsu\i s[ te ridici ]mpotriva lor? ]ntreb[ Klapka cu un surâs. — Atunci n-a= fi sim\it nevoia s[ le dispre\uiesc =i a= fi fost desigur mai fericit! strig[ Apostol ]ndârjit. Civiliza\ia dtale stârne=te ]n bietul suflet omenesc numai ]ntreb[ri, dar nu e ]n stare s[-\i ofere nici un r[spuns! Fiece “cucerire” a civiliza\iei a d[râmat câte-o buc[\ic[ din fericirea omului, pân[ ce nu i-a l[sat ]n suflet decât un morman de ruine... }n locul credin\ei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea s[l vâre ]ntr-o formul[ ingenioas[, iar pe urm[ s[-=i frece mâinile =i s[ zic[: “Poftim, am cucerit =i pe Dumnezeu!”... }ns[=i muzica divin[, care e via\a, a tot despicat-o =i a explicat-o, ]ncât azi s[rmanul om “civilizat” nu mai =tie ]ncotro s-o apuce, dezgustat =i de sine ]nsu=i... Mi-e scârb[ de civiliza\ie, c[pitane! Zece mii de ani de civiliza\ie nu pre\uiesc cât o singur[ clip[ de adev[rat[ ]mp[care sufleteasc[! Klapka ]l asculta din ce ]n ce mai nedumerit, ]=i smulgea b[rbu\a, ner[bd[tor, gândindu-se mereu s[-l ]ntrerup[ =i s[i spuie c[ pentru altceva a venit el aici... — Drag[ Bologa, eu... ]ncerc[ Klapka s[ zic[. Dar Apostol, gr[bit, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu-=i piarz[ =irul sau parc[ ceea ce spunea ]l ap[sa pe suflet =i vroi s[ 241
scape mai repede de ap[sare, continu[: — Numai un moment, c[pitane... S[ ]nmormântez civiliza\ia ]n inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit via\a =i ma chinuit dou[zeci de ani, ne]ncetat... Ea m-a ]ndemnat s[mi c[l[uzesc via\a dup[ concep\ii =i formule =i principii. De câte ori via\a tr[gea cu buretele peste construc\iile mele neroade, ]mi f[ceam altele mai n[zdr[vane =i m[ mândream c[ eu...— Eu, cu e mare — am izbutit s[-mi croiesc, soarta, s[ m[ pun de-a curmezi=ul vie\ii =i al lui Dumnezeu!... A trebuit s[ m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii pân[ s[ m[ smulg din ghearele r[t[cirilor, pân[ s[ m[ reg[sesc pe mine ]nsumi, sufletul meu ]nsetat de Dumnezeu =i de fericire! — Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmur[ c[pitanul. — A=a-i? zise Bologa st[ruitor, ca =i cum aprobarea l-ar fi ]nt[rit. A=a-i?... A=a-i... Un sprijin, c[pitane!... Credin\[, mult[, nesfâr=it[, oarb[... Credin\a-i Dumnezeu, c[pitane! Atunci ]ns[, parc[ exuberan\a l-ar fi ru=inat, se uit[ la Klapka o clip[ =i urm[ cu alt glas, foarte schimbat: — Vorbesc, vorbesc =i... Nu te sup[ra! Mi-e plin[ inima... Te rog! ad[ug[ zâmbind =i ar[tând farfuriile de pe mas[. Sunt f[cute de logodnica mea... O cheam[ Ilona... +ezi! De ce stai ]n picioare? Se a=ezar[ amândoi. Klapka ]mbuc[ din pasc[ =i vorbi mestecând: — }mi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front... +tii, când cu ofi\erul român... Cât erai de zbuciumat... Am crezut c[ te-ai sup[rat pe mine fiindc[ nu m-am entuziasmat de planurile tale de fug[... \ii minte? Ai plecat furios... — Da... furios, zise Apostol dând din cap. — Ai avut noroc cu boala, relu[ c[pitanul ]nghi\ind un 242
g[lbenu= tare. Nu =tiu de ce am avut =i mai am ]nc[ presim\irea c[ te-ar prinde dac[ ai ]ncerca s[ treci dincolo... Nu =tiu... De aceea ]\i port mereu de grij[. Poate c[-i o supersti\ie... Oricum, te-ai n[scut ]ntr-o zodie cu noroc, Bologa!... Mai ]ntâi pentru c[ ai sc[pat de front... Aici parc[ nici n-ai fi ]n r[zboi... — Adev[rat, parc[ nici n-ar exista r[zboiul! f[cu Bologa cu un surâs mul\umit. Sunt ca un func\ionar b[trân, ori ca un cal de tramvai. Toat[ ziua cu acelea=i registre =i foi de muni\ii... notez, controlez, adun... O ma=in[ de cancelarie... Adev[rat! Nu m[ mai gândesc la r[zboi =i chiar la nimic... }n realitate, fericirea ]ngusteaz[ cumplit orizontul omului, nu crezi? — Poate... }n orice caz pe front n-ai r[gaz s[ ui\i unde te afli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, ]n care ap[ruse o ]ngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere =i preg[tiri =i ordine peste ordine ]ncât te trec sudori reci... Ce-o fi, Dumnezeu =tie, vom ataca noi, sau a=tept[m atacul lor?... Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... To\i sunt mu\i =i gravi =i ridic[ din umeri: s[-i ia dracul pe to\i!... +i pretutindeni o vigilen\[ extraordinar[, mai ales c[ ]n ultimele zile au ]nceput oamenii s[ dezerteze la du=man pe capete, cu deosebire românii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi =ters-o vreo cinci infanteri=ti, a=a c[-\i ]nchipui ce-i pe la noi! Klapka se uit[ la Apostol cercet[tor, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ ce impresie i-au f[cut =tirile acestea. Apostol ]ns[ asculta lini=tit, =i ]n ochii lui pâlpâia blând numai mil[ =i triste\e. C[pitanul continu[ cu mai mult[ inim[: — +i aici cu civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am v[zut trecând spre F[get... Sunt trei spânzura\i, la marginea =os243
elei, ]ntr-o p[durice... Mi-am adus aminte de p[durea spânzura\ilor... Pân[ =i calul meu s-a speriat =i a pornit ]ntrun galop nebun... Acuma, la ]ntoarcere, nici n-am mai venit pe =osea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca s[ nu mai v[d groz[via ceea... +i Curtea Mar\ial[ de-abia =i-a ]nceput activitatea! Tocmai când s[ plec ]ncoace, am auzit c-ar mai fi condamnat pe patru \[rani... Un ceas a durat judecata =i ]ntr-un ceas patru spânzura\i! C[pitanul t[cu iar, a=teptând parc[ ceva. Ochii lui Bologa, ]neca\i ]n lacrimi, ]l priveau lung, fix, adânc. — Dar tot la cartier, zise Klapka dup[ o pauz[, cu fa\a ]nseninat[ pu\in, am aflat c[ vor s[ retrag[ pe to\i solda\ii români din front =i s[-i trimit[ aiurea... Nu =tiu dac[ =i pe ofi\eri... Dac[ ar fi adev[rat, ai putea r[sufla =i tu lini=tit!... De aceea trebuie s[ te astâmperi acuma, Bologa, ad[ug[ deodat[ cu c[ldur[. S[ fii mul\umit c[ e=ti aici =i s[ a=tep\i norocul!... |i-am mai spus eu odinioar[ c[ norocul e salvatorul nostru... — Da... norocul =i Dumnezeu, ]ngân[ Apostol tulburat, ]nchizând pleoapele, ]ncât dou[ =iroaie sub\iri de lacrimi i se rostogolir[ pe obrajii palizi =i alunecar[ pe piept, ]nsemnând dou[ pete s[rate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu ]mi poart[ de grij[ =i m[ c[l[uze=te... Cum va orândui Dumnezeu, a=a voi face, c[ci toate speran\ele mele ]n Dumnezeu s-au adunat... numai Dumnezeu... Klapka se ridic[ vesel, cu o explozie de bucurie, =i-l ]mbr[\is[ strigând: — Ei, atunci pot s[-\i m[rturisesc c[ numai pentru aceasta m-am ab[tut pe aici, Bologa!... Te =tiam nebun =i muream de fric[ s[ nu cazi ]n capcan[!... Dac[ ai =ti ce bucurie mi-ai 244
f[cut, m-ai s[ruta!... Slav[ Domnului, de-aci ]ncolo n-am s[ mai tremur de câte ori v[d vreun arestat pe front... Apostol Bologa ]l s[rut[, mi=cat, pe obraji... }n aceea=i sear[ sosi ordinul ca Petre s[ se prezinte ]n dou[zeci =i patru de ore la regiment; ]n locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispozi\ia locotenentului Bologa. Când afl[ Petre, rug[ pe Apostol s[ nu-l lase, =i toat[ noaptea o petrecu citind Visul Maicii Domnului =i zicând rug[ciuni. A doua zi ]ns[ trebui s[ plece... Fiindc[ Apostol r[mase mâhnit, Ilona ]l asigur[ c[ nu mai are nevoie de ordonan\[ de vreme ce ea e lâng[ el, gata s[-l urmeze oriunde, chiar pe front. Groparul veni dup[-amiaz[, zdrobit, =i ]n loc s[ mai povesteasc[ ce-a v[zut, morm[i plângând: — Acum sunt =apte... =apte... =apte... 8 Apostol Bologa ]=i zicea =i sim\ea c[ acuma cea mai mare nenorocire pentru el ar fi desp[r\irea de Ilona. I se p[rea c[ via\a lui ]ncepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se lumineaz[, ca o od[i\[ plin[ de soare =i de bucurie. O fericire simpl[, tumultuoas[ =i copil[reasc[ ]i s[l[=luia ]n suflet... St[tea ]n cancelarie, lucra cu râvn[ de slujba= con=tiincios, =i vremea ]i trecea repede, pentru c[ la sfâr=it ]l a=tepta Ilona. Iubindu-se, f[ceau numai planuri de viitor. Apostol ]i zugr[vea cum are s-o ]nve\e carte, cum va ]mbr[ca-o mai frumos ca orice doamn[, =i cum va fi ea cea mai frumoas[ femeie din lume... Ilona, fire=te, asculta fermecat[, se ]nvoia la toate, dar ]i cerea mereu s[-i jure c[ o iube=te =i c[ niciodat[ n-are s[ se uite, nici cu coada ochiului, la alt[ femeie... Joi dup[-amiaz[, exact la ora patru, Apostol ]=i ]ntre245
rupse lucrul la birou =i trecu la Ilona, s[-i spuie c-a hot[rât s[ fac[ nunta la Parva, cu alai mare =i cu l[utari, iar de cununat s[-i cunune preotul Boteanu... Nu apuc[ s[ sfâr=easc[. Pe uli\a hopuroas[ se auzi duduitul unui automobil ce se apropia ]n goan[. Bologa, mirat, se duse la fereastr[ =i v[zu c[ ma=ina opre=te brusc ]n fa\a casei. Se ]ntoarse spre Ilona ]ntreb[tor. }n ochii ei, peste r[m[=i\ele bucuriei, lucea o spaim[. — Du-te repede, c[ te caut[ pe d-ta! =opti ea, ag[\ândui-se de bra\. Apostol ie=i, nedumerit, ]n u=a tinzii. Pe poart[ tocmai intra un plutonier ]nalt, de=irat, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, f[r[ must[\i =i cu ni=te favorite sure. Lui Apostol i se p[ru cunoscut, dar nu-=i amintea de unde. — Ordin urgent de la excelen\a-sa! raport[ plutonierul, salutând respectuos, cu glas moale =i totu=i aproape obraznic =i poruncitor. }ntinse un plic. Bologa se uit[ ]ntâi la plic, apoi la plutonier =i, gândindu-se unde a mai v[zut pe plutonierul acesta cu fa\a cenu=ie, zise: — A=tep\i r[spuns? — Da, domnule locotenent, r[spuns foarte urgent! zise plutonierul mai poruncitor parc[ =i salutând din nou. Desf[când plicul, Apostol nu se putu st[pâni s[ nu ]ntrebe, nervos: — Te-am mai v[zut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde serve=ti, la ce birou? — La pretura diviziei, r[spunse plutonierul cu un zâmbet urât. — Da? morm[i locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur c[ l-a v[zut aiurea, undeva, =i nec[jit c[ nu-i vine deloc ]n 246
minte unde anume. }=i arunc[ ochii ]n foaia de serviciu, isc[lit[ de un aghiotant. Era invitat s[ se ]nf[\i=eze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine. — Bine, zise Bologa lini=tit. Voi veni mâine diminea\[, c[ci acuma tot e târziu =i pân[ s[ ajung eu acolo, excelen\a... — Ave\i ma=ina la dispozi\ie, domnule locotenent, ]l ]ntrerupse plutonierul, st[ruitor. Chiar am ordin s[ v[... — A, da... a=a-i... Atunci, bine... Atunci a=teapt[ pu\in, f[cu Apostol, plictisit numai pentru c[ trebuia s[ se despart[ de Ilona. Intr[ ]n cancelarie, spuse c[ pleac[ la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona ]l a=tepta tremurând, plâns[, cu o b[nuial[ rea ]n inim[. — De ce te cheam[? =opti ea atât de ]ncet, parc[ odaia ar fi fost plin[ de vr[jma=i la pând[. — Ei, cine =tie ce fleacuri, morm[i Apostol cu glas indiferent, g[tindu-se de drum. Apoi, dup[ ce ]=i puse casca, merse lâng[ ea, tulburat =i el acuma, sim\ind ]n suflet o prevestire grea. Vru s[-=i ascund[ ]ns[ nelini=tea =i bolborosi: — Ilona... la revedere!... N-ai nici o grij[... Spune-i =i tat[lui t[u... Adic[... da... el e chiar ]n F[get, da... Am s[-i spun eu... Fii lini=tit[, micu\o... lini=tit[!... — Ia seama pe acolo! murmur[ Ilona cu obrajii l[crima\i, rug[toare =i ]nfrico=at[. Dumnezeu s[-\i ajute! — Amin! murmur[ Apostol, ]nchinându-se. Pe urm[ o strânse ]n bra\e =i o s[rut[, =optindu-i ]n ureche, ca o m[rturisire de dragoste: — Lini=tit[... N-ai grij[... Mireasa mea... Plutonierul st[tea ]n mijlocul ogr[zii, rezemat ]ntr-un 247
picior, cu mâna ]n =old, cu ochii ]nchi=i, parc[ i-ar fi fost team[ de lumina soarelui. Z[rindu-l a=a, Apostol Bologa ]=i reaminti brusc c[ l-a v[zut ]n Zirin, la execu\ia lui Svoboda, instruind ]n spatele spânzur[torii pe caporalul scund =i negricios care avea s[ fie c[l[u. Apostol se scutur[ ca de un gândac gre\os =i se urc[ ]n automobil far[ s[ se mai uite la el. Nimai când porni ma=ina, ]ntoarse capul. Ilona era ]n poart[; gura zâmbea, ochii plângeau... Pe =oseaua neted[, automobilul zbura. Bologa privea drept ]nainte, v[zând ]n acela=i timp spatele =oferului =i al plutonierului, botul ma=inii =i panglica sur[, =erpuit[, ce venea =i se pierdea sub ro\ile vertiginoase. Gândurile lui ]ns[ alergau când ]nainte, când ]napoi, f[r[ astâmp[r, ca un cârd de p[s[ri r[t[cite. Oare de ce ]l cheam[ generalul? Poate c[ reclama\ia lui P[l[gie=u... dar tocmai acuma?... +i Ilona, cum a r[mas ]n poart[... parc[ =i-ar fi luat r[mas bun pentru totdeauna... De ce =i-a luat r[mas bun? +oseaua p[trundea ]ntr-o p[dure de brazi. }nainte de a ie=i din p[dure, Apostol auzi un glas care-i risipi gândurile. }n aceea=i clip[ v[zu fa\a cenu=ie a plutonierului, ]ntoars[ spre el, ]mp[r\it[ ]n dou[ de un rânjet. — Numaidecât ajungem, domnule locotenent, la locul unde sunt spânzura\i spionii, zicea plutonierul =i, parc[ n-ar fi mi=cat deloc f[lcile, rânjetul ciudat ]i r[mânea neclintit. Merit[ s[ vede\i cum atârn[ =i acum ca ni=te... Automobilul, trecând peste o groap[, curm[ vorbele plutonierului. Bologa, uitându-se mereu ]n fa\a lui, t[cu =i ]ntinse doar gâtul, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ mai bine. — Mai este o cotitur[, urm[ plutonierul, cu mândrie ]n glas. — Dou[, dou[! strig[ =oferul, f[r[ a ]ntoarce capul. 248
— A=a-i... da... dou[, exact! zise iar plutonierul, ru=inat, dar cu ochii tot spre locotenent, a=teptând, poate, un r[spuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. }=i smulse privirea din fa\a lui =i o ridic[ mai sus, ]nainte. Sufletul ]ntreg i se ghemui ]ntr-o a=teptare chinuitoare. Dar când sosir[ la cotitura a doua, ]i fulger[ deodat[ prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantel[ ]n jurul unui nasture, p[durea spânzura\ilor... +i numaidecât a=teptarea se schimb[ ]ntr-o groaz[ cu mii de ghimpi, care-i ]n\epau inima din ce ]n ce mai dureros. Cotitura r[mase ]n urm[. +oseaua cobora ]ntr-o groap[ larg[, cu fundul de livezi =i ogoare. }n mijlocul gropii, ca un smoc de p[r pe o chelie de peruc[ cu marginile r[sfrânte, ]nnegrea o brani=te. Ma=ina parc[ nici nu mai atingea p[mântul... Plutonierul se uit[ iar ]napoi, repede, crezând c[ locotenentul va porunci s[ mic=oreze iu\eala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sur[, copacii brani=tii... }n câteva clipe automobilul ]nghi\i cele patru sute de metri cât \inea p[duricea, =i totu=i lui Bologa i se p[ru c-a mers o ve=nicie, atât de bine a v[zut tot. Pe dreapta erau patru, fiecare pe câte un copac, to\i cu capetele goale, leg[nându-se foarte u=or, parc[ numai de vântul stârnit de goana ma=inii. Cei doi de la margini ]ntorceau spatele =i aveau opinci ]n picioare. Unul din mijloc cu ni=te bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele ]n =an\ul =oselei =i, din fa\a umflat[, violet[, scotea limba vân[t[ spre trec[tori. }n stânga atârnau trei, uitându-se pe =oseaua dreapt[, nep[s[tori =i neclinti\i, dar cu cre=tetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau ]ntr-un arin b[trân, mai sus ca ceilal\i, iar mai ]ncolo, pe o crac[ sub\ire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate 249
la spate, scurt =i slab, ca un copil, cu fa\a toat[ cafenie, ca =i când ar fi fost muruit cu lut gras. Din acela=i copac =i la aceea=i ]n[l\ime se mai ]ntindea o creang[ groas[, liber[... Apostol Bologa ]i v[zuse pe to\i a=a de l[murit, c[ ar fi putut spune despre fiecare câ\i nasturi avea pe hainele murdare =i zdren\uite... +i totu=i ]n ochii lui, cei =apte se multiplicau ne]ncetat, iar brani=tea se transforma treptat ]ntr-o p[dure f[r[ margini, spintecat[ de un drum f[r[ sfâr=it... +i ]n fiece copac al p[durii nem[rginite, de-a lungul =oselei nesfâr=ite, i se p[rea c[ atârn[ al\i oameni, mereu al\ii, to\i cu ochii dup[ el, cerându-i socoteal[... Automobilul gonea acuma al[turi de linia ferat[ pe =oseaua dreapt[ =i neted[ ca o rigl[. Brani=tea nici nu se mai vedea. }nainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericii din F[get =i, ceva mai aproape, ro=ea coperi=ul g[rii, care era chiar ]n marginea satului. Apostol se uita drept ]nainte, dar ]n ochii lui jucau spânzura\ii, numai spânzura\ii, din ce ]n ce mai mul\i =i mai mustr[tori... Apoi deodat[, ]n mijlocul lor ap[ru iar fa\a plutonierului, cu zâmbetul sup[r[tor, ce-i descoperea din\ii g[lbui, cu o gaur[ neagr[ ]n gingia de jos, =i iar auzi glasul enervat, care ]ncerca s[ fie lingu=itor: — Cele dou[ santinele pe care le-a\i v[zut stau numai ziua, ca s[ nu-i ciuguleasc[ corbii, pentru c[ pe aici sunt mul\i corbi, foarte mul\i... Noaptea le retragem, fire=te... noaptea nu umbl[ corbii. }ntâi fusese ordonat s[ atârne numai trei zile, dar pe urm[ excelen\a, având ]n vedere ]nmul\irea cazurilor criminale, a hot[rât s[ r[mâie acolo spânzura\ii, pân[ la noi ordine... Bologa nu z[rise santinelele =i de-abia acuma b[gase de seam[ c[ plutonierul e =tirb. Glasul i se p[rea cu totul str[in =i parc[ ie=ea dintr-un beci umed. }n\elegea fiece vorb[ =i se 250
mira cum poate vorbi plutonierul atât de lini=tit, ca din carte. Apoi sim\i o nevoie crâncen[ s[ zic[ =i el ceva =i bâlbâi r[gu=it: — }ngrozitor! Plutonierul nu auzi bine =i c[sc[ ochii cenu=ii spre Apostol care, furios, \ip[ a=a de ascu\it, c[ =i =oferul se uit[ o clip[ ]napoi: — }ngrozitor! — }ngrozitor... am ]n\eles! f[cu plutonierul speriat, f[r[ zâmbet, ]ntorcând repede capul. }ndat[ ce r[mase singur, ]n fa\a lui Apostol ]ncepu iar[ s[ r[sar[ p[durea spânzura\ilor... Dar acuma p[rea c[ to\i sunt la fel =i ]n privirea tuturor str[luce=te aceea=i ]nsufle\ire stranie, ademenitoare, ca =i focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremur[. “Acela=i om, spânzurat de nenum[rate ori, ca o protestare nesfâr=it[...” +i deodat[ ]=i zise: “E Svoboda... privirea lui...” }n aceea=i clip[ ]=i aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cât a fost de trufa= c[ a avut onoarea s[ fac[ parte din Curtea Mar\ial[, cum s-a amestecat, din exces de zel, =i cum a dat o mân[ de ajutor la preg[tirea execu\iei, cum a apucat =treangul ]ncercându-l dac[ e destul de rezistent... }n amândou[ palmele sim\ea atingerea aspr[ a funiei. Amintirea aceasta i se pref[cu ]n suflet ]ntr-un sim\[mânt de ru=ine =i p[rere de r[u, atât de cumplit, de mustr[tor, parc[ ar fi stat ]n fa\a lui Dumnezeu ]n ziua judec[\ii de apoi. Sim\[mântul straniu ]l st[pâni numai o secund[, =i totu=i parc[ ]i deschise larg por\ile adâncimilor nep[trunse, unde clocotesc explica\iile tuturor tainelor vie\ii. Apoi vedenia spânzura\ilor pieri brusc, =i ]n inima lui Apostol cobor] o lini=te mare. Privirile lui ]mbr[\i=au mun\ii, 251
=i v[ile, =i cerul... Prin r[p[iala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag =i clinchetul sec al acelor de brazi din dep[rtare. Verdele mohorât al p[durilor se ]ngâna ]ntr-o armonie cald[ cu albastrul alburiu al v[zduhului... 9 Automobilul opri scurt ]n fa\a unei ogr[zi largi, cu poarta deschis[. Bologa s[ri jos, a=tept[ dou[ clipe pe plutonierul care spunea ceva =oferului, =i intrar[ ]mpreun[, ]n vreme ce ma=ina trecea mai departe. Dou[ case mari, b[trâne=ti, m[rgineau ograda. Cea din dreapta, cu gr[dini\[ de flori ]n fa\[, v[ruit[ de curând, avea vreo cinci od[i. }n trei locuia generalul Karg, iar ]n celelalte dou[ din fund, proprietarul, ]nsu=i primarul comunei. Casa din stânga era a unui ]nv[\[tor care a murit, anul trecut, ]n Italia. |inuse pe sora primarului. V[duva cu cei cinci copii a fost nevoit[ s[ se mute la o rud[, ]n sat, fiindc[ ]n cas[ s-au instalat birourile comandamentului. Mai ]nainte ograda a fost desp[r\it[ cu un gard de uluci, pe care militarii l-au pus pe foc, ]ncât acuma fântâna cu cump[n[ st[tea stingher[ ca o amenin\are... }n fund se vedea un rând de acareturi noi. Mai ]ncolo era gr[dina cu pruni ]nflori\i, mergând pân[ sub coasta de molif\i. }n fa\a =oproanelor, mai mul\i solda\i sp[lau dou[ automobile, al[turi de un ]ntreg parc de motociclete. Prin coridorul =i ]naintea u=ii caselor din stânga se ]mbulzeau solda\i de toate armele, a=teptând ordine =i, ]n a=teptare, se tr[geau =i se ]mpingeau, pufnind de râs =i vorbind ]n =oapte, c[ci generalul nu permitea nici un fel de zgomot 252
care s[-i tulbure ocupa\iile... Lâng[ fântân[, pretorul diviziei st[tea de vorb[ cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipe=, blajin la ]nf[\i=are, ]mbr[cat jum[tate nem\e=te, jum[tate \[r[ne=te. Pretorul, burtos, cu musta\a sur[, ]=i ]nso\ea cuvintele cu gesturi ap[sate, iar omul se uita speriat ]n ochii lui, dând mereu din cap ]n semn de aprobare. Când v[zu pe Bologa, pretorul se ]ntoarse =i-i strig[ u=urat: — Ei, bine c-ai sosit, dragule!... }n sfâr=it... Am sc[pat de o grij[ teribil[... }nchipuie=te-\i, s-a ]mboln[vit locotenentul din Curtea Mar\ial[ =i cât pe-aci s[ nu mai putem func\iona, de=i mâine avem o afacere extrem de grav[... Excelen\a nu mai ]ng[duie s[ retragem ofi\eri din front pentru completarea Cur\ii... }n sfâr=it po\i s[-\i ]nchipui prin ce emo\ii am trecut! Dându-i mâna, Apostol ]ntreb[: — Pentru aceasta m[ cheam[ generalul? — Desigur... Probabil, vrea s[-\i dea personal instruc\ii, =tii obiceiul lui, zise pretorul cu o ]nsufle\ire ce contrasta nepl[cut cu gr[simea lui. Fiindc[ trebuie s[ stârpim prin orice mijloc tr[darea, Bologa!... Ce-i aici e nemaipomenit! Orice mi=care se face, a doua zi du=manul o =tie... Pân[ =i inten\iile noastre cele mai secrete du=manul le cunoa=te... Ei bine, asta nu mai merge! Din moment ]n moment ne a=tept[m la evenimente importante =i iat[-ne ]nconjura\i numai de spioni, parc[ am fi ]n \ar[ inamic[... Eu, fire=te, am con=tiin\a ]mp[cat[! Eu de mult mi-am f[cut datoria =i am raportat excelen\ei c[ aici nu miroase a patriotism. Excelen\a nu m-a ascultat. Avea ]ncredere. Zicea c[ suntem acas[... Acuma poftim, acas[!... Chiar asear[ mi-au adus jandarmii doisprezece bandi\i, aduna\i de prin p[duri, din 253
spatele frontului... Doisprezece! Ce zici?... Frumos num[r!... Tocmai spuneam primarului cât sunt de revoltat... Un furnicar de tr[d[tori... Apostol Bologa ]l ]ntrerupse cu imputare =i plictiseal[: — De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace, c[pitane? Ce ave\i cu mine? Primarul aprob[ din cap, ]nviorat pu\in. Pretorul ]ns[ se sup[r[ =i r[spunse indignat: — Apoi, fire=te, a=a vorbi\i to\i =i v[ codi\i, ca =i când Curtea Mar\ial[ ar fi ceva... de mâna a zecea! Nu v[ da\i seama c[, ]n fond, de noi depinde toat[ vitejia voastr[... R[zboiul nu se câ=tig[ numai cu tunuri =i cu “ura”, domnule! Asta a fost odat[!... Azi mai mult face creierul decât bra\ul!... N-ar fi r[u s[ p[trunde\i =i voi serviciile imense pe care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc r[u!... Numai mentalitatea voastr[ e de vin[ c[ divizia nici n-are o Curte Mar\ial[ permanent[, cum scrie la legea de organizare, =i c[ trebuie s[ adun[m membrii cu arcanul de câte ori se ivesc cazuri de judecat! Lipsa de ofi\eri nu poate fi o scuz[ serioas[... S[ munceasc[ fiecare cum muncesc eu =i atunci nu va mai fi lips[ de ofi\eri tocmai pentru o institu\ie atât de necesar[, atât de indispensabil[, cum e Curtea Mar\ial[ la o divizie. Adic[ eu cum sunt =i pretor, =i magistrat-instructor, =i procurorul cur\ii, ]ntr-o singur[ persoan[? Fire=te c[ muncesc de-mi crap[ ochii... S[ fac[ =i al\ii ca mine!... C[ci, s[ sti\i, b[ie\i, nu exist[ victorie f[r[ Curte Mar\ial[! Pretorul era c[pitan activ =i, ca s[ scape de front, se convinsese c[ serviciul lui va hot[r] soarta r[zboiului. Se temea cumplit de moarte =i bubuitul tunurilor ]l ]ngrozea, ]ncât ]=i astupa urechile. Ve=nic i se p[rea c[ e prea aproape de front re=edin\a cartierului =i ]=i dibuia beciuri speciale 254
unde s[ se ascund[ de aeroplanele vr[jma=e. Se credea totu=i erou =i avea un dispre\ aproape curajos fa\[ de barbarii din tran=ee. Acuma, v[zând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fa\a cenu=ie =i deoarece Bologa examina casele =i acareturile indiferent, parc[ nici n-ar fi vrut s[-l mai asculte, pretorul strig[ cu mândrie =i resemnare: — Haidem, plutonier, la munc[!... Noi nu cunoa=tem odihna... Asta-i soarta noastr[!... Mai avem câteva interogatorii =i trebuie s[ ]ncheiem dosarele, c[ci mâine e zi mare... Arunc[ o privire dispre\uitoare lui Bologa =i porni gr[bit, leg[nându-=i burta, spre casa din stânga, urmat de aproape de plutonierul credincios. Apostol oft[ u=urat... Apoi, dup[ un r[stimp, ]ntreb[ pe primarul care nu =tia ce s[ fac[: — Generalul e aici?... D-ta poate c[... — Doarme, r[spunse repede primarul. Totdeauna se odihne=te dup[ prânz câte dou[-trei ceasuri... Dar de-acu trebuie s[ se scoale, c[ s-a cam ]nserat... Pe când Bologa se gândea s[ caute pe aghiotantul generalului, se pomenir[ cu groparul Vidor, care tocmai intrase pe poart[. V[zând pe Apostol, groparul se ]nnour[: — Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit? — Serviciul, murmur[ Apostol. Uite, m-au chemat la Curtea Mar\ial[... — Nu mai spune! se sp[imânt[ groparul. Pe d-ta?... Oare de ce? — Judec[tor, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat. Vidor se ]nchin[ de trei ori. Când afl[ ]ns[ primarul c[ “dumnealui vrea s[ ia pe Ilona”, se ]nsenin[ =i vorbi mai cu inim[: — Apoi, dac[-i a=a, s[ n-ai grij[, domnule locotenent, c[ 255
n-ai s-o duci r[u la noi! De-o fi s[ z[bove=ti mai mult, n-o s[ te l[s[m pe drumuri. Uite, colo, ]n fund... Ar[t[ cu degetul un mic chio=c de bârne, cu o u=[ =i un geam, cu coridor ]n fa\[ =i cu trei trepte de scânduri, lipit de casa din dreapta. — Crezi c[ a= ]nc[pea eu ]n coliba aceea? zise Apostol, cercetând din ochi chio=cul cu luare-aminte. — Cum nu!... La nevoie omul ]ncape =i ]n gur[ de =arpe, urm[ primarul blând. Am f[cut-o, acu-s vreo =apte ani, ]n glum[, fiindc[ m[ tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acuma =i a crescut fat[ mare, s[ aib[ =i ea o cas[ de p[pu=i. Ei, azi a=a, mâine a=a, feti\a nu m[ sl[bea... }ntr-o zi, hai, zic, s[-\i fac cas[ de p[pu=i, c[ pe-aici lemne avem destule, =i de poman[. +i uite-a=a, am ridicat-o cu mâna mea... Avea ]nl[untru p[tucean =i m[su\[ =i sc[unel... toate ca pentru p[pu=i... Dar =i omul mare se putea ad[posti bini=or. Acuma e goal[. Dumnealor o p[streaz[, cum s-ar zice, ca temni\[ pentru ofi\eri, =i de aceea st[ mereu pustie. Numai vreo s[pt[mân[ a stat, ast[-toamn[, când erau aici bosniacii, un stegar tân[r de tot, cine =tie pentru ce vin[. De atunci n-a mai c[lcat nimeni... Apostol nu-=i mai putu lua ochii de la chio=c. Primarul t[cu z[p[cit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pe altul, ca =i cum ar fi vrut s[ ]ntrebe ceva =i n-ar fi g[sit cum s[ ]nceap[. — Dar ceilal\i unde-s? ]ntreb[ apoi brusc locotenentul. — Dincolo, =opti primarul, ]n\elegând. Sunt doisprezece... O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, s[racii, =i nici unul n-are s[ scape dup[ cât e de ]nfocat c[pitanul... Bologa urm[ri privirea primarului =i, ]n fa\a unui hambar de piatr[, v[zu o santinel[ cu baioneta la arm[. 256
— Acolo? morm[i el, mai stins. Primarul d[du din cap. Pe urm[, cu glas care parc[ voia s[ =tearg[ un gând, zise: — Poate c[ s-o fi sculat domnul general... Apostol porni ma=inal dup[ primarul satului. Groparul se \inea de ei, mereu ]ncurcat. }n u=a a doua se ivise prim[reasa, cu cocul c[runt ]n cre=tetul capului. Fiindc[ nu auzea bine, primarul ca s[ nu strige, ]i vorbi mi=când tare din buze =i ar[tând pe Bologa: — Dumnealui e ofi\erul care vrea s[ ia pe Ilona... Femeia zâmbi larg, ]ncântat[, spre Apostol. B[rbatul ]i puse mâna pe bra\ =i continu[: — Acu a venit aci... pentru cei de colo! Zâmbetul prim[resei se schimb[ ]ndat[ ]ntr-o strâmb[tur[ de spaim[, ]n vreme ce primarul ]i f[cu semn c[ Bologa trebuie s[ vorbeasc[ cu generalul. — E o fiin\[ foarte miloas[ nevast[-mea, explic[ primarul, ca s[ nu creaz[ locotenentul cine =tie ce despre spaima femeii. Mai ales de când a v[zut pe bie\ii oameni cum pleac[ la spânzur[toare, cu alai, s-a ]mboln[vit de groaz[. Noi b[rba\ii suntem mai tari la suflet =i r[bd[m multe, dar femeile... De altfel, chiar domnul general o respect[ foarte mult, ad[ug[ pu\in mai mândru. Ea ]i g[te=te, ea ]l ]ngrije=te. Atunci groparul, moroc[nos, ca =i cum l-ar fi oprit cineva s[ vorbeasc[, retez[ scurt avântul primarului zicând: — Ia mai stai, cumnate, oleac[... Vorba e, cum r[mâne Ilona singur[? — Asta-i acuma, f[cu cellalt, pu\in sup[rat c[ l-a ]ntrerupt. Las-o s[n[toas[, c[ n-are s-o m[nânce nimeni... }ntâi s[ vedem ce s-alege cu dumnealui... Pe urm[, dac[ o fi nevoie, o aducem =i pe ea aici =i ispr[vim! Ei, e=ti mul\umit? 257
Groparul nu mai zise nimica, ci intr[ ]n cas[ dup[ prim[reasa care se retrase pe ne=im\ite. Primarul ]nso\i pe Apostol pân[ la u=a generalului: — Uite-aici! Apostol Bologa deschise. Aghiotantul ]l ]ntâmpin[ ner[bd[tor: — Ai venit de mult?... Trebuia s[-mi spui... Excelen\a a ]ntrebat de trei ori de tine... Disp[ru, mititel, pe u=[ =i, peste trei secunde, ]l introduse ]n biroul generalului, cu perdelele l[sate =i lampa, ]n tavan, aprins[. Generalul Karg se plimba mul\umit, cu mâinile la spate, cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, slobozind rotocoale albastre. Avea fa\a cam buh[it[, ca dup[ un somn lung, cu visuri pl[cute. Aghiotantul se strecur[ la masa de scris =i ]ncepu s[ claseze ni=te hârtii. Generalul mai m[sur[ de dou[ ori odaia, parc[ =i-ar fi preg[tit un discurs, apoi, cu dou[ degete, scoase \igara din gur[ =i se opri ]naintea lui Apostol. }l privi câteva clipe, ]ncrunt[ din sprâncene =i vorbi declamator, dar f[r[ asprime, ]ntocmai ca odinioar[, ]n tren: — Te-am numit la Curtea Mar\ial[ ]n locul celui bolnav... bine]n\eles provizoriu, fiindc[ nu-mi place s[ descompletez serviciile frontului pentru... din principiu... Azi ]ns[ Curtea Mar\ial[ a devenit tot atât de important[ ca =i biroul de informa\ii, de pild[. Poate chiar mai important[, c[ci pân[ ce nu vom distruge nesiguran\a ]n spate, lupt[torii nu vor avea nici o siguran\[ ]n fa\[!... Nu doresc s[-\i dau instruc\ii =i nici s[ te ]ndemn s[-\i ]ndepline=ti cu sfin\enie obliga\iile reglementare ]n noua ]ns[rcinare. Te-am chemat la raport numai s[-\i atrag aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii covâr=itoare ce o are ]n clipele acestea justi\ia militar[ ]n leg[tur[ cu 258
mersul r[zboiului!... Da... Din nenorocire, =i spre ru=inea noastr[, s-au ivit aici, ]n ultimul timp, numeroase cazuri triste printre civilii care ne ]nconjoar[... Cazurile acestea sunt mult mai periculoase decât du=manul cu care ne lupt[m cavalere=te, fa\[ ]n fa\[... }mpotriva spionilor =i tr[d[torilor din sânul nostru, vitejii din tran=ee ar fi dezarma\i dac[ nu i-ar ap[ra bra\ul justi\iei militare... De aceea trebuie s[ proced[m f[r[ mil[ fa\[ de criminalii dinl[untru! Asta-i datoria sacr[ a fiec[rui soldat con=tiincios =i disciplinat! Noi condamn[m!... Sper deci s[-\i faci datoria =i aici ca ]n luptele cu inamicul din afar[, Bologa! E=ti inteligent =i corect, am toat[ ]ncrederea ]n d-ta, =i chiar de aceea te-am ]ns[rcinat... Ai avut odat[ o nesocotin\[, dar am tras cu buretele, am uitat-o. De asemenea n-am \inut seama de anume reclama\ii despre atitudinea d-tale nemilit[reasc[ ]n concediu. Eu judec pe soldat dup[ cum se poart[ pe front, iar acolo d-ta... (se uit[ la pieptul lui Bologa). Ar trebui s[ por\i decora\iile! Le-ai dobândit prin sânge =i vitejie... Prin urmare, atâta aveam s[-\i spun ]nainte de-a intra ]n serviciu... N-am obiceiul s[ m[ amestec ]n dezbaterile Cur\ii =i nici s[ c[l[uzesc bra\ul justi\iei... Nu cer decât dreptate sever[ =i f[r[ mil[! Atâta, =i nimic mai mult! Generalul tu=i =i t[cu. Apostol se uita ]n ochii lui cu o str[lucire fix[. — Ai ]n\eles? ]ntreb[ generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu buzele strânse, plec[ fruntea. — Atunci, ]nainte! strig[ generalul =i-i ]ntinse mâna. |igara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta ve=nic chibrituri, se repezi, politicos =i fericit, s[ aprind[ \igara generalului... 259
10 Afar[ coborâse ]ntunericul. Jur ]mprejur, de dup[ dealurile negre, se ]n[l\aser[ nouri lene=i, iar din p[dure o cea\[ l[ptoas[ ]=i ]ntinsese peste F[get pânzele prin care de-abia lic[reau stelele ]n cre=tetul ]nc[ senin al cerului. Ferestrele casei erau galbene, =i g[leata fântânii plutea ]n cea\[ ca pe ap[... Apostol Bologa ]nchise bine u=a. }ntunericul de afar[ i se p[ru atât de amar, c[ se ]nfrico=[. Merse spre poart[, ajunse ]n uli\[ =i porni spre sat. Casele ]l priveau cu ochi galbeni, mira\i. Drumul mijea ca o chemare st[ruitoare. Nici un gând nu-i lumina ]n minte, inima ]ns[ ]i poruncea ]ntruna: “}nainte!... }nainte!...” ca un comandant care nu ]ng[duie nici o =ov[ire. }i lip[iau pa=ii pe uli\[, parc-ar fi fost descul\, iar pintenii zâng[neau regulat, sub\ire =i dulce, ca ni=te clopo\ei de argint ]ntr-o dep[rtare nehot[rât[. }ntâi câteva siluete negre =i dou[ c[ru\e venind de pe front, la pas, cu r[ni\i... }=i iu\ea mersul f[r[ s[-=i dea seama, ca =i cum ar fi vrut s[ ajung[ undeva la or[ fix[. +i era cald =i toat[ c[ldura i se gr[m[dea ]n inim[. Trecu pe lâng[ gara cu coperi=ul ro=u =i ie=i din sat. Unde se ]ncruci=eaz[ =oseaua cu calea ferat[ ]=i aduse aminte c[, la ]ntoarcere, Klapka a ocolit p[durea spânzura\ilor. O lu[ printre =inele care luceau stins ca dou[ s[bii nesfâr=it de lungi. Uneori se uita ]n stânga, dar cea\a ]nghi\ea zarea, =i ]ntunericul ]mpreuna cerul cu p[mântul. Se ]mpiedica de traverse =i gâfâia. Pe aici drumul p[rea mai greu. Când d[du iar ]n =osea, auzi ropotele râului, aproape, 260
ca ni=te =oapte stranii... }nainte de a intra ]n Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parc[ l-ar fi izbit un pumn ]n piept. +i ]n creieri ]i zbârnâi ]ntrebarea: “Adic[ unde m[ duc?... Unde?” Dar ]n aceea=i clip[ sim\i o strângere de inim[ =i murmur[ chinuit: — Am uitat acas[... Doamne, ce-am uitat acas[?... +i, drept r[spuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslu=ea ]n ograd[. Apostol intr[ gr[bit, ca =i cum ar fi ]ntârziat. U=a tinzii era dat[ de perete ca totdeauna de când se ]nc[lzise vremea. P[=i ]n odaia lui, c[ut[ pe mas[, ]n locul obi=nuit chibriturile =i le g[si. Aprinse =i v[zu ]n pat pe Ilona, ]mbr[cat[, cu ochii deschi=i, ca =i când l-ar fi a=teptat, sigur[ c[ are s[ vie. De altfel nici el nu se mir[. Chibritul se stinse, dar Apostol, =i prin ]ntuneric, vedea ochii ei. Apoi Ilona se ridic[ =i Apostol o ]mbr[\i=[ cu disperare, s[rutându-i gura, ochii, p[rul... Apoi deodat[ ]i d[du drumul, sp[imântat, morm[ind: — Am uitat ceva =i nu =tiu... Nu mai merge... nu mai merge... Auzindu-=i glasul, se lini=ti, aprinse lumânarea =i o a=ez[ ]ncet pe mas[. Ilona ]l privea cu ni=te ochi speria\i, sim\ind c[ ]mprejurul lor pânde=te o primejdie crâncen[. — Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitându-se ]ntreb[tor la ea. Atunci ]=i d[du seama c[ minte =i c[ numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea s[ lepede ]ndat[ minciuna =i ]ncepu s[ caute cu ]nfrigurare, r[v[=ind c[r\ile pe lavi\[, la c[p[tâiul patului. Din ]ntâmplare ]i c[zu ]n mâini harta cu pozi\iile frontului, pe care, ]ntr-o sear[, o completase =i o 261
uitase aici. — Uite!... A=a-i c-am g[sit? strig[ triumf[tor c[tre Ilona, ca s[-=i scuze minciuna. O desf[=ur[, ]=i arunc[ privirea peste ]nsemn[rile cu creion ro=u, o ]ndoi frumos =i o puse ]n buzunar. Apoi ridic[ ochii la Ilona =i se cutremur[. }=i zicea: “Trebuie s[-i explic”, =i cerul gurii ]i era uscat iasc[. Sim\ea c[ “trebuie”, mii de gânduri ]i furnicau ]n minte, dar toate se ]ngr[m[deau =i se sp[rgeau, ]ncât nu putea ]nchega nici o “explica\ie”. Sub v[lm[=agul gândurilor ]ns[ un puhoi n[prasnic ]i ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate ]ndoielile =i =ov[irile. — Ilona... ]ngân[ dânsul, ]ngrozit c[ nu are ce s[-i spuie. — Eu cunosc mun\ii mai bine, =opti deodat[ Ilona, ghicindu-i gândurile. +tiu toate cotloanele, toate potecile, toate pâraiele... Am s[-\i fiu c[l[uz[! — Nu, nu! tres[ri Apostol uimit. Tu nu trebuie s[... }i tremura glasul. T[cu. Peste câteva clipe ]ns[ zise iar lini=tit: — Am s[ m[ ]ntorc, Ilona, s[ te iau!... Crezi? — Cred! r[spunse ea privindu-l ]n ochi s[lbatic. Bologa ]=i puse casca =i se uit[ ]mprejur. Odaia parc[ tr[ia =i respira ]ncet amintiri de fericire. Ilona se zvârli ]n bra\ele lui =i-l s[rut[... Apoi Apostol ie=i. }n tind[ se gândi c[ ar fi trebuit s[ se ]mbrace mai gros =i s[-=i ia revolverul. }n mijlocul ogr[zii ]ntoarse capul. Ilona suflase ]n lumânare. La poart[ sim\i pa=ii ei gr[bi\i, descul\i, dar nu se mai opri. }n uli\[ ]i auzi glasul murmurat =i ]n\elese numai un cuvânt: “Dumnezeu...” }=i f[cu cruce cu evlavie, ridicând ochii ]n sus. Cerul era negru ca =i p[mântul. Crucea ]ns[ ]i aprinsese ]n suflet lumina ]ncrederii, iar ]mp[carea ]i ar[ta calea... 11 262
La podul de peste pârâul ce venea dinspre front trebui s[ a=tepte trecerea trenului. Ochiul locomotivei, ]nsângerat, parc[ se n[pustea asupra lui Bologa, care st[tea rezemat de ramp[, lini=tit, ]ntocmai ca odinioar[, acas[, când a=tepta cu maic[-sa, seara, sosirea mixtului de Bistri\a. “Nici nu m-am uitat la ceas, se gândi el, privind vagoanele negre =i ascultând curios cum scâr\âiau ro\ile, parc[ n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie s[ fi trecut de nou[... Ce-mi pas[? Am vreme destul[... Numai Dumnezeu s[-mi ajute s[...” Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea leg[nat prin valurile de pâcl[. Icicolo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumin[, ca ni=te licurici, ]nsemnând case nev[zute. Drumul =erpuia cenu=iu ]n bezn[. }n pârâu, din când ]n când, fulgera câte-o lucire argintie. De=i n-a umblat pe aici decât o singur[ dat[, Apostol avea impresia c[ merge pe o c[rare b[t[torit[ de mii de ori. Nu dibuia deloc. P[=ea prin ]ntuneric ca pe trotuar ziua ]n amiaza mare. Nu era obosit. }n inim[ sim\ea, ca o ]n\ep[tur[, dorin\a de-a ajunge mai degrab[. Dar niciodat[ nu-i ap[ru ]n creieri ]ntrebarea “unde”, ca =i cum nu l-ar fi interesat deloc sau ar fi =tiut prea bine unde trebuie s[ ajung[. Drumul urca mereu... Pe urm[ pârâul r[mase ]n dreapta. Câteva stele albe tremurau, ca o cununi\[ de speran\[, pe un col\ de cer, ]n vârful unui munte ple=uv. “Ce-ar face Klapka s[ m[ vaz[ acuma?” ]=i zise Apostol cu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile. Pe aici nu mai era cea\[ =i totu=i ]ntunericul p[rea mai des. Bologa ]ncerc[ s[ g[seasc[ ad[postul lui Klapka, dar 263
renun\[, f[r[ m[car s[ se opreasc[. }n creieri ]ncepu s[ i se desf[=ure harta cu pozi\iile, s[-=i cerceteze calea... }=i amintea c[ drumul principal merge tocmai pân[ ]n spatele regimentului de cavalerie desc[lecat[, care formeaz[ aripa stâng[ a diviziei. La vreo cinci sute de metri ]ns[ se desprinde alt drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie s[-l urmeze dânsul. Pe când ]=i f[cea astfel socotelile, ]i veni ]n minte, f[r[ s[ vrea, locotenentul Varga =i se gândi, zâmbind: “Varga m[ a=teapt[ mereu...” Merse lini=tit mai departe. Calea cobora printr-o vale seac[, strâmb[. “Nimai de n-a= ]ntâlni vreo patrul[”, ]=i zise Apostol, f[r[ fric[, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urm[, dup[ câ\iva pa=i, ]=i auzi cizmele boc[nind pe c[rarea bolov[noas[, =i pintenii ca un \ârâit de greier. +i iar ]i trecu prin minte c[ undeva trebuie s[ coteasc[ ]n dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se cl[tin[ ]n minte numai o secund[, ca =i cum n-ar fi g[sit de ce s[ se aga\e. Se pomeni zicându-=i fericit: “Mare noroc de n-am ]ntâlnit pe nimeni... Cu adev[rat c[ sunt n[scut ]ntr-o zodie bun[!” }i venea s[ râd[ =i s-o ia la fug[, s[ soseasc[ mai degrab[. Drumul ]ns[ ]ncepuse iar[=i s[ urce, mai greu. Apostol ]=i =terse de dou[ ori, ]n mers, sudoarea de pe obraji. }n sfâr=it, sosi ]ntr-o poian[, unde c[rarea se pierdea. “Mi se pare c[ aici se ]mpart c[ile”, socoti Bologa, dibuind zadarnic s[ reg[seasc[ drumul. Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurat[ marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia s[ ]nceap[ alt[ vale. +i cum intr[ iar ]n p[dure, sim\i ]ntr-adev[r o c[rare umblat[. Se opri, s[ se odihneasc[ un minut =i s[-=i mai 264
=tearg[ n[du=eala pe gât =i pe fa\[. Deodat[ ]=i st[pâni respira\ia =i ascult[. }n spate, ]n poian[, auzi zgomot de pa=i. Se piti lâng[ un trunchi gros. I se p[ru c[ pa=ii se apropie =i deslu=i un glas ]n[bu=it rostind vorbe str[ine. V[zu dou[ umbre mi=când la marginea p[durii... Se dep[rtau... Apostol mai a=tept[ un r[stimp. Inima i se zb[tea n[prasnic. }n creieri ]i ap[ru iar[=i harta cu pozi\iile. Tran=eele infanteri=tilor sunt pe dou[ creste, dar ale românilor sunt mai coborâte... “Atunci poate c[ am trecut... am ie=it din liniile noastre! se gândi, uitând oboseala, umplându-se de o bucurie lin[. Slav[ Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfâr=it... Doamne, nu m[ l[sa!” Se ]nchin[, p[truns de un fior de mul\umire =i recuno=tin\[, iar buzele murmurau frânturi de rug[ciuni f[r[ cuvinte. Plec[ ]nainte pe c[rare, cu inima ostenit[ de bucurie. Peste câ\iva pa=i se ]mpiedic[ ]ntr-un trunchi putred, r[sturnat parc[ dinadins de-a curmezi=. }l ocoli. La zece metri ]ns[ alt copac pr[v[lit ]nchidea drumul. Apoi pu\in ]ncolo se izbi de ni=te sârm[ ghimpat[, ]ntins[ =i ]mpletit[ ]ntre tulpinele brazilor. }ncerc[ s[ se strecoare prin gardul de sârm[. Nu izbuti. Vrând s[ ocoleasc[, o lu[ ]n stânga. F[cu vreo treizeci de pa=i =i g[si loc de trecere. Dincolo de sârm[ porni la dreapta =i ]nainte, s[ se ]ntoarc[ la c[rare. Nu mai d[du de ea. Merse totu=i ]nainte =i nimeri iar ]ntr-un gard de sârm[. “Se vede c[-i un unghi mort =i l-au ]nchis cu mai multe rânduri de obstacole ]mpotriva surprizelor!” ]=i zise Apostol cu r[bdare =i ]ncredere neclintit[. O apuc[ din nou spre stânga, pe coast[, de-a lungul gardului, socotind c[ trebuie s[ fie undeva un loc=or de tre265
cere. Dup[ vreo zece minute de sui=, se gândi c[ prea se dep[rteaz[ de fundul v[ii =i se ]ntoarse ]napoi, s[ mai caute =i ]n cealalt[ parte. Cobor] pân[ ]n vale =i urc[ pe alt[ coast[, mai piezi=[. P[durea p[rea mai deas[ =i mai tân[r[. Din când ]n când crengile joase se ag[\au de hainele lui Apostol ca ni=te mâini care ar vrea s[-l opreasc[. Urcu=ul ]l ostenea. }=i =tergea mereu gâtul cu batista ud[ =i sudorile ]i picurau ne]ncetat din p[r pe gât, fierbin\i, =i se prelingeau pe sub guler, pe spate... }n sfâr=it p[durea se r[ri =i gardul de sârm[ disp[ru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa st[tu acolo s[ r[sufle o clip[ =i s[ se r[coreasc[. La poalele râpei g[si alt[ c[rare. U=urat =i odihnit porni ]n vale =i cobor] poate cinci minute. Apoi c[rarea ocoli o stânc[ =i se ]ngust[ ca un coridor ]ntre peretele râpei =i tulpinile brazilor. De-abia acuma ]ncepea Bologa s[ simt[ aievea oboseala. }l dureau picioarele, =i genunchii parc[-i erau str[ini. Se dezv[\ase de mar=uri =i azi a umblat atât de mult. P[rul ]i era ud =i de sub casca ]nfierbântat[ i se scurgeau pe tâmple =iroaie. Scoase casca din cap fiindc[ ]l strângea de n-o mai putea r[bda. O lu[ de curelu=[, cu mâna stâng[, leg[nând-o ]n ritmul pa=ilor. Deodat[ casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pip[i. Un trunchi de brad, r[=inos, ]ncât ]=i murd[ri degetele... +i iar sârm[ ghimpat[... Trei rânduri, cu ]mpletituri dese... Bologa se tulbur[. A nimerit tocmai c[rarea pe care umbl[ patrulele care cerceteaz[ valea dintre liniile vr[jma=e. Dac[ s-ar ]ntâlni pe aici cu vreo patrul[ de recunoa=tere... O clip[ se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi pân[ unde se ispr[ve=te gardul de sârm[ =i acolo s[ coboare ]n vale, s[-=i piarz[ urmele. }n p[dure ar putea chiar a=tepta s[ se fac[ ziu[... ferit =i ad[postit... Totu=i, ]=i continu[ drumul 266
ca =i cum gândul de ]ntoarcere ar fi privit pe altcineva, nu pe el. C[rarea ocoli iar un picior de stânc[ =i Apostol Bologa se ciocni piept ]n piept cu un om care, s[rind brusc ]napoi, strig[ ]nfundat: — Halt! Wer da? Lui Apostol i se p[ru cunoscut glasul =i r[spunse: — Offizier... Urm[ o t[cere scurt[, gâtuit[. Ochii lui Bologa sfredeleau ]ntunericul cu priviri curioase. Apoi deodat[, dintr-o lamp[ electric[ de buzunar, \â=ni o suli\[ de lumin[ alb[ =i glasul de adineaori r[sun[ iar, mai limpede, cu mirare =i satisfac\ie: — A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga =i, sub casca ce lic[rea ]n reflexele razelor, ]i z[ri =i ochii rotunzi ca dou[ m[rgele de sticl[ neagr[. +i ]n aceea=i clip[, se cutremur[ ca un lunatic care s-ar fi de=teptat din somn pe marginea unei pr[p[stii. Locotenentul Varga =ov[i câteva secunde, morm[ind. }n dreapta lui, \eava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urm[ strig[ cu o voce ca o lam[ de cu\it ce p[trunde ]n carne vie: — Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ie=i un soldat pirpiriu. Apostol murmur[ lene=: — N-am arme... Omul se opri la doi pa=i. Varga sâsâi ner[bd[tor, furios: — Caporal, perchezi\ie corporal[! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pip[ir[ buzunarele, repede, speriate. — Tr[i\i, don' locotenent, n-are... 267
— Patru oameni la escort[! strig[ iar Varga, sec, rece. Caporalul r[mâne la urm[! Apostol Bologa se lipi cu spatele de stânc[, s[ fac[ drum locotenentului. }n trecere Varga se ]ntoarse cu fa\a spre Apostol care-i sim\i respira\ia aspr[, t[ioas[, ]n\ep[toare. Apoi fâ=ia de lumin[ muri ]n potopul de ]ntuneric...
268
CUPRINS
CARTEA A PATRA 1 Apostol Bologa mergea lini=tit, parc-ar fi sc[pat de toate grijile. Sudorile i se uscaser[ pe fa\[ =i pe gât. }i trecu prin minte c-ar putea r[ci =i ]=i puse casca ]n cap potrivindu-=i bine curelu=a sub b[rbie. Se gândea la gardul de sârm[ ghimpat[, ]i era fric[ s[ nu se zgârie, =i nu mi=ca deloc bra\ul drept. Privea numai ]nainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai ]ntuneric. }n spate auzea gâfâiri obosite =i uneori câte-un clinchet de arm[. }n fa\a lui p[=ea un soldat m[runt, iar peste casca soldatului z[rea silueta lui Varga, mai neagr[ decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor c[lcâiul soldatului =i mereu voia s[-i cear[ iertare, dar nu-=i putea descle=ta f[lcile s[ vorbeasc[. De altfel nici o =oapt[ nu mai =optea nimeni ca =i cum nimic nu s-ar fi ]ntâmplat =i nici nu se va ]ntâmpla. Numai când deslu=ea silueta locotenentului, ]n sufletul lui Apostol scotea capul ve=nic acela=i cuvânt, ca un cadavru la marginea apei: “}n sfâr=it... }n sfâr=it...” Sim\ea o u=urare ciudat[, ]ntocmai ca dup[ o primejdie mare trecut[ cu bine. Drumul i se p[rea mai u=or ]napoi, la deal, de cum fusese ]nainte, la vale. Numai vremea nu se 269
clintea din loc, parc[ o mân[ grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. }ntr-un târziu trosnir[ câteva ]mpu=c[turi, aproape, ]n fa\[. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce ]n ce mai moi. “Am ajuns!... Slav[ Domnului!” ]=i zise Bologa, ca =i când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se ]nec[ pe dat[ ]ntr-un noian de gânduri dezmor\ite de ecourile ]mpu=c[turilor. }=i d[du seama c[ a fost prins pe când voia s[ treac[ dincolo =i se sp[imânt[. }n aceea=i vreme ]=i imputa c[ a plecat f[r[ m[car s[ chibzuiasc[ ce face =i chiar f[r[ arm[, ]ncât acuma... Se sim\i deodat[ atât de ostenit, c[ gândurile toate i se ostoir[ ]ntr-o nesfâr=it de chinuitoare dorin\[ de odihn[. }i ardea cerul gurii de sete =i iar asuda cumplit. }i st[tea pe limb[ s[ ]ntrebe dac[ mai este mult. }l rodea teama c[ nu va sosi niciodat[ =i, chiar ]n aceea=i clip[, c[ va sosi prea curând. “}n sfâr=it... }n sfâr=it!” ]i bâzâi iar prin creieri drept r[spuns la toate gândurile =i sim\[mintele v[lm[=ite. Apoi convoiul se opri ]ntr-o poian[. Varga p[str[ doi solda\i pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu caporalul, porunci s[ se ]napoieze la sectorul escadronului. Apostol, ]ntre cei doi solda\i, porni dup[ Varga, care acuma p[=ea mai repede =i cu mai mult[ siguran\[. }n p[dure drumul era larg, bun =i cobora blând. Peste câteva minute cotir[ dup[ o coast[. Printre tulpinile r[rite lic[reau puncte sfioase de lumin[ g[lbejit[. Ici-colo, ca ni=te bivoli culca\i, ]nnegreau colibe pe jum[tate ]n p[mânt =i mascate cu g[teje =i crengi. O santinel[ cu arma ]ntins[ ceru parola =i Varga ]i zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un ad[post, a=ezat chiar la marginea drumului, se auzea un adev[rat concert de sfor[ituri. Pe urm[ se ab[tur[ la dreapta =i, ]n fa\a unei colibe, 270
Varga morm[i: “Halt”. Bologa se opri cu solda\ii, iar locotenentul intr[ ]n postul de comand[ al divizionului. Dup[ câteva clipe ]ns[ se re]ntoarse, iar un glas dinl[untru ]l ]nso\i limpede: — A=a, Varga... ]l predai regimentului, fire=te cu formele reglementare... Mai merser[ dou[ minute =i sosir[ la postul de comand[ al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, ]nconjurat de colibioare mai modeste. Varga cobor] ]n coliba cea mare, unde z[bovi mai mult. Ie=i ]ntov[r[=it de un ofi\er, zgribulit =i somnoros, care bufnea sup[rat: — Cel mai cuminte ar fi fost s[-l \ii la tine, la sector, pân[ diminea\a... Dac[ o s[ m[ scula\i din somn pentru toate m[run\i=urile... — Dac[-\i iei tu r[spunderea, eu n-am decât s[-i dau drumul! zise Varga nervos, mai ales pentru c[ aghiotantul vorbea de fa\[ cu Bologa. Eu mi-am f[cut datoria... — Datoria, datoria, murmur[ ursuz ofi\erul. Ziua, noaptea, datoria... La vreo treizeci de pa=i intrar[ cu to\ii ]ntr-un ad[post larg, luminat cu o lamp[ mare de petrol. }n fa\a unui multiplu telefonic mo\[ia un sergent cu receptorul ]n cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horc[iau al\i trei subofi\eri, to\i cu burta ]n sus, cu gura c[scat[ =i lucitori de sudoare. }n col\, pe o mas[ cu multe hâr\oage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi =i ]ntoarse capul, uluit, spre intrare. — Ia cheam[, b[iete, pe ofi\erul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imput[rile c[tre Varga, dar uitându-se numai la Bologa care, ]ntre cei doi solda\i, st[tea aiurit, cu obrajii albi =i br[zda\i de n[du=eal[, parc-ar fi plâns. 271
Pe când telefonistul r[cnea ]n aparat, aghiotantul ]=i curm[ deodat[ imput[rile =i, punând mâna pe bra\ul lui Varga, murmur[ cu alt glas, aproape mirat: — Se vede c-a umblat prin sârme... +i-a sfâ=iat hainele... Poate s[ fie zdrelit? Varga se uit[ repede la Bologa, ]ncruntând sprâncenele, =i =opti cu o strângere de umeri: — Poate... Atunci Apostol, ca =i cum ar fi sim\it privirile, ridic[ ochii spre dân=ii. Varga ]ntoarse capul =i trecu lâng[ telefonist. — Sunt zdrobit de oboseal[, bolborosi Apostol cu o voce uscat[, str[in[, ]ntâlnind privirea aghiotantului. Nu m[ mai \in picioarele... S[ stau jos colea pu\in? — Da, da.. de ce nu... poftim! tres[ri aghiotantul, speriat parc[ de glasul lui =i ad[ugând, mai sigur, c[tre solda\ii de paz[: Ia da\i la o parte picioarele celea! — Domnule locotenent... pofti\i divizia... a sosit divizia! strig[ telefonistul, sculându-se =i sco\ând receptorul din cap. Apostol Bologa, istovit, se l[s[ pe col\ul patului. Sufletul ]i era plin de recuno=tin\[, ]n vreme ce buzele-i fripte bâlbâiau ]n ne=tire: — Mul\umesc... foarte bine... Dup[ ce se odihni o clip[, se sim\i mul\umit =i se uit[ ]mprejur, ]ntrebându-se nedumerit: “Ce caut eu aici?” V[zu pe aghiotant ]n fa\a multiplului telefonic, =i pe Varga, al[turi, ]ndoit de =ale, plecat pu\in ]nainte, tr[gând cu urechea. Apoi auzi strig[tele aghiotantului =i ascult[ cu luare-aminte. — O patrul[ de ofi\eri... comandat[ de ofi\er, fire=te... a prins un locotenent de artilerie care ]ncerca s[ dezerteze la inamic... Cum? Cum ]l cheam[? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum ]l cheam[ pe prizonier, Varga? — Bologa Apostol, =opti Varga. 272
— Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie... Nu =tiu... Da, da, fire=te... Acum ce s[ facem cu el, cu prizonierul, fire=te... Ce ]ntrebare!... Bine, sigur c[ trebuie s[ vi-l trimitem, dar vreau s[ =tiu acuma, ce facem acuma?... Ce? S[-l expediem chiar acuma?... Noaptea?... A, da... a=a, da... Bine, bine, am ]n\eles... Vas[zic[, Varga s[ fac[ un raport despre ]mprejur[rile ]n care l-a prins =i o schi\[ a locului... a=a-i?... Fire=te, adresat nou[, pe cale ierarhic[, iar noi v[ transmitem raportul cu adresa cuvenit[... Foarte bine! Cum? Perchezi\ie?... Documente?... Nu =tiu... Face Varga tot ce trebuie... Bine, bine... Noapte bun[!... Trecând telefonistului receptorul, aghiotantul explic[ lui Varga: — Ai auzit?... }nadins am repetat, ca s[ auzi... Trebuie s[-i faci perchezi\ie corporal[, dac[ n-are cumva documente sau arme sau cine =tie ce... A=eaz[-te deci colo, la mas[, =i f[-\i raportul!... Dar scurt, f[r[ vorb[rie!... Eu nu te mai a=tept, fiindc[ sunt mort... Telefonistul are s[-mi dea raportul mâine diminea\[, s[-l ata=ez la adres[... Prizonierul r[mâne aici sub paza oamenilor t[i =i pe r[spunderea ta... — Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau nici o r[spundere, zise Varga dârz. Cel mult pot s[-\i las aici oamenii mei, dar numai pân[ diminea\[ =i cu condi\ia s[ nu mi-i trimi\i cine =tie pe unde... — Bine, fie a mea =i r[spunderea... To\i fugi\i de r[spundere, morm[i aghiotantul; apoi, uitându-se la prizonier, urm[: Parc[-i mai arde lui acuma de fug[... Unde s[ mai fug[? Apostol zâmbi recunosc[tor =i se gândi s[-i spun[ s[ fie lini=tit =i f[r[ grij[ c[ de-acuma s-a sfâr=it... Dar aghiotantul ]=i strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit: — M-ai sculat din somn pentru... Om f[r[ suflet!... Ei, 273
noapte bun[ la to\i! Locotenentul Varga r[mase ]ncurcat un r[stimp. Se gândea c-ar trebui s[ pun[ câteva ]ntreb[ri prizonierului, s[-i afle inten\iile... }i fulger[ chiar prin creieri c[ poate nici n-a vrut omul s[ dezerteze, ci s-a r[t[cit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai ]n sectorul lui, mai ales dup[ ce l-a amenin\at deun[zi? Se duse la mas[, ]=i f[cu loc, ]=i preg[ti cele de scris, mereu nehot[rât. Apoi deodat[ se ]ntoarse =i zise c[tre Bologa, nervos, aspru: — Scoate absolut tot ce ai ]n buzunare! Apostol cu r[m[=i\ele surâsului de adineaori pe fa\[, se scul[ =i-=i goli buzunarele. Un soldat ]i lu[ m[run\i=urile din mâini =i le puse pe mas[. Varga se uita pe sub sprâncene. Lini=tea prizonierului ]l sup[ra. Vru s[ ordone soldatului s[ controleze dac[... Pe urm[ ]=i mulcomi mânia printro ]njur[tur[ strivit[ ]n din\i, se a=ez[ =i cercet[ pe rând toate lucru=oarele. Când d[du peste harta cu pozi\iile, nu se mai putu st[pâni. S[ri ]n picioare =i, ar[tând-o lui Bologa, strig[: — Dar asta? }n ochi ]i fulgera dispre\ =i ur[ =i triumf... Apoi scrise raportul =i f[cu schi\a, lini=tit, cu con=tiin\a ]mp[cat[, ]n vreme ce Apostol, pe col\ul patului, ]=i trudea zadarnic mintea s[ ghiceasc[ ce-o fi hârtia pe care i-a ar[tat-o locotenentul... Dup[ ce ]mpachet[ toate lucrurile prizonierului =i le dete ]n grija telefonistului, Varga porunci solda\ilor s[ ia bine seama, s[ fac[ paza cu rândul =i s[ nu piarz[ vremea degeaba pe aici... Vorbind cu solda\ii, ]=i ]ncheie cu b[gare de seam[ nasturii hainei, ]=i potrivi casca, ]=i puse m[nu=ile c[ptu=ite =i, f[r[ s[ vrea, se uita numai la Bologa. Se gândea c[ trebuie s[-i fac[ o imputare m[car sau s[-i arunce un cuvânt de dispre\, care s[-l umileasc[. +i-i zise deodat[ cu glas 274
moale: — Vezi, Bologa?... }\i aduci aminte când te-am prevenit ]n tren =i pe urm[ =i... R[u ]mi pare c[... Eu mi-am f[cut datoria... numai datoria, precum trebuie s[ =i-o fac[ orice om pe lume, oriunde =i ]n orice ]mprejurare... }ntâlnindu-i privirea obosit[ =i buim[cit[, ultimele cuvinte i se ]ncurcar[ ]ntr-un sim\[mânt de nelini=te. F[cu un pas spre el, s[-i ]ntind[ mâna. }=i lu[ seama brusc =i trecu f[r[ s[-l mai priveasc[. +i, ie=ind, tu=i ca =i cum ar fi vrut s[=i cure\e din inim[ urmele ]nduio=[rii... Apostol =edea pe col\ul patului de scânduri ca o stan[ de piatr[. La spatele lui, horc[iturile re]ncepur[ ca ni=te fer[straie ruginite. Un soldat se l[s[ pe vine, ]n ungherul de lâng[ u=[, cu arma ]n bra\e =i adormi numaidecât, pe când cellalt cârliga când un genunche, când pe cellalt, uitându-se numai ]n tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul ]ntorcea capul deseori, curios, dorind am[nunte =i ne]ndr[znind s[ ]ntrebe nimic. Lini=tea =i lumina p[trundeau ]n sufletul lui Apostol ca ]ntr-o cas[ pustie. Osteneala ]i omorâse toate gândurile. Ridic[ mâna stâng[ s[-=i scoat[ casca =i auzi un tic-tac. }=i v[zu ceasornicul la bra\ =i murmur[ cu bucurie: — Uite c[ ceasornicul... }=i arunc[ ochii pe cadranul alb =i continu[: E de-abia unu... De-abia... Vas[zic[ au trecut =apte ore de când... +apte... +apte... Uit[ cu totul ce-a vrut s[ zic[. Bra\ul ]i c[zu pe genunchi, amor\it. Apoi pleoapele i se ]mpreunar[, =i capul, cumplit de greu, i se pr[bu=i pe piept... 2 La ora =ase =i jum[tate, Apostol Bologa, escortat de pat275
ru solda\i, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la drum, spre cartierul diviziei. — Dac[ am g[si vreo c[ru\[ undeva, poate la artilerie, bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitându-se ]napoi, dup[ ce ie=ir[ din zona regimentului. Barem am merge mai repede =i nici nu ne-am osteni! Chiar ]n dreptul ad[postului lui Klapka ]ntâlnir[ câteva c[ru\e gata de plecare =i sublocotenentul ]ncepu ]ndat[ s[ se tocmeasc[ cu un sergent =i s[-i arate pentru ce trebuie s[i cedeze o c[ru\[ pân[ la F[get... Sergentul fusese odinioar[ ]n bateria lui Bologa =i, v[zând pe fostul s[u comandant ]ntre baionete, se z[p[ci, nu ]n\elese deloc l[muririle sublocotenentului =i bolborosi: — Noi, m[ rog cu supunere... ordinul, m[ rog cu supunere... Sublocotenentul se ]nfurie =i ]l lu[ la ]njur[turi pentru c[ “nu se poate s[ fie un sergent a=a de prost =i s[ nu priceap[ c[...” Atunci se apropie c[pitanul Klapka, ]n mân[ cu o foaie de hârtie. Când recunoscu pe Bologa, ]ncremeni. Sublocotenentul se gr[bi s[-i spuie ]ntâi cât de idiot e sergentul, iar apoi ]i ceru o c[ru\[, apucându-se s[-i povesteasc[ pe larg tot ce =tia despre cazul prizonierului. Klapka st[tu câteva clipe, ca =i cum ar fi ascultat sporov[iala sublocotenentului, f[r[ se ]n\eleag[ o vorb[. Se uita ]ns[ la Apostol cu atâta groaz[, ]ncât ]i dârdâiau =i bra\ele =i picioarele. Apoi, curmând cu un gest istorisirea tân[rului ofi\er, se repezi la Bologa =i-i zise, schimonisit de fric[: — Vas[zic[ totu=i ai ]ncercat?... O, o, presim\irea mea!... +i azi-noapte te-am visat... Apostol plec[ ochii ]n p[mânt =i strânse din umeri. C[pitanul ]=i frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvinte f[r[ =ir, pline de mil[ =i de spaim[, a=teptând parc[ mereu 276
un r[spuns. Deodat[ ]=i aduse aminte c[ Bologa e arestat sub o ]nvinuire crâncen[ =i c[, stând de vorb[, risc[ s[ fie =i el amestecat, ca odinioar[. Vru s[ se retrag[, dar nu putea. — Am s[ te ap[r eu, Bologa! murmur[ cu o mul\umire adânc[, ]n care i se topir[ toate temerile. Vreau s[ te scap!... Auzi?... Trebuie s[ scapi! Bologa se cutremur[ =i se uit[ la Klapka necrez[tor, cu o mirare ca =i când l-ar fi v[zut ]ntâia oar[ ]n via\[. — Bine... bine... fire=te, =opti dânsul cu o voce ca un suspin prelungit. — Nenorocitule... zise iar c[pitanul, cl[tinând din cap; ad[ug[ apoi ]ndat[, mai ap[sat: Curaj! Curaj, Bologa! Se dep[rt[ brusc spre postul de comand[ f[r[ a mai ]ntoarce capul... C[ru\a se urni curând =i merse deocamdat[ la pas, c[ci drumul avea coborâturi grele =i multe cotituri. Sublocotenentul, foarte guraliv, c[uta s[ stea de vorb[ cu Bologa, “s[ ne mai treac[ de urât =i de necazuri”. }i spuse c[ el e sas, fecior de \[ran, dintr-un sat de lâng[ Bra=ov, jum[tate români =i jum[tate sa=i. Ar avea ceva avere, dar tat[l s[u s-a ]nsurat de trei ori, =i cu fiecare nevast[ a f[cut câte-un copil, a=a c[ averea se va ]mp[r\i ]n trei la moartea b[trânului. Cei doi fra\i vitregi, mai mari, au r[mas la plug. Acuma, fire=te, sunt =i ei ]n r[zboi =i tr[iesc amândoi. Lui i-a pl[cut cartea =i e absolvent al Academiei Comerciale din Viena. Avusese asigurat un loc de contabil la o banc[ din Sibiu. Nici n-a apucat s[ intre ]n slujb[, a venit r[zboiul =i i-a zdrobit cariera... +i barem de s-ar putea “activa” ]n armat[! Nici cariera militar[ n-ar fi rea... Ispr[vindu-=i biografia, c[ut[ s[ afle cum =i unde a fost prins Bologa =i de ce a vrut s[ dezerteze. Fiindc[ Bologa era scump la vorb[, sublocotenentul ]ncepu s[-i ]n=ire diferite “cazuri de dezertare”. 277
— Am avut chiar ]n regimentul nostru unul, nu de mult... acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... b[iat bun... Cine =tie ce i-a venit, destul c[ l-au prins, iar el a m[rturisit cavalere=te c[ “da, am vrut s[ dezertez...” +i totu=i a fost numai ]mpu=cat!... Vezi?... C[ci dezertarea simpl[ se pedepse=te cu moartea prin glon\, adic[ o moarte oarecum onorabil[... militar[... }n fond, ]ntre gloan\ele plutonului de execu\ie =i gloan\ele du=manului nu-i deosebire decât de calibru =i de calitate, nu-i a=a?... A, fire=te, când dezertarea se complic[ cu tr[darea sau cine =tie cu ce crim[ capital[, atunci intr[ ]n func\iune =treangul, f[r[ doar =i poate... }n privin\a asta nici o Curte Mar\ial[ nu discut[, nici nu poate discuta, pentru c[ =i codul e categoric: =treangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, ]n Rusia, un caz tipic, a= putea zice... Drumul se ]ndreptase =i vizitiul d[du bici cailor. C[ru\a prinse s[ huruie =i s[ hurduce atât de tare, c[ sublocotenentul, ]n focul povestirii, ]=i mu=c[ limba. Se ro=i de durere =i ]njur[ ]n gând. Vru s[ continue, dar hurduc[turile ]i schilodir[ cuvintele, silindu-l s[ tac[. }n cele din urm[, temânduse s[ nu-=i fi sângerat limba, ]ncepu s[ scuipe ascu\it spre gârla din dreapta drumului, ]ntocmai cum fac solda\ii când au r[gaz s[ fumeze ]n tihn[. Zgomotul ro\ilor =i hurduc[turile des\elenir[ gândurile lui Apostol. “Azi la nou[ era s[ osândesc iar[=i... Acum al\ii m[ vor osândi pe mine! ]=i zise dânsul, f[r[ fric[, ba chiar cu un fior de pl[cere, urmând numaidecât: Oare cine m[ va ]nlocui azi?” C[ut[ r[spunsuri câtva timp. }n gând ]i bâjbâiau nume de ofi\eri, fiecare cu grade =i cu crâmpeie de amintiri, care de care mai ne]nsemnate. Apoi uit[ ce vrea cu ofi\erii =i-=i aduse aminte de Ilona =i de spânzura\ii de pe marginea =os278
elei, ]ns[ numai sub chipul unei p[reri de r[u ciudate: “Acuma nici nu vom trece pe dinaintea casei lor =i pe Ilona nu voi vedea-o niciodat[, dar trebuie s[ trecem negre=it printre spânzura\ii de care nu voi sc[pa pân[-i lumea lume!” Soarele frigea din spate. Mun\ii ]=i tremurau p[durile ]n mângâierile razelor. Lâng[ =oseaua pietroas[, pârâul alerga ]n vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din c[ru\a hodorogit[ baionetele pe arme se ]n[l\au spre cer, amenin\[toare. Lâng[ podul de peste gârl[, cotind ]n =oseaua cea mare, Apostol ]ntoarse ochii ]n dreapta, c[utând barem casa Ilonei. Dar Lunca era ascuns[ dup[ coast[. Apoi se apropiar[ de brani=tea cu spânzura\ii. Apostol nu voia s-o mai vaz[, =i totu=i o v[zu de ]ndat[ ce trecur[ de cotitura a doua... Plec[ fruntea ]n fundul c[ru\ei, dou[ scânduri printre care fugea =oseaua ]napoi... Caii, obosi\i, cum d[dur[ de umbr[, ]=i ]ncetenir[ trapul, pân[ ce c[zur[ la pas. Când z[ri sublocotenentul spânzura\ii, nu-=i mai putu st[pâni uimirea =i chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate. — Uite, uite ce interesant! strig[ privind cu aten\ie când ]n dreapta, când ]n stânga. Las[ la pas, b[iete, a=a, s[ vedem mai bine, c[-i foarte interesant!... Noi, pe front, tr[im ca sub p[mânt... habar n-avem ce-i pe lume... To\i trebuie s[ fie spioni, desigur... A, fire=te, spioni =i tr[d[tori!... Uite... da... Câ\i sunt?... Stai... trei... =apte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glume=te! Râse zgomotos, larg, =i se ]ntoarse spre Bologa, vrând s[-i spuie ceva, ca =i când ar fi uitat c[-i arestat. V[zându-i ]ns[ capul plecat =i gâtul alb, lung =i sub\ire, ]=i aduse aminte, ]=i curm[ brusc veselia =i, cuprins de ru=ine, se r[sti la vizitiu: 279
— D[-i drumul, dobitocule! Ce vrei, s[ ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai v[zut oameni spânzura\i?... Dobitocule, dobitocule!... Apostol, cu ochii ]n fundul c[ru\ei, z[ri printre scânduri, pe =oseaua care fugea ]napoi, un g[tej strâmb, ]ntocmai forma crengii de pe copacul cu spânzuratul singuratic, ]n stânga. }l cutremur[ o spaim[ ciudat[ =i, ca o rug[ciune, ]ncepu s[ murmure din buze: — Dumnezeu... Dumnezeu... Repetând acela=i cuvânt cu n[dejde fierbinte, i se cobor] ]n suflet ]ncrederea =i-=i zise, ridicând capul spre albastrul ]nsorit al v[zduhului: “De ce s[ mor?... Nu vreau s[ mor! Via\a e doar... Via\a!..." +i ]ndat[ sim\i nevoia poruncitoare s[ vorbeasc[, s[ se dezmor\easc[ =i s[ arate c[ tr[ie=te. Se uit[ ]nviorat la sublocotenentul amu\it =i zise cu glas umed =i cu ochii zâmbitori, parc[ ar fi spus o veste de necrezut: — Frumoas[ vreme, a=a-i?... Lumea-i totdeauna frumoas[... toat[ lumea... Sublocotenentul t[cea z[p[cit. Apostol ]l apuc[ de bra\ =i urm[, gr[bit, ]ngrijorat s[ nu uite ce vrea s[ zic[: — Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare... Ei... camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[ trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... nui ridicol acuma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... C[ru\a hurduca atât de r[u, c[ gândurile lui Apostol se ]ncurcar[. }=i d[dea seama =i totu=i continua cu ]nc[p[\ânare s[ povesteasc[ sublocotenentului “cazuri” =i s[-i explice c[ inten\ia lui... Hurduc[rile se ]nte\eau =i Apostol era nenorocit c[ vor sosi ]n F[get ]nainte de a fi avut vreme s[ se 280
l[mureasc[ deplin, s[ ]n\eleag[ =i sublocotenentul cum stau lucrurile, ca =i cum ar fi fost ]n fa\a unui judec[tor de care atârna soarta lui. 3 Cam ]n acela=i loc unde asear[ st[tuse de vorb[ cu pretorul =i cu primarul, Apostol Bologa, ]ntre patru solda\i cu baioneta la arm[, a=tepta acuma ]ntoarcerea sublocotenentului care intrase s[ anun\e sosirea prizonierului. }n fundul ogr[zii acelea=i dou[ automobile =i parcul de motociclete, lâng[ hambarul cu aresta\ii, parc[ aceea=i santinel[, ]n coridor =i ]naintea u=ii din stânga, aceea=i ]ngr[m[dire de solda\i... +i pomii ]nflori\i ]n spatele acaretelor, =i fântâna cu cump[n[ ]n mijlocul cur\ii... Numai soarele lumina mai vesel, =i oamenii, din ograd[, din ferestre =i chiar din uli\[, se opriser[ ]n loc, uitându-se la ofi\erul ]ntre baionete, cu hainele murdare =i rupte, cu fa\a t[b[cit[ de osteneal[ =i de emo\ii... Apostol sim\ea toate privirile ca ni=te s[ge\i drept ]n inim[ =i iar ]ncepu s[ bolboroseasc[: “Dumnezeu... Dumnezeu...” ca o ap[rare ]mpotriva ru=inii grele ce-i mole=ea ]ntreaga fiin\[. Avea privirile \intite spre vârfurile prunilor ]nflori\i ce se ]n[l\au deasupra coperi=urilor din fundul ogr[zii =i astfel nu v[zu pe groparul Vidor care, ie=ind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, ]ngrozit. — Ce s-a ]ntâmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul, la câ\iva pa=i, cu glas plâng[tor. Noi am crezut asear[ c[ teai dus acas[, pentru Ilona... =i iat[ c[... Vai de mine, vai ce nenorocire! — Da, pentru Ilona, rosti Bologa tres[rind, ]ntorcând 281
privirea spre Vidor cu o pâlpâire de bucurie. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aminti c[ hârtia pe care i-a ar[tato Varga, azi-noapte, era harta cu pozi\iile =i se ]ntreb[, ]n gând, ce-a vrut s[ zic[ Varga când i-a ar[tat-o =i de ce i-a ar[tat tocmai harta cu pozi\iile? — }napoi! Nu-i voie! bufni un soldat, moroc[nos, c[tre groparul care ]ncerca s[ se mai apropie =i care se retrase ]ndat[ ca mu=cat de =arpe. Printre solda\ii gr[m[di\i la u=[, ap[ru sublocotenentul, f[când semn escortei s[ ]nainteze cu prizonierul... }ntr-o odaie plin[ cu mese de scris de toate felurile, pretorul a=tepta ner[bd[tor. Fusese ]n=tiin\at chiar ]n cursul nop\ii =i preg[tise tot pentru accelerarea lucr[rilor. }n sfâr=it, avea un “caz excep\ional”! }=i freca mâinile =i umbla de icicolo, lovindu-se de col\urile meselor. Pe fa\[ ]i juca mul\umire =i emo\ie. La o parte, lâng[ un birou, =edea plutonierul cu fa\a cenu=ie, fr[mântând ]ntre degete un toc cu peni\a nou[. Când intr[ Bologa, pretorul se opri ]n dosul unei mese, ascult[ grav raportul sublocotenentului, lu[ pachetul cu “obiectele” prizonierului =i isc[li ceremonios o dovad[ de primire. De ]ndat[ ce plec[ ]ns[ sublocotenentul, fa\a pretorului ]=i rec[p[t[ expresia de satisfac\ie, ]ncât Apostol zâmbi ]nseninat =i cu o ]ncredere fr[\easc[. — Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, ]ntocmai ca ieri când a sosit Bologa cu automobilul, s[ proced[m repede =i sistematic, s[ nu pierdem vremea! Nu-i a=a?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape! }n vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea obi=nuit[, Apostol Bologa se a=ez[ pe un scaun, ]ntre cele dou[ mese de scris, lini=tit =i st[pânit numai de un sim\[mânt sup[r[tor de ru=ine. Apoi pretorul citi raportul lui Varga de dou[ ori, dând din cap foarte mul\umit, desf[cu pache\elul =i examin[ cu mare aten\ie fiecare lucru=or, 282
zâmbind uneori ca omul care-=i vede confirmate presupunerile, crescând astfel ]n propria-i pre\uire. — Iar acuma te rog s[ r[spunzi, scurt, milit[re=te, la ]ntreb[rile ce \i le voi pune! murmur[ pretorul, f[r[ s[-l priveasc[ =i continuând cercetarea “pieselor de convingere”. Apostol, cuprins deodat[ de o dorin\[ violent[ de a-=i desc[rca inima, r[spundea gr[bit, de-abia st[pânindu-=i limba, ]ncercând la fiecare ]ntrebare s[ explice pretorului ]ndemnurile tainice, adânc suflete=ti. Pretorul ]ns[ ]l ]ntrerupea mereu cu ]ntreb[ri noi, uimitoare, ad[ugând c[ pe el ]l intereseaz[ numai faptele precise, clare, nu explica\iile. Vorbind, Apostol se ]nc[lzi =i i se aprinse fa\a, iar ]n ochi i se ivi o str[lucire stranie. }n cele din urm[ ]ntreruperile ]l enervar[, ]ncât se scul[ =i zise cu glas ascu\it: — Domnule c[pitan, eu nu vreau s[ ascund nimic, nici o umbr[, nici un am[nunt care ar putea contribui la limpezirea... situa\iei! Dimpotriv[, vreau s[-mi deschid inima ca ]n fa\a unui duhovnic, domnule c[pitan, s[ se ]n\eleag[ cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc... — Nu uita c[ eu sunt numai judec[torul care dore=te s[ afle adev[rul =i nicidecum duhovnic! r[spunse pretorul cu un surâs rece =i pu\in batjocoritor. Deocamdat[ avem un punct câ=tigat: ]ncercarea de dezertare, m[rturisit[, nu-i a=a? Bologa, mirat de surâsul lui, t[cu. — Vas[zic[, m[rturisit[ =i recunoscut[, urm[ pretorul. Motivele?... Hm... Sper c[ vom descoperi =i motivele, ]ncetul cu ]ncetul... D-ta te rog s[-mi dai lucruri concrete, nu... echilibre suflete=ti! }n orice caz, numirea ]n juriul unei Cur\i Mar\iale, recunoa=te =i d-ta, nu poate fi un motiv de dezertare la inamic, nu-i a=a? Dac[ con=tiin\a d-tale nu g[sea nici o vin[ acuza\ilor, r[mânea liber[ s[ fac[ opinie separat[... A ]mp[r\i dreptate sau a pedepsi pe cei vinova\i nu-i o crim[, 283
ci o datorie pentru orice om! }n privin\a aceasta d-ta, om cu studii ]nalte, care mâine-poimâine aveai s[ joci un rol de seam[ ]n societate, tocmai d-ta trebuia s[... — Uneori e mai ]ngrozitor s[ judeci pe al\ii decât s[ fii judecat! zise Apostol, parc[ i s-ar fi aprins lumin[ mare ]n suflet. — Da, fire=te, când cineva... Despre aceasta mai târziu! f[cu pretorul, frecându-=i iar mâinile. Apoi, luând harta desf[=urat[ =i punându-i-o sub ochi, ad[ug[ triumf[tor =i mândru: Dar aceasta cum se potrive=te cu povestea echilibrului sufletesc?... E=ti bun s[-mi explici? Apostol p[li. }ntr-o secund[ ]i trecu prin creieri cum a min\it asear[ c[ a uitat ceva =i cum a luat harta numai ca s[=i acopere minciuna fa\[ de Ilona... +i totu=i, când a pus-o ]n buzunar, a sim\it c[ trebuie s-o ia, negre=it ]i trebuia. — Asta e schi\a oficial[, de la serviciul meu, ]ngân[ dânsul, uitându-se pe hart[ =i c[utând, instinctiv, drumul pe unde a vrut s[ treac[ dincolo =i locul unde s-a ]ntâlnit cu Varga. — +tiu... sunt =i eu militar, zise pretorul cu dispre\. Dar cum a ajuns ]n buzunarul d-tale? +i tocmai când ]ncercai s[ dezertezi la inamic? — Fiindc[... fiindc[... bolborosi Apostol, ]ncurcat, ro=ind brusc =i apoi oprindu-se ru=inat c[ iar era s[ mint[. — S[-\i spun eu cum, relu[ pretorul, privindu-l lung, cercet[tor. Fiindc[ n-ai vrut s[ mergi cu mâna goal[! Nu-i a=a? Bologa nu r[spunse =i nici nu se uit[ ]n ochii pretorului care, dup[ o mic[ pauz[, continu[, ]ndoind harta =i aruncândo pe birou. — +i acuma s[-\i explic tot eu =i motivele cele adev[rate pe care d-ta cau\i s[ le acoperi cu basmele echilibrelor 284
suflete=ti! Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise “motivele cele adev[rate” =i interogatoriul urm[rea numai confirmarea descoperirii sale. Cei =apte spânzura\i ]mpreun[ cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organiza\ii de spioni =i tr[d[tori, cuib[ri\i ]n inima diviziei din pricina indolen\ei generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Fire=te c[ asemenea grupare criminal[ nu putea lucra atât de tainic f[r[ o conducere deosebit de iscusit[. Cei prin=i nu-=i m[rturiseau nici ]n fa\a =treangului vinov[\ia, o dovad[ minunat[ de soliditate a organiza\iei. Ambi\ia lui secret[ a fost, de la ]nceput, s[ pun[ gheara pe =eful bandei. Aceasta poate c[ i-ar dobândi =i o decora\ie, ]n afar[ de cre=terea prestigiului ]naintea tuturor. }n sfâr=it, Bologa! Pretorul se mir[ numai cum de nu s-a gândit la el mai de mult =i nu l-a supravegheat. Bologa, român, pe frontul românesc... era la mintea omului!... Dac[ n-ar fi venit ]ntâmplarea ]n ajutorul justi\iei, criminalul =i-ar fi putut continua opera nesup[rat de nimeni: ofi\er cu decora\ii, erou... cine s[l b[nuiasc[? Numirea lui ]n juriul Cur\ii i-a ]ncurcat toate i\ele. Cum s[ condamne el, =eful bandei, tocmai pe complicii s[i? Ar fi riscat ca vreunul din acuza\i, v[zându-l ]n juriu, s[ se revolte =i s[-i rup[ masca!... Decât s[ se expun[ unei eventualit[\i atât de primejdioase, Bologa a ales calea cea mai bun[, fuga la du=manul pe care l-a slujit cu credin\[ =i unde ]l a=teptau, desigur, recompense =i mai grase. De aceea a luat =i harta, ]n care a ]nsemnat cu precizie nu numai pozi\iile trupelor, ci =i locurile diverselor servicii ale diviziei, pân[ =i casa aceasta, unde se afl[ cancelaria pretorului, ca s[-l bombardeze =i s[-l omoare =i pe el ]ntr-o zi aviatorii du=mani... Apostol Bologa ascult[ ]ntâi uluit construc\ia pretorului, 285
pe urm[ zâmbi nep[s[tor, ca =i cum ar fi auzit o aventur[ str[in[. Când ]n\elese ]ns[ c[ e serios =i c[ de “construc\ia” aceasta depinde poate via\a lui, i se p[ru c[ de un ceas ]=i terfele=te sufletul =i-l cuprinse o sil[ nespus[ de toat[ lumea. De aci ]ncolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. }ntoarse ochii spre fereastr[ =i v[zu tocmai chio=cul pe care i-l ar[tase ieri primarul =i unde voia s[-i dea locuin\[. “Acum nu va mai sta pustie casa de p[pu=i”, se gândi el z[rind ]n coridorul chio=cului un soldat ]narmat, ajungând cu capul pân[ la strea=in[... Pretorul ]ncerc[ s[-l mai descoase, dar Bologa nu mai r[spunse nimic. — Bine, nu e=ti obligat s[ r[spunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule =i vom mai avea... A=a!... Atunci, cite=te procesul-verbal =i isc[le=te, te rog! Apostol nu se mi=c[. Pretorul ]l m[sur[ un r[stimp, pu\in nervos, st[pânindu-se, =i pe urm[ vorbi f[când ochii mici: — Fire=te, nu te pot sili s[ isc[le=ti... Trebuie s[ =tii ]ns[ c[ aceasta nu va ]mpiedica mersul justi\iei!... A=a!... S[ nu crezi cumva c[... Se ]ntrerupse =i ad[ug[ c[tre plutonier: Vei duce pe acuzat la ]nchisoare, fiindc[ deocamdat[ am terminat... Sper c[ ai luat m[surile?... Apoi vei pleca ]ndat[ la Lunca, vei face o perchezi\ie foarte minu\ioas[ la locuin\a acuzatului =i-mi vei aduce toate bagajele =i mai ales hârtiile! Afar[, ]n prag, solda\ii se d[dur[ la o parte. Soarele de mai s[rut[ obrajii prizonierului. }n mijlocul ogr[zii generalul Karg discuta gesticulând cu un colonel. Plutonierul salut[ foarte \eap[n. Apostol sim\i bine privirea generalului, furioas[ =i indignat[, dar nici nu se sinchisi. Trecând pe lâng[ casa primarului, ]ntâlni ]n u=[ pe groparul Vidor =i pe 286
prim[reas[, amândoi cu ochii spre el, ]ngrozi\i =i cu lacrimi de mil[. Le r[spunse cu un zânbet plin de credin\[, parc[ lear fi spus c[ toate acestea n-au nici o importan\[. Urc[ treptele c[su\ei =i v[zu de-aproape soldatul ]ncremenit ]n coridor: ]nalt, foarte slab =i de=irat, cu fa\a supt[ =i galben[, cu hainele largi =i soioase, dându-=i mare silin\[ s[ par[ mar\ial. Plutonierul deschise larg u=a, l[sând pe Apostol s[ treac[ ]nainte. — Dac[ dori\i ceva, v[ rog s[ m[ chema\i pe mine... Am s[ v[ trimit ]ndat[ cafeaua sau, dac[ dori\i, ceai... A=tept[ dou[ clipe =i, neprimind r[spuns, ie=i tr[gând u=a. }nvârti cheia de dou[ ori ]n broasc[, apoi puse =i un lac[t mare, petrecând prin belciug. Urmar[ instruc\iile santinelei, cu glas tare, ]nadins, s[ aud[ =i prizonierul: s[ nu se mi=te din coridor, s[ priveasc[ din când ]n când pe fereastr[, s[-l strige dac[ s-ar ]ntâmpla ceva... Soldatul trebui s[ repete de trei ori instruc\iile. Pe urm[ plutonierul cobor] treptele de scânduri... 4 Apostol Bologa r[mase ]n mijlocul od[i\ei cu ochii la ferestruica de lâng[ u=[. Tres[ri auzind cheia ]n broasc[ =i ascult[ instruc\iile santinelei, neclintit, harc[ ar fi fost \intuit locului. Mai auzi pa=ii plutonierului, pe trepte, trei, apoi al\ii, de bocanci, ]n coridor =i ]n sfâr=it, ]n geam, v[zu un p[trat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, ]ncre\it[, cu cartu=ierele negre =i cureaua armei strâns[ de o mân[ noduroas[, cu pielea cr[pat[ =i foarte murdar[. Se uit[ ]mprejur, cum face omul când intr[ ]ntâia oar[ ]ntr-o cas[ nou[. }=i plimb[ ochii pe masa lipit[ de perete, pe patul a=ternut, ]n col\, pe scaunul de la picioare, f[r[ speteaz[, pe lavoarul din cellalt col\... }=i scoase casca ]ncet, 287
f[r[ zgomot, =i o a=ez[ cu b[gare de seam[ pe scaun. }=i netezi p[rul pe tâmple, cu amândou[ palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut s[-=i potoleasc[ o durere. Apoi merse pân[ la u=[, patru pa=i, se ]ntoarse lâng[ mas[. Peretele era v[ruit cam de mult =i varul plesnise. Se rezem[ cu mâinile de dunga mesei. Scândurile nu se ]mpreunau bine =i cr[p[tura dintre ele era astupat[, neagr[, de=i tabla trebuie s[ fi fost frecat[ de curând cu le=ie =i nisip. Pe marginea dinspre perete, ]n litere s[pate cu briceag, scria: “Aici am suferit... zile”. “Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-=i vorbele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?” Sim\i atâta lene ]n creieri, c[ nu-=i mai urm[ri gândul. }=i d[du seama de aceasta =i f[cu câ\iva pa=i, s[-=i vie ]n fire. }i ap[ru ]n minte figura pretorului =i se a=ez[ pe pat, leg[nându=i picioarele din genunchi ]n jos. Acuma fereastra era o cruce de lemn ]ntr-un p[trat alb. “Trebuie s[ fie peretele cancelariei pretorului, ]=i zise dânsul =i, ]nchipuindu-=i iar ]nf[\i=area pretorului, continu[ ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc...” Apoi venir[ amintiri rânduite frumos, una dup[ alta, toate numai din clipa ]ntâlnirii cu Varga ]ncoace. }i defilau prin suflet secundele, fiecare plin[ cu via\[, cu ni=te b[=ici de sticl[, v[zându-le con\inutul. Treceau ]ns[ cu o iu\eal[ vertiginoas[, ca un film ]nvârtit nebune=te, =i totu=i se deosebeau precis, ame\itor de precis... Erau mii, poate milioane, =i se scurgeau ]ntr-o singur[ clipire, =i reveneau ]n momentul imediat urm[tor, ne]ncetat, neobosite... +i el r[scolea prin ele ca ]ntr-un joc bizar =i, privindu-le, murmura: “O secund[ mai puternic[ decât o via\[ de om...” Peste câteva clipe i se p[ru c[ a gre=it =i ad[ug[, cl[tinând din cap: “Via\a omului nu e afar[, ci ]nl[untru, ]n suflet... Ce-i 288
afar[ e indiferent... nu exist[... numai sufletul exist[... Când nu va fi sufletul meu, va ]nceta de a mai fi tot restul... restul...” Prin geam v[zu, ]n ograd[, doi solda\i care treceau \inându-se de mân[. Atunci ]=i schimb[ firul gândului, urmând: “+i totu=i restul hot[r[=te soarta sufletului meu... +i restul depinde de alt rest... Pretutindeni dependen\[... Un cerc de dependen\e ]n care fiecare verig[ se mândre=te cu independen\a cea mai perfect[!... Numai Dumnezeu...” Cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, u=a se deschise =i un soldat puse pe mas[ o tav[ ]nc[rcat[. Plutonierul, ]nainte de-a z[vor], zise respectuos: — Ave\i =i cafea, =i ceai... la alegere... Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemi=cate, Apostol se uit[ lung la tava de pe mas[. }=i aduse aminte c[ n-a mâncat de ieri de la prânz. Se scul[ =i sorbi cu poft[ ceaiul. Apoi se sim\i cople=it de o apatie grea. Nu-i mai p[sa c[ e ]nchis ]ntr-o od[i\[, cu santinela la u=[... Se ]ntinse pe pat cu fa\a-n sus =i ]nchise ochii. St[tu a=a, f[r[ gânduri, un r[stimp care i se p[ru o ve=nicie. Apoi arunc[ o privire pe cadranul ceasului-br[\ar[. “Unsprezece! se gândi cu decep\ie. De-abia o or[ a trecut de când sunt aici... Dac[ va trece vremea tot a=a de ]ncet, am s[-mi pierd min\ile!” S[ri jos =i ]ncepu s[ umble de ici-colo, ]ncercând s[-=i l[mureasc[ deplin situa\ia. }n creieri i se fr[mântau numai crâmpeie de gânduri, dar inima ]i tremura de fric[ =i tulburare. Avea acuma intui\ia c[ ]l a=teapt[ ceva ]ngrozitor, ceva ce ]i amenin\[ ]ns[=i temelia fiin\ei... Se opri ]n dosul u=ii, cu ochii ]n gol, =i deodat[ ]i r[s[ri creanga groas[ din copacul spânzuratului singuratic, ca un bra\ care arat[ ]nainte, ]n viitor, o \int[ hot[rât[... }i veni s[ \ipe, s[ se 289
apere =i anevoie izbuti s[ porneasc[ de colo pân[ colo, din ce ]n ce mai gr[bit, fr[mântându-=i mâinile ]ncruci=ate la spate... Se silea s[ g[seasc[ o ap[rare ]mpotriva pretorului =i o g[si ]n faptele din trecut. “O r[t[cire ]ntâmpl[toare nu cump[ne=te cât o fapt[ vitejeasc[, murmur[ cu nou[ ]ncredere. Cine a fost ]n lupt[ =tie c[ orice viteaz are =i momente de =ov[ire. Dar o singur[ r[t[cire nu poate =terge o via\[ ]ntreag[ de fapte, oricât ar umbla pretorul s[ m[ ponegreasc[...” }ncetul cu ]ncetul se potoli. Dragostea de via\[ ]i n[scocea mereu argumente =i dovezi salvatoare. Pe urm[ va ]ncepe o via\[ nou[ din temelie, cl[dit[ pe realit[\i, nu pe himere. Toat[ via\a lui trecut[ a crescut dintr-o r[d[cin[ bolnav[ pe care trebuie s[ =i-o smulg[ din suflet chiar de-acuma. Alt suflet ]i trebuie, ferit de ve=nicele ezit[ri =i chibzuiri, capabil de-a ]nfrunta lumea a=a cum este, iar nu cum o zugr[ve=te o ]nchipuire =ubred[. Medita\iile stârnesc numai conflicte cu lumea. “Atârn[ mult de cine va fi ]n juriu, ]=i zise deodat[, curmându-=i gândurile. Precum =i de ap[r[tor!... Cine-o s[ m[ apere? A, da... Klapka... I-am spus pretorului... A fost prima ]ntrebare =i primul r[spuns...” Klapka?... Poate c[ ar fi fost mai folositor un militar viteaz, ale c[rui cuvinte s[ zguduie =i s[ conving[ sufletele militarilor din juriu... Klapka?... Cine =tie dac[ nu Klapka e pricina pr[bu=irii?! El a venit cu p[durea spânzura\ilor =i i-a picurat ]n inim[ ]ndoielile... Via\a e un povârni= cu un cap[t ]n cer =i cu cellalt ]n neant. Omul trebuie s[ fac[ imense sfor\[ri s[ stea ]n picioare, iar când a ]nceput pr[v[lirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. “M-am am[git cu vorbe, parc[ via\a s-ar c[l[uzi cu vorbe...” 290
Atunci ]i ap[ru ]n suflet Ilona =i ]ndat[ sim\i o c[ldur[ binef[c[toare, ca =i cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumin[ uria=[, ]n care se cuprindeau to\i oamenii =i toat[ lumea. Fericit, cu privirile str[lucitoare, =opti ]n ne=tire: “Iubirea tr[ie=te ve=nic, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it... Prin iubire cuno=ti pe Dumnezeu =i te ]nal\i pân[ la ceruri...” Se scufund[ câteva clipe ]ntr-o lini=te adânc[ peste care sufletul lui plutea lin =i se leg[na ca o frunz[ pe oglinda unei ape f[r[ unde. Apoi se scutur[ =i porni iar, prin od[i\[, ascultându-=i pa=ii, care b[teau pe podele cu lovituri regulate, ca limba unui ceasornic... Gânduri sub\iri ca ni=te ace lungi ]i ]n\epau creierii =i-l usturau. Se opri. }n\ep[turile se risipir[ brusc, l[sând ]n urm[ un zumzet ap[s[tor. “Mi-am pierdut cump[tul, ]=i zise dânsul cu am[r[ciune. Mintea, ]mpreun[ cu legile =i disciplina ei, se zdruncin[ ca o ma=in[ ]ntre ale c[rei ro\i ai zvârlit un bolovan, de ]ndat[ ce e pus[ ]n fa\a zidului ce desparte fiin\a de nefiin\[... Mai bine s[ dorm =i s[ treac[ peste mine ]ntâmpl[rile ]n voia lor!” Se trânti iar pe pat, c[utând s[ alunge gândurile, care totu=i veneau s[-l chinuiasc[, ]ntocmai ca ni=te vr[jma=i f[r[ ]ndurare. }n r[stimpuri ]i soseau ]n ajutor zgomote de afar[, schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un strig[t mânios... Apoi prânzul... +i iar gândurile, mereu gândurile... Spre sear[ auzi pa=ii plutonierului: poate c[-l cheam[ pretorul... Se bucur[. Barem va mai sc[pa de tirania gândurilor. Plutonierul ]mpinse u=a de perete =i r[mase ]n coridor. }n prag ]ns[, cu o tav[ de lemn pe care aducea cina, se ivi Ilona... Apostol s[ri ]n picioare, fermecat, ca ]n fa\a unei 291
n[luciri ispititoare. Ilona se duse la mas[, a=ez[ vasele =i tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar ]n ochi =i pe buze un zâmbet de ]mb[rb[tare, umil, sfios, sub care ]ncerca s[-=i ascund[ o groaz[ cumplit[... Goli tava =i mai st[tu o clip[, neclintit[, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: — Dumnezeu... n-ai grij[. Dumnezeu... Apoi ie=i cu privirea ]n p[mânt. Apostol o v[zu coborând cele trei trepte. Se frec[ la ochi, buim[cit. Plutonierul intr[ =i, aprinzând lampa atârnat[ de o grind[, zise ]ncet, s[ nu-l aud[ santinela: — Atâta mi-a b[tut capul primarul, =i feti\a atâta a plâns, c[ mi-am c[lcat pe inim[ =i i-am dat voie s[ v[ serveasc[... Fata s-a jurat c[ se omoar[ dac[ n-o las... Oameni suntem, domnule locotenent... Numai s[ lua\i seama, v[ rog mult... De-ar afla domnul c[pitan, pe cât e de ]nver=unat, ar fi vai =i amar de mine... Bologa st[tea ]n acela=i loc, ]nlemnit, cu fa\a aprins[ de o bucurie cople=itoare. Nu se mai sim\ea singur, =i sufletul ]i era ]nfl[c[rat de speran\[. +opti ]ntr-un extaz de rug[ciune: — Dumnezeu... 5 A doua zi, dis-de-diminea\[, veni Klapka, nervos, agitat. Plutonierul st[tu afar[, cu santinela, lâng[ u=a ]nchis[, cu ceasornicul ]n mân[. — N-avem decât cel mult o or[, ]ncepu Klapka repede, strângându-i mâna puternic. Atâta mi-a ]ng[duit pretorul, =i ]nc[ excep\ional... Dar nici n-am nevoie de mai mult, fiindc[ =tiu tot, tot... Sunt de-asear[ aici =i cunosc toate am[nuntele, numai din dosarul alc[tuit de bunul nostru magistrat... Când 292
s-a aflat c[ eu sunt ap[r[torul, m-au ]nconjurat =i groparul, =i primarul, =i feti\a... logodnica ta... Biata fat[!... Ce suflet!... Acuma nu m[ mir cum ai putut s[... Acuma ]n\eleg perfect... S-au sf[tuit cu mine ce-ar putea face ei pentru salvarea ta. Groparul, inimos om, s-a oferit s[ sparg[ bini=or peretele c[su\ei, ]n fund, s[ scapi prin fug[... Copil[rii de om b[trân! Nevasta primarului s-a aruncat asear[ la picioarele generalului, a plâns, s-a rugat s[ te ierte... Generalul se zice c[ o respect[ mult, pentru c[ femeia ]i g[te=te ni=te mese ]mp[r[te=ti... A ob\inut atâta, ca generalul s[ nu intervie ]mpotriva ta, s[ lase Curtea s[ judece ]n deplin[ independen\[. Vas[zic[ =i via\a ta se afl[ ]n mâinile juriului! Cu o ap[rare viguroas[ =i istea\[ sper s[ evit[m... Dar depozi\ia ta e ]ngrozitoare =i revolt[toare! }\i bagi gâtul ]n =treang, Bologa, de bun[voie!... Noroc c[ ai avut prezen\[ de spirit s[ nu isc[le=ti... De aceea am cerut un supliment de instruc\ie =i, dup[ st[ruin\i colosale, am izbutit. Acuma s[ m[ aju\i =i tu, ]n\elegi? }ntâi vei renega prima depozi\ie, dar, =tii, foarte energic, pe urm[ vei t[g[dui categoric c[ ai vrut s[ dezertezi la inamic... Restul r[mâne ]n sarcina mea... Am s[ g[sesc eu explica\ii plauzibile ]n privin\a r[t[cirii tale, noaptea, prin liniile de tran=ee pe care nu le cuno=teai... Chiar harta, asupra c[reia pretorul se str[duie=te s[-=i ]ntemeieze acuza\ia de spionaj =i tr[dare, cred c[ am s-o spulber cumva din dezbateri... }n sfâr=it, trebuie s[ avem speran\[, Bologa! Trebuie! Klapka, vorbind, ]=i tr[sese scaunul lâng[ mas[ =i se a=ezase. Apostol, calm, ]n picioare, cu spatele spre fereastr[, privea inscrip\ia zgâriat[ la marginea scândurii: “Aici am suferit...” Când c[pitanul t[cu ]ntreb[tor, Apostol zise rar, uitânduse drept ]n ochii lui: — Când voi fi judecat? — Peste trei ore... da... la zece... negre=it, bâlbâi Klapka, surprins. 293
Bologa ]ntoarse ochii iar[=i la inscrip\ie, o silabisi =i urm[ domol: — Atunci, ce nevoie de...? Nu sfâr=i, dar Klapka ]n\elese =i s[ri de pe scaun, ]n\epat, aproape furios, ]l apuc[ de um[r si-l scutur[, sâsâind: — Treze=te-te, omule!... E=ti nebun? Nu-\i dai seama ce te a=teapt[? — Moartea, zise Apostol, privind iar ]n fa\[, cu o umbr[ de surâs pe buze. — +treangul, Bologa! Auzi?... +treangul! =opti c[pitanul, ro=ind =i uitându-se, f[r[ s[ vrea, la gâtul lui strâns ]n gulerul ]nalt al tunicii. Numai un om nebun ]=i vâr[ gâtul ]n la\, când via\a ]i surâde =i-i f[g[duie=te... E=ti dator s[ tr[ie=ti! continu[ apoi, dup[ o pauz[, mai potolit, b[tându-l pe um[r. Când \i se ]mbie o porti\[ de sc[pare aproape sigur[, n-ai dreptul s[ te code=ti, nu \i-e permis!... Am fost =i eu ]n situa\ia ta, poate pu\in mai u=oar[... pu\in... Vedeam spânzur[toarea ]n temni\[, da... =i =tiu c[ moartea, când o prive=ti prea adânc =i ]ndelung, ]ncepe s[ te ademeneasc[. Dar trebuie s[ te smulgi din ademenirea ei, Bologa, c[ci orice via\[ e mai bun[ ca moartea!... |i-am spus =i alt[ dat[... Via\a e real[, pe când dincolo de moarte... — Cine =tie dac[ dincolo de moarte nu e adev[rata via\[? r[spunse Apostol cu glas t[r[g[nat, lene=. Dac[ ai fi venit ieri cu porti\a aceasta, poate c[ te-a= fi s[rutat =i mi-ai fi luat o piatr[ de pe inim[... C[ci ieri via\a m-a torturat ]ngrozitor cu ni=te cle=te de foc ]ngrozitoare! Asear[ ]ns[ am v[zut pe Ilona =i... m-am reg[sit, mi-am reg[sit iubirea... Altfel cum a= fi ]ndurat o noapte ]ntreag[ aici, singur??... Acuma mi-e sufletul lini=tit... De ce s[ re]ncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea ]mi ajunge, c[ci iubirea ]mb[rb[teaz[ deopotriv[ pe oameni =i pe Dumnezeu, via\a =i moartea. Iubirea 294
cea mare e aici, ]n od[i\a aceasta... O respir ]n fiecare clip[... E ]n mine =i ]n afar[ de mine, ]n tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu tr[ie=te aievea; cine o simte tr[ie=te ]n eternitate... Cu iubirea ]n suflet po\i trece pragul mor\ii, c[ci ea st[pâne=te =i dincolo, pretutindeni, ]n toate lumile existente =i inexistente... Poate s[ m[ mai ispiteasc[ via\a, poate s[ mai suf[r, dar... Klapka ]l asculta ner[bd[tor, ]ngrijorat. Cuvintele lui i se p[reau rodul fricii de moarte. }n cele din urm[ ]l ]ntrerupse: — Dragul meu, nu-\i dai seama oare c[ aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate s[-=i ]ng[duie omul când e acas[, la birou, odihnit, sau ]n momente de entuziasm, ]ntr-o discu\ie, nu ]ns[ ]n fa\a mor\ii!... — O ]nchipuire care ]mpac[ sufletul e tot ce poate dobândi omul ]n via\[! murmur[ Apostol, cu o str[lucire mare ]n ochi. — Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor =i spion, =i tr[d[tor, ]n sfâr=it ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii! se ]nfurie iar[=i c[pitanul, ad[ugând: S[ =tii c[, de vei continua tot a=a, o s[ te declar nebun ]n fa\a Cur\ii =i tot am s[ te scap! — Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e l[ca= de iubire, fiindc[... — Destul, ]nceteaz[, Bologa! f[cu Klapka, indignat. Nu mai vreau s[-\i ascult balivernele! Am venit s[ te salvez, nu s[ ascult nerozii... Astea s[ le spui pe urm[, dup[ ce va fi trecut primejdia! — Crezi c[ o via\[ smuls[ prin minciun[ ar mai avea vreun farmec sau vreun pre\? ]ntreb[ Apostol, cu alt[ voce. — Minciuna care poate salva o via\[ de om e mai pre\ioas[ decât toate adev[rurile! r[spunse c[pitanul cu hot[râre. Eu 295
]mi voi face datoria pân[ la cap[t! Am s[ te scap chiar ]mpotriva voin\ei tale =i sunt sigur c[ mai târziu o s[-mi mul\ume=ti!... Pentru tine am trecut peste suspiciunile care m[ ]nconjoar[... Nu-mi pas[!... Numai s[ nu-mi pui be\e-n roate! Atâta te rog... Va veni pretorul... ajut[-m[! Te implor!... R[mâi cu bine =i Dumnezeu s[-\i lumineze gândurile!... }i strânse amândou[ mâinile, privindu-l lung ]n ochi, cu ]ndemn =i c[ldur[, ca un p[rinte pe un copil nesocotit. De la u=[ ]i mai =opti: — Voin\[, Bologa! Plutonierul salut[ =i, ]ndat[ ce cobor] Klapka, se repezi ]n od[i\[, se uit[ ]mprejur, cercet[tor, ]nfrico=at. Pretorul ]i poruncise, de repetate ori, s[ fie cu ochii ]n patru ca nu cumva prizonierul s[ se sinucid[. Acuma tremura s[ nu fi l[sat c[pitanul vreo arm[. De=i nu mirosi nimic suspect, zise rug[tor =i moale: — S[ nu m[ nenoroci\i, domnule locotenent, din suflet v[ rog!... Eu fac tot ce pot =i chiar mai mult, dar s[ nu m[ nenoroci\i... Apostol pricepu =i zâmbi. R[spunse prin o ridicare de umeri =i se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute, apoi ]ncepu s[ m[soare cu pa=ii od[i\a ]n lung =i-n lat... A=a ]l g[si pretorul, care veni, cu o serviet[ umflat[ la subsuoar[, ordonând plutonierului s[ ]nchid[ u=a =i s[ r[mâie ]nl[untru. — Ap[r[torul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servieta pe mas[, ne-a comunicat c[ mai ai de f[cut ni=te declara\ii de mare importan\[, care ar putea s[ modifice radical convingerea mea chiar ]n privin\a calific[rii faptei d-tale. De=i nu-\i ascund c[ m[ ]ndoiesc, totu=i, cu permisiunea =i din ordinul excelen\ei-sale, sunt gata s[ ]nregistrez orice ai 296
mai avea de spus asupra... — M-am r[zgândit... Nu am de ad[ugat nimic! r[spunse Apostol repede, ca =i cum i-ar fi fost team[ s[ nu ]ntârzie. Pretorul, care tocmai f[cuse semn plutonierului s[ treac[ la mas[ =i s[ scrie, se ]ntoarse brusc spre Bologa, ]ntâi mirat, pe urm[ cu o satisfac\ie triumf[toare: — Eram sigur! izbucni falnic. I-am =i spus c[pitanului Klapka... Parc[ nu cunosc eu psihologia... vinova\ilor?... De altfel, nici n-ar fi demn pentru un ofi\er, chiar ]n cazul d-tale, s[ recurg[ la minciuni. Omul, când a s[vâr=it ceva, s[ aib[ curajul r[spunderii! Apostol nu-=i putu st[pâni un zâmbet auzind sfaturile pretorului =i mai ales tonul mar\ial cu care i le spunea. Pretorul ]ns[, mul\umit cum era, nici nu se mai uit[ la el =i d[du s[ plece. }=i aduse aminte c-a l[sat servieta pe mas[. — A, da, s[ nu uit[m, zise atunci, c[utând ]n serviet[ =i sco\ând o scrisoare: Poftim! s-a g[sit de ieri la locuin\a dtale... probabil c[ ieri a sosit... Nu \i-am putut-o da pân[ ce n-am g[sit cine s[ mi-o traduc[, fiindc[ e ]n române=te... Dup[ ce r[mase singur, Apostol desf[cu scrisoarea de la maic[-sa =i o citi, ]ncet, rar, s[ o priceap[ mai bine sau s[-=i ]ncerce inima. O citi a doua oar[, =i tot nu ]n\elese nimic. Cuvintele ]i p[trundeau ]n creieri, f[r[ sens, ca ni=te semne moarte. }n vreme ce-i alunecau ochii peste rândurile negre prin minte i se plimba un singur gând, st[pânitor =i tulbur[tor: “Acuma plutesc ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre cer =i p[mânt, ca omul care =i-a t[iat craca de sub picioare =i a=teapt[ s[ cad[ f[r[ s[ =tie barem unde va c[dea...”
297
6 — Bologa, te implor, ajut[-m[! =opti Klapka, ]n cancelaria pretorului, transformat[ ]n sala de =edin\e, ]nainte de-a ]ncepe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânci\i ]n cap =i ro=ii, ]ncercui\i cu dungi vinete, =i obrajii de o paloare str[vezie, ]n care se desenau vinele albastre =terse. Pe vârful limbii ]i st[ruia un gust s[rat de lacrimi, iar ]n cerul gurii, o usc[ciune nec[cioas[, ca dup[ un somn cu co=mare. }n suflet ]ns[ ]i s[l[=luia lini=tea, ca o domni\[ cu mâinile moi =i calde. Se sim\ea foarte bine =i se uita cu mare curiozitate ]mprejur, ca =i cum niciodat[ n-ar mai fi umblat pe aici, de=i odaia era ca =i ieri, doar c[ birourile fuseser[ adunate ]n fund spre a face loc mai larg ]naintea unei singure mese lungi, ]nvelit[ cu postav verde =i ]mp[r\it[ ]n dou[, la mijloc, de o cruce alb[ de metal!... Apostol examin[ pe to\i ofi\erii care =edeau la masa lung[, \epeni, drep\i, solemni =i aproape speria\i. Se bucur[ v[zând c[ pre=edintele juriului e colonelul de odinioar[, cu fa\a col\uroas[, din tren, pe care-l ]ntâlnise ]n compartimentul generalului =i care ]i luase ap[rarea... Acuma p[rea mai palid, =i ]n privire avea ceva... Pe ceilal\i nu-i cuno=tea nici barem din vedere, afar[ de locotenentul Gross, care \inea capul ]n jos, ca =i când i-ar fi fost ru=ine. Apostol se uit[ mai ]ndelung spre dânsul, vrând s[-i ]ntâlneasc[ negre=it privirea, s[-l ]ntrebe cum se face c[ a primit s[ judece pe un camarad =i s[-i arate c[, iat[, el nu-i nici =arlatan, nici smintit, fiindc[ mai bucuros a fugit decât s[ mai osândeasc[... Când ]=i auzi numele, rostit cu glas tare, tres[ri, mirat: de ce strig[ tocmai numele lui? R[spunse “prezent” =i nu se dumeri nici când colonelul ]i puse ]ntreb[ri neobi=nuite, ca 298
unui str[in. Totu=i, f[r[ a se gândi la ce spune, r[spundea corect, se uita ]n ochii colonelului, ]=i d[dea seama c[ ]n clipele acestea se cânt[re=te via\a lui =i auzea parc[ un fâlfâit straniu de aripi care stârnea un vânt rece ]n sal[. Dar ]n inim[ ]i picurau de undeva, ne]ncetat, stropi de am[r[ciune, din care i se r[spândea ]n tot corpul o fric[ lent[, ca o caracati\[ dezgust[toare. }ncerca s[ se apere =i nu putea =i, din pricina aceasta, sim\ea c[ va trebui s[ izbucneasc[ ]ntr-un hohot de plâns. I se p[rea c[ pre=edintele vorbe=te atât de t[r[g[nat, c[ trece un secol pân[ ce sfâr=e=te o ]ntrebare la care el r[spunde ]n trei cuvinte vertiginoase. Apoi, lâng[ mescioara pretorului, cineva ]ncepu s[ citeasc[ ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronun\ând vorbele ciudat. — Acum spune motivele =i ]mprejur[rile dezert[rii! zise deodat[ colonelul, \eap[n, mi=când buzele ca un automat. Bologa auzi ]ntrebarea, strident, ca un cu\it ce cade pe o sticl[ =i o sparge. +i zgomotul acesta ]i trezi toate gândurile =i sim\irile, ascu\indu-i-le ca ni=te brice gata s[-i ciopâr\easc[ trupul =i sufletul. Se uit[ spre fereastr[ =i ]ntâlni capul pretorului, mândru =i ]ncrezut, parc[ el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. }l sup[r[ atâta suficien\[ =i ]ntoarse ochii ]n cealalt[ parte, unde era Klapka, ap[r[torul, care, vrând s[-l ]mb[rb[teze, ]i f[cu un semn atât de ciudat, c[ i se strâmb[ fa\a, iar Apostol se cutremur[ =i se sim\i ]ndat[ p[r[sit =i singur ca ]ntr-o câmpie nem[rginit[, plin[ de m[r[cini =i buruieni otr[vitoare. +i totu=i atunci i se stinser[ toate ]ngrijor[rile =i sufletul i se p[trunse de ]ncredere mare. — Dezertare? =opti privind cu ochii str[lucitori crucea alb[ dinaintea pre=edintelui. Apoi plec[ fruntea =i, ]n t[cerea amar[ ce se ]mpânzi, ]ntrebarea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blând[. +i iar[=i r[sun[ glasul colonelului, tremurat, parc[ o mân[ nev[zut[ iar fi strâns beregata: 299
— R[spunde la ]ntrebarea mea, locotenent Bologa... +i, dup[ o t[cere mai grea =i amenin\[toare, glasul urm[, tot =ov[itor: — Vina e covâr=itoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare-aminte ap[rarea d-tale... Prin urmare, vorbe=te... O mi=care gr[bit[ umplu o pauz[ scurt[. Pe urm[ \â=ni, ca un glon\, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se ]n[l\au pân[-n tavan, se izbeau de pere\i =i plesneau capetele tuturor ca ni=te palme umede. Pe urm[ glasul lui Klapka, patetic, protestând st[ruitor... +i amândou[ se ]nvârteau ca dou[ suli\e ]n inima lui Apostol care, nemaiputându-le r[bda, murmur[, f[r[ s[ ridice capul: — Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu... De=i ]i era gâtul uscat =i ]n aer se ]ncruci=au ]nc[ urmele glasurilor de adineaori, =oapta lui zbârnâi prelung ]n toate urechile =i atrase asupra lui toate privirile, ]ntreb[toare =i nedumerite. Urmar[ repede alte ]ntreb[ri, din ce ]n ce mai aspre =i mai poruncitoare, care i se ]nfigeau ]n inim[ ca ni=te gheare ascu\ite =i-l strângeau de gât s[-l sugrume. Când sim\i c[ se ]n[bu=e, tres[ri, ]ngrozit, galben la fa\[. Gulerul tunicii i se p[ru un la\ nesuferit. Cu o smucitur[ disperat[ ]=i rupse gulerul =i strig[ r[gu=it: — Omorâ\i-m[!... Omorâ\i-m[!... Gestul =i strig[tul lui stârnir[ uimire =i indignare. Colonelul se scul[ ]n picioare, cu ochii fulger[tori, =i b[tu cu pumnul ]n mas[, ]n vreme de Apostol c[zu gr[mad[ pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile ro=ii ag[\ate de crucea alb[. }n sal[ se restabili curând solemnitatea =i toat[ lumea ]=i relu[ ]nf[\i=area grav[ dinainte. Incidentul fu dezb[tut calm câteva minute, apoi trecur[ mai departe, conform procedurii obi=nuite, pe care au tulburat-o pu\in zvârcolirile unei vie\i. +i Apostol st[tu pe scaun lini=tit =i nemi=cat. }n urechi ]i susurau 300
cuvinte =i fraze care nu-l interesau deloc, c[ci crucea de pe mas[ ]i turna ]n suflet mângâiere. Apoi pre=edintele rosti deodat[, sever: — Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi =i ]n\elese ]ntrebarea; nu se clinti ]ns[, ca =i cum n-ar fi fost vorba de el. — Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra ]n deliberare! zise iar colonelul, sup[rat. Pretorul f[cu un semn =i plutonierul se apropie de Apostol. — S-a sfâr=it? ]ntreb[ el, ridicându-se brusc de pe scaun, ]ncât plutonierul se sperie. Da?... S-a sfâr=it!... Se ]nchin[ foarte adânc ]n fa\a juriului =i ie=i afar[ gr[bit, sprinten... 7 — Ei, domnule locotenent, s-a ispr[vit =i asta!... De-acuma o s[ fi\i mai lini=tit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios, ]n od[i\[. Poftim prânzul... v[ a=teapt[... s-o fi r[cit... Apostol se uita lung la el =i vru s[ ]ntrebe ceva, dar plutonierul plec[ ]nainte de a-=i fi hot[rât el ]ntrebarea ]n minte. “Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur. Poate c[ el =tie ceva... E vechi ]n serviciu =i a v[zut multe cazuri...” Când ]=i d[du seama ce speran\e se ]mpletesc ]n gândul acesta, ]l p[r[si morm[ind: “Prostii... Uite ce prostii m[ apuc[...” }=i arunc[ pe pat casca =i râse scurt, sec, fals, frecându-=i co=ul pieptului cu palmele, ca =i când ar fi ]ncercat s[-=i mulcomeasc[ b[t[ile inimii. Sim\i ]n buzunarul tunicii fâ=âit de hârtie =i se opri voios: — Acuma s[ vedem scrisoarea mamei, s-o ]n\elegem... 301
Doamna Bologa ]i scria numai m[run\i=uri de prin Parva, despre cunoscu\i =i necunoscu\i. C[ P[l[gie=u se laud[ c[ Apostol i-a cerut iertare, c[ Marta vine mereu pe la ea =i se consider[ tot logodnica lui, c[ Dom=a ]i zice tot “cuscr[”, c[ a f[cut multe bun[t[\i de s[rb[torile Pa=tilor =i c[ o s[-i r[mâie neatinse fiindc[ e singur[ =i am[rât[, c[ l-a visat ]n noaptea de Vinerea Mare foarte urât =i a dat o slujb[ chiar ]n ziua ]ntâia de Pa=ti ca s[-l fereasc[ bunul Dumnezeu de primejdii... “Biata mam[! ]=i zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar =ti ea ]n ce primejdie m[ zbat eu acuma!... când va afla vestea... Trebuie s-o afle de la mine... s[ afle barem c[ tot ea mi-a alinat inima ]n ceasurile din urm[, ca =i ]n cele dintâi ale vie\ii mele p[mânte=ti!” Trase scaunul lâng[ mas[ =i, gustând din mânc[rile r[cite ce-l a=teptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprinduse de fiecare dat[ la visul urât =i c[utând s[ ghiceasc[ ce anume o fi visat maic[-sa. Când veni plutonierul cu un soldat s[ ia vesela, Apostol ceru hârtie =i cerneal[. Peste câteva minute hârtia alb[ râdea pe mas[ ca o pat[ de speran\[, dar el nu se mai gr[bi s[ scrie. Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile v[lm[=ag... De câte ori z[rea hârtia, ]i fulgera prin minte cum, totdeauna ]naintea luptelor grele, când sim\ea ]n suflet frica mor\ii, a scris mamei sale scrisori lungi, luându-=i r[mas bun... Le scria cu team[ =i ]ngrijorare, =i totu=i printre rândurile ]ntristate, scriind, citea numai speran\e bune. Dragostea de via\[ era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urm[, dup[ ce trecea primejdia, recitea “testamentul” =i zâmbea fericit =i rupea ]n buc[\i foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte “testamente” de acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie s[ scrie un testament definitiv... Acuma, din moment ]n moment, poate s[ vie pretorul, s[-i citeasc[ ni=te paragrafe =i s[-l anun\e c[ la ora cutare 302
va muri negre=it, cu deplin[ siguran\[, f[r[ pic de n[dejde. Iar la ora hot[rât[, precis, ni=te oameni vor sili sufletul s[u tân[r s[ se despart[ de trup pentru totdeauna, la o or[ precis[... Acuma, când va sfâr=i scrisoarea, va =ti c[ mâinile care au scriso nu vor mai rupe-o =i nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru c[ mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi ]ngropat ]n p[mânt sau va atârna undeva, iar mintea lui, care ]=i d[ seama de toate acestea, mâine nu va mai na=te nici un gând, ci va fi gr[m[joar[ de creieri mor\i, n[p[di\i de sânge ]nchegat... +i totu=i hârtia râdea pe mas[, parc[ ar mai fi fost vreo speran\[ undeva... Apostol Bologa dep[na amintiri de prin romane =i cronici, unde, ]n clipa suprem[, sose=te ]n goana calului solul aduc[tor de iertare =i de via\[. Descoperirea ]l bucur[ numai câteva clipe, pe urm[ se ]nfurie =i rosti r[spicat: — Voi muri negre=it peste... Peste câte ore? Atunci ]l ]mbr[\i=[ groaza, din ce ]n ce mai strâns =i mai s[lbatic, ]nghe\ându-i sângele. +i ]n vreme ce groaza ]l tortura, mintea lui c[uta s[ o alunge cu “inexorabilitatea mor\ii”, cu “dezgustul” de via\a aceasta pe care el ]nsu=i, con=tiin\a lui ]mp[cat[, a azvârlit-o, cu credin\a ]n via\a de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate ]nchipuirile min\ii se pr[bu=eau pe rând, ca ni=te castele de c[r\i de joc, numai groaza r[mânea sfid[toare, st[pânitoare, =optindu-i ]n suflet un singur cuvânt, ]n fa\a c[ruia se sfarm[ tot: moartea... }i venea s[ plâng[ mereu =i nu putea. Se uit[ la ceas: patru dup[-amiaz[... “+i ]nc[ nu mi-au comunicat sentin\a... De ce nu vine pretorul?... Cel pu\in s[ =tiu sinur... Adic[ de ce s[ =tiu?” Siguran\a ar spori doar chinurile groazei. Mai bine a=a. Orice ]ntârziere e un câ=tig, chiar de suferin\[. Apoi ]ntârzierea poate avea =i motive bune. Adic[ de n-ar fi ]n\eles Curtea c[ e nevinovat? Ar fi fost poate mai bine s[ vorbeasc[, s[ dovedeasc[... 303
Dar ce nevoie e de vorbe când trecutul lui vorbe=te singur, barem prin cele patru medalii de vitejie? }n asemenea cazuri Curtea e datoare s[ trimit[ la plimbare pe pretorul dobitoc =i s[ hot[rasc[ achitarea ]n unanimitate... Sau cel pu\in cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat ap[rarea =i ]n fa\a generalului, atunci... Gross nu poate s[ voteze pentru condamnare. Apoi de partea pre=edintelui trebuie s[ mai fie cineva... +i uite majoritatea!... Uite =i pricina ]ntârzierii! Hârtia, sub o c[limar[ ruginit[ =i murdar[, râdea ]ntruna. Apostol, ]nviorat, se duse la mas[, se a=ez[ pe scaun, lu[ tocul =i ]ncerc[ peni\a. }i tremurau degetele cumplit =i nici un gând nu i se ar[ta limpede. “Mai târziu... mai e vreme!” ]=i zise dup[ un r[stimp, lini=tit, pornind iar s[ umble de ici-colo. Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, f[r[ urme de sânge ]n obraz, cu privirea spre u=a ]n care cheia se ]nvârtea scâr\âind mai ascu\it ca totdeauna. “Acuma vine siguran\a!” ]i \â=ni prin creieri ca un fior de foc, ]ncât parc[ sim\ea cum ]i sfâr[ie celulele cenu=ii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. — A\i ispr[vit de scris? ]ntreb[, vrând s[ strâng[ masa, f[r[ s[ se uite la Bologa. — Nu, nu... nici n-am ]nce... zise Apostol deodat[ foarte agitat, ad[ugând repede, cu ni=te ochi ie=i\i din orbite: A=a-i de mare graba?... S-a hot[rât sentin\a, s-a... — Sentin\a desigur c[ s-a hot[rât de mult, r[spunse plutonierul t[r[g[nat =i parc[ cu glas neobi=nuit. Se a=teapt[ numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... A=a-i regulamentul pentru domnii ofi\eri... Dar mult nu mai dureaz[, nu, nu... Trebuie s[ pice r[spunsul din minut ]n minut, c[ci ]n r[zboi =i ]n cazuri d-astea merge repede... }n r[zboi toate merg repede... Apostol Bologa vedea c[ omul acesta ]i cunoa=te soarta, dorea s[-l ]ntrebe =i nu cuteza. Soldatul se strecur[ afar[, ]n 304
vârful picioarelor, ca dintr-o cas[ de mort. Plutonierul zise mai ]ncet: — Feti\a plânge =i se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, s[ m[ ierta\i =i s[ nu v[ sup[ra\i!... Eu a= fi l[sat-o, ca =i ieri... dar domnul c[pitan tot prin ograd[ se ]nvârte=te =i, dac[ ne-ar prinde, Doamne fere=te... Am s[ v[ aprind lampa când o veni b[iatul s[ ia farfuriile, c[ ]nc[ nu s-a ]ntunecat de tot. Glasul plutonierului r[mase ]n sufletul lui Apostol =i dup[ ce se ]nchise u=a, ca un izvor de speran\e luminoase. }i b[tea inima n[valnic, voioas[. }i p[rea r[u c[ n-a trimis o vorb[ bun[ pentru Ilona, dar se mângâia c[ poate ]n curând ]i va spune el ]nsu=i mai multe. “Cine =tie? ]ngân[ cu bucurie. Numai Dumnezeu =tie ce poate aduce ceasul...” Se uit[ ]ncrez[tor pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul tr[gea pe furi= obloanele ]ntunericului. 8 Dup[ miezul nop\ii, Apostol Bologa, istovit, se ]ntinse pe pat. O t[cere imens[ ]l ]mpresur[, parc[ toat[ lumea ar fi ]ncremenit ]ntr-un somn de mormânt. Lini=tea galben[ din tavan ]i picura ]n ochi =i ]l ustura. A\ipi. Deodat[ se trezi. Afar[ r[sunau pa=i, pe trepte, ]n coridor. S[ri ]n mijlocul od[i\ei =i r[mase pironit acolo, cu inima zgribulit[, murmurând din buzele-i albe: — Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... U=a se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din ]ntuneric ap[ru pretorul cu o foaie de hârtie ]n dreapta, ]n \inut[ de campanie, cu ochii stin=i ]n obrajii bulbuca\i sub casca de fier. }n dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu casc[, 305
\inând ceva pe bra\ul stâng =i ]n mân[, cu privirea speriat[, ca =i cum ar fi fost sigur c[ pretorul are s[-i fac[ vreo observa\ie aspr[. }n ]ntunericul u=ii, afar[, se zvârcoleau capete multe, sclipeau ochi ]nfrigura\i, ca o vedenie dintr-o balad[ sângeroas[. }n mijloc, neclintit, cu p[rul lung, pu\in vâlvoiat, Apostol cerceta din ochi, f[r[ a-i ]nvârti ]n orbite, cu luciri repezi, fa\a pretorului, hârtia din mâna lui, casca plutonierului. +i ]n fiece clip[ milioane de gânduri ]i r[s[reau =i mureau ]n creieri, parc[ to\i atomii materiei cenu=ii s-ar fi aprins =i ar arde cu fl[c[ri clocotitoare. Pretorul se apropie de masa pe care hârtia alb[ râdea neatins[, ridic[ sentin\a sub lumina l[mpii =i, f[r[ introducere, ]ncepu s[ citeasc[ rar, cu voce clar[, ]ntorcând ochii spre Bologa dup[ unele cuvinte pe care le ap[sa ca =i când ar fi fost subliniate. Apostol asculta =i se uita numai la buzele pretorului, ro=ii, late, uscate, netezite uneori cu vârful limbii trandafirii. }n\elese deslu=it “]n numele ]mp[ratului”, “crimele s[vâr=ite, dar neizbutite, de tr[dare =i dezertare la inamic”, “degradare =i eliminare din gradele armatei”, “moarte prin =treang...” — Sentin\a va fi executat[ imediat! sfâr=i pretorul, ]ndoind hârtia =i aruncând o privire furi=[ ]n fa\a lui Bologa. — Imediat... imediat, repet[ Apostol foarte domol, ad[ugând ]n gând: “Dar ora?... De ce nu spune ora?” Atunci surprinse un gest al pretorului =i v[zu c[ plutonierul se apropie atât de umilit, c[ p[rea un necunoscut r[t[cit aici cine =tie cum. — Conform sentin\ei... degradare... tunica militar[... trebuie hain[ civil[, zise iar pretorul, ]ncepând cu glas sever, z[p[cinduse de ochii lui Bologa =i ispr[vind rug[tor. Apostol nu pricepu, dar f[r[ s[ priceap[, ]=i descheie ]ncet tunica, ]=i scoase gulerul =i-l puse pe mas[, peste c[limara ruginit[, apoi lep[d[ haina, o ]mp[turi cu mare b[gare de seam[, o 306
a=ez[ pe pat =i o netezi de dou[ ori cu dosul palmei. C[ma=a ]i era umed[ de sudori calde, ridicat[ =i cocolo=it[ la spate, ]ntre bretelele v[rgate. }=i potrivi c[ma=a ]n spate =i-=i ]ndrept[ bretelele, care-i alunecaser[ pu\in de pe umeri. Atunci, uitându-se ]ntreb[tor ]n fa\a pretorului, v[zu c[ ochii lui ]i examineaz[ cu spaim[ gâtul alb, sub\ire, cu arterele umflate. Se ]ntoarse spre plutonierul care-i ]ntindea ceva =i observ[ c[ =i plutonierul se uit[ la gâtul lui. Se tulbur[ =i se ]ntreb[ ]n gând de ce se uit[ amândoi la gâtul lui? — +i haina... =i p[l[ria sunt din partea primarului, bâlbâi plutonierul ]nfrico=at, ]ntinzându-i-le deodat[, ca =i cum n-ar mai fi ]ndr[znit s[ le \ie. Apostol Bologa lu[ haina p[mântie =i o ]mbr[c[ repede, dârdâind de frig, dar de p[l[rie nu se atinse. Plutonierul, gr[bit s[ sfâr=easc[, o a=ez[ bini=or pe mas[, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia alb[, lucitoare. Urm[ o t[cere ]n care tremurau numai privirile speriate. }n sfâr=it, pretorul ]=i drese pu\in glasul =i vorbi, ]ncurc[ndu-se ]ndat[: — Dac[ ai vreo dorin\[... eu... noi... conform legilor... orice dorin\[ ]n clipa... Apostol ]l privi drept ]n ochi, lung, fascinator =i apoi, brusc, se ]ntoarse cu spatele, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ pe pat e ceva... Pretorul avu o mi=care de curiozitate, s[ vaz[ ce va face, dar ]=i reveni ]n fire =i ie=i cu demnitate, urmat de plutonierul care trase ]ncet u=a, f[r[ s[ mai ]nvârteasc[ cheia ]n broasc[. Obi=nuit cu zgomotul lac[tului, Apostol se uit[ buim[cit, =optind: — Oare de ce n-au ]ncuiat =i n-au pus lac[tul?... Oare... Din toate col\urile min\ii zeci de r[spunsuri n[v[lir[ ]n prip[ cu ve=ti ]ncânt[toare. Poate c[ acuma, dup[ ce s-a ]mbr[cat ]n hain[ civil[, n-are decât s[ pun[ mâna pe clan\[ =i s[ plece... 307
departe... s[ tr[iasc[... Poate c[ nici santinela nu mai e pe coridor... Poate c[ afar[ ]l a=teapt[ Ilona =i Klapka =i preotul Boteanu. Dar, ]n vreme ce-=i dep[n[ n[dejdile str[lucitoare, u=a se deschise iar, =i ]n prag se ar[t[ preotul Constantin Boteanu, ]nalt, sl[bu\, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoar[, cu crucea ]n mân[. O clip[ se uit[ blând, nedumerit, apoi intr[, ]nchise u=a =i merse drept la Apostol, murmurând cu glas cântat, p[trunz[tor: — }n numele Tat[lui =i al Fiului =i al Sfântului Duh, acum =i pururea =i-n vecii vecilor... Apostol crezu o secund[ c[ speran\ele lui, printr-o minune cereasc[, au pornit s[ se ]mplineasc[. Zdrobit de povara suferin\elor, se pr[bu=i ]n genunchi, s[rut[ cu l[comie crucea, ]=i ascunse obrajii ]n cutele patrafirului =i izbucni ]ntr-un hohot de plâns ]n[bu=it. Pieptul i se umfl[ sub puterea loviturilor inimii r[nite ]n care sângele se zvârcolea ca ]ntr-o temni\[ de plumb. +iroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului ]mbibat cu miros de t[mâie, ca un râu desfundat de o furtun[ n[prasnic[. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale =i mângâietor, i se strecura sfios ]n suflet, cu vorbe simple, neme=te=ugite, din care, ]ncetul cu ]ncetul, se ]ncheg[ acolo o lini=te ca pânza de z[branic, str[vezie =i totu=i destul de deas[ spre a cerne =i a arunca la o parte toate ispitele =i de=ert[ciunile lume=ti. Când ]=i veni ]n fire =i ridic[ fruntea, Apostol avea fa\a alb[ ca hârtia, =i ochii mari, ro=ii, cu cearc[ne negre, cu sclipiri potolite. V[zu o broboan[ de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se a=ez[ pe sc[unel lâng[ mas[. Pierduse n[dejdea ]n minunea de adineaori =i, de fric[ s[ nu se iveasc[ iar[=i stafiile cu care sa luptat atâtea ceasuri, se târ] ]n genunchi la picioarele preotu308
lui. — Am venit ]ntr-un suflet, vorbi Boteanu cu voce stins[, =tergându-=i fruntea cu o batist[ mare, c[ ]n Lunca nu se =tia ce s-a ]ntâmplat cu tine... M-am pomenit spre sear[ cu fata lui Vidor, c[ m[ cheam[ degrab[ s[ te binecuvântez... Of, inima omului!... Dar Ilona venise din capul ei la mine... Domnii de aici hot[râser[ s[-\i trimit[ un preot militar, de altfel tot slujitorul Domnului... Ne-am rugat cu to\ii =i am ]nduplecat pe domnul c[pitan s[ fie milostiv... — P[rinte! zise deodat[ Apostol, gr[bit =i ]ngrijorat. Am vrut s[ scriu mamei =i uite, colo, hârtia ne]nceput[... n-am fost ]n stare... din pricina... Veste=te-o tu, Constantine, pe urm[, dup[ ce voi fi... dup[ ce... Spune-i tu cum am... S[ aib[ grij[ de logodnica mea... s[ aib[ mare grij[... C[ci ele amândou[ mi-au s[dit ]n inim[ iubirea... =i din iubirea lor mi-am ]ntruchipat credin\a... =i credin\a c[l[uzitoare... =i... =i... }=i ascunse fa\a ]n patrafir, ]n r[m[=i\ele mirosului de t[mâie, murmurând cuvinte f[r[ =ir. Preotul ]i mângâie p[rul umed, ]ngânând: — }n mijlocul tuturor ispitelor vie\ii, ai r[mas fiul p[rintelui t[u, Apostole! N-ai uitat ]nv[\[turile lui, ci le-ai purtat pururea ]n sângele t[u fierbinte... |i-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin N[s[ud, serios =i impun[tor, parc-ar fi vorbit cu ni=te b[rba\i: “Niciodat[ s[ nu uita\i c[ sunte\i români!”...? Vijeliile vie\ii ]ndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-]nsul r[d[cinile cele nepieritoare!... Pl[cut este Domnului-Dumnezeului nostru acela care se jertfe=te de bun[voie pentru neamul p[rin\ilor s[i =i pentru credin\a lor ]n vecii vecilor! — Pentru neamul p[rin\ilor, =opti Apostol, adâncindu-=i obrajii ]n mirosul de t[mâie, uitând ]ndat[ cuvintele, ca =i cum mintea lui n-ar mai fi fost ]n stare s[ p[streze nici un ]n\eles... }ntr-un târziu u=a se deschise singur[, se ]nvârti molcom ]n 309
\â\âni =i se propti de perete. }n bezna pervazului st[tea preotul, ca o chemare mut[. Popa Constantin se aplec[ peste capul lui Apostol, blând ca un p[rinte care de=teapt[ din somn un copila= iubit: — Scoal[, fiule, =i fii tare ]n ceasul ]ncerc[rii din urm[ precum a fost Domnul =i Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremur[, dar se ridic[ ]ndat[ =i se uit[ ]mprejur cu ochi ]ntreb[tori. Descoperind ]n u=[ figura pretorului, ]=i aduse aminte =i ]ntinse bra\ul spre mas[ dup[ p[l[ria moale, f[r[ panglic[ =i roas[ pe margini. Atunci ]=i v[zu ceasornicul, retrase brusc mâna, desf[cu bini=or curelu=a =i-l d[du preotului, f[r[ s[-=i arunce ochii pe cadran, zicând ]ncet: — Constantine, s[ nu m[ ui\i... Popa strânse ceasornicul ]n palm[, sub crucea care tremura. Apostol lu[ p[l[ria, o mototoli ]ntre degete =i privi nedumerit ]n ochii lui Boteanu =i apoi spre pretorul din coridor. — Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, disp[rând imediat. Apostol se ]ndrept[ spre u=[, trecu pragul =i, ]n capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plin[ de solda\i cu f[clii aprinse, cu c[=ti lucitoare ca la o retragere cu tor\e ]n ajunul unei s[rb[tori mari. Fl[c[rile sfârâiau aspru, cu lumini ro=cate, cu noura=i de fum nec[cios. Casa cu birourile diviziei ]=i ]nsemna conturile ]n coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor b[trâni se ]n[l\au ca ni=te mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveli=tea ]nfior[ inima lui Apostol, iar ]n corp sim\i privirile tuturor oamenilor. }l cuprinse frigul, tres[ri =i, cu amândou[ mâinile, ]=i ]ndes[ p[l[ria ]n cap, tr[gând-o pe ochi, s[ nu mai vaz[ nimic. Apoi, foarte agitat, ]=i ridic[ gulerul hainei peste gâtul gol. 310
— }nainte! r[sun[ deodat[ peste sfârâitul tor\elor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru s[ porneasc[, dar nu-=i putea urni picioarele. Preotul era lâng[ el. Se ag[\[ de bra\ul lui, mul\umit c-a g[sit sprijinul, =i cobor] treptele. Merse un r[stimp. }mprejur auzea numai sfârâit de f[clii =i zgomot de bocanci târâ\i anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascu\it, acoperind tot convoiul =i umplând v[zduhul ca un cântec de mort. Apostol ]=i zise c[ e Ilona, strânse mai tare bra\ul preotului, dar nu ]ntoarse capul, nici nu ridic[ ochii. Ie=ir[ ]n =osea... F[cliile nu mai fâlfâiau a=a de sfârâitor, parc[ li s-ar fi risipit lumina =i le-ar fi r[mas numai fumul. }n spate ]ns[ gemea mereu plânsul, tot mai stins =i mai dep[rtat. Apostol v[zu c[ au apucat-o ]n dreapta, se minun[ =i =opti preotului limpede =i cu p[rere de r[u: — Unde mergem, p[rinte? }n suflet ]i ]ncol\i, lâng[ p[rerea de r[u, un firicel de n[dejde, care-i spunea ]n tain[: “Poate c[ totu=i!...” Curând ]ns[ p[r[sir[ =oseaua, trecur[ pe sub un viaduct c[r[miziu, apoi peste un pode\ de scânduri noi. “Doamne, unde mergem?” se ]ntreb[ Apostol acuma cu durere, mai ales c[ pe aici nu umblase niciodat[. Nu-=i sim\ea deloc picioarele, se mira cum poate merge f[r[ picioare =i i se p[rea c[ plute=te ]n aer, ca ]n vis. }n aceea=i vreme zise iar[=i preotului, care-i \inea crucea ]n fa\[: — Iart[-m[, Constantine, c[ din pricina mea trebuie s[ te obose=ti atâta... atâta... Drept r[spuns, Boteanu murmur[ un crâmpei de rug[ciune. Apostol nu ]n\elegea nimic, voia s[-l ]ntrebe ce zice, dar \inutul necunoscut ]l nec[jea atât de r[u, c[ uit[ ce-a vrut =i iar se gândi, am[rât: “Unde mergem?” O bucat[ de vreme urcar[ pe un drum taiat ]ntr-o coast[ de 311
deal. Pârâul de sub pode\ul de scânduri noi acum gâlgâia g[l[gios, ]n dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii ]mprejurul lui, Apostol =opti la urechea preotului: — Nici nu-mi simt picioarele... parc-a= pluti... Boteanu rosti mai tare rug[ciunea, ]nfrico=at de cuvintele lui Apostol care atârna tot mai greu pe bra\ul lui amor\it... Urcu=ul se ispr[vi. Pârâul iar murmura al[turi, somnoros. Lui Apostol i se p[rea c[ merge de o ve=nicie pe o c[rare f[r[ sfâr=it =i din nou ]i r[s[ri ]n creieri ]ntrebarea: “Unde mergem?” Atunci preotul parc[ se poticni =i ]ndat[ prinse a se ruga cu glas mai fierbinte, cu vorbe mai gr[bite. — Am sosit? ]ntreb[ Bologa, ne]ndr[znind s[ ridice ochii. — Fii tare, fiule, fii tare! bolborosi popa Constantin, plâng[tor. Apoi Apostol sim\i iarb[ sub t[lpi. +i deodat[ picioarele ]ncepur[ s[-l doar[, ca =i când ar fi dus o povar[ peste puterile lui. — Face\i loc!... Pe dincolo, p[rinte! se auzi, foarte r[gu=it, glasul pretorului. Atunci Bologa, nerecunoscând glasul =i vrând s[ vaz[ cine a strigat, ridic[ fruntea =i d[du cu ochii, de-abia la vreo zece pa=i, de un stâlp alb =i lucios, cu un bra\ cârligat ]n vârf. +treangul se leg[na pu\in =i leg[narea aceasta ]i aduse aminte cum a ]ncercat el odinioar[, cu mâinile, rezisten\a funiei. }n lucirea alb[ a lemnului se deslu=ea ceva straniu, ]ncât Apostol l[s[ repede capul ]n jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lâng[ stâlp. Mâna dreapt[ atinse ]ntâmpl[tor lemnul rece =i umed ca pielea de =arpe. Se scârbi =i ]ncepu s[-=i =teagr[ umezeala pe dunga pantalonului. }n timpul acesta ]ns[ ]=i plimba lini=tit privirea peste mul\imea de fe\e ciudate =i necunoscute, parc[ nici n-ar fi fost omene=ti, care se ascundeau sub c[=ti l[t[re\e, ]n lumina f[cliilor fumuroa312
se. Mirosul de r[=in[ ars[ ]i gâdila n[rile =i fumul ]l sup[ra fiindc[-i ]ntuneca vederea. Plec[ pu\in capul =i, aproape de picioare, v[zu p[mântul deschis ca o ran[ urât[, g[lbuie. Groapa nu p[rea adânc[ =i lutul era azvârlit numai ]n dreapta, alc[tuind o movil[, pe care st[tea pretorul, ]n[l\ându-se deasupra tuturor, ca =i cum el ar fi trebuit s[... }n stânga, la marginea gropii, un co=ciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagr[ la mijloc, z[cea al[turi de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strâmbe: Apostol Bologa... Numele i se p[rea str[in =i se ]ntreb[ aproape sup[rat: “Oare cine s[ fie Apostol Bologa?” — Gata?... Gata! strig[ pretorul, pe movila de p[mânt, fluturând o foaie de hârtie. Apostol ascult[ numai ]nceputul sentin\ei, pe urm[ se uit[ la oamenii din preajma lui, gândindu-se c[ generalul n-a venit =i probabil c[ doarme... Lâng[ movila pretorului z[ri un doctor cu ceasul ]n mân[: “Nu-i doctorul Meyer... nu, nu...” La picioarele gropii recunoscu apoi pe Klapka, cu ochii plân=i, ]ngrozi\i, care-l obosir[, ]ncât ]ntoarse capul. La doi pa=i, ]n stânga, st[tea un \[ran sprijinit ]n hârle\ cu capul gol, cu p[rul asudat =i lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. “Uite groparul... Vidor...” se gândi dânsul cu bucurie =i vru s[-i fac[ un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfâr=i citirea cu glas ascu\it =i strident ca un scâr\âit de u=[ cu \â\âni ruginite, =i Apostol ]=i lu[ seama, ]ntrebându-se speriat ce-o s[ fie acuma... Peste o clip[ auzi, din spate, limpede, o voce =ov[itoare: — Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu c[ trebuie s[ se suie pe scaunul care se afla lâng[ genunchii lui =i nu-l observase pân[ acum. }i era team[ c[ iar nu va putea mi=ca picioarele... “Trebuie... trebuie s[ ]ncerc”, ]i fulger[ prin creieri. Apoi deodat[ se sim\i cuprins ]n bra\e. Se ]ngrozi. Groparul ]l s[rut[ pe obraji, ap[sat, cu buzele =i must[\ile 313
ude. — La o parte! r[cni pretorul, sp[imântat, ridicând bra\ele. Apostol se urc[ pe scaun =i se lovi cu capul de =treangul ce atârna de sus. P[l[ria i se ]nfundase pe ochi. O scoase =i o arunc[ ]n groap[. }n aceea=i clip[ izbucni un plâns gros, disperat, nest[pânit. “Cine plânge?” se gândi Bologa. Klapka se b[tea cu pumnii ]n piept. Atunci Apostol fu ]mpresurat de un val de iubire izvorât[ parc[ din r[runchii p[mântului. Ridic[ ochii spre cerul \in\uit cu pu\ine stele ]ntârziate. Crestele mun\ilor se desenau pe cer ca un fer[str[u uria= cu din\ii toci\i. Drept ]n fa\[ lucea tainic luceaf[rul, vestind r[s[ritul soarelui. Apostol ]=i potrivi singur =treangul, cu ochii ]nseta\i de lumina r[s[ritului. P[mântul i se smulse de sub picioare. }=i sim\i trupul atârnând ca o povar[. Privirile ]ns[ ]i zburau, ner[bd[toare, spre str[lucirea cereasc[, ]n vreme ce ]n urechi i se stingea glasul preotului: — Prime=te, Doamne, sufletul robului t[u Apostol... Apostol... Apostol...
314
CUPRINS
REFERIN|E CRITICE “Psihologia sufletului mediocru comb[tut de dou[ atitudini impuse dinafar[ a dat P[durea spânzura\ilor, roman care ar fi putut s[ fie politic =i din instinct creator a r[mas un roman de analiz[. Problema fusese schi\at[, =i nu f[r[ vigoare, ]n Catastrofa. Acolo un ardelean mediocru, un David Pop, se constat[ mobilizat ca ofi\er ]n armata austriac[. Incapabil de ac\iuni proprii, el lupt[ ]n serviciu comandat, ]ntr-o absen\[ aproape total[ de gândire politic[. Apoi deodat[ pe pomene=te pe frontul român, pus ]n dureroasa situa\ie de a omor] consângeni. Omul care luptase f[r[ ideal pe alte fronturi e prea s[rac suflete=te pentru a-=i determina unul repede. Pân[ ce mintea lui greoaie s[ aduc[ lumin[ ]n acest conflict dramatic, el se treze=te tr[gând cu mitraliera ]n fra\ii s[i, spre indignarea adversarului, care, de=i plutonier, nu sufer[ de oscila\ie politic[: “— Ne omorâ=i cinci ceasuri cu mitraliera =i acuma mai zici c[ e=ti frate?... Grijania =i anafura ta de câine!” La Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor inteligen\a e mai vie, voin\a ]ns[ r[mâne inferioar[. Cât[ vreme Bologa, ofi\er =i el, nu are românii ]nainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea lui e onorabil[ ]n sfera ]ngust[ a serviciului, ]n aceea a con=tiin\ei e o deficien\[. El ar trebui s[ fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar =i spre oroarea românilor, sau un franc tr[d[tor, martir pentru români, de=i canalie pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstina\ie, semnul unei con=tiin\e tulburi. Abia când Bologa e trimis pe un front cu adversarii români, sufletul lui se ]nsp[imânt[. El solicit[ doar mutarea pe alt front, ca s[ eludeze con315
flictul. Neob\inând-o, se gânde=te s[ dezerteze. Dezertarea e preg[tit[ atât de râu, ]ncât Bologa e prins =i spânzurat. El prime=te osânda cu voluptate, ca o izb[vire de o problem[ pe care n-a putut-o rezolva...” GHEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ ]n prezent. Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 733–734. “P[durea spânzura\ilor este construit[ ]n ]ntregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subcon=tientului. Când tân[rul locotenent ardelean Apostol Bologa asist[ la scena spânzur[rii cehului Svoboda, la a c[rui condamnare luase el ]nsu=i parte, “el se f[cu rosu de luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului”(...) Amintirea lui Svoboda va deveni de-aci ]nainte for\a c[l[uzitoare a propriei lui vie\i, pân[ ]n clipa deznod[mântului deopotriv[ cu acela care ]i ]nfipsese ]n inim[ imputarea dureroas[ a privirilor stranii. Când, mai târziu, tân[rul ofi\er s[vâr=e=te o isprav[ militar[ de laud[, distrugerea unui reflector, ]n lumina pe care o stinsese i se pare a fi v[zut o str[lucire la fel cu a executatului, alt[dat[ (...) Când trece odat[ prin crângul ]n care atârnau cei =apte spânzura\i ai st[pânirii maghiare, prefigurând sfâr=itul pe care =i-l preg[tea singur, Bologa prime=te ]nc[ o dat[ ]n cugetul ]nsp[imântat amintirea lui Svododa =i a ochilor lui (...) Când, ]n sfâr=it, ]mplinirile se apropie =i Apostol Bologa, prins ]n momentul când se preg[tea s[ dezerteze la inamic, ca cehul Svoboda alt[dat[, este condus c[tre judec[torii lui, el explic[ ]nso\itorului s[u, ]n zgomotul asurzitor al c[ru\ei: “Vorbeai adineaori despre anumite cazuri de dezertare... Ei, camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[ trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... Nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz, foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat...”. Amintirea obsesiv[ a cehului, p[truns[ ]n cugetul lui Bologa ca o remu=care =i proiectat[ de atunci ca o ]ntrupare a propriilor lui conflicte 316
interioare, era acum gata s[-=i doboare victima. Subcon=tientul ]=i terminase lucrarea lui.” TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1991, p. 269–271. “Tema central[ a P[durii spânzura\ilor i-a fost sugerat[ scriitorului de contemplarea unui album de fotografii consacrat atrocit[\ilor r[zboiului. Erau prezentate ]n el diferite scene ]nfior[toare. Ap[reau, printre altele, =i p[durile transformate ]n =iruri de spânzur[tori. Aici atârnau, prad[ corbilor, oameni care, asemenea lui Apostol Bologa, sau cehului Svoboda (personaje ale c[r\ii), nu voiser[ s[ lupte ]mpotriva propriei lor na\iuni. Ca =i nuvelele cu o problematic[ asem[n[toare (Catastrofa, I\ic +trul, dezertor), romanul e construit pe un conflict foarte general, cu un ecou ]n con=tiin\a celor mai largi p[turi sociale. Pentru autorit[\ile austro-ungare Bologa, Svoboda sau David Pop din Catastrofa erau cet[\eni ai imperiului =i atâta tot. Ca solda\i, ei aveau deci datoria s[-i slujeasc[. Dar aceast[ vast[ ]nchisoare a popoarelor nu reu=e=te deloc s[ rezolve problema na\ional[. Monarhia habsburgic[ l[sa s[ subziste vrajba ]ntre na\iuni, ducea o politic[ de echilibru tactic, cultivând, ]n fapt, o diferen\iere net[ ]ntre grupurile etnice, alimentând conflictele, pe care ]n mod ipocrit se f[cea a le ignora. R[zboiul va sfâ=ia dureros o situa\ie contradictorie, suportat[ mai greu sau mai u=or de oameni ca Bologa. Acum se pune pentru ei problema alegerii ]ntre ideea abstract[ de cet[\eni ai statului austro-ungar =i apartenen\a lor concret[ na\ional[.” OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura român[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 310. “P[durea spânzura\ilor nu este un roman monografic al r[zboiului, a=a cum Ion fusese monografia satului transilv[nean antebelic, cum R[scoala va constitui o monografie a mi=c[rilor \[r[ne=ti de la 1907, mi=c[ri care au implicat toate clasele =i categoriile sociale. P[durea spânzura\ilor 317
nu e o monografie a primului r[zboi mondial, ci o confruntare a unor p[reri tipice despre sensul vie\ii cu ]ns[=i via\a, aflat[ la extrema limit[. R[zboiul nu este, aici, decât o condi\ie a existen\ei, condi\ie a c[rei intensitate precipit[ evolu\iile, d[ violen\[ ciocnirilor dintre principii =i confrunt[rii acestora cu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oric[rei cunoa=teri), de la aparen\[ la esen\[, se desf[=oar[ ]n condi\ii care accelereaz[ la maximum procesul. R[zboiul e deci, aici, doar un precipitant, un agravant al unor fenomene. Condi\ia, situa\ia ac\ioneaz[, fire=te, asupra fenomenului, ]i imprim[ anumite caracteristici, ]l deviaz[ ]ntr-un anume sens, dar nu-l poate crea. Re\inem, deci, c[ P[durea spânzura\ilor nu trebuie studiat[ atât ca o oper[ consacrat[ descrierii r[zboiului, ci ca o carte care-=i propune s[ descopere sensul existen\ei. +i aceast[ c[utare se petrece (fiind influen\at[ de ea) cu situa\ia teribil[ a r[zboiului.” PAUL GEORGESCU, P[reri literare, Editura de stat pentru Literatur[ =i Art[, Bucure=ti, 1964, p. 100. “...P[durea spânzura\ilor ]ncepe ]n momentul declan=[rii unei crize psihice; sensul evolu\iei suflete=ti, a=a acum clar reiese din nota\ia lui Rebreanu ]nsu=i, este total diferit de scufundarea ]n adâncuri la care am asistat când l-am urm[rit pe Ion sau de con=tientizarea acestor adâncuri la Puiu Faranga; sensul de rezolvare a crizei este ascendent, Apostol Bologa traverseaz[ un proces de lent[ =i subtil[ eleva\ie spiritual[. Psihanaliza adâncurilor, capabil[ s[ urm[reasc[ jocul instinctelor umane fundamentale, se cuvine ]nlocuit[, pentru mai adecvata ]n\elegere a c[r\ii, cu o psihanaliz[ a ]n[l\imilor suflete=ti; dar, cum s-a observat de speciali=tii ]nsi=i, o asemenea psihanaliz[ este la ora actual[ foarte vag schi\at[. Este un teren pe care s-au frânt multe ]ncerc[ri, teren alunecos, instabil; meritul lui Rebreanu este de a ne fi propus, cu mijloacele inerente artei, imaginea unei posibile eleva\ii spirituale, ]n condi\iile ]n care intui\ia scriitorului ]n materie de psihologie r[mâne la fel de complex[ =i p[trunz[toare.” PETRU MIHAI GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartea româneasc[, Bucure=ti, 1977, p. 198–199. 318
“Virtual un “echilibrat”, Apostol ]=i ]ncepe existen\a rom[neasc[ abia din clipa primului simptom de n[ruire a echilibrului etic. Acesta, ca =i urm[toarele, nu provine din re\eaua cu magne\i a subcon=tientului, ci din afar[, adic[ de la un doctrinar tenden\ios cum e popa Groza. Interioritatea, cât[ exist[, r[mâne o expresie a exteriorit[\ii agresoare. Amenin\at cu haosul, personajul lupt[ s[-=i organizeze cât mai riguros via\a, ]n func\ie de cele trei criterii-simbol, stabilite: statul, neamul =i iubirea, ]ntre care nici unul nu are un con\inut pur afectiv. Subiectivitatea din ce ]n ce mai h[r\uit[ ]n evenimente externe nu ia niciodat[ vreo hot[râre pân[ nu-=i g[se=te un punct de sprijin ]n unul din factorii condi\ionali, tentat[ mereu s[-i respecte pe to\i deodat[. O aspira\ie omeneasc[ spre plenitudine sfâr=e=te ]n dilem[ =i zbucium. F[r[ voca\ia izol[rii egolatre, Apostol se dovede=te incapabil s[ se con\in[. Conforma\ia sa este a unui ecran ]n permanent[ alarm[. Vegherea se accentueaz[ paroxistic, procesul de elucidare desf[=urându-=i exclusiv prin raportare la text. Cum toate cele trei elemente ale cauzalit[\ii exterioare, ele ]nsele intrate ]n conflict prin r[zboi, sunt de factur[ social[, gestul esen\ial al personajului st[ ]n eroismul cu care ]=i pune interiorul sufletesc la dispozi\ia cet[\eanului. Cu psihologia eroic[ a acestui eu cet[\enesc ]ncepe destinul romanului modern de analiz[ la noi...” AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic românesc, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1978, p. 81–82. “}n cazul lui Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor iluzia apolinic[ este lini=te sufleteasc[ alimentat[ de sentimentul loialit[\ii fa\[ de legile statului, lini=tea pe care o p[streaz[ =i atunci când face parte din tribunalul militar care-l osânde=te pe cehul Svoboda, dezertor, la spânzur[toare. Lini=tea devine, ]n acest caz, vina tragic[ a lui Bologa, pl[tit[ cu o similar[ spânzur[toare. Nodul tragic este, astfel, un nod logic.” MIHAI CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI “Anons S. Ungurean”, 1995, p. 156. 319
“Moartea lui Svoboda este oglinda ]n viitor a mor\ii ne=tuite a lui Apostol Bologa. Romanul — care, f[r[ ]ndoial[, a cerut un travaliu ]ndelungat — pare scris dintr-o r[suflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplit dintr-un singur bloc de piatr[. }n chipul acesta opera situeaz[ pe ]nsu=i contemplatorul ei ]n unghiul de privire cel mai ]nalt =i mai cuprinz[tor asupra destinului omenesc. Apostol Bologa este ]nainte de orice om =i acestei st[ri ]i este subsumat[ calitatea sa de român =i de patriot. Pledoaria ]n sensul na\ionalit[\ii se mi=c[ ]n adâncurile subtextului, parc[ ]mpotriva voin\ei autorului, =i de aceea ea este profund conving[toare.” ION ROTARU, Analize literare =i stilistice, Editura Ion Creang[, Bucure=ti, 1972, p. 337.
320
