Liviu

REBREANU ION **

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev Copert: Isai C`rmu R E F E R I N |E I S TO R I C O - L I T E R A R E : Ov. S. Crohm[lniceanu, Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea, Alexandru Piru, Dumitru Micu, Mircea Zaciu. Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Tehnoredactare: Marin Popa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11412 CZU 821.135.1-3 R 35 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Rebreanu, Liviu Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 235). Vol. II. —2001. — 256 [p]. ISBN 9975-74-375-7 821.135.1.-3 ISBN 9975-74-375-7

© LITERA, 2001

Ion

CUPRINS GLASUL IUBIRII Capitolul VII. Vasile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Capitolul VIII. Copilul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Capitolul IX. S[rutarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 Capitolul X.

+treangul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Capitolul XI. Blestemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 Capitolul XII. George . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 Capitolul XIII. Sf`r=itul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Ion

GLASUL IUBIRII

5

Liviu Rebreanu

CUPRINS

Capitolul VII

VASILE

1 — C`nd m[ri\i o fat[, e parc[ \i-ar arde casa! oft[ Herdelea ]ncheind socotelile nun\ii. Acu numai s[ fie cuminte =i fericit[!... Casa p[rea pustie f[r[ Laura. To\i vorbeau mereu de ea, ghiceau pe unde o fi ajuns =i ce-o fi f[c`nd, iar d[sc[li\a =i Ghighi l[crimau c`nd d[deau peste vreun lucru=or r[mas de la d`nsa. Via\a ]ns[ ]=i relu[ chiar de-a doua zi mersul ei obi=nuit, nep[s[toare nici de dureri =i nici de bucurii. O scrisoare recomandat[ de la avocatul Lendvay vesti data licita\iei de care avea groaz[ doamna Herdelea, oric`t ]i explica Titu c[ e o simpl[ formalitate. }nv[\[torul, ]ngrijorat ]n tain[ ca =i nevast[-sa =i doritor de comp[timire =i ]ncuraj[ri care s[-i risipeasc[ temerile, c[ut[ =i g[si un prilej s[ povesteasc[ =i lui Belciug toat[ ]ncurc[tura. De=i st[ruia ]ntre din\i r[ceala, am`ndoi se pref[ceau c[ nu =tiu nimic, iar Herdelea tr[gea n[dejdea acum s[-l ]nduio=eze =i s[ netezeasc[ drumul spre o ]mp[care adev[rat[, din ce ]n ce mai ]nfrico=at s[ nu-i fac[ vreo pozn[ cu locul casei. Belciug se mir[, ]l comp[timi cu o p`lp`ire stranie ]n ochi =i pe urm[ ]i spuse c[ va veni =i d`nsul la licita\ie s[-i dea o m`n[ de ajutor, dac[ va fi nevoie. }nv[\[torul era mul\umit c[ l-a ]mbl`nzit =i astfel ]l va ]ndupleca mai lesne de-acuma s[ fac[ actul de dona\iune a locului, cum ]i f[g[duise c`nd s-a apucat s[-=i cl[deasc[ ]ncrez[tor casa. Totu=i nu ]ndr[zni s[ se spovedeasc[ nevestei sale care r[m`nea neclintit[ ]n antipatia ei fa\[ de „p[m[tuful“ viclean. De altfel ]ndat[ a intervenit t[r[boiul cu nunta lui Ion, arunc`nd iar v[lul uit[rii vremelnice peste necazurile zilei...

6

Ion

}n vinerea fixat[, avocatul sosi de diminea\[, dar se opri numai o clip[, s[ comunice ]nv[\[torului c[, av`nd o afacere urgent[ ]n Armadia, s[-l a=tepte ]nspre amiaz[, la ]ntoarcere, pentru descurcarea formalit[\ilor. Acuma Herdelea se v[zu nevoit s[ spun[ =i familiei, cu multe ]nconjururi =i menajamente, c[ Belciug, pentru orice eventualitate, are s[ vie la licita\ie... D[sc[li\a ]n\elese numaidec`t c[ nu poate fi la mijloc lucru curat. — Ai s[ vezi, b[rbate, c[ p[m[tuful umbl[ dup[ vreo potlog[rie! zise ea c[tr[nindu-se. Ai s[ vezi! Pe cine nu sufer[ inima mea, s[ =tii c[-i suflet de c`ine! }nv[\[torul se ]ncurc[, ]ndrug[ protest[ri timide ca „doar n-o fi nici el a=a de haps`n, c[-i pop[ =i ar fi ru=ine“... Acestea ]ns[ ]nt[rir[ mai mult ne]ncrederea doamnei Herdelea, ]nc`t, de=i f[cuse planul s[ se duc[ cu Ghighi prin sat s[ tocmeasc[ dou[ femei pentru s[patul gr[dinii =i una la rufe, se r[zg`ndi =i r[mase acas[. — Barem s[ fiu aici =i eu, c[ tu, c`t e=ti de pap[lapte, ai fi ]n stare s[ ]nchizi ochii la toate neru=in[rile! Belciug z[rise trec`nd tr[sura avocatului, se gr[bise, dar ajunse totu=i prea t`rziu. Nepricep`nd, intr[ ]n cas[, z`mbitor. Herdelea ]i explic[ lucrurile foarte z[p[cit, tr[g`nd mereu cu ochiul spre d[sc[li\a care bufnea f[r[ s[ fi r[spuns m[car la bine\ele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdioas[, ]nv[\[torul se a=ez[ cu Belciug ]n pridvor la taifas, p`n[ se va ]ntoarce ungurul. Era o zi de prim[var[ minunat[, cu miresme de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o oglind[ fermecat[. Peste drum, Hristosul de tinichea st[tea ]ncremenit pe cruce, cu ochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potrivea cu pofta mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate. Preotul se g`ndea mereu c-ar fi mai bine s[ plece, =i cu toate acestea =edea parc[ l-ar fi \inut pe scaun. Vorbeau, dar glasul am`ndurora suna at`t de rece, c[ nu se puteau privi ]n ochi. Ca s[-l mai ]nc[lzeasc[, Belciug aduse vorba de Laura =i de familia Pintea cu care ]i pl[cea lui Herdelea s[ se f[leasc[.

7

Liviu Rebreanu

— Tu trebuie s[ fi cunoscut pe b[tr`nul Pintea mai demult, c[ doar ai fost ]nv[\[tor ]n Lechin\a odinioar[? ]ncepu preotul. — Apoi stai, frate Ioane, — zise Herdelea ]ntr-adev[r ]nseninat — c[ ]n lumea asta sunt mai multe Lechin\e. A mea a fost un s[tule\ nenorocit prin fundul v[ii Diugului, iar a cuscrului e un or[=el ]n toat[ forma... }n vremea aceasta doamna Herdelea =i Ghighi, ]n salon, revoltate, oc[rau =i blestemau pe Belciug, a=tept`nd s[ vie Titu, care se repezise cu noaptea ]n cap p`n[-n Armadia s[ ridice de la percep\ie un avans pe leafa ]nv[\[torului, deoarece r[m[seser[ f[r[ un gologan ]n cas[. Avocatul ]ns[ sosi mai cur`nd, ]nso\it de un copist b[tr`n, de la judec[torie, foarte plictisit c[ va trebui s[ se ]ntoarc[ pe jos ]n Armadia. Ungurul urc[ sprinten ]n pridvor, ]ncep`nd vorba din uli\[: — Norocul ]mi iese ]n cale pretutindeni... Am ispr[vit mai repede dec`t b[nuiam, a=a c[ acuma sper s[ fiu acas[ ]n Bistri\a la vremea pr`nzului. Nevast[-mea \ine grozav la ora mesei =i e ]nc`ntat[ c`nd m`nc[m ]mpreun[. Iat[ un mijloc ieftin de-a ferici o femeie! Doamna Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, ie=ir[ din salon. Lendvay, foarte reveren\ios, le ]nt`mpin[ cu complimente la care ]ns[, fiind spuse pe ungure=te, d[sc[li\a nu r[spunse, ci se mul\umi s[ str`ng[ din buze, cu o ]nf[\i=are jignit[, ]nc`t Herdelea se gr[bi s[ observe, ca s[ nu se supere avocatul: — Nevast[-mea nu =tie ungure=te... — Aa? Se poate? +i cu toate astea ziarele dumneavoastr[ \ip[ ca din gur[ de =arpe c[ sunte\i asupri\i, teroriza\i, unguriza\i... Interesant!... Ei bine, crezi dumneata c[ ]n Germania sau ]n Fran\a s-ar tolera un ]nv[\[tor al statului a c[rui so\ie s[ nu cunoasc[ limba oficial[? Nu \i-o spun ca o imputare, c[ci pentru mine politica nu exist[. R[spundeam ]ns[ unui coleg rom`n care adineaori, ]n Armadia, se pl`ngea c[ de pe-acum au ]nceput presiunile =i samavolniciile fa\[ de s[rmanii rom`ni ]n vederea alegerii de deputat... Haha!... Foarte curios!...

8

Ion

Vorbea foarte repede, rotindu-=i ochii ca un uliu, spre a nu-=i neglija ]ntre timp afacerile. Lui Belciug i se p[ru c[ avocatul vrea s[-l loveasc[ =i pe d`nsul, =i r[spunse rom`ne=te, umfl`ndu-=i gu=a: — Altele sunt ]mprejur[rile ]n Germania =i aiurea, domnule avocat!... Noi aici suntem o na\iune b[=tina=[, despuiat[ de drepturi =i ]mpov[rat[ numai de datorii... — Cine-i domnul? ]ntreb[ Lendvay mirat =i atins c[ i s-a r[spuns rom`ne=te. Ce zice? Ce zice? ad[ug[ apoi, de=i ]n\elesese foarte bine. Herdelea, ]nfrico=at s[ nu se ]nvenineze lucrurile pe spinarea lui, c[ut[ =i izbuti s[ schimbe vorba =i conduse pe Lendvay ]n odaia ]nt`i, unde erau dou[ paturi l`ng[ perete, o mas[ de sufragerie, o canapea de lemn, toate vechi =i hodorogite. — Aci n-avem nimic de seam[, nu-i a=a? zise avocatul trec`nd, f[r[ s[ se opreasc[, ]ntr-o od[i\[ ]ngust[ =i lunguia\[, cu o fereastr[ spre uli\[ =i un geam spre gr[din[. Vas[zic[ s[ ]ncepem aici!... }ncepem, stimate domn! strig[ c[tre copistul care se a=ez[ ursuz la biroul lui Herdelea =i scoase dintr-o geant[ roas[ ni=te h`rtii. Din mobila ]mpricinat[, aici se afla o mas[ l[cuit[, cu picioarele strunjite, acoperit[ cu o fa\[ tricolor[, lucrat[ de ]ns[=i doamna Herdelea pe c`nd era fat[, =i un pat frumos, perechea celui din salon ]n care dormiser[ fetele. P`n[ s[-=i aranjeze copistul h`rtiile, avocatul se uit[ b[nuitor la Belciug care z`mbea blajin =i speriat pu\in de privirile du=m[noase ale d[sc[li\ei din odaia dint`i. — Amator, amator? ]ntreb[ deodat[ Lendvay, ironic. — +i prieten! murmur[ preotul. — Desigur, prieten care cump[r[ ce poate de la prietenii ]n nevoie! f[cu avocatul, dispre\uitor, =i apoi, ]ntorc`ndu-se spre copist: Ei, merge? — Gata. Vas[zic[ avem... morm[i func\ionarul ]ntreb[tor. — Masa =i patul, sf`r=i Herdelea pu\in r[gu=it =i cu ochii la Lendvay ca =i c`nd i-ar a=tepta aprobarea.

9

Liviu Rebreanu

— Una mas[ de nuc, dou[zeci =i trei coroane! citi copistul din h`r\oagele lui, cu glas mai r[spicat. — Dou[zeci =i patru! zise avocatul, f[c`ndu-i semn s[ scrie. Belciug ]ns[ se apropie de mas[, ridic[ fa\a, o pip[i =i apoi rosti candid: — Dou[zeci =i =ase! Toate privirile ]l izbir[ ca ni=te s[ge\i, iar doamna Herdelea, ]n cealalt[ odaie, bolborosi ceva, ro=indu-se. Lendvay, dup[ o clipa de =ov[ire, strig[: — Treizeci! — Treizeci =i dou[! zise preotul cu ochii lipi\i pe mas[. — Depune\i banii imediat, nu-i a=a? bufni acuma avocatul ]nt[r`tat. — Da, da, fire=te, f[cu Belciug sco\`nd portofelul din reverenda bo\it[. — Atunci eu renun\! spuse Lendvay str`ng`nd din umeri, cu o privire nedumerit[ spre Herdelea care, uluit =i sp[im`ntat, avea fa\a str`mbat[ de un sur`s amar. Preotul st[tu p`n[ la cap[t, ca o amenin\are, pip[ind =i cioc[nind toate mobilele, dar f[r[ s[ se mai amestece. C`nd se sf`r=i, avocatul puse pe Herdelea s[ isc[leasc[ poli\ele =i pl[ti copistului diurna cuvenit[. — Cel pu\in de-aci ]nainte s[ fii exact cu ratele, domnule Herdelea! zise str`ng`ndu-i m`na. E p[cat de cheltuieli, de=i partea leului o bag eu ]n buzunar... Ei, la revedere! Bun[ ziua, doamn[, =i-mi pare r[u c[ nu =tiu rom`ne=te! r`se apoi c[tre ]nv[\[toarea care, ]n\ep`nd cu o privire furioas[ pe Belciug, r[spunse: — Mai bine s[ nu =tii rom`ne=te =i s[ fii om de treab[! — Ce zice, ce zice? ]ntreb[ avocatul pe Herdelea ie=ind ]ns[ f[r[ s[ mai a=tepte t[lm[cirea. }n pridvor preotul se desp[r\i de ]nv[\[tor zic`ndu-i ]ncet: — Apoi m`ine o s[ viu s[-mi iau masa, Zaharie... — S-o iai?... S-o iai... da, da, b`lb`i Herdelea. — V[d c[ doamna-i sup[rat[ foc, dar n-am nici eu ]ncotro, c[ tocmai ]mi lipsea o mas[ ca asta! Ei, servus, Zaharie!

10

Ion

Ie=ind ]n uli\[, ochii lui ]nt`lnir[ chipul lui Hristos pe cruce, care acuma se zv`rcolea pl`ng[tor. Belciug se ]nchin[ =i trecu cu pa=i m[sura\i, cu privirea ]n jos ca totdeauna =i cu o mul\umire ad`nc[ ]n suflet c[ ]n sf`r=it a putut da o lec\ie bun[ =i meritat[ Herdelenilor... De-abia acuma se revolt[ ]nv[\[torul, dar totu=i f[r[ a mai spune ]n cas[ c[ Belciug vrea s[ ridice ]ntr-adev[r masa. De altfel credea c[ popa umbl[ doar s[-l sperie, fiindc[ nu se poate s[ mearg[ a=a de departe cu neru=inarea. A doua zi ]ns[, pe c`nd el era la =coal[, iar Titu ]nc[ ]n pat, b[tu la u=[ Belciug. Doamna Herdelea deschise =i v[zu la spatele preotului un \igan b[tr`n, b[rbos, cu p[l[ria ]n m`n[. — Pentru mas[! murmur[ Belciug ar[t`nd spre \igan. — Bine... bine... poftim! bolborosi d[sc[li\a perplex[. }ncepu s[ goleasc[ sertarul mesei, aproape f[r[ s[-=i dea seama ce face. Numai m`inile ]i tremurau, ]ncolo parc[ ]i fulgerase toat[ judecata... C`nd ]ns[ d[du s[ puie la loc sertarul, gol, ]=i reveni brusc =i, ca trezit[ din vis, ]ntreb[ pe Belciug: — Ce vrei s[ faci dumneata cu masa? Preotul st[tea rezemat de u=cior, z`mbind nevinovat. — Apoi a=a m-am ]n\eles cu Zaharia, zise d`nsul domol. Doamna Herdelea =ov[i. Se f[cu o t[cere scurt[. Belciug ridic[ privirea, v[zu pe d[sc[li\a apropiindu-se cu ochii str[lucitori, =i ]ndat[ ]=i pierdu z`mbetul. — Cum s-ar zice, vii s[-mi furi lucru=oarele din cas[? strig[ deodat[ doamna Herdelea. S[ ie=i afar[ de-aici, ho\ule, c-altfel ]\i sucesc g`tul! Afar[, tic[losule!... Nu \i-e ru=ine obrazului s[-\i fie! A=a-s popii, porcule?... Ie=i... ie=i!... Afar[!... D[sc[li\a r[cnea ca scoas[ din min\i, c[ut`nd cu ochii ceva ca s[ sparg[ capul omului care vrea s[-i fure mobila. Belciug, sp[im`ntat, ie=i afar[ f[r[ s[ spun[ o vorb[. Atunci femeia z[ri m[tura =i se repezi cu ea ]n pridvor unde \iganul st[tea nedumerit. Fiindc[ preotul nu-i era la ]ndem`n[, croi pe \igan, \ip`nd: — Mar=!... Afar[ de-aici, t`lharilor!...

11

Liviu Rebreanu

|iganul o zbughi pe poart[, ]n vreme ce doamna Herdelea striga ]ntruna, amenin\`nd cu m[tura pe preotul ce p[=ea foarte gr[bit: — Mutule!... Am s[ te ]nv[\ eu omenie dac[ n-ai ]nv[\at la tat[l t[u! P[m[tufule! Pam[tufule! Zenobia, peste drum, auzind g[l[gia, ie=i ]n prag =i ]ntreb[: — Da ce-i, doamn[? Ce-i cu domnul p[rinte? — S[ se bage dracu-n pielea lui de ho\! zise d[sc[li\a cu ochii ro=ii de m`nie, dar totu=i mai r[corit[. 2 Dou[ s[pt[m`ni, dup[ nunt[, mul\umirea st[p`ni trufa=[ ]n sufletul lui Ion. Se sim\ea omul cel mai fericit din lume. }n fiecare sear[ \inea sfat cu Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ana. Ce s[ cumpere din banii str`n=i la nunt[? Un juncan? Ar fi bine, c[ci, ]mpreun[ cu vi\elul ]n\[rcat adus ]n zestre de Ana, peste doi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion ]ns[ ar fi vrut mult s[ cumpere perechea calului, dac[ s-ar ajunge banii... }n aceea=i vreme i-ar mai fi pl[cut s[ p[streze =i ceva gologani la chimir ca s[ aib[ la ]ndem`n[ de s-ar ivi cumva p[m`nt bun de v`nzare, s[-=i m[reasc[ mai mult mo=ia =i gospod[ria... Sfaturile acestea ]l ]n[l\au =i-l ]nc`ntau, mai ales c[ to\i b[teau ]n struna lui =i-l lingu=eau ca pe un st[p`n. De altfel =i fa\[ de s[teni c[uta s[-=i arate greutatea pe care i-o d[dea sim\[m`ntul bog[\iei. Pe uli\[ umbla cu pa=ii mai rari =i cu genunchii ]ndoi\i. Vorbea mai ap[sat cu oamenii =i ve=nic numai de p[m`nt =i de avere. I se p[rea c[ chiar casele =i gr[dinile ]l priveau acuma altfel, mai supuse =i mai z`mbitoare. Toat[ firea se ]mbr[case ]n haine de s[rb[toare parc[ ]nadins pentru a pr[znui biruin\a lui. O prim[var[ frumoas[ ca totdeauna se statorea pe hotare. Copacii ]nmuguri\i, verdea\a ce r[s[rea zi cu zi mai vie, ca un ve=m`nt fermecat cobor`t s[ acopere goliciunea neagr[ =i g[lbuie a p[m`ntului b[tr`n,

12

Ion

p[durile care se ]ncoronau cu frunzi=uri noi, mirosul aspru, ]mb[t[tor =i ]nvior[tor de glie, plutind mereu ]n v[zduh ca respira\ia s[n[toas[ a unui uria= de=teptat dintr-un somn greu — toate ]mpr[=tiau vioiciune ]n suflete, tinere\e nou[ =i nou[ poft[ de via\[. Diminea\a plugurile sc`r\`iau trec`nd pe uli\[, urc`nd coastele n[cl[ite =i apoi br[zdau ziua ]ntreag[ ogoarele b[tute de rugina iernii. Pe-alocuri vitele se c[zneau s[ pasc[ ]nt`ile firicele de iarb[ =i, m`nc`ndu-le, le curgeau balele de pl[cere... Ion ie=ea deseori ]n hotar s[-=i desfete sufletul ]n priveli=tea p[m`nturilor lui. I se umflau n[rile sorbind aburii prim[verii =i privea brazdele lucitoare cu dragoste p[tima=[, morm[ind m`ndru de mul\umire: — Acum avem =i noi p[m`nt, slav[ Domnului, numai s[n[tos s[ fiu s[-l muncesc! Nu se gr[bea ]ns[ cu aratul =i sem[natul de prim[var[... }=i f[cuse socoteala c[ nu va putea lucra singur at`tea locuri, ci va trebui s[ tocmeasc[ ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftini pe la sf`r=itul muncilor. Fiindc[ mai avea r[gaz o s[pt[m`n[, dou[, se g`ndi s[ ispr[veasc[ mai ]nt`i cu socrul s[u, s[ fac[ h`rtiile de ]ntabulare pe numele lui, cum se ]nvoiser[... }i spuse =i Anei c[ s`mb[t[ seara vor merge ]mpreun[ la Vasile Baciu ca s[ ia ]n\elegere pentru duminic[. Femeia aproba mai dinainte tot ce zicea el. Nu pricepea d`nsa planurile lui =i nici nu c[uta s[ le priceap[. Era mul\umit[ c[ poate tr[i l`ng[ omul iubit =i numai n[lucirea ]mbr[\i=[rii cu Florica, la nunt[, o rodea ]n fundul inimii, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[-=i m[rturiseasc[ temerea. V[z`nd-o plecat[ =i supus[, Ion se mira cum poate fi a=a =i-i era parc[ mai ur`t[ ca ]nainte. Noaptea, ]n pat, sim\ea o r[ceal[ al[turi de ea, iar =oaptele ei dr[g[stoase ]l sup[rau ca =i respira\ia ei obosit[ de femeie ]ns[rcinat[. O r[bda totu=i =i nici n-o bruftuluia, d`ndu-=i seama c[ numai printr-]nsa s-a ridicat din s[r[cie. }n inim[ ]i r[s[rea ]ns[ deseori Florica, ]nnebunindu-i s`ngele...

13

Liviu Rebreanu

Joi se duser[ cu to\ii la b`lci ]n Armadia s[ cumpere juncanul, iar vineri horob[i pe-acas[, mai mult ca s[ piard[ vremea. Vasile Baciu ]i primi nep[s[tor, =tiind bine de ce vine Ion. }l l[s[ s[ vorbeasc[ =i numai c`nd Ion pomeni de ]ntabulare, s[ri fript, se ]nfurie, scuip[ =i apoi strig[: — Cum, ginere, apoi tu vrei ]nadins s[ m[ la=i pe mine pe drumuri? — Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit a=a? ]ntreb[ Ion cu ochii c`t pumnul, sim\ind deodat[ ca o izbitur[ drept ]n frunte. — Ne-am tocmit, vezi bine, dac[ mi-ai pus m`na-n beregat[. Dar tu nu te g`nde=ti c[ nu-i drept? Apoi dac[ \i-oi da eu \ie =i p[m`nturile =i casele am`ndou[, mie ce-mi mai r[m`ne =i din ce s[ tr[iesc? Ori ai poft[ s[ m[ vezi intr`nd slug[ la b[tr`ne\e? — Ba s[ stai la noi f[r[ munc[ =i cazn[, s[-\i mai odihne=ti ciolanele, c[ te-ai trudit destul, b`lb`i ginerele ]n[bu=it. C-a=a ne-a =i fost vorba... — Adic[ s[-\i fiu eu slug[ \ie? Ai? r[cni iar Baciu scul`ndu-se cu o privire viclean[ =i batjocoritoare. — De ce slug[? — M[i Ioane, eu =tiu una =i bun[, c[ ce-i ]n m`n[ nu-i minciun[! f[cu Vasile Baciu ap[sat. Nu zic c[ nu-\i dau. }\i dau, dup[ moartea mea. Atunci o s[ face\i voi ce =ti\i. C[ nici ]n groap[ nu mi-oi duce averea =i nici altora n-oi l[s[-o... C`t tr[iesc ]ns[ nu scriu nimic pe numele vostru! A=a!... — Nimic, nimic? =opti Ion sp[im`ntat. — Nimic, b[iete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca s[ nu zici c[-mi hr[ne=ti tu fata ori c[ \i-am dat-o goal[ pu=c[, m[car c[ nu \i-am dat-o eu, ci ai luat-o cu vicle=ug, te las s[-\i alegi cinci locuri care-\i plac, =i s[ bagi plugul ]n ele chiar m`ine dac[ vrei. Lua\i-le, munci\i-le, sunt ale voastre. De scris ]ns[ nu le scriu. Las[ s[ r[m`n[ pe numele meu, c[ nu cer de m`ncare. Eu unul n-am s[ v[ scot din folosin\a lor, cum te-ai f[lit tu c[

14

Ion

ai s[ m[ sco\i pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cu gr`u de toamn[. Po\i s[ le alegi sem[nate gata. Nu m[ sup[r. Ori altele... Cum ]\i place \ie... Cinci! S[ nu zic[ nimeni c[ fata lui Vasile Baciu s-a m[ritat ca o \iganc[... — Dac[ \i-i a=a vorba, socrule, bine... S[ vedem ce-or mai zice =i al\ii, r[spunse acum Ion mai lini=tit =i cu amenin\are ]n glas. — S[ vedem, cum nu... Dar s[ vedem ce-ar zice oamenii de mine, dac[ mi-a= l[sa eu b[tr`ne\ele pe m`na ta!... +-apoi cine m[ poate sili s[-\i dau, dac[ nu vreau, ori s[ m[ scoat[ din averea mea?... Hehe, Ionic[! Credeai c-ai s[ m[ ]nv`rte=ti tu pe mine! Nu te-ai g[sit, copile, hehe! — Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion str`ng`nd din umeri prostit. — Noroc, noroc, ginere!... +i r[m`nem a=a: cinci, auzi? strig[ Baciu batjocoritor. Mi-a venit =i mie r`ndul, c[ tu m-ai frecat destul... Ion ie=i, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba =i pe care nici n-o luaser[ ]n seam[ potrivnicii. B[rbatul p[=ea greu, t[cut, ]nc`t femeia nu ]ndr[znea s[ se apropie. 3 Roza Lang l[sase o d`r[ de triste\e ]n sufletul lui Titu. }ncerca s-o ascund[ sau s-o ]n[bu=e, dar sim\ea c[ totu=i se ]ntinde mereu, st[ruitor, ca apa ]n p[m`ntul nisipos. Nu se dumerea cum a putut o iubire at`t de furtunoas[ s[ sf`r=easc[ at`t de nea=teptat =i de ur`t. „Aventura“ aceasta, cum ]i zicea d`nsul cu m`ndria t`n[rului care ]ncepe s[ aib[ un trecut, parc[-i rupsese un v[l de pe ochi. Un cr`mpei de realitate crud[ p[trundea ]n inima lui plin[ de ]nchipuiri trandafirii. }l cuprinse ]ncetul cu ]ncetul un dezgust de via\[, ca =i c`nd nu i-ar mai putea suporta povara. Lumea i se p[rea lipsit[ de farmec. }n minte ]i ]ncol\ea din ce ]n ce mai des ]ntrebarea: „Ce sunt eu?... De ce tr[iesc?“

15

Liviu Rebreanu

+i drept r[spuns i se ivea ]n fa\[ o p`nz[ nem[rginit[, ]n\esat[ de semne de ]ntrebare ce nu g[seau ]n sufletul lui dec`t un gol chinuitor. }=i d[dea seama c[ trebuie s[ aib[ o \int[ hot[r`t[ ]n via\[ =i se ]ngrozea neput`nd descoperi nici un sprijin ]n jurul lui. Se uita ]n urm[ =i nu vedea nimic, iar ]naintea lui se ]nf[\i=a acela=i nimic rece =i ]nfior[tor. „A=a s[ mi se depene oare toat[ via\a?... Atunci ce rost mai am ]n lume?“ ]=i zicea dezn[d[jduit, seara mai ales, ]n patul din salon, unde se mutase el de c`nd s-a m[ritat Laura, fiindc[ Ghighi se temea s[ doarm[ singur[. Toate zilele hoin[rea prin Jidovi\a =i prin Armadia, crez`nd s[-=i alunge din suflet nelini=tea. Dar ]ntreb[rile ]l ]nso\eau pretutindeni, tot mai nes[turate. }n fa\a lor i se p[reau copil[rii =i versurile lui, =i pozele de poet, =i iubirea lui ucis[ de gelozie, =i ]nfl[c[rarea lui na\ional[... Peste acestea se ridicau mereu zbucium[rile: „Unde merg? Unde vreau s-ajung =i de unde vin?“ Ca s[ poat[ r[spunde se g`ndi s[ citeasc[, s[ ]nve\e =i s[ afle din c[r\i ce nu g[sea singur. „}n mintea mea e un haos... Numai haosul arunc[ la suprafa\[ ]ntreb[ri dureroase...“ C`teva s[pt[m`ni se cufund[ ]n c[r\i. Tat[l s[u avea, din vremurile de demult, o bibliotec[ foarte mic[, ]n care se r[t[ciser[ c`teva volume de =tiin\[, de teologie, de pedagogie. Titu se repezi la ele, cu at`t mai mult[ l[comie cu c`t p`n[ acuma le ocolise. Mai adun[ =i de prin Armadia, de pe la prieteni, ce se nimeri... Le sorbi gr[bit, ca =i c`nd ar fi c[utat leacul unei boli necunoscute, dar sim\i cur`nd c[ haosul, ]n loc s[ se limpezeasc[, cre=tea mai mare. }n mijlocul fr[m`nt[rilor singura raz[ de m`ng`iere ]i era credin\a c[ el este cel dint`i om chinuit de asemenea g`nduri. }n cele din urm[ ]ns[ o oboseal[ stranie ]l lu[ ]n st[p`nire. }n inim[ nu-i mai r[m[sese dec`t o nem[rginit[ p[rere de r[u: „De ce nu-i aici Roza, indiferent dac[ ar fi s-o ]mpart cu practicantul de la Stoessel?“ Apoi parc[ =i creierii i se oprir[ ]n loc, cople=i\i de o ap[ str[vezie din care \`=neau r[spunsuri ca ni=te fl[c[ri mici,

16

Ion

izb[vitoare: „Adic[ ce-mi pas[ mie de unde vin =i ce-o fi m`ine? E nerozie s[ te perpele=ti cu ]ntreb[ri f[r[ sf`r=it... Unde te duce via\a, acolo trebuie s[ mergi, =i ce-\i porunce=te ea trebuie s[ faci! Numai nebunii umbl[ s[-i st[vileasc[ mersul, s-o abat[ din calea ei, s[ se ]mpotriveasc[ voin\ei celei mari care e una =i milioane de milioane, care e oarb[ =i totu=i urm[re=te o \int[ sigur[, necunoscut[ de infima pricepere omeneasc[... Voin\a cea mare sunt eu, precum e =i vaca lui Ion sau c`inele nostru, ori viermele ce se a=az[ singur sub talpa mea ca s[-l strivesc, sau chiar bolovanul pe care-l izbe=ti cu piciorul, precum tot ce este =i cerul, =i ceea ce este dincolo de cer =i de stele, =i dincolo de acest dincolo, mereu p`n[-n nesf`r=itul nesf`r=itului... Atunci? Via\a singur[ =tie ce vrea, sau poate pentru c[ nu =tie nici ea mi se pare c[ =tie... Unde merge ea e bine, c[ci merge tot ]nainte, peste pr[p[stii, peste mun\i, mereu ]nainte. Cine cade din carul vie\ii e pierdut... }nainte! }nainte! }nainte!“ Se bucur[, parc-ar fi g[sit piatra filozofal[. Z`mbi de ]ntrist[rile lui zbuciumate. Acuma le ]n\elese ob`r=ia. „At`ta nelini=te pentru c[ Roza Lang a plecat =i mai ales pentru c[, ]n lipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... +i din pricina asta credeam c[ mi-am zdruncinat rostul vie\ii!“ }n aceea=i noapte scrise o poezie care i se p[ru cea mai frumoas[ din tot ce-a f[cut p`n[ atunci. O dragoste nou[ de via\[ ]i ]mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. }l interesau =i-i pl[ceau toate, parc[ s-ar fi sculat dup[ o boal[ grea. Schimba priviri amoroase cu „g`=tele“ de odinioar[. Vorbea iar cu entuziasm de rom`nii oropsi\i, de planurile lui m[re\e... }ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sentin\[ f[r[ apel: — Dac[ n-ar fi necunoscutul ]n lume, via\a omului n-ar mai avea nici un farmec! De altfel, ]n vremea aceasta, ]n Armadia se ]nt`mplase un eveniment extraordinar: murise Ion Ciocan, deputatul circumscrip\iei. Ciocan fusese mul\i ani directorul liceului

17

Liviu Rebreanu

rom`nesc, cochetase cu ungurii, le f[cuse concesii introduc`nd, mai ales pe u=a din dos, limba ungureasc[ ]n program, iar ]n schimb c`rmuirea ]l r[spl[tise cu un mandat de deputat. Se alegea totdeauna sub firma independent[, dar era dintre independen\ii care sunt cei mai vajnici sprijinitori ai tuturor guvernelor. Independen\a i-a mai c`=tigat pe urm[ catedra de literatura rom`n[ la Universitatea din Budapesta =i i-a p[strat reprezentan\a Armadiei ]n Parlament p`n[ a ]nchis ochii. Fusese om t[cut, ursuz =i deci nu tulburase mult[ ap[ ]n Capital[. R[ut[cio=ii povesteau cu mare lux de am[nunte cum, ]n cincisprezece ani, Ciocan o singur[ dat[ a c[scat gura, c`nd, r[m`n`nd deschise dou[ u=i, ar fi strigat nervos: „U=a, domnilor, c[ trage ]ngrozitor aici!“ pentru care improviza\ie oratoric[ toat[ Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ]ntreaga avere =i-a ]mp[r\it-o ]ntre liceul din Armadia =i Astra din Sibiu, c[ci so\ia ]i murise de c`\iva ani, iar alte rude nu avusese, afar[ de doi fra\i \[rani, mor\i =i ei mai demult. Pe scaunul lui Ciocan se ]ncingea o lupt[ cr`ncen[ ]ntre doi candida\i: Victor Grof=oru, avocat foarte c[utat din Armadia, sus\inut de toat[ rom`nimea, =i bancherul Bela Beck, =vab ungurizat din Budapesta, care se auzise c[ vrea s[ cheltuiasc[ chiar o sut[ de mii de coroane =i, fiind guvernamental, mai avea la dispozi\ie, cu o discre\ie eficace, concursul autorit[\ilor mari =i mici. }n Armadia fierberea cre=tea zi cu zi. La ber[ria Rahova discu\iile =i pronosticurile nu se mai sf`r=eau. Grof=oru desf[=ura o activitate stra=nic[, secondat fire=te de to\i intelectualii, care-=i luaser[ ]ns[rcinarea de agen\i electorali. Izb`nda ar fi fost asigurat[ dac[ s-ar fi putut rupe voturile evreilor din Jidovi\a, presupun`nd c[ preo\ii =i ]nv[\[torii ]=i vor face cu to\ii datoria. Titu, vindecat, se av`nt[ cu trup =i suflet ]n v[lm[=agul luptei. De diminea\[ p`n[ seara era ]n Armadia, agit`ndu-se, discut`nd mereu, ]mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu ]ns[ m`ndria =i mirarea c`nd, ]ntr-o zi, la ber[rie, Victor Grof=oru veni glon\ la d`nsul, cu m`na ]ntins[:

18

Ion

— Poete, dragule, vreau s[-\i cer un serviciu!... Pentru dumneata e nimic, pentru cauza noastr[ e colosal! Fiindc[ ber[ria era plin[ de lume ce-l privea ca pe un erou, Titu se sim\i ]n culmea fericirii =i strig[ ]nfl[c[rat: — Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauz[ ]mi dau bucuros =i via\a! — Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinz`ndu-l prietene=te de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-\i pot spune aici... Trebuie s[ vii pe la mine, s[-mi faci onoarea =i pl[cerea!... Deci spune-mi repede: c`nd? Nu-\i ]nchipuie=\i c`t ]mi sunt de ]mp[r\ite toate minutele! — Imediat... sau dup[-pr`nz... E bine? f[cu Titu, deodat[ grav, v[z`ndu-se parc[ ini\iat ]n secretele zeilor. — Perfect! Atunci azi dup[-pr`nz, drag[ poete! Grof=oru, ca to\i care-l sprijineau, era convins c[, ]ndat[ ce va ajunge el ]n parlamentul de pe malurile Dun[rii, poporul rom`nesc va fi liber =i sc[pat de orice griji. — Dac[ m[ aleg eu, vom putea respira to\i, vom avea aer rom`nesc! spusese d`nsul din capul locului, ]nc`t fraza aceasta devenise lozinca lui electoral[. Titu se ]nfiin\[ exact la ]nt`lnire =i ascult[ introducerea avocatului cu ochii lucitori de admira\ie, arunc`nd numai din c`nd ]n c`nd c`te o aprobare ]ntov[r[=it[ de: „domnule deputat“, care pe candidat ]l m[gulea. — Ne lipsesc ovreii din Jidovi\a, poete! F[r[ de ei suntem pierdu\i! sf`r=i Grof=oru, oft`nd cu o figur[ ]ntreb[toare =i ]ntristat[ brusc. T`n[rul nu vru s[ aud[ de asemenea oportunism. Succesul trebuie s[ fie curat rom`nesc, nep[tat de nici un ajutor str[in: — Vom goli satele de oameni =i-i vom aduce pe to\i la urn[, s[ dovedim lumii ]ntregi voin\a noastr[, porunca noastr[! — Da, da, dar ]n satele noastre sunt pu\ini cu drept de vot, pe c`nd ovreii sunt to\i aleg[tori! observ[ avocatul care, chiar ]n v`rtejul visurilor na\ionale, nu uita realitatea. Apoi ]=i complet[ g`ndul:

19

Liviu Rebreanu

— Pentru a ne asigura voturile din Jidovi\a, e nevoie de concursul lui Herdelea, care e iubit de to\i ovreii. Dac[ Herdelea ar vrea s[ fac[ pu\in[ propagand[ ovreiasc[, ar fi imposibil s[ nu izbutim! — +tiu, =tiu ]n ce situa\ie ginga=[ se afl[ tat[l dumitale, se gr[bi Grof=oru s[ adauge, ca =i c`nd s-ar fi a=teptat la vreo obiec\ie a lui Titu. El, ca ]nv[\[tor al statului, trebuie s[ urle ca lupii, vorba ceea... Dar cu dib[cia lui, ]n mod discret... Ce zici, poete? }n mod foarte discret? — Pe fa\[, domnule deputat! strig[ Titu aproape indignat. }n chestia aceasta nu pot exista rezerve =i compromisuri. }nainte de a fi ]nv[\[tor, tata e rom`n! — Da, negre=it, rom`n... Cine se ]ndoie=te?... Dar greut[\i sunt, =i eu le ]n\eleg =i le apreciez... Totu=i, cu bun[voin\[, s-ar putea ]nl[tura piedicile, =tii, discret, foarte discret... }n asemenea ]mprejur[ri discre\ia are mare importan\[. Guvernul conteaz[ pe ovrei =i e sigur c[-i are ]n m`n[. Noi trebuie s[ lucr[m cu mult[ pruden\[, altfel se pot ivi noi rezisten\e... Vezi, ]n Pripas e mai u=or. Acolo suntem ]ntre noi, Belciug lucreaz[, dumneata ]i vei da o m`n[ de ajutor la nevoie, iar tat[l dumitale n-are s[ ni se pun[ de-a curmezi=ul... Nu-i a=a?... Dar ]n Jidovi\a e delicat, e foarte greu, e... e... Din Armadia p`n[-n Pripas, de obicei, Titu f[cea jum[tate de ceas pe jos. Acuma ]n mai pu\in de un sfert fu acas[. Alerga s[ spun[ mai cur`nd ce cinste mare au hot[r`t tat[lui s[u frunta=ii mi=c[rii na\ionale. — Tat[, iat[ clipa c`nd po\i dovedi lumii ]ntregi c[ e=ti adev[rat rom`n! r[cni d`nsul din u=[, speriind pe to\i cu fa\a-i aprins[ de entuziasm =i de oboseal[. Herdelea, ]n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiar numai ]nchipuindu-=i c[ Armadia ar putea trimite la Budapesta un deputat rom`n, dar rom`n adev[rat, pe fa\[, nu ca Ciocan — de=i Ciocan ]i f[cuse lui pe ici, pe colea mici servicii, Dumnezeu s[-l ierte. Totu=i se ferea s[-=i arate sentimentele, de fric[ s[ nu-l p`rasc[ cineva... Apoi acuma, tocmai pe c`nd

20

Ion

Titu vorbea mai cu foc, ]=i aduse aminte, nu putea =ti de ce =i cum, de ultima vizit[ a subinspectorului =i de amenin\[rile lui ascunse. — Eu cred c[ cel mai bun lucru ar fi s[ nu se amestece deloc, nici ]ntr-un fel, nici ]ntr-altul, rosti doamna Herdelea serioas[ =i cu pu\in dispre\ ]n glas. D`nsul e om b[tr`n =i trebuie s[-=i vad[ de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buie=tri. Parc[ mare isprav[ o s[ fac[ =i Grof=oru... }i =tim noi c`t le pl[te=te pielea!... Dac[ pe urm[ ungurii vor prinde pizm[ pe d`nsul =i se va pomeni f[r[ slujb[, crezi c-o s[-i dea Grof=oru ceva? Titu s[ri revoltat de at`ta egoism: — Adic[ cum! Pentru o leaf[ mizerabil[, ungurii au pus lac[t pe sufletul omului?... La=itatea asta ar ]nsemna tr[dare na\ional[, ar ]nsemna s[-=i dea singur certificat de renegat!... Cu ungurii tr[im noi aici, ori cu rom`nii?... Crezi c[ vom mai scoate noi capul ]n lume, dac[ nu vom face nici m[car at`ta pentru cauza rom`neasc[? Ghighi ]mp[rt[=ea din inim[ p[rerile fratelui ei, mai cu seam[ g`ndindu-se c[ altfel poate n-ar mai avea cavaleri la baluri =i poate nici pe\itori mai t`rziu. — Ba ]n loc s[ umbli dup[ cai verzi, mai bine \i-ai c[uta =i tu vreun post pe undeva, c[ e=ti c`t muntele =i vezi bine c`te greut[\i avem pe cap! zise doamna Herdelea sup[r`ndu-se. — Apoi dumneata numai at`ta =tii, mam[, greut[\i =i iar greut[\i! morm[i t`n[rul op[rit. — At`ta da, c[ eu am minte! se ]nfurie d[sc[li\a. Practicant de notar nu-\i place s[ fii, ]nv[\[tor nu-\i place, dar la m`ncare te ]mbulze=ti! Apoi a=a-i u=or s[ ai fumuri! Mai pune osul =i tu, dragul mamii, c[ cu lenevia ai s[ r[m`i de r`sul lumii! Numai Herdelea t[cea. Cu cotul rezemat pe col\ul mesei, cu capul ]n palm[, se uita ]n ne=tire la gheata din piciorul st`ng. Lumina l[mpii at`rnat[ de grind[ ]i c[dea drept ]n cre=tet, pe p[rul alb-argintiu... }i venea mereu s[ ofteze =i se st[p`nea. +i, ]n vreme ce doamna Herdelea se h[r\uia cu Titu, i se perinda ]n g`nd toat[ via\a lui alc[tuit[ aproape numai din umilin\e,

21

Liviu Rebreanu

speran\e ve=nic spulberate, necazuri necurmate, via\a ]ntreag[ care =i-a b[tut mereu joc de d`nsul, impun`ndu-i mereu compromisuri, din pricina c[rora niciodat[ nu =i-a putut asculta glasul sufletului, via\a care i-a ]ngr[m[dit ]n inim[ am[r[ciune otr[vitoare... Dou[ lacrimi se zv`rcoleau ]n ochii lui bl`nzi, pleca\i — regretul unei vie\i cheltuite ]ntr-o trud[ sisifian[. — Oh, oh! suspin[ d`nsul ]n sf`r=it, c`nd se f[cu o clip[ t[cere ]n cas[. Cumplit[-i via\a, cumplit[-i, z[u! 4 Vicle=ugul lui Vasile Baciu c[zuse at`t de nea=teptat pe capul lui Ion, c[ ]n seara aceea s-a culcat t[cut =i a dormit ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Duminic[ diminea\a ]ns[, ie=ind din cas[ =i arunc`ndu-=i ochii pe c`mp, ]=i aduse aminte de vorbele socrului s[u =i-l p[trunse un fior de groaz[, c[ci ]n minte ]i r[s[ri ]ndat[ g`ndul c[ toat[ truda lui a fost zadarnic[, de vreme ce a r[mas tot f[r[ p[m`nt... Se a=ez[ pe prisp[, cotropit deodat[ de m`nie, de fric[, de nedumerire, de dezn[dejde... }nt`i ]=i zise c-ar fi trebuit s[-l bat[ m[r pe Baciu, s[-l ]nve\e cinste. Pe urm[ recunoscu c[ nici cu m`nia, nici cu b[taia nu va putea face nimic ]n ]mprejurarea aceasta. Vina este numai a lui ]nsu=i, fiindc[ ]n ultimul moment =i-a pierdut min\ile de bucurie =i s-a cununat ]nainte de-a vedea h`rtiile date la c[r\ile funduare. }ntorc`ndu-se de la biseric[ =i g[sindu-l tot pe prisp[ =i ab[tut, Zenobia b[nui ceva r[u =i, ca s[-i deschid[ gura, ]ntreb[: — Dar tu ce stai a=a, neprimenit, ]n loc s[ dai o rait[ prin sat, dup[ lucr[tori, c[ azi-m`ine numai p[m`ntul t[u o s[ r[m`ie nearat! — D-adic[ dumitale ce-\i pas[? C[ de dat, slav[ Domnului, mi-ai dat numai s[r[cia =i necazul! \`=ni Ion, ursuz. — Apoi ce s[-\i mai d[m noi, c[ doar socru-t[u \i-a dat de ajuns, zise Zenobia cu ochi de vulpe.

22

Ion

— Cum s[ nu-mi dea. Vezi bine c[ mi-a dat, morm[i omul am[r`t. Nu vezi dumneata c[ m-am =i g`rbovit de c`t mi-a dat? Zenobia nu-l mai sl[bi p`n[ nu afl[ tot =i apoi izbucni ]n afurisenii care se ]nte\ir[ c`nd Ana ap[ru ]n ograd[, speriat[ de gura ei. }n vreme ce soacra ]=i blestema nora mai cu foc, ]n sufletul lui Ion p[trunse o f`=ie luminoas[: prin Ana trebuie s[-=i ]ndrepte gre=eala. Deocamdat[ nu =tia cum =i ]n ce fel, dar sim\ea c[ numai ea poate s[-l scape. — +i ur`t[, =i calic[!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! strig[ Zenobia ]n gura mare. — Ho, cotoroan\[, ho! r[cni Ion deodat[ la maic[-sa. Ce te v`ri ca musca-n b[ligar? Potrac[ni =ti\i s[ fi\i, dar s[rac m-a\i l[sat, ai?... Ea-i de vin[?... Ce-i ea de vin[?... Apoi atunci ce te r[ste=ti la d`nsa?... Piei d-aici c[ uite-acu vezi pe dracu! Ana se uit[ la b[rbatul ei cu o dragoste de c`ine huiduit =i ochii i se umplur[ de lacrimi, sim\indu-se vinovat[ fa\[ de d`nsul fiindc[ ]n g`nd l-a b[nuit cu Florica, pe c`nd el e at`t de bun =i o iube=te at`t de mult c[ bruftuluie=te chiar pe mama lui pentru ea. Lacrimile ]i curgeau calde, m`ng`ietoare, dar fa\a ei toat[ z`mbea de o fericire mare, mai ales c[ Ion veni la ea =i-i zise bl`nd: — Ia nu mai pl`nge, Anu\[... Tu ]n ochii mei s[ te ui\i =i ]ncolo s[ nu-\i pese de nimeni! Seara, ]n pat, Ion i se jelui apoi cu de-am[nuntul, ]i spuse c[ ea ar putea s[-l ]nduplece pe Vasile cu bl`nde\e s[ fie om cumsecade =i s[ le dea ce-a f[g[duit fa\[ de at`\ia martori. Femeia se sim\ea m[gulit[ de ]ncrederea lui, dar, g`ndindu-se la b[t[ile suferite de la tat[l s[u, n-avea speran\e s[-l poat[ ]nmuia. C`nd ]ns[ b[rbatul o ]nv[\[ cum s[-i vorbeasc[, credin\a lui o cuceri =i pe ea, =i se jur[ c[ se va duce chiar m`ine diminea\[ =i de bun[ seam[ nu se va ]ntoarce cu m`na goal[. Ana plec[ ]ntr-adev[r cum se cr[p[ de ziu[. }ncrederea ]i crescu c`nd, ajuns[ ]n uli\[, nevasta lui Macedon Cerceta=u ]i ie=i ]n cale cu o doni\[ plin[ de ap[.

23

Liviu Rebreanu

Vasile Baciu tocmai ]njuga boii s[ porneasc[ la plug. V[z`ndu-=i fata, o ]nt`mpin[ nep[s[tor: — Da ce, te-a alungat? — Cum s[ m[ alunge, taic[? se mir[ nevasta, ]ncep`nd s[-i povesteasc[ ce v`nt o aduce, dup[ ]nv[\[turile lui Ion. Baciu se holb[ la ea o clip[, apoi, ca un taur care vede ro=u, se arunc[ =i-i ]nchise gura cu o droaie de pumni, url`nd: — V-a\i pus amu am`ndoi s[ m[ jefui\i =i s[ m[ l[sa\i cer=etor?... Apoi stai c[ am eu leac de pielea ta, rapandul[, stai! P`n[ ce se ]nv`rti d`nsul s[ apuce biciul s-o croiasc[, Ana o lu[ la s[n[toasa, f[r[ s[ fi avut vreme s[ pl`ng[ de durere, de=i obrazul st`ng i se ro=ise, iar din nas ]i curgea un fir de s`nge. De-abia c`nd se apropie de-acas[ ]=i mai veni ]n fire =i se ]ntreb[: „Ce-a mai fost =i asta?... Avan de mine!...“ Ion o a=tepta ]n ograd[, cu inima ars[ de ner[bdare. O z[ri de departe venind cu pa=i iu\i =i =terg`ndu-=i mereu nasul cu m`necile c[m[=ii. — M-a b[tut, Ionic[, nici nu m-a l[sat s[-i spun nimic! Uite cum m-a umplut de s`nge! bolborosi nevasta, parc[ i-ar fi cerut s-o r[zbune. B[rbatul ]ns[ sim\i deodat[ o ap[sare grozav[ ]n ceaf[. Se uit[ la Ana cu ochii goi =i reci, ca =i c`nd ar fi v[zut o ar[tare vr[jma=[. Pe pometele obrajilor pielea ]i st[tea s[ plesneasc[, iar pe t`mple i se umflar[ vinele ca ni=te lipitori s[tule. Mintea lui speriat[ ]i striga c[ toat[ nenorocirea i se trage numai din femeia aceasta cu buza de sus murd[rit[ de s`nge =i cu privirea de-o umilin\[ a\`\[toare. Bra\ele =i pulpele ]i zv`cneau f[r[ voie ]n vreme ce unghiile ]i t[iau pielea groas[ =i aspr[ ]n podul palmelor. „Asta s-a ]n\eles cu tat[l ei s[ m[ ]n=ele!“ ]i fulger[ prin creieri, =i g`ndul ]l duru at`t de r[u, parc[ l-ar fi izbit cu parul ]n moalele capului. Atunci, cu o poft[ ne]nfr`nat[, ridic[ m`na =i o lovi greu peste obrazul drept, =i apoi cu dosul palmei, repede, peste obrazul st`ng. Durerea stoarse din pieptul femeii un \ip[t at`t de ascu\it c[ Ion auzi cum z[ng[nesc geamurile casei. O mai tr[sni

24

Ion

]ns[ =i peste ochii ce-l priveau cu spaim[, dar care chiar sp[im`nta\i ]=i p[straser[ o clipire de bun[tate... Ana c[zu pe prisp[, ame\it[ =i leg[n`ndu-=i corpul din mijloc ]n sus ca s[-=i aline suferin\a. — +i tu m[ zdrobe=ti, Ionic[? gemu d`nsa. Nu \i-e mil[ nici \ie de mine? Ion scuip[ spre ea, r[corit, =i intr[ ]n cas[, c[ci de peste drum venea ]ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe c`nd ]n pridvor la Herdelea parc[ ie=ise cineva s[ vad[ ce se ]nt`mpl[. Ana suspina =i, suspin`nd, p`ntecele mare i se zb[tea ca o mustrare. N[frama ]i alunecase din cap, p[rul i se ]nc`lcise =i pieptul i se fr`ngea de pl`ns. }n inim[ ]nchipuirile ei de fericire se topeau ]ntr-un noian de am[r[ciune din care r[s[rea numai ]ntrebarea ]ngrozit[: „Doamne, ce \i-am gre=it de m[ pedepse=ti a=a de r[u?“ Nevasta lui Macedon Cerceta=u se a=ez[ l`ng[ ea, ]i ]ndrept[ basmaua pe cap, o m`ng`ie pe obrajii uda\i de lacrimi =i-i zise cu mil[, c[ut`nd s-o ostoiasc[: — Taci, draga lelii! Taci =i rabd[, c[ femeia trebuie s[ sufere dac-a=a a l[sat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci! Glasul ei era at`t de bl`nd c[ sufletul Anei se ]nc[lzi pu\in. Apoi ]=i ascunse fa\a ]n poala femeii =i pl`nse mai u=urat[, murmur`nd ]ns[ ]ntruna, ca =i ]n seara nun\ii: — Norocul meu, norocul meu! 5 P`n[ s[ conving[ pe tat[l s[u, Titu n-a vrut s[ stea cu m`inile ]n s`n =i a pornit din cas[-n cas[, ]ndemn`nd pe \[ranii aleg[tori sau nealeg[tori s[ mearg[ cu to\ii la o ]ntrunire ]n Armadia, unde Victor Grof=oru avea s[-=i l[mureasc[ programul. Fiindc[ alegerea de deputat se apropia, prin sat umblau acuma mai des patrule de jandarmi spre a pre]nt`mpina tulbur[rile =i agita\iile ]mpotriva statului. Titu nu se sinchisea de d`n=ii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, ]nchipu-

25

Liviu Rebreanu

indu-=i c[ astfel va dovedi lumii ]ntregi barbaria st[p`nirii ungure=ti =i va contribui mai eficace la izb`nda candidatului rom`n. Vorbea \[ranilor de jugul unguresc, de datoria na\ional[, de limba str[mo=easc[, se izbea ]ns[ mereu de acelea=i r[spunsuri: — Bine, domni=orule, a=a o fi... Dar n-avem p[m`nt =i d[rile-s multe =i grele... }nt`i se sup[r[ de at`ta nepricepere. Pe urm[ totu=i le d[du dreptate. „Adev[rat, pe ei ]i strivesc sarcinile vie\ii =i eu le bat capul cu fraze! Nici m[car speran\e nu le aduc!... Apoi, fire=te, dac[ eu ]nsumi nu =tiu bine ce vrem!“ El b[nuia ce vrea, dar dorin\ele lui nu se potriveau cu ale b[tr`nilor. El cu c`\iva studen\i =i profesori mai tineri visau unirea grabnic[ a tuturor rom`nilor. Nu se g`ndeau dac[ se poate ori nu se poate. Ei se uitau fermeca\i spre Rom`nia, a=tept`nd de-acolo m`ntuirea. }n fa\a lor ]ns[ st[teau mai to\i frunta=ii recunoscu\i, ]ntre care ]nsu=i Grof=oru, care spuneau c[ acestea sunt idei primejdioase, c[ prin asemenea vorbe goale, bune numai pentru discu\ii de ber[rie, se poate compromite toat[ lupta. — Mijloacele noastre trebuie s[ fie legale! ]i spuse Grof=oru. Numai prin legalitate se ob\in lucruri trainice! Politica serioas[ nu se poate ]ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... Ce ascunde viitorul, nu se =tie... }n suflet putem nutri orice speran\e, dar visurile nu trebuiesc amestecate ]n lupta politic[! Titu se z[p[ci =i fu cuprins de o =ov[ire din care de-abia cu sfor\[ri se putu smulge. Se cobor] iar ]ntre \[rani =i, cu toat[ opreli=tea b[tr`nilor, le vorbi de „fra\ii no=tri“, de „st[p`nirea rom`neasc[“ ce va veni ]n cur`nd. +i tresari de bucurie c`nd +tefan Hotnog, bog[ta= din sat, ]n loc de t`nguirile obi=nuite, r[spunse acuma ]n numele tuturor, ridic`ndu-=i chimirul pe burt[: — S[ te aud[ Dumnezeu, domni=orule! „Oportunismul =i la=itatea ucid av`nturile! se g`ndi Titu mul\umit. Cu jum[t[\i de idealuri nu po\i lupta =i nici nu po\i fi ]n\eles de nimeni!“

26

Ion

Str[daniile lui Titu au r[mas totu=i zadarnice, deoarece ]ntrunirea, ]ndat[ ce s-a anun\at oficial, a fost oprit[ de c[tre prefectul jude\ului ]n urma raportului solg[bir[ului Chi\u care se temea de tulbur[ri. Tocmai c`nd Titu venea pleo=tit, cu vestea aceasta din Armadia, b[tr`nul Herdelea a primit cita\ie de la tribunal ]n procesul ce-l pornise judec[torul pentru ultragiu. De=i, ]ntre timp, ungurul se mutase din Armadia ]ntr-un or[=el din Ungaria, fiindc[ — cum spusese d`nsul la plecare — nu se putea aclimatiza ]n atmosfera nepatriotic[ de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase, c[ci acuza\ia judec[torului s-a p[rut at`t de ]ntemeiat[ procurorului, ]nc`t =i-a ]nsu=it-o din oficiu =i deci procesul trebuia s[ continue negre=it, chiar dac[ partea civil[ s-ar fi retras. Herdelea strig[ pe Ion, care de asemenea primise cita\ie, vr`nd s[ se sf[tuiasc[ ]mpreun[ cum s[ abat[ nenorocirea ce-i amenin\a de-aproape. Ion ]ns[, ]n bobota necazurilor lui cu socru-s[u, c[uta mereu s[ se pl`ng[ ce a p[\it =i cum a fost ]n=elat, iar de procesul care ]l durea pe ]nv[\[tor, parc[ nici nu-i p[sa. — Ave\i s[ vede\i c[ becisnicul [sta are s[ m[ bage ]n temni\[ =i s[ ne nenoroceasc[ pe to\i! zise ]nv[\[torul pe urm[, dobor`t de ]ngrijorare. |ine\i minte ce v-am spus eu azi! Ion e fatalitatea noastr[... El se ciorov[ie=te cu Vasile Baciu pentru ni=te zdren\e de p[m`nt =i nici nu vrea s[ =tie ]n ce pozn[ m-a ]nfundat! Titu, v[z`nd spaima b[tr`nului =i ca s[ mai schimbe vorba, g[si ]n\elept s[ povesteasc[ pe un ton de glum[ cum azi, ]nt`lnindu-se ]n Armadia cu Belciug, i-a spus c[ e foarte sup[rat =i c[ nu va l[sa f[r[ r[spuns insultele doamnei Herdelea, pentru care va trebui s[ dea seama ]n fa\a justi\iei... Efectul povestirii lui ]ns[ fu tocmai contrar celui a=teptat de d`nsul, st`rnind o ceart[ care nu se ispr[vi p`n[ noaptea t`rziu. — Apoi da, c[ at`ta-mi mai lipsea, s[ umblu acuma pe la judec[\i =i pentru dumneaei, c[ n-am eu destule necazuri, zise ]nv[\[torul am[r`t. Mai bine-l l[sai dracului =i tu, ]n loc s[-mi mai aprinzi paie-n cap =i cu el!

27

Liviu Rebreanu

Doamna Herdelea se ]nfurie imediat, f[cu pe so\ul ei m[m[lig[ nes[rat[, pentru c[ ar fi ]n stare s[ se lase c[lcat ]n picioare de toate n[t[fle\ele din lume, =i declar[ categoric c[ ea prefer[ s[ pl[teasc[ orice amend[ =i chiar s[ stea la pu=c[rie, dec`t s[ rabde mojiciile „p[m[tufului“. Ziua urm[toare aduse ]ns[ o n[dejde bun[, sub chipul unei scrisori de la subinspectorul Horvat, care-l invita colegial pe Herdelea s[-=i pun[ ]n cump[n[ toat[ influen\a pentru alegerea des[v`r=itului patriot ce este candidatul de deputat Beck. „Am toat[ ]ncrederea ]n patriotismul dumitale ]ncercat =i s[ fii sigur c[ oboseala dumitale va fi apreciat[ cum se cuvine“, sf`r=ea subinspectorul. Mai ales sf`r=itul i se p[rea ]nv[\[torului plin de mari f[g[duin\e. — Uite ce om de treab[ bietul subinspector! strig[ d`nsul ]nviorat. Ei, degeaba, s[ nu judeci niciodat[ pe nimeni dup[ aparen\e!... Iat[ b[rbatul care-mi place =i mie!... Bravo! Bravo! }ndat[ ]=i ]nsemn[ pe to\i aleg[torii din Pripas, ]n num[r de unsprezece, =i chibzui ]ndelung pe cei care ar vota cum ]i va sf[tui d`nsul. Apoi ]=i frec[ m`inile cu ]ncredere: — Vezi, Dumnezeu ]\i trimite ajutorul c`nd nici te a=tep\i! Titu, afl`nd seara planurile tat[lui s[u, s[ri p`n[ ]n tavan de indignare =i strig[ de nenum[rate ori „tr[dare“ =i „ru=ine“. Dar Herdelea r[mase neclintit. — Pentru mofturi n-am s[-mi las eu b[tr`ne\ele pe drumuri... Ai v[zut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Cite=te bine! Poftim! zise arunc`ndu-i m`ndru scrisoarea. T`n[rul nu vru s[ citeasc[ nimic =i f[cu jur[m`nt c[ va lupta din r[sputeri ]mpotriva acestei tr[d[ri nemaiauzite. Herdelea se ]ntrist[ c[ feciorul lui se g`nde=te mai mult la str[inii de la care nu va avea niciodat[ nimic, dec`t la d`nsul, a c[rui soart[ at`rn[ de bun[voin\a celor mari =i puternici. — Nu-\i ]nchipui tu c[ Horvat, dac[-i vom ]mplini dorin\a, poate s[-mi fie de mult folos? N-ai v[zut cita\ia de ieri =i nu =tii c[ m[ pa=te afurisitul de judec[tor? O vorb[ a subinspec-

28

Ion

torului c`nt[re=te greu la tribunal. C`nd va spune subinspectorul prezidentului c[ uite-a=a =i a=a, Herdelea e omul meu, adic[ al nostru, crezi c[ prezidentul are s[ mai cr`cneasc[? A=a se lucreaz[ ]n lume, b[iete... }n\elegi, ori nu ]n\elegi? — Nu vreau s[ ]n\eleg nimic! r[spunse Titu cu at`t mai ]nd`rjit cu c`t socotelile acestea i se p[reau =i lui cumin\i. — Atunci s[-\i fie ru=ine obrazului, c[ e=ti cal b[tr`n =i ai putea ]n\elege at`ta lucru! strig[ Herdelea ad`nc m`hnit. Ru=ine s[-\i fie, m[garule! 6 }n seara zilei c`nd Ion b[tuse ]nt`ia oar[ pe Ana, pic[ ]n cas[, de-abia t`r`ndu-se, Dumitru Moarc[=, o rud[ ]ndep[rtat[ de-a Zenobiei, cer`nd ad[post p`n[ s-o ]ndura Dumnezeu s[-l str`ng[ din lume. Zenobia, afl`ndu-se ]n toane bune, pentru c[ feciorul =i-a mu=truluit nevasta, ]l primi f[r[ a se burzului, mul\umindu-se doar s[-l descoase pu\in: — Da ce-ai p[\it, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschiva, c[-i bine acolo? — Parc[ de bine fuge omul? murmur[ Moarc[=, mototolindu-se pe vatr[. Era un mo=neag trecut de =aizeci, pipernicit =i pr[p[dit de s[-l sufli de pe picioare. Nu mai avea nici un dinte ]n gur[ =i vorbea greu, scuip`nd ]n toate p[r\ile. }n tinere\e a fost b[rbat frumos =i cu stare =i se b[teau fetele dup[ d`nsul, dar ]n loc s[ se ]nsoare =i s[ se potoleasc[, i-a pl[cut s[ zboare ca albina din floare-n floare, ]nc`t mul\i oameni =i-au ciom[git muierile din pricina lui, c[ci de el nu ]ndr[zneau s[ se lege, fiind voinic =i iute ca un lup. C[r[u=ia i-a fost mai drag[ dec`t p[m`ntul =i tot c[r[u=ia i-a m`ncat capul. }ntr-o noapte, venind de la Dej, o ceat[ de \igani l[ie=i au t[b[r`t pe d`nsul, l-au st`lcit =i i-au furat caii. A z[cut vreo doi ani =i a r[mas beteag de picioare. Boala i-a ]nghi\it averea. R[mas numai cu c[su\a =i gr[dina, s-a aciuat pe l`ng[ Paraschiva, care era v[duv[ t`n[r[ =i r`vnea mai mult la casa lui, crez`nd c[ nu mai are de tr[it cine =tie

29

Liviu Rebreanu

c`t. Dumitru ]ns[ se ]nc[p[\`na s[ nu moar[ =i o duse dou[zeci =i doi de ani a=a, pr[p[dit cum a sc[pat, ]nc`t Paraschiva a avut vreme s[ se obi=nuiasc[ cu sl[biciunile lui. S-au ]n\eles ei totu=i destul de bine p`n[ acum c`teva luni, c`nd Dumitru s-a apucat =i a v`ndut lui Avrum casa =i gr[dina f[r[ =tirea Paraschivei. Degeaba i-a dat o sut[ de zlo\i de argint, femeia nu s-a mul\umit. Ea era convins[ c[ a luat mai mult =i a ascuns banii undeva sau la cineva. +i cum Dumitru nu mai putea s[ aib[ zile multe, Paraschiva se ]nfuria c[ banii vor ajunge pe m`na altora, iar ea, care l-a ]ngrijit at`\ia ani, se va alege cu nimica. Fiindc[ nici Avrum nu voia s[-i spuie l[murit c`t i-a dat, Paraschiva s-a pus pe mo=neag, mai ]nt`i cu sud[lmile, apoi cu b[taia, p`n[ ce ]n sf`r=it azi l-a izgonit s[ nici nu-l mai vad[. B[tr`nul povesti ce-a p[\it cu Paraschiva, dar f[r[ s-o oc[rasc[, ba chiar cu o mare p[rere de r[u c[ a fost nevoit s[ plece de la ea =i s[ moar[ poate prin case str[ine. — Apoi las[ c-ai tr[it destul, ]i zise Zenobia drept m`ng`iere. Ion, ]mbufnat cum r[m[sese toat[ ziua dup[ ce plesnise pe Ana, nu zise nimic, ci se uita doar uneori cu ur[ la noul m`nc[u care-i cade ]n spinare din senin. Credea totu=i c[ Dumitru se va ]ntoarce acas[ m`ine-poim`ine, =tiindu-se c[ nu poate tr[i f[r[ Paraschiva, singura femeie — se zice — pe care a iubit-o el cu adev[rat =i care, de aceea l-a =i ]nv`rtit cum i-a pl[cut. De altfel g`ndurile lui erau at`t de fripte de grija p[m`nturilor, ]nc`t tot restul lumii i se p[rea c[ nu face un ban g[urit. Se ]nfuria c`nd vedea pe Ana care, pe c`t ]i ]ng[duia p`ntecele \uguiat, se sprintenea pe l`ng[ vatr[ s[ g[teasc[ cina, =i era din ce ]n ce mai convins c[ femeia e ]n\eleas[ cu Vasile Baciu s[-l trag[ pe sfoar[. Se perpeli c`teva zile f[r[ s[ =tie ce s[ mai fac[. Apoi ]i veni ]n minte Herdelea =i se bucur[ ca =i c`nd ar fi g[sit sc[parea. Chipul ]nv[\[torului ]i juca ]naintea ochilor, str[lucitor de speran\e. }l c[ut[ ]ndat[ =i, nimerindu-l la =coal[, ]l chem[ afar[. Herdelea era sup[rat =i-i imput[ c[ e nerecunosc[tor =i

30

Ion

c[, prin nep[sarea lui criminal[, ]i primejduie=te slujba =i cinstea. Ion ascult[ ner[bd[tor, ca =i deun[zi c`nd ]ncercase ]nv[\[torul s[ se sf[tuiasc[ cu d`nsul. Ce-i p[sa lui de grijile altora? Pe el numai necazul lui cel mare ]l rodea =i-l chinuia, =i, dup[ ce ]mbl`nzi pe Herdelea cu f[g[duin\e, i se pl`nse ca un copil nepriceput, zic`nd mereu mai rug[tor =i mai st[ruitor: — }nva\[-m[, na=ule, c[ altminteri ori fac moarte de om =i ajung la pu=c[rie, ori mi-oi pune singur =treangul de grumaz! Se uita ]n ochii ]nv[\[torului, sorbindu-i r[spunsul, din care ]ns[ i se ]ntip[ri ]n creieri numai at`ta: „Fii lini=tit, finule, c[ ce \i-a f[g[duit trebuie s[-\i dea... Duminic[ tu s[ vii la mine cu Ana... Am s[ chem =i pe Vasile =-ave\i s[ v[ ]n\elege\i, fii lini=tit!“ Zilele p`n[ duminic[ trecur[ ca ceasurile. N[dejdea ]i ]mbr[ca toate g`ndurile ]n trandafiriu. Se sim\ea iar st[p`nul p[m`nturilor =i de-abia a=tepta s[ poat[ ie=i la lucru pe mo=ia lui. Herdelea, iubitor de ]nvoieli unde fiecare parte s[-=i scad[ cerin\ele spre mul\umirea am`ndurora, pov[\ui pe Vasile Baciu s[ dea acuma jum[tate din locuri, care s[ fie scrise pe numele lui Ion, iar cealalt[ jum[tate s[ i-o f[g[duiasc[ ]n scris pentru dup[ moarte. Pova\a lui ]ns[ ]i nemul\umi pe am`ndoi. Toate n[dejdile lui Ion se pr[bu=ir[ auzind ce spune ]nv[\[torul. Apoi dac[ ar fi fost vorba s[ lase d`nsul din drepturile lui, ce nevoie de sfaturile na=ului? Lui nu-i trebuiau sfaturi, ci p[m`nturile, toate p[m`nturile... }l cuprinse o m`nie s[lbatic[ ]mpotriva lui Herdelea, care astfel vrea s[-l ]n=ele, ]n loc s[-l ajute... Vasile, cu o lucire =ireat[ ]n privire, zise tacticos c[ el nu-=i ia vorba ]napoi =i d[ bucuros cele cinci locuri, pe ales. }n sinea lui ]ns[ era sigur =i el c[ Herdelea s-a ]n\eles cu Ion s[-i fure averea... Pentru c[ nu ]ndr[zneau s[ se certe cu ]nv[\[torul, potrivnicii schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva sud[lmi =i apoi, uit`nd orice omenie, se luar[ de piept =i ]ncepur[ s[-=i care la pumni peste cap, cu sete, groh[ind ca ni=te mistre\i prin=i ]n capcan[... Herdelea =i Titu de-abia izbutir[ s[-i scoat[ din odaie, ]n vreme ce d[sc[li\a, nespus de indignat[ c[ neru=ina\ii s-au ]nc[ierat ]n casa ei, ]i oc[ra cu ]nver=unare, iar Ghighi \ipa speriat[. Ana

31

Liviu Rebreanu

]ncremenise pe un scaun, ]n dosul u=ii, ]nc`t doamna Herdelea o dojeni =i pe ea bine =i apoi o d[du afar[. Vasile =i Ion se mai zg`l\`ir[ pu\in ]n pridvor, se mai ghiontir[ p`n[-n poart[, dar ]n uli\[ se descotorosir[ =i-=i a=ezar[ hainele bo\ite, ]njur`ndu-se din ce ]n ce mai potoli\i. }n clipa ]ns[ c`nd s[ porneasc[ spre sat, ]n u=a casei ]v[\[torului se ivi Ana, topit[ de ru=ine =i de spaim[, ca o ar[tare urzitoare a tuturor relelor. O z[rir[ am`ndoi deodat[ =i furia lor se ]nte\i iar, pumnii se amenin\ar[ ]n aer =i privirile ro=ii se loveau ca dou[ s[bii. Ajuns ]n dreptul casei, Ion intr[ ]n ograd[ url`nd cu o spum[ sub\ire alb[ ]ntre buze, care se muta =i se lipea c`nd pe cea de sus, c`nd pe cea de jos: — S[-\i m[n`nci fript[ odrasla, t`lhar b[tr`n ce e=ti! Ana d[du s[ intre =i ea, dar Ion se repezi ca uliul =i r[cni, r[gu=it, sc[p[r`nd sc`ntei din ochi =i sco\`nd cu\itul din =erpar: — Fugi, fleandur[, fugi de-aici c[ uite-acu te trimit pe lumea cealalt[!... +i s[ nu te mai prind prin ograda mea c[ te spintec!... Hoa\[!... Ho\i =i t`lhari care umbl[ s[ m[ mai =i batjocoreasc[! Femeia vru s[ ridice m`inile s[-l roage, dar privirea lui o ]ngrozi, spun`ndu-i c[ ]ntr-adev[r e hot[r`t s-o omoare acuma. +ov[i o clip[ =i apoi porni dup[ tat[l s[u care f[cea c`te doitrei pa=i, se oprea, se ]ntorcea, zv`rlea ginerelui c`te-o ]njur[tur[, iar se urnea =i iar se oprea... C`nd ]ns[ Vasile o v[zu apropiindu-se, ]=i ]ndrept[ toat[ m`nia asupra ei =i, amenin\`nd-o cu am`ndoi pumnii, strig[ cl[mp[nind din din\i ca o fiar[: — S[ nu vii la mine, rapandul[, c[-\i zdrobesc ciolanele!... S[r[ntoc \i-a trebuit, de s[r[ntoc s[ ai parte!... Uite-l! Uite-l ce m`ndru-i!... Amu s[-\i fie de cap! De cap! De cap! De cap! P[=i mai iute, dar r[cnind ]ntruna „de cap“, ca =i c`nd n-ar fi fost ]n stare s[ g[seasc[ o ocar[ mai grea... Ana r[mase ]n mijlocul drumului, nemai=tiind ]ncotro s-o apuce. Ion tot mai ]njura =i blestema ]n ograd[, iar Vasile Baciu, dep[rt`ndu-se, \ipa mai tare, parc[ s[-l aud[ tot satul. Vecinii ie=iser[ ]n uli\[ =i priveau, care mira\i, care r`z`nd, to\i dor-

32

Ion

nici s[ urm[reasc[ desf[=urarea poznei... Nemi=cat[, cu bra\ele moarte, cu ochii r[t[citori =i cu sufletul cr`mpo\it de ]nfrico=are, femeia se uita ]mprejur, f[r[ s[ mai =tie ce s[ fac[. „Acu unde s[ m[ duc?“ se ]ntreba =i ]n minte ]i r[s[reau numai r[spunsuri negre care o pironeau pe loc, sleindu-i voin\a =i ispitind-o s[-=i curme singur[ toate suferin\ele, fiindc[ via\a ei e zadarnic[. Tot Floarea, nevasta lui Macedon, s[ri iar, o lu[ de m`n[, o duse acas[ la ea, o ]mb[rb[t[ p`n[ seara =i o culc[ dup[ cuptor, l[crim`nd de mil[: — Vai, s[r[cu\a de ea, s[r[cu\a!... }n noaptea aceea ]=i d[du seama ]nt`ia oar[ Ana de pr[pastia ]n care-=i zv`rcole=te ea via\a. +i atunci g`ndul mor\ii i se cobor] ]n suflet ca o sc[pare fericit[. }l alint[ at`t de st[ruitor c[, ]n cele din urm[, se minun[ c`t de bl`nd[ =i ademenitoare i se ]nf[\i=eaz[, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri =i nici n[dejdi... Deodat[ ]ns[ sim\i o zv`cnire ]n p`ntece, trezind-o din aiurare. „Cum se mi=c[, s[rmanul!“ ]=i zise d`nsa uit`ndu-=i toate necazurile =i ]n\eleg`nd c[ trebuie s[ tr[iasc[, fiindc[ ]ntr-]nsa o fiin\[ nou[ bate la poarta vie\ii. 7 A doua zi Ion se mulcomi. }i p[ru r[u c[ s-a f[cut de r`sul lumii =i c[ s-a h[r\uit cu socrul s[u tocmai ]n casa ]nv[\[torului, de=i era convins c[ Herdelea s-a dat de partea du=manilor lui. Trecu drumul la Macedon Cerceta=u =i aduse acas[ pe Ana, dar f[r[ s[ aud[ m[car pove\ele Floarei c[ s[ fie mai milos cu biata femeie c[ m`ine-poim`ine ]i sose=te ceasul =i cine =tie ce se poate ]nt`mpla dac[ o huiduiesc to\i =i n-o cru\[ nimeni. Apoi fu cuprins de desperare. Sim\ea un gol dureros ]n cap, care voia ne]ncetat parc[ s[-i sparg[ \easta. Numai buzele ]i =ov[iau ]ntruna: — Nu-i bine a=a... Nu-i bine... nu-i bine... Se ducea prin Jidovi\a, se ]mb[ta =i se ]ntorcea mai posomor`t.

33

Liviu Rebreanu

Dup[ o s[pt[m`n[ ploioas[ =i murdar[, care-l \inuse mai mult ]n cas[, r[s[ri o zi aurit[, cald[, str[lucitoare, cum nu se mai pomenesc dec`t ]n \inuturile muntoase ]n dricul prim[verii. Ie=ind ]n ograd[, Ion se opri ca tr[snit =i, f[r[ s[ vrea, sorbi lacom mirosul de verdea\[, s[lbatic =i umed, ce plutea ]n v[zduh. Ca =i c`nd peste noapte tot p[m`ntul s-ar fi sp[lat cu apa fermecat[, at`t se ]nf[\i=a de m`ndru ]n verdele deschis pe care stropii de rou[ lic[reau ]n toate culorile curcubeului, ca ni=te diamante pres[rate ]nadins de o m`n[ nev[zut[. Priveli=tea aceasta ]l zgudui ca dintr-un somn greu =i-i umplu deodat[ creierii de g`nduri... +i porni, luminat, spre casa preotului Belciug, ]mpins de o ]ncredere mare. Numai popa poate s[-i arate calea, precum tot d`nsul l-a dat pe brazd[ odinioar[. Dar acest „odinioar[“ era a=a de dep[rtat, parc[ ar fi trecut ani =i ani de zile, de=i abia ieri se ]mpliniser[ cinci s[pt[m`ni de la nunt[. Belciug privea din cerdac cum adap[ caii vizitiul, un \[ran somnoros =i plin de balig[ pe haine. — Ce mai veste-poveste, Ioane? zise d`nsul v[z`ndu-l intr`nd pe porti\[, cu p[l[ria ]n m`n[. — Apoi mai mult r[u dec`t bine, domnule p[rinte, r[spunse Ion vr`nd s[ z`mbeasc[, dar izbutind numai s[ se str`mbe =i s[-=i arate din\ii galbeni, ca un c`ine care m`r`ie neputincios. — Am auzit... De, b[iete, dac[ uita\i pe Dumnezeu, cum s[ nu v[ pedepseasc[? morm[i Belciug pu\in ]nnourat =i intr`nd ]n cas[ urmat de Ion. Dumnezeu ]nsemna acum ]n Pripas biserica cea nou[ =i preotul sim\ea m`na Cerului ]n ne]n\elegerile dintre ginerele =i socrul care nici nu s-au g`ndit m[car s[ d[ruiasc[ ceva pentru loca=ul Domnului. Milostivenia cereasc[ i se ar[ta de altminteri preotului ]n toate chipurile. Buclucul lui Herdelea cu judec[torul era o pedeaps[ grabnic[ =i cuvenit[ pentru c[ a uneltit ]mpotriva slujitorului lui Dumnezeu. Mai a=tepta doar manifestarea m`niei divine fa\[ de doamna Herdelea, care l-a oc[r`t pe d`nsul, =i

34

Ion

apoi o lovitur[ deosebit[ pentru Herdelea fiindc[ chiar ieri a aflat c[ umbl[ s[-i smulg[ c`\iva aleg[tori ]n favoarea candidatului de deputat ungur, de=i =tie bine c[ el dore=te s[ arunce un bloc — mic, dar solid — ]n cump[na reprezentantului rom`n. R[splata tuturor nepl[cerilor o g[sea totu=i mai ales ]n hot[r`rea de a ]ncepe ]nc[ ]n vara aceasta lucr[rile noii biserici. C[zuse la ]nvoial[ cu un arhitect din Bistri\a, care avea gata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia s[ soseasc[ ]n cur`nd =i, cu materialul adunat, s[ a=eze temelia. P`n[ la toamn[ zidurile vor fi ridicate, iar ]n toamna viitoare noul loca= va putea fi sfin\it cu toat[ solemnitatea. Belciug se g`ndea de pe acuma la programul sfin\irii =i inima lui boln[vicioas[ tremura de bucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea pu\in din suma prev[zut[ la cheltuielile cl[dirii, str[daniile lui nu erau sf`r=ite. De aceea nu pierdea credin\a c[, p`n[ la urm[, =i Ion va deschide punga =i deci se sili s[-l c`=tige prin bun[voin\[. — Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmur[ d`nsul a=ez`ndu-se, b[t`ndu-=i genunchii cu palmele =i privind drept ]n ochii lui Ion, pe care-l l[sase ]n picioare. Ion se spovedi prelung, cu glas ]nfundat, cu ochii ]n p[m`nt, iar preotul ]l ascult[ cu b[gare de seam[ =i f[r[ s[-l ]ntrerup[. Apoi c`nd ispr[vi, Belciug se scul[, se plimb[ de c`teva ori de ici-colo cu pa=i mari, uit`ndu-se o dat[ cu mirare ]n od[i\a de culcare unde patul era ]nc[ tot nef[cut, =i ]n sf`r=it se opri l`ng[ mas[, se rezem[ de dung[ cu palmele ]ncruci=ate la spate =i vorbi privind mereu ]ntr-un col\ al tavanului: — +tiu eu ce s[ te sf[tuiesc?... Greu... Prea greu... Numai un avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu r[ul =i cu b[t[ile nu se ]mpac[ oamenii niciodat[, asta-i de c`nd lumea. Dumnezeu a l[sat judec[torilor ]mp[r\irea drept[\ii p[m`nte=ti... Am p[\it =i eu deun[zi, =tii bine, c[ m-a oc[r`t d[sc[li\a \ig[ne=te. Puteam s[ m[ apuc de b[taie?... Nimeni s[ nu-=i fac[ singur dreptate... N-am zis nimic =i nu m-am ]nfuriat... Dreptatea-i de la Dumnezeu... M-am pl`ns =i eu ]n Armadia la judec[torie =i, dac[-i bine =i drept s[ fiu hulit de poman[, hulit s[ r[m`n...

35

Liviu Rebreanu

Tu ]ns[ vei face cum crezi de cuviin\[. Numai at`ta s[ =tii: pumnul nu-i dreptate... }ntreab[ un avocat, roag[-l s[ te ]nve\e =i f[ cum te-o ]ndrepta el... Eu n-am nici o putere... Ion plec[ mul\umit. Bine a zis popa: legea s[ hot[rasc[... Ajuns acas[, chem[ pe Ana =i-i vorbi foarte bl`nd: — Tu trebuie s[ te duci la tat[l t[u, Anu\[, c[ eu nu te mai pot \inea, vezi bine =i tu, c[-s s[rac =i abia ne t`r`m =i noi zilele... Dumnealui are destul[ avere... Amu c[ m-a ]n=elat, nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede =i judec[. Dar eu trebuie s[ m[ g`ndesc la pielea mea. Cu m`inile-n s`n n-oi sta, de bun[ seam[, po\i s[-i spui! Pe urm[ o duse de m`n[ p`n[ la poart[ =i ]nchise poarta dup[ ea. Ana se mai uit[ ]napoi, dar el nu mai ]ntoarse capul. — Are dreptate... to\i au dreptate, =opti femeia podidit[ de pl`ns. Numai eu n-am nici un rost ]n lume...

36

Ion

CUPRINS

Capitolul VIII

COPILUL

1 Cu c`t se apropia alegerea de deputat, cu at`t Herdelea, tat[l =i fiul, se ciorov[iau mai mult, ca =i c`nd toate necazurile =i toate n[dejdile, ba chiar ]ns[=i soarta lor ar fi at`rnat de izb`nda rom`nului sau a ungurului. B[tr`nul, care purta ]n suflet groaza procesului cu judec[torul, credea din ce ]n ce mai tare c[, contribuind la alegerea candidatului guvernamental, va sc[pa teaf[r din ce-l amenin\a. Se g`ndea ]n tain[ c[, ]n preajma judec[\ii, va ruga pe ocrotitorii s[i, subinspectorul =i deputatul, s[ pun[ o vorb[ bun[ pentru d`nsul acolo unde trebuie. V[z`ndu-l cu asemenea sprijinitori, judec[torul va trebui s[ se ]mbl`nzeasc[, iar tribunalul s[ ]nceteze urm[rirea... +i, fiindc[ ]n cele din urm[ Titu r`dea ne]ncrez[tor de speran\ele lui, Herdelea zicea convins: — Cine r`de la urm[ r`de mai bine, b[iete! D[sc[li\a, de=i nu putea suferi neamul unguresc, r[mase totu=i neclintit[ ]n p[rerea ei c[, mai presus de orice, omul trebuie s[ aib[ grij[ de pielea lui. De altfel ea =i cu Ghighi nu se sinchiseau at`ta de mofturile alegerii, c`t se fr[m`ntau c[, ]n afar[ de c`teva c[r\i po=tale ilustrate, n-aveau ]nc[ nici o scrisoare de la Laura, m[car c[ acuma se ]mplineau aproape dou[ luni de la nunt[. }=i f[ceau fel de fel de ]nchipuiri, c[utau explica\ii care s[ le potoleasc[ nelini=tea, dar care mai mult le ]ntristau. Titu se mistuia =i se chinuia de ]nsufle\ire. Dorea cu at`ta ]nver=unare izb`nda lui Grof=oru, c[ ]l durea chiar numai g`ndul c[ ar putea c[dea. }ncepea aproape s[ urasc[ pe tat[l s[u, mai ales c[ punea ve=nic ]nainte interesul personal. — Dac[ nu vrei s[ facem nici o jertf[, cum crezi c-o s[ triumf[m vreodat[? striga d`nsul desperat, scr`=nind din din\i =i smulg`ndu-=i p[rul.

37

Liviu Rebreanu

Egoismul acesta, de care se izbea de altminteri pretutindeni, ]l hot[r] s[ se g`ndeasc[ s[ plece oriunde, ]n lume, ]ncredin\at c[ aiurea oamenii vor fi mai voio=i s[ se sacrifice pe altarul unei idei. De=i striga ]ntruna c[ activitatea e mama succesului, continua s[ petreac[ zilele prin Armadia, la ber[ria Rahova sau la Grivi\a, unde, ]mpreun[ cu al\i tineri entuzia=ti, se ]mb[tau cu vorbe mari, visau ]nchipuind planuri ]ndr[zne\e =i puneau la cale soarta poporului. Fiind siguri de succes, ]i umflau mereu propor\iile. Li se p[rea c[ alegerea lui Grof=oru va revolu\iona nu numai \ara, ci toat[ Europa. +tiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grof=oru va ului Parlamentul =i vedeau limpede clipa c`nd Ardealul se va ridica brusc ]n picioare =i va c[dea, ca un copil pierdut =i reg[sit, ]n bra\ele Rom`niei, c`nd cei oropsi\i de at`tea veacuri ]=i vor lua locul ce li se cuvine ]ntre popoare, ca ni=te urma=i vrednici ai st[p`nilor lumii... Dup[ asemenea ]narip[ri, intr`nd seara ]n atmosfera ]mb`csit[ de realitate de acas[, Titu sim\ea c[ se pr[vale din ]n[l\imi =i se zv`rcolea neputincios. „Trebuie s[ plec de-aici, altfel am s[ m[ ]n[bu=!“ ]=i zicea dup[ ce se certa cu tat[l s[u care nu voia nici s[-i mai asculte argumentele. Cu toat[ sila ce i-o f[cea slujba de subnotar, ]=i g[si singur un loc ]n Lu=ca =i, ]ntr-o sear[, aproape de alegere, ]n urma unei discu\ii mai violente, declar[ c[ are s[ se duc[ ]ndat[ ce va afla rezultatul luptei, fiindc[ s-a s[turat de via\a aceasta f[r[ nici un ideal, m`njit[ numai de noroiul m[run\i=urilor zilnice. Declara\ia voia s[ fie o r[zbunare ]mpotriva tat[lui s[u, care ]ns[ se bucur[ auzindu-l =i-l felicit[ c[ ]ncepe s[ se cumin\easc[. }n ajunul alegerii trecur[ prin Pripas dou[ companii de honvezi care aveau s[ dea o m`n[ de ajutor jandarmilor concentra\i din tot jude\ul spre a p[stra ordinea. — Uite ce sus\ine\i dumneavoastr[, cei cu pruden\a! zise Titu c[tre Herdelea ar[t`ndu-i solda\ii ce de-abia-=i t`rau picioarele obosite. Drept argumente ne da\i baionete!

38

Ion

}n sf`r=it ziua cea mare r[s[ri frumoas[... Armadia fierbea ca un stup ]n ceasul c`nd roie=te. Toat[ lumea era st[p`nit[ de ]nfrigurare. Din sus =i din jos soseau mereu cete de \[rani, cu preo\ii =i cu ]nv[\[torii ]n frunte, unii pede=tri, plini de praf =i de sudori, al\ii ]n c[ru\e, to\i veseli =i strig`nd mereu „tr[iasc[“... De la biserica cu dou[ turnuri, de-a curmezi=ul pie\ei, p`n[ la prim[rie, unde era biroul electoral, ]n dreapta =i ]n st`nga str[zii se ]ntinser[ cordoane de jandarmi cu baioneta la arm[, cu penele de coco= agitate ]n p[l[rii, r[stindu-se la mul\imea ce se ]nghesuia ]n spatele lor, r[cnind deseori „]napoi“ =i amenin\`nd cu pu=tile. }n mijlocul pie\ei, l`ng[ crucea ]ngr[dit[ cu uluci, un grup de elevi de liceu din clasele superioare, ]ncadra\i de c`\iva profesori tineri =i de studen\i ]ndr[zne\i, c`ntau De=teapt[-te, rom`ne, ]ntrerup`ndu-se din c`nd ]n c`nd ca s[ strige ]n cor: „Tr[iasc[ deputatul Victor Grof=oru!“ Grupul ajungea p`n[ la cordonul de jandarmi; cei din fa\[ aplaudau pe aleg[torii rom`ni =i huiduiau pe ovreii =i ungurii care se ]ndreptau spre prim[rie. Aici, chiar ]n spatele unui jandarm voinic, cu must[\i mari =i sclipitoare de pomad[, st[tea =i Titu, ro=u de entuziasm =i r[gu=it de c`t a c`ntat =i a r[cnit. Toat[ pia\a gemea de \[rani nealeg[tori, adu=i ]nadins s[ manifesteze, url`nd „tr[iasc[“ sau „ru=ine“. Belciug veni mai devreme, urmat de vreo dou[zeci de prip[seni, dar ]n fa\a bisericii un ofi\er de jandarmi trimise ]n dosul cordonului pe cei ce n-aveau c[r\i de aleg[tori, ]nc`t preotul defil[ numai cu =ase in=i ]nspre localul de vot, z`mbind amar la mul\imea care-l aplauda. Titu strig[ ]nsufle\it „bravo, Belciug“, iar popa ]i r[spunse m[gulit =i trist: — Nu-i vina mea c[ suntem numai at`\ia, =tii bine! Soarele ardea. C[ldura cre=tea ne]ncetat. Oamenii, osteni\i de c`t au stat ]n picioare, asudau, se ]nd`rjeau, se ]mbulzeau spre cordoanele de jandarmi f[r[ s[ =tie de ce, iar jandarmii se str`mbau, r[cneau =i izbeau ici-colo cu patul pu=tii, ]njur`nd.

39

Liviu Rebreanu

Pe la amiaz[ Grof=oru, ]nso\it de c`\iva prieteni, trecu pe strad[, spre biseric[, s[-l vad[ mul\imea. }nsufle\irea izbucni ca o flac[r[ dintr-un j[ratic peste care ai turnat ulei. C`ntecele, uralele, \ipetele se topeau ]ntr-un zgomot n[prasnic. Lumea se n[pusti peste cordoane s[-l vad[ mai bine. „Ura! Tr[iasc[ Victor Grof=oru!... Jos renega\ii!...“ Jandarmii se zb[teau, ]nv`rtind armele s[ st[p`neasc[ valurile de oameni. Unul, cuprins de m`nie fiindc[ norodul nu-l lua ]n seam[, ]mpunse cu baioneta ]n mul\ime, ]n\ep`nd pe un \[ran b[tr`n, care tocmai se lupta s[ ias[ din v`ltoare =i care deodat[ ]ncepu s[ se vaiete. — Ru=ine!... Huo!... Jos cu ei! url[ gloata repezindu-se mai d`rz[ asupra cordonului. — }napoi!... }napoi! \ipau jandarmii lovind cu arma ]n cei care se av`ntau peste linia oprit[. Grof=oru, care tocmai v[zuse cum a ]mpuns jandarmul, se repezi la \[ranul r[nit =i-l ]mbr[\i=[ furtunos, ]n vreme ce mul\imea vuia de entuziasm =i mul\i ]ntrebau: „Ce este? Ce s-a ]nt`mplat?“ Apoi, revenind ]n mijlocul str[zii, ]=i scoase p[l[ria, ]=i =terse n[du=eala =i ]ncepu cu glas vibrator: — Cet[\eni! A curs s`ngele nevinovat! Teroarea... Nu izbuti s[ continue, c[ci un ofi\er de jandarmi ]l opri scurt, declar`ndu-i c[ nu e voie s[ a\`\e lumea. Grof=oru se ciond[ni un r[stimp cu ofi\erul protest`nd cu gesturi largi, pe c`nd partizanii ]l sprijineau st[ruitor: — Tr[iasc[!... Tr[iasc[!... }n clipele acestea sosi ]n pia\[ Herdelea, urmat de cinci aleg[tori, cu fa\a luminat[ de un z`mbet sfios, uit`ndu-se pu\in speriat ]n dreapta =i st`nga. C`\iva strigar[ „tr[iasc[“, dar ]ndat[ un glas gros r[cni: „Ru=ine! Renega\ii!... Jos!“ =i repede to\i izbucnir[ ]n huiduieli, iar printre baionetele lucitoare pumni ]ncle=ta\i se scuturau amenin\[tori. Herdelea, ]nfrico=at, sim\i un tremur ]n genunchi, dar z`mbetul nu-i disp[ru de pe buze ca =i c`nd ar fi fost vopsit... Grupul de liceeni porni s[ c`nte batjocoritor „Ve=nica pomenire“, cu glasuri ascu\ite =i false de mascarad[, ]n timp ce al\ii r[cneau ne]ncetat „ru=ine“.

40

Ion

Titu, cuprins deodat[ de o mil[ mare, se piti la spatele jandarmului, uit`ndu-se ]ngrijorat dup[ tat[l s[u, ]mb[tr`nit prea ]nainte de vreme, a c[rui fa\[ acuma era alb[ ]nc`t de-abia i se mai vedeau must[\ile mici =i c[runte. — Renegatule!... Ru=ine!... Tr[d[torule!... Jos! \ipau zeci de voci ]n jurul lui Titu, care ridic[ m`inile, cople=it de emo\ie, parc-ar fi vrut s[ opreasc[ oc[rile necru\[toare. Grof=oru, care nu mai ispr[vea discu\ia cu ofi\erul, cum z[ri pe Herdelea, se ]ntoarse =i-l apostrof[ indignat: — }mi pare r[u, domnule Herdelea, c[ tocmai dumneata... }nv[\[torul se opri f[r[ s[ poat[ scoate o vorb[. Ofi\erul ]ns[ interveni: — Pardon!... V[ rog s[ nu teroriza\i pe aleg[tori! Aici nu se permite nici o presiune! zise pun`ndu-se ]ntre Grof=oru =i Herdelea =i apoi ad[ug`nd, c[tre acesta: }nainte, ]nainte, domnilor! — Protestez ]mpotriva acestei noi ]nc[lc[ri de lege! strig[ Grof=oru, deschiz`nd o nou[ ciorov[ial[ cu ofi\erul. }n fa\a prim[riei, solg[bir[ul Chi\u str`nse m`na lui Herdelea =i-l prezent[ unui domn scurt =i gros, cu ochelari de aur =i cu o musta\[ galben[ rar[: — Domnule candidat, iat[ unul din prietenii no=tri!... }mi da\i voie? Candidatul d[du m`na ]nv[\[torului, zic`ndu-i ma=inal: — }mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozi\ia dumitale... Totdeauna... Herdelea, ]nviorat, primi cuvintele ungurului ca o u=urare =i intr[ ]n biroul notarului unde, la o mas[ lung[, =edea un judec[tor de la tribunalul din Bistri\a, uscat, cu nasul foarte sub\ire, cu ni=te ochi mici, raut[cio=i =i cu un creion ]n m`n[. }nv[\[torul ]l cuno=tea. Al[turi al\i doi, tot de la tribunal, scriau voturile ]n formulare tip[rite. Odaia era plin[ de oameni care m[surau pe aleg[tori cu priviri b[nuitoare. Herdelea se apropie de mas[ cu p[l[ria ]n m`n[, cu z`mbetul pe fa\[. Judec[torul, pre=edintele comisiunii electorale, ]l privi ]ntreb[tor.

41

Liviu Rebreanu

— Votez pe domnul candidat Beck! zise ]nv[\[torul, rezem`ndu-se cu m`inile de dunga mesei =i uit`ndu-se ]n ochii judec[torului parc-ar fi vrut s[-l roage s[-l \in[ minte =i s[-l apere c`nd va veni la proces. Cei cu formularele ]i ]nsemnar[ numele, iar pre=edintele rosti, indiferent =i obosit: — Altul? }nv[\[torul se d[du pu\in la o parte, s[ fac[ loc tovar[=ilor s[i. — Tot din Pripas, murmur[ d`nsul c[tre judec[torul care p[rea c[ nu-l aude, ci se sc[rpina dup[ ureche cu creionul =i se uita la cei ce scriau voturile. La =ase seara comisiunea declar[ ales pe candidatul Bela Beck, cu o majoritate de cinci voturi. Rezultatul se r[sp`ndi pe-afar[, prin mul\imea obosit[, care-l primi cu strig[te de indignare =i cu c`ntece na\ionale. Pia\a totu=i se goli cur`nd. C`rciumile ]ns[ se umplur[, ad[postind p`n[ noaptea t`rziu comentariile aprinse, felicit[rile, amenin\[rile... Herdelea povesti acas[ ]nc`ntat cum i-a str`ns m`na deputatul =i cum i-a f[g[duit sprijinul pentru orice ]mprejurare, cum i-a z`mbit judec[torul ]ncre\ind fruntea ca s[-=i ]ntip[reasc[ ]n creieri numele lui. — De-acu nu mai am nici o grij[ cu procesul... De-acu pot dormi lini=tit! zise d`nsul cu m`ndrie. Vezi acuma ce ]nseamn[ s[ =tii s[ te por\i cu oamenii? ad[ug[ apoi b[nuitor c[tre Titu. — Am v[zut... am v[zut! =opti t`n[rul istovit. Auzindu-l =i v[z`ndu-l ]ns[ ]=i amintea r[cnetele mul\imii ]n pia\[, c`nd a trecut Herdelea, paloarea lui de-atunci =i mila aceea dureroas[ ce-o sim\ise =i care i-a r[mas ]n inim[ parc[ mai ad`nc[. Era trist =i ab[tut, ca =i c`nd ar fi pierdut orice n[dejde ]n lume. „Iat[ de ce at`rn[ ]nf[ptuirea ideii! se g`ndea d`nsul. Cinci voturi! Adic[ tocmai voturile tatii... c[ s[-=i u=ureze procesul! Dac[ nu era procesul, triumfa ideea... +i barem procesul de-ar ie=i bine!... Iat[ ce hot[r[=te soarta unui popor: un fir de tin[... +i totu=i ideea nu poate muri! Ideea e sufletul omului.“

42

Ion

Profit`nd c[ notarul din Lu=ca era ]n Armadia, cu alegerea, a doua zi plec[. „Dac-a= mai sta mult aici, ar trebui s[ m[ scufund de tot ]n noroiul realit[\ii!“ ]=i zise Titu desp[r\indu-se. 2 — M-a alungat, tat[... =opti Ana at`t de ]ncet c[ nici ea ]ns[=i nu-=i auzi bine glasul, cu groaza ]ncuibat[ ]n ochi, a=tept`nduse s-o zdrobeasc[. Vasile Baciu pr`nzea. Avu o tres[rire, v[z`nd-o galben[ =i tras[, cu burta la gur[. Mai sorbi din lapte o dat[, ]mbuc[ o coaj[ de m[lai, pe urm[ se uit[ lung la Ana =i r[spunse molf[ind: — Bine... Stai aici c[ ai unde... Vezi c[ eu m[ duc p`n[ ]n Z[hat[, c[ am ni=te oameni la sap[... S[ iei seama pe-acas[... Vorbea at`t de lini=tit c[ femeia se z[p[ci, crez`nd c[ n-a auzit bine =i nu ]ndr[zni s[ se a=eze p`n[ nu-l v[zu plec`nd aievea cu carul. Baciu =tia c[ Ion are s-o izgoneasc[, dar nu-i p[sa. Las[ s[ vie fata, nu-i nimic. Acuma, c[-i m[ritat[ ]n lege, poate =edea =i acas[. Mai bine a=a, dec`t s[ se plece el ]n fa\a t`lharului =i s[-i dea mo=ia. La urm[ tot va trebui s[ vie b[rbatul =i s-o ia, mul\umindu-se cu ce-o c[p[ta, c[ci n-are ]ncotro... Acum e vorba de r[bdare. Cine o r[bda mai lung, r[m`ne deasupra. Iar d`nsul poate a=tepta oric`t, c[ nu-l doare... Ana era umilit[ =i t[cut[ ca un c`ine. Nu cr`cnea ]naintea b[tr`nului =i doar uneori ]l privea rug[toare cu ochii ei scufunda\i ]n cap =i ve=nic ro=ii. Zilele i se p[reau nesf`r=ite ]n a=teptarea omului pe care inima ei ]l dorea cu at`t mai mult c[ suferise greu pentru d`nsul. Ion, chiar ]n ziua c`nd o alungase, se dusese ]n Armadia la Victor Grof=oru, de care =tia c[-i avocat stra=nic, mai tare ca mul\i din Bistri\a. Avocatul era foarte ]ncurcat atunci cu alegerea de deputat =i, afl`nd c[ Ion nu-i aleg[tor, vru s[-l am`ne pentru alt[ dat[. Ion ]ns[, ]nc[p[\`nat, nu s-a l[sat p`n[ nu i-a

43

Liviu Rebreanu

povestit cu de-am[nuntul toat[ buba. Mirosind ceva mai de pre\, Grof=oru ]ntreb[ mai ]nt`i: — Martori ai? — Am, domnule avocat, cum s[ n-am... Am pe... se gr[bi \[ranul, ]n=ir`ndu-i pe to\i cei ce au fost la tocmeal[ =i care auziser[ f[g[duielile socrului s[u. Avocatul se ]ns[rcin[ s[-i scoat[ toate p[m`nturile, dar ]i ceru ]nainte jum[tate din onorar. Dup[ ce Ion num[r[ banii, Grof=oru ]i ]nchise ]ntr-o cas[ de fier, ]l sf[tui s[ aduc[ ]napoi pe Ana ca s[ nu poat[ spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dar s[ potriveasc[ lucrurile astfel ]nc`t s[ nu bage de seam[ c[ are nevoie de ea. Ion ]=i f[cu cruce de mul\umire. Dac[ i-a luat avocatul banii, ]nseamn[ c[ trebuie s[ c`=tige. Ana are s[ se ]ntoarc[ ea singur[... Numai c`nd trecur[ dou[ s[pt[m`ni ]ncepu s[ intre ]n grij[ s[ nu cumva s[ se primejduiasc[ procesul din pricina femeii care nu vine acas[. C`nd afl[ Vasile Baciu c[ Ion l-a tras ]n judecat[, se ]ntunec[. }i era fric[ de judeca\i, deoarece nu mai avusese niciodat[ =i v[zuse la al\ii c[ procesele ]nghit zadarnic mo=iile oamenilor. }ncepur[ ]ndoielile. S[ nu se ]nt`mple ceva =i s[ piard[ tot. Avoca\ii c`te =uruburi nu ]nv`rtesc. Te bag[ ]n temni\[ cu dreptatea ]n m`n[. La urma urmelor poate c[ tot mai bine ar fi s[-i arunce c`inelui jum[tate locurile =i c[su\a cea veche, s[ scape de-o grij[... Se uita mai chior`= la Ana =i ar fi fost bucuros s[-i g[seasc[ vreo pricin[ s-o goneasc[ ]napoi, la t`lharul pe care =i l-a ales ea =i de care acuma nu mai =tie cum s[ se scuture. }n duminica a treia, Vasile Baciu, ca s-o poat[ alunga, se hot[r] s[ se ]mbete. Dup[-amiaz[ c`rciuma era plin[, ca de obicei. Avrum, negru de sup[rare, din pricina unei afaceri cu notarul, servea totu=i rachiul mai prompt chiar dec`t alte d[\i. Vasile n-apuc[ s[ se afume bine =i se pomeni cu Toma Bulbuc l`ng[ d`nsul, foarte vesel =i mul\umit c[ pusese temelia casei de piatr[ ce o cl[dea pentru George pe care avea de g`nd s[-l

44

Ion

]nsoare la iarn[. Din vorb[ ]n vorb[ Baciu se pl`nse c`t de r[u a nimerit-o cu m[riti=ul fetei, cum st[ acuma acas[ la d`nsul, parc[ nici n-ar avea b[rbat... Toma cl[tin[ din cap =i apoi ]ntreb[ binevoitor: — De ce nu v[ ]mp[ca\i voi, Vasile?... Oamenii trebuie s[ se ]nvoiasc[... — Da cu cine s[ te ]mpaci, omule? f[cu Baciu tr`ntind paharul pe mas[ =i povestind iar[=i ce-a p[\it cu ginerele =i cum vrea s[-l lase pe drumuri, cer=etor. Atunci intr[ =i Ion ]n c`rcium[. Venea ]nadins, =tiind c[ e socrul s[u, s[ ]ncerce o apropiere, dac[ s-ar putea, ca s[-=i ia acas[ nevasta. Se a=ez[ ]ns[ la alt[ mas[, strig`nd cu un oftat: — Jup`ne!... M[i jup`ne!... D[-mi =i mie oleac[ de strop=eal[! P`n[ s[ vie Avrum cu rachiul, Toma se ]ntoarse repede: — Ia vino ]ncoace, Ioane! Vino, vino, c[ nu te m[n`nc[ nimeni... Ion trecu greoi la masa lor, rostind ca din gura altuia: — Noroc bun, socrule... — Ce socrule, m[! s[ri Vasile, jum[tate glume\, jum[tate furios. Eu s[-\i zic \ie „socrule“, c[ v[d c[ nevast[-ta-i mai mult la mine dec`t la tine! — Vina mea-i? f[cu Ion, ]ndoindu-se de spinare ca un caraghios. — Eu a= zice s[ v[ ]mp[ca\i ca oamenii de treab[, s[ nu v[ mai face\i de r`sul lumii! vorbi acuma Toma, tr[g`nd cu ochiul ]nt`i unuia, pe urm[ celuilalt. C[ z[u a=a! Ia =ezi, Ioane, =ezi colea! Ion se a=ez[, a=tern`nd pe o banc[ o batist[ ro=ie cu flori verzi, ca s[ nu-=i murd[reasc[ hainele. Toma puse ]ndat[ la cale tocmeala. Alt[ dat[ s-ar fi aprins, ar fi ]njurat, ar fi r[gu=it \ip`nd, acuma am`ndoi erau lini=ti\i, chibzui\i =i reci ca doi negustori p[\i\i =i ]n=ela\i. Vasile sf`r=i ]mbiindu-i jum[tate locurile =i casa cealalt[, pe care poate s[ le scrie oric`nd pe numele lor, s[ nu mai fie ne]n\elegere. Ion r[spunse c[ mai bine s[ hot[rasc[ judecata, dac[ nu vrea s[-i dea ce s-a ]n\eles c`nd

45

Liviu Rebreanu

a luat fata; totu=i Ana poate s[ vie acas[ oric`nd, c[ci el cu ea n-are nimic... Toma ]i ]ndemn[ s[ mai lase fiecare c`te ceva =i-i sili s[ dea m`na. — Bine, a=a s[ fie cum zice\i, morm[i Ion cu ochii aprin=i. Dar procesu-i proces... Amu, deocamdat[, fie dup[ voia dumneavoastr[, dar judecata s[-mi dea dreptul meu deplin! Dac[ dumneata ]mi dai de bun[voie c`t zici, ne-om judeca pe mai pu\in! Vasile Baciu nu vru s[ aud[ de proces =i se sup[r[. Toma ]ns[ ]l f[cu s[ dea m`na a doua oar[, zic`nd blajin: — Las[, las[ cum zice, c[-i mai t`n[r =i mai f[r[ minte! Las[... P`n[ la judecat[ mai trece vreme =i cine =tie ce-o mai aduce Dumnezeu! B[ur[ ald[ma=ul ]mpreun[ p`n[ pe ]nnoptat. Ion plec[ acas[ cu Ana de m`n[. Era beat, dar nu-=i ar[ta totu=i mul\umirea. Doar ]n suflet se bucura c-a spart ghea\a. A doua zi diminea\a Vasile Baciu veni, dup[ cum se ]n\eleseser[, =i se duser[ ]n Jidovi\a, la notar, s[ le fac[ h`rtiile de ]ntabulare. — Da s[ scrii acolo, domnule notar, c[ procesul merge ]nainte! zise Ion ca o amenin\are. Vasile Baciu ]ncerc[ s[ r[spund[, dar Ion se scul[ ]n picioare: — }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... Tot p[m`ntul!... 3 Dup[ plecarea lui Titu, casa Herdelea se lini=ti. }nv[\[torul se mai l[uda din c`nd ]n c`nd cu lovitura lui de la alegerea de deputat, dar doamna Herdelea =i Ghighi se g`ndeau tot mai mult la Laura. Ca s[ se m`ng`ie, d[sc[li\a, ]ndat[ ce ispr[vea lucrul, se a=eza ]n salona= =i citea rug[ciuni, singur[, cu glas tare, din c[rticica rupt[, zdren\uit[, pe care i-o d[ruise odinioar[, demult, unchiul ei Simion Munteanu. }ntr-o sear[, tocmai aproape de cin[, Hector ]ncepu s[ latre ]n ograd[, porti\a sc`r\`i prelung, ]n pridvor se auzir[ pa=i greoi =i apoi un cioc[nit ]n u=[.

46

Ion

— Scrisoare de la Laura! s[ri Ghighi aprins[ =i b[t`nd din palme, ]n vreme ce Herdelea zise gros: Intr[! Era ]ntr-adev[r straja Cosma Cioc[na= =i aducea po=ta din Jidovi\a: o scrisoare pentru Herdelea, vreo dou[ pentru s[teni de la feciorii osta=i, apoi c`teva ziare ale lui Belciug. }nv[\[torul citi toate adresele, d[du scrisoarea Ghighi\ei =i vru s[ opreasc[ gazeta popii. — Nu pot, domnule ]nv[\[tor, z[u nu pot, b`lb`i straja ru=inat. Mi-a poruncit domnul p[rinte s[ nu mai las la dumneavoastr[ nici o gazet[, c[ altminteri m[ proboze=te ]n biseric[... — Bine, Cosma, s[ fii s[n[tos! r[spunse Herdelea r`c`it de curiozitate. +ezi pu\in =i te odihne=te, c[ p`n[ atunci v[d eu repede ce mai spune ]n ele... De la alegerea de deputat, Belciug rupsese orice leg[tur[ cu Herdelea; nu-=i mai vorbeau, nu se salutau, erau ca doi str[ini. Prin Armadia mai erau mul\i care ]l oc[rau, ]ndeosebi ]ns[ Victor Grof=oru, care spunea pretutindeni c[ numai din pricina „renegatului din Pripas“ o circumscrip\ie rom`neasc[ a trimis ]n Parlament un deputat ungur. P`n[ s[ r[sfoiasc[ Herdelea ziarele, d[sc[li\a ]ncerc[ s[ citeasc[ scrisoarea de la Laura, ]mpreun[ cu Ghighi care, ner[bd[toare, se silea s[ urm[reasc[ =i ea r`ndurile m[runte, cu litere ascu\ite =i drepte. Dar emo\ia lor era a=a de mare, c[ nu putur[ s[ descifreze nimic. — Ia da\i-o-ncoace! zise Herdelea, dup[ ce ]=i ast`mp[rase setea gazetei =i expediase pe Cosma. — Da, da, cite=te-o dumneata tare! strig[ Ghighi. }nv[\[torul ]=i puse ochelarii, se scul[ ]n picioare, ]ntinse scrisoarea l`ng[ lampa at`rnat[ de grind[ =i citi rar, ap[sat, b[tr`ne=te, cu glasul tremurat pu\in pe alocuri: „Mult iubi\ii =i dori\ii no=tri! Nu m-a= mira s[ crede\i c[ cine =tie ce ni s-a ]nt`mplat de nu v-am scris pe ]ndelete de c`nd ne-am desp[r\it, ]n fa\a Rahovei =i cu lacrimi ]n ochi. Eu ]ns[mi m[ ]ntreb cum am putut fi at`t de neglijent[, c[ci dragostea mea pentru dumneavoastr[ nu s-a mic=orat, de=i s-a

47

Liviu Rebreanu

]mp[r\it. Numai pun`ndu-v[ ]n situa\ia noastr[, ne ve\i ]n\elege =i ne ve\i ierta. Sper ]ns[ c[ a\i primit multele c[r\i po=tale ce vi le-am trimis de pretutindeni, pe unde am umblat? P`n[ s[ ne ]ncropim gospod[ria noastr[ mic[ =i dr[gu\[, am tot am`nat scrisul, ca s[ v[ pot povesti din fir ]n p[r via\a nou[ ]n care am intrat. }n sf`r=it iat[-m[ mai slobod[. Nimeni nu-=i poate ]nchipui c`t amar ]mi str`ngea inima ]n clipa c`nd am pornit la drum. }mi s`ngera sufletul =i nici nu puteam pl`nge m[car, c[ci George ar fi ]n\eles poate gre=it lacrimile mele... Totu=i c[l[toria din Armadia p`n[ aici ]mi va r[m`nea ve=nic neuitat[ =i pl[cut[. George a fost a=a de bun c[ repede mi s-a risipit triste\ea =i mi-a c`=tigat, mai mult dec`t iubirea, ]ncrederea. Am stat dou[ zile ]n Bistri\a, fiindc[ eu m-am ]mboln[vit u=or =i George n-a vrut s[ ne urc[m ]n tren p`n[ ce nu voi fi zdrav[n[ de tot. C`t a fost George al meu de delicat =i de nobil, nici n-am cuvinte s[ v[ spun. (Nu v-a= scrie complimentele acestea, dac[ n-a= fi sigur[ c[ el nu le va afla niciodat[; altfel ar fi ]n stare s[-=i ia nasul la purtare, dragul meu drag!) A doua sear[, ]nviorat[ =i g[tit[ cu rochia cea albastr[ ca cerul, care George zice c[-mi =ade admirabil, am cinat la Gewerbeverein. A fost o minune. C`nta muzica militar[. Era lume imens[ =i elegant[. +i George era a=a de dr[gu\ =i vesel. M[ sfiam pu\in, fiindc[ mereu ]mi s[ruta m`inile peste mas[, de=i pe de alt[ parte =tiam c[ acuma aveam dreptul s[ ne iubim f[r[ zgard[, cum spune mereu George... }n sf`r=it am petrecut splendid =i ne-a costat aproape dou[zeci de coroane, c[ci George cheltuia nebune=te, zic`nd ne]ncetat c[ numai o s[pt[m`n[ de miere e ]n via\[. Mie ]ns[ ]mi era fric[ s[ nu ajungem f[r[ bani ]n Vireagul nostru =i s[ r[m`nem de r`sul lumii. Miercuri am plecat din Bistri\a hot[r`\i s[ nu ne mai oprim deloc p`n[-n S[tmar. Totu=i ]n Dej iar am poposit o noapte =i o zi. George era neast`mp[rat =i voia s[-mi arate toate ora=ele pe unde trecem, ca s[ avem amintiri comune de pretutindeni. +i la Gherla am stat o zi =i am vizitat Episcopia, ]nt`lnind chiar

48

Ion

=i pe preasfin\itul nostru episcop, care a glumit cu noi =i ne-a binecuv`ntat. Mi-a pl[cut mult Clujul, ora= mare =i frumos, dar mi s-a p[rut straniu c[ n-am auzit nici o vorb[ rom`neasc[. Am fost g[zdui\i la sora lui George, care-i m[ritat[ cu un avocat de seam[, Victor Grozea; trebuie s[ v[ aduce\i aminte, c[ ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastr[, socrul meu. Am fost =i la teatrul unguresc unde se juca nu mai \iu minte ce comedie. N-am putut ]ns[ r`de deloc, ]nt`i c[ nu pricepeam mai nimic din ce sporov[iau pe scen[, =i apoi mai ales pentru c[ era a treia sear[ de c`nd ne oprisem la Cluj =i George tocmai ]mi m[rturisise c[ drumul nostru nici nu trece pe aici =i c[ m-a adus numai ca s[ m[ distreze pe mine =i s[-mi fac[ pl[cere. Am pl`ns =i l-am certat c[ m-a ]n=elat astfel =i cu deosebire a cheltuit at`\ia bani de nici nu ]ndr[znesc s[ v[ spun, c[ v-a\i sp[im`nta. De aceea n-am putut r`de la comedia ungureasc[. George ]ns[ zice c[ n-am r`s fiindc[ era prea proast[. La urma urmelor poate s[ aib[ =i el dreptate. +i a=a a trebuit s[ ne ]ntoarcem iar pe la Dej, s[ mai petrecem acolo o noapte =i pe urm[ s[ o lu[m la miaz[noapte, spre S[tmar. Adev[rat ]ns[ c[ nici nu ne-am mai clintit din tren p`n[ la S[tmar, unde ne a=teptau de multi=or bagajele =i l[zile mele =i mai multe ale lui George. }n ora= doar c[ ne-am odihnit c`teva ceasuri =i ]ndat[ am pornit la Vireag cu tr[surile ce ni le trimisese notarul c[ruia George ]i telegrafiase din Dej c[ sosim. Pe aici e numai =es =i iar =es, c`t vezi cu ochii, neted ca-n palm[, cu lanuri nesf`r=ite de gr`u. Soarele frige n[prasnic, iar nourii de praf dup[ c[ru\e r[m`n ]n v[zduh parc[ le-ar fi lene s[ se mai coboare pe p[m`nt... O fi frumos, cui ]i place. Mie ]ns[ mi-i dor mereu de dealurile noastre din Pripas, de mun\ii no=tri alba=tri =i m[re\i! Vireagul e sat rom`nesc, dar numai cu numele. Oamenii spun, ce-i drept, c[-s rom`ni, dar o spun pe ungure=te, c[ci alt[ limba nu pricep. Te =i doare inima c`nd ]i auzi. De altfel sunt harnici, s[ritori, cre=tini buni. Nu-i de mirare c[ =i-au uitat graiul str[mo=esc bie\ii oameni, c[ci Vireagul e tocmai ]n

49

Liviu Rebreanu

marginea neamului rom`nesc. Dincolo nu mai g[se=ti dec`t unguri =i iar unguri, cu izmene largi ca poalele \[rancelor noastre =i cu ni=te tichiu\e de p[l[rii ]n cap de-\i vine s[ r`zi. Ghighi s-ar omor] de r`s p`n[ s-ar obi=nui cu d`n=ii... Notarul de aici e ungur =i, fire=te, n-are de unde s[ =tie rom`ne=te. Chiar =i ]nv[\[torul vorbe=te foarte stricat, de=i =coala e confesional[, sus\inut[ din banii bisericii. George i-a f[cut ]ndat[ imput[ri, dar d`nsul s-a scuzat c[ aici a=a-i obiceiul, c[ =i r[posatul preot numai ungure=te vorbea, ba ne-a mai asigurat c[ =i noi va trebui s[ ne d[m pe brazd[. Atunci George s-a leg[tuit c[, orice s-ar ]nt`mpla, nu se va abate de la ]ndatoririle na\ionale =i i-a spus ]nv[\[torului c[ trebuie s[ ne silim s[ readucem la matc[ pe s[rmanii r[t[ci\i; a vorbit at`t de mi=c[tor George al meu c[ ]nv[\[torul a pl`ns, precum am pl`ns =i eu... }nv[\[torul e v[duv, iar notarul are o nevast[ b[tr`n[ =i ar\[goas[ cu care n-am s[ m[ pot ]mprieteni niciodat[. E mai bine, c[ci altfel, singur[, voi putea fi mai de folos b[rbatului meu ]n marea oper[ de rede=teptare a acestor rom`ni nenoroci\i. Am ]nceput s[ cunosc pu\in =i eu via\a, s[ ]n\eleg c`t este de ap[s[toare. Ne-am a=ezat frumos casa. Am cump[rat o mobil[ foarte dr[gu\[, din S[tmar, cam ca aceea din salona=ul nostru. Suntem mul\umi\i =i ferici\i, =i ne rug[m lui Dumnezeu s[ ne miluiasc[ tot a=a pe viitor. Ne g`ndim cu drag c[ poate la anul vom avea un b[ie\el. Eu cred mult c[ vom avea =i chiar am ]nceput s[-i preg[tesc scufi\ele. George a fost hirotonisit acum patru s[pt[m`ni. Cred c[-i cel mai de seam[ preot din toat[ \ara =i c[ sluje=te cel mai frumos dintre to\i. Nu pentru c[ George e al meu, ci pentru c[ a=a este. Ei, dar v[d c[ m-am pornit ca mutul =i nu mai sf`r=esc. Dac[ ]ns[ nu m[ opresc singur[, iat[ c[ m[ opre=te h`rtia care s-a s[turat de m`zg[liturile mele... Acum cred ca v-am povestit chiar prea multe. E r`ndul dumneavoastr[ s[-mi trimite\i o scrisoare cel pu\in tot a=a de lung[. P`n[ atunci v[ ]mbr[\i=ez de mii de ori cu dragoste mare pe to\i. — Laura.

50

Ion

P. S. Prin octombrie sper[m s[ ne repezim pu\in prin Pripas. Atunci apoi am s[ aduc ]ncoace =i pe Ghighi\a mea scump[ pe care o s[rut special cu mult dor. — Aceea=i. Fiindc[ draga mea Laura nu mi-a l[sat loc de scris, eu v[ ]mbr[\i=ez cum pot. Iubirea ne-a f[cut s[ ne g`ndim numai la fericirea noastr[; de aceea ierta\i-ne. — George“. Herdelea puse scrisoarea pe mas[ =i-=i =terse ochelarii z`mbind mi=cat, cu dou[ lacrimi ]nflorite ]n col\urile ochilor. Ghighi se arunc[ la scrisoare, o s[rut[ =i se ]nv`rti prin cas[ pl`ng`nd =i r`z`nd de bucurie, ]n vreme ce doamna Herdelea, ling`ndu-=i buzele cu v`rful limbii, rosti ]nduio=at[: — Dragii mamii, dragi! 4 V[z`ndu-se st[p`n al altor locuri, Ion, ]n loc s[ se ]mpace, mai r[u se ]nt[r`ta. Se sim\ea din ce ]n ce mai ]n=elat =i se g`ndea numai la p[m`ntul cel[lalt, care ar trebui s[ fie al lui =i care e ]nc[ tot al lui Vasile Baciu. A=tepta procesul cu ]nc[p[\`nare =i se ducea mereu-mereu pe la Victor Grof=oru s[-i dea zor, ]nc`t avocatul trebui s[-l oc[rasc[ =i s[-l amenin\e s[ se ast`mpere. Neput`ndu-se potoli altfel, b[tea deseori pe Ana. Acuma o ura. Era convins c[ e ]n\eleas[ cu tat[l ei ca s[-l trag[ pe sfoar[. Numai c`nd o vedea pl`ng`nd, se mai r[corea. Femeia r[bda, supus[ =i fript[. }i trecea uneori prin creieri g`ndul c[ Ion n-o fi iubind-o, dar ]l alunga ]nfrico=at[, ca o primejdie ucig[toare. Mai des ]l dezvinov[\ea, ca =i odinioar[, zic`ndu-=i c[ grijile =i necazurile ]l ]nd`rjesc. Apoi n[d[jduia o m`ng`iere ]n copilul ce-l a=tepta din zi ]n zi. Copilul poate s[-l mai ]mbl`nzeasc[ =i pe d`nsul. Robotea ca o slujnic[. Zenobia, de c`nd avea nor[ ]n cas[, nu catadicsea nici s[ mute un scaun de ici p`n[ colo; ]n schimb ]ns[ o d[sc[lea toat[ ziua, bruftuluind-o =i afurisind-o. Ana singur[ trebuia s[ duc[ ]n spinare toat[ gospod[ria. Ea g[tea

51

Liviu Rebreanu

m`ncarea =i tot ea o c[ra la c`mp, unde lucrau oamenii ]n frunte cu Ion. Seara nu-=i mai sim\ea =alele, iar burta o ]mpov[ra =i o n[bu=ea. }n pat g`f`ia at`t de greu c[ Ion o lovea cu cotul ]n coaste, ]njur`nd-o c[ nu-l las[ s[ doarm[ cu fonf[ielile =i r`g`ielile care o apucau =i o \ineau ceasuri ]ntregi. }n dricul verii, ]ntr-o zi Ana r[mase singur[ acas[, s[ fac[ de m`ncare =i s-o duc[ la pr`nz b[rba\ilor care, ]mpreun[ cu Zenobia, secerau o hold[ de gr`u. }n vreme ce turna r`nta=ul rumenit peste ciorba ce clocotea ]ntr-o oal[ zdrav[n[ de tuci, femeia sim\i deodat[ ni=te junghiuri prin p`ntece at`t de dureroase, ]nc`t fruntea =i t`mplele i se ]ncununar[ cu sudori fierbin\i. Se l[s[ pe vatr[, cu ochii speria\i, apuc`ndu-se cu am`ndou[ m`inile de burt[ =i gem`nd. „Mi-o fi venit vremea“, se g`ndi c`nd junghiul se mai mulcomi. Gust[ m`ncarea, puse pu\in[ sare... Durerile ]ns[ o ]ncercar[ din nou, ]nt`i mai slabe, pe urm[ mai cr`ncene parc[ ar fi ]n\epat-o cu ace. P`n[ ]n amiezi s-a chinuit, dar ea tot nu s-a l[sat, ci a ispr[vit m`nc[rile =i le-a pus ]ntr-un co=, s[ le poat[ trimite prin cineva, dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i fi h[r[zit Dumnezeu s[ nasc[ ast[zi. Tocmai pe la amiaz[ ]i ]ncetar[ toate junghiurile =i se sim\i mai u=o[r[. Se ]nchin[, lu[ co=ul =i porni ]ncetisor, l[s`nd casa ]n paza b[tr`nului Dumitru Moarc[=, care se aciuase de-a binelea la Glaneta=u, nemai]ndr[znind s[ se ]ntoarc[ la Paraschiva. Holda din zestrea Anei era departe, spre Jidovi\a, pe l`ng[ drumul cel vechi. Soarele s[geta ]n r[scrucea cerului curat ca lacrima. Z[pu=eala plutea ]n v[zduh, grea =i sugrum[toare, ca o p`cl[ nev[zut[. C`mpul ]ng[lbenise sub ap[sarea ar=i\ei. Doar ici-colo c`te un copac mai ]nverzea, cu frunzele neclintite ca un scut ]mpotriva razelor aprinse. Femeia p[=ea leg[nat, t`r`ndu-=i picioarele descul\e pe c[rarea crescut[ cu buruieni. Sosi totu=i mai devreme =i de aceea se ]ndrept[ cu merindea spre un m[r p[dure\ din marginea holdei, s[ a=eze acolo co=ul =i s[ ia secera, s[ mai taie =i ea doi-trei snopi. C`nd se plec[ ]ns[ s[ rezeme co=ul de trunchiul scorburos, o sfredeli

52

Ion

un junghi, at`t de dureros parc[ o secure i-ar fi despicat burta. S-a pr[v[lit f[r[ putere pe p[m`ntul dogor`t =i cr[pat, str`ng`nd din\ii de-i p`r`iau ca ni=te oase sf[r`mate, c[ut`nd s[-=i ascund[ suferin\a. Dar, cu toate ]ncord[rile ei, un \ip[t sf`=ietor, prelung =i jalnic i se smulse din pl[m`ni, urmat de gemete grele care-i uscau cerul gurii. — Tulai! O fi apucat-o durerile facerii! strig[ Zenobia, ]ndrept`ndu-se de spinare, cu secera ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[ cu un snop de spice, =i uit`ndu-se spre m[rul p[dure\. Da, da... a=a-i, cum zic! Uite-o cum se zv`rcole=te! — Afurisit[ muiere! bomb[ni Ion, f[r[ m[car s[ se ]ntoarc[. +tie c[-i sose=te ceasul =i vine s[ fete pe c`mp! Bat[-i Dumnezeu socotelile ei de toant[! — Taci, Ioane, c[ te-o tr[sni Dumnezeu din senin ca pe popa din Runc! murmur[ Glaneta=u cu glasul ]necat de mil[. — D-apoi c[ z[u a=a, f[cu b[rbatul totu=i mai bl`nd. Zenobia alerg[ la Ana care se zb[tea =i se leg[na, cu fa\a ]n sus, cu m`inile pe p`ntece ca =i c`nd ar fi vrut s[ ]n[bu=e v`lv[taia n[prasnic[ ce o ardea. Prin umbra sub\ire a m[rului lumina alb[ p`ndea tremur`ndu-=i petele str[vezii pe corpul chinuit al femeii. — Da ce-i, An[?... Vai de mine, c[ =i tu, z[u... Nu puteai =edea acas[ dac-ai sim\it c[ te ]ncearc[ durerile? zise Zenobia miloas[, ]ngenunchind l`ng[ ea =i c[ut`nd s[-i aline suferin\a. Ca mai toate b[tr`nele de la sate, Zenobia se pricepea la mo=it, f[r[ s[-l fi ]nv[\at. }i desf[cu betele, ]i scoase zadiile =i-i frec[ u=or p`ntecele de sus ]n jos. Gemetele Anei se ascu\eau ]n s`s`ituri prelungi, iar buzele-i uscate =opteau ]n r[stimpuri: — Soacr[, soacr[, mor... Mor!... Moor!... — Taci, c[ nu mori, maic[, taci, taci... Mai rabd[ =i taci c[ uite-acu scapi! B[rba\ii secerau ]nainte. Glaneta=u tres[rea la fiece \ip[t al Anei; Ion h`r=`ia mai aprig tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea =i morm[ind m`nios ca s[-=i alunge mila ce i se furi=a ]ncetinel ]n inim[.

53

Liviu Rebreanu

— Of, s[r[cu\a, s[r[cu\a! se cutremur[ b[tr`nul auzind deodat[ un r[cnet mai p[trunz[tor. — Ei, a=a-i soarta femeii! zise Ion, vr`nd s[ par[ lini=tit, dar cu glasul ]nmuiat. Clipele se stingeau anevoie, ca ceasurile de groaz[. C[ldura parc[ clocotea acuma ]n v[zduh. Hotarul ]ns[ era amor\it sub s[rutarea p[tima=[ a soarelui. Primprejur nici \ipenie de om; numai dincolo de =osea, pe lunca dinspre S[r[cu\a, furnicau r[zle\i c`\iva viermu=ori albi. Frunzele porumbului sf`r`iau r[sucindu-se ]n ar=i\[, iar spicele holdelor se leg[nau ame\ite, ca =i c`nd ar fi c[utat s[ se fereasc[ de atingerea razelor aprinse. Gemetele Anei ]ncetar[, ]nc`t bodog[neala Zenobiei se auzea limpede: — Rabd[, puic[, rabd[ =i taci... }nc[ olecu\[... „Te pomene=ti c[ moare!“ se g`ndi deodat[ Ion. G`ndul ]l sp[im`nt[. Vru s[ se scoale, s[ alerge la ea, dar, p`n[ s[ se hot[rasc[, v[zduhul parc[ se zgudui din temelii de un urlet ]nfior[tor, urmat ]ndat[ de ni=te \ipete sub\iri ca or[c[iala de broa=te speriate sau ca sc`ncetul unui c[\el str`ns ]n u=[. — Copilul! zise Ion cu inima op[rit[, auzind glasul necunoscut care vestea intrarea unei vie\i noi ]n lume. Suspinele Anei se mulcomir[, din ce ]n ce mai u=urate, pe c`nd \ipetele cele noi se ]nte\eau, se ]nd`rjeau tot mai poruncitoare. Deodat[ Zenobia se apropie ]n goan[, cu m`inile ro=ii de s`nge, cu fa\a desperat[, strig`nd furioas[: — Foarfece... Da\i-mi un briceag, c[ n-am cu ce t[ia buricul copilului!... Fuga, fuga! Smulse custura Glaneta=ului =i se ]ntoarse gr[bit[ sub m`r, c[ci pl`nsul copila=ului i se p[rea mai ]necat =i-i era fric[ s[ nu se ]nt`mple vreo nenorocire. Am`ndoi b[rba\ii st[teau nemi=ca\i, ]n picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde fiin\a nou[ ]=i cerea dreptul la via\[. Am`ndoi aveau ]n suflet uimirea =i smerenia ]n fa\a minunii care se petrece zilnic sub privirea oamenilor =i pe

54

Ion

care totu=i omul n-a ajuns ]nc[ s-o ]n\eleag[ ]n toat[ m[re\ia ei dumnezeiasc[. Glaneta=u se ]nchin[ cucernic, iar dup[ d`nsul =i Ion, sim\indu-se ca =i c`nd s-ar fi ]n[l\at, ]=i f[cu repede cruce de trei ori. Peste c`teva clipe v[zur[ pe Zenobia cobor`nd ]n vale cu copilul ]n palme. — M[ duc s[-l scald ]n p`r`u... Mai ave\i grij[ de nevast[ p`n[ viu! strig[ ea spre b[rba\i cu fa\a ]mbujorat[. — Ce-i, mam[!... Ce-i? ]ntreb[ Ion ]ntinz`nd numai g`tul ]ntr-un gest instinctiv spre copila=ul care pl`ngea ]n m`inile b[tr`nei, scutur`nd nervos din picioru=ele-i de p[pu=[. — B[ie\el! B[ie\el! r[spunse Zenobia disp[r`nd printre porumbi=ti, spre G`rla Popii ce curgea aproape, la poalele coastei. Ion p[=i ]n ne=tire l`ng[ nevast[-sa. Al[turi de ea o pat[ mare negricioas[ parc[ se str`mba la b[rbatul n[ucit; p[m`ntul ]nsetat sorbise lacom s`ngele. Ana se t`r`se anevoie spre trunchiul m[rului =i se rezema cu spatele. Era alb[ =i ud[ de sudori ]n obraji. }n col\urile gurii r[m[seser[ dou[ buburuze de spum[, dar buzele cr`mpo\ite =i ]nvine\ite se str`ngeau ]ntr-un z`mbet de fericire. — Mult am suferit, Ionic[! murmur[ femeia bl`nd. — E b[iat! r[spunse Ion z[p[cit, cu ochii holba\i la fa\a ei istovit[ =i totu=i str[lucitoare de bucurie. — Soacra zice c[ seam[n[ cu tine! relu[ Ana mai ]ncet, ]n vreme ce pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumin[, ]nfrumuse\`ndu-i. }n sufletul b[rbatului \`=neau remu=c[ri de-abia st[p`nite. Privirea i se ]n[spri. Vru s[ ]njure =i vorbele i se st[vilir[ ]n g`tlejul uscat. St[tea st`ngaci, cu secera ]n m`na, iar sudorile ]i curgeau de pe t`mple pe umerii c[m[=ii. Zenobia reveni cur`nd cu copila=ul mototolit ]n zadia ei dinapoi. — Uite-\i odorul! }l vezi ce dolofan e? zise ea descoto=m[nindu-l =i ar[t`ndu-l lui Ion. Acu s[ v[ \ie Dumnezeu s[-l cre=te\i mare!

55

Liviu Rebreanu

Ion se uit[ lung =i aproape ]nfrico=at la omule\ul c`t un pumn, foarte ro=u, cu ochii ]nchi=i din pricina luminii, cu buricul negricios legat cu o a\[ murdar[. }ntinse bra\ele s[-l ia, dar se opri deodat[ uimit, ]ntreb`nd: — Dar oare de ce-o fi av`nd cap a=a de lung[re\? — Nu-i nimic... A=a-i la copiii mici! zise Zenobia ap[s`nd u=or \easta moale s-o mai rotunjeasc[. — D[-mi-l ]ncoace, soacr[, s[-l v[d =i eu! zise Ana cu o privire lacom[, ]ntinz`nd m`inile. — Las[ c-o s[ te saturi de el, n-ai grij[! ]i r[spunse b[tr`na a=ez`ndu-i copilul pe bra\e. Un r[stimp st[tur[ to\i t[cu\i, ascult`nd \ipetele speriate ale noului n[scut. Glaneta=u ]=i =tergea mereu n[du=eala cu m`necile c[m[=ii, oft`nd =i morm[ind de emo\ie... Pe urm[ m`ncar[ gr[bi\i =i se apucar[ iar de lucru, l[s`nd pe Ana cu copila=ul s[ se odihneasc[ p`n[ desear[ ca s[ poat[ merge acas[. Ion se posomor], f[r[ s[ ]n\eleag[ de ce. G`ndurile i se zb[teau ]n minte ]ncurcate ca ]ntr-o plas[. Pl`nsul copilului s[u ]l sup[ra =i-l bucura ]n acela=i timp. Sim\ea o m`ndrie c[ odrasla lui r[cne=te a=a de poruncitor, dar apoi ]ndat[ i se l[murea c[ de-acuma, prin fiin\a aceasta g`ngav[, e ]nl[n\uit pentru totdeauna de Ana. Atunci se ]nfuria =i i se ]nf[\i=a ]n suflet chipul Floric[i, rumen, ademenitor, care ]l chema =i apoi se stingea brusc, ca o speran\[ pierdut[ f[r[ sc[pare. }n locul ei ]i \iuia ]n urechi sc`ncetul amenin\[tor, st[ruitor, ]n care se amestecau mereu ostoirile Anei, molatice, dr[gostoase: — +===... Taci cu mama, puiul mamii, taci, taci... +===... +===... 5 }n Lu=ca, sat mare =i bogat, cu p[=uni grase =i vite multe, Titu sosi am[r`t profund, ]ntocmai ca ]n vremea c`nd i se zdrobise ]n inim[ Roza Lang. Se ar[ta el vesel ]n lume, dar sufletul ]i era r[nit, de nu mai =tia cum s[-l vindece. Fu primit

56

Ion

bine de to\i surtucarii comunei, to\i rom`ni =i care auziser[ c[-i poet. Notarul C`nt[reanu avea locuin\a ]n cl[direa mare =i veche a prim[riei =i preg[tise pentru Titu o od[i\[ bun[, cu intrare separat[, ]mpodobit[ dr[gu\ de ]ns[=i domni=oara Eugenia, care-l cuno=tea de pe la balurile =i seratele din Armadia. Doamna C`nt[reanu, o femeie scund[, gras[, cu obrajii negri =i cu f[lcile at`rnate ca ni=te pungi, ]i d[du din prima zi s[ ]n\eleag[ c[ i-ar pl[cea s[-l aib[ ginere, dac[ s-ar hot[r] s[ fac[ cursul de notar ca s[ vie ]n locul b[tr`nului care, surd de-o ureche =i lene=, ofta mereu dup[ pensie, mai ales c[ nu era ]n stare s[ ]nve\e ungure=te =i se temea s[ nu-=i piard[ slujba. Eugenia, istea\[ =i cochet[, ]i pl[cea lui Titu, totu=i planurile not[resei i se p[reau caraghioase. }i venea s[ r`d[ singur g`ndindu-se c[ el poate fi privit candidat de ]nsur[toare, el care de-abia se str[duie=te s[-=i deschid[ o p`rtie serioas[ ]n via\[. Titu se ferea ]ns[ acuma de oameni, ca s[ poat[ tr[i numai cu visurile lui. Sim\ea o nevoie mare de singur[tate, s[-=i macine am[r[ciunea. C`nt[reanu se minun[ v[z`ndu-l at`t de harnic la munc[ =i l[s[ bucuros ]n seama lui toat[ cancelaria. +i Titu, de diminea\[ p`n[ seara, ]mplinea slujba pe care o ura, nemi=cat de la birou, f[r[ a r[spunde ciripirilor =i t`rcoalelor domni=oarei Eugenia. Tocmai peste o s[pt[m`n[ f[cu cuno=tin\[ cu ]nv[\[toarea Virginia Gherman, care venise la cancelarie ]ntr-o afacere =colar[. Auzise de ea ]nainte de a sosi la Lu=ca. Se vorbea pretutindeni c[ e o fat[ foarte cuminte =i devotat[ ]nv[\[m`ntului. Nimeni n-a v[zut-o niciodat[ la vreun bal sau la vreo petrecere... Era de vreo dou[zeci =i cinci de ani. Se ]mbr[ca totdeauna simplu, dar orice hain[ ]i =edea bine. Avea ni=te ochi mari, vis[tori =i o gur[ mic[ cu un z`mbet fermec[tor. — C`t e=ti de frumoas[! ]i zise Titu, cucerit ]ndat[ de dr[g[l[=ia ei =i ]nso\ind-o p`n[-n uli\[.

57

Liviu Rebreanu

Nu-mi plac complimentele, domnule Herdelea, mai ales cele banale! r[spunse ]nv[\[toarea, ]n\epat[. Credeam c[ dumneata e=ti mai... Titu ]i s[rut[ m`na respectuos, cer`ndu-i parc[ iertare. Dar Virginia plec[ indiferent[, f[r[ s[ se arate impresionat[ de izbucnirea lui. }nt`lnirea aceasta puse cap[t m`hnirilor suflete=ti ale lui Titu. Se g`ndi mult la Virginia. Gherman, la sur`sul ei dulce =i totu=i rece, la ochii ei lucitori =i totu=i potoli\i. Se bucur[ afl`nd c[ sunt prietene bune cu Eugenia =i c[ vine deseori ]n familia notarului. lar peste c`teva zile, c`nd Eugenia ]i spuse c[ se duce la ]nv[\[toare, Titu se oferi s-o ]nso\easc[. Virginia Gherman avea dou[ od[i, mobilate dup[ gustul ei, cu multe scoar\e lucrate de m`na ei, cu multe m[run\i=uri de art[ adunate de ea, =i cu o bibliotec[ ]n care se m`ndreau numai c[r\i rom`ne=ti, colec\ii de reviste, toate legate frumos, cu inscrip\ii =i ini\iale aurite. }n fa\a casei o gr[dini\[ de flori, ]ngr[dit[ cu uluci sub\iri, =i sub ferestre o banc[ pe care st[tea seara ]nv[\[toarea vis[toare. Se ]mprietenir[ cur`nd. Cu c`t o cuno=tea mai bine, cu at`t Titu se sim\ea mai acas[ ]n Lu=ca. Virginia ]i m[rturisi ro=ind c[, ]n orele libere, ]ncearc[ =i ea s[ f[ureasc[ stihuri. Le citir[ ]mpreun[ =i Titu se scandaliz[ auzind c[ a b[tut cu ele la poarta tuturor revistelor, zadarnic. Ea ]ns[ se m`ng`ia =i aproape se f[lea c[ nu e ]n\eleas[... Se bucur[ ]ns[ c[ cel pu\in poetul ]i apreciaz[ modestele c`ntece. C`nd apoi Titu, mai t`rziu, ]i dest[inui fr[m`nt[rile visurilor lui, ]nv[\[toarea dr[g[la=[ d[du trist din cap, semn c[ acelea=i zbucium[ri sunt =i ]n sufletul ei. }n serile cu lun[ Titu se ducea glon\ la Virginia Gherman =i, pe banca din gr[dini\a adormit[, ]=i dep[nau ]mpreun[ n[dejdile ]n a=teptarea zilei c`nd rom`nii vor fi st[p`ni pe p[m`ntul str[mo=ilor, c`nd toat[ lumea va crede ca d`n=ii, c`nd... Vorbele ]i ]mb[tau pe am`ndoi. „Ce fiin\[ extraordinar[! ]=i zicea Titu ]ntorc`ndu-se acas[. Dac[ n[zuin\ele noastre au p[truns p`n[ ]n sufletul femeilor alese, ]nf[ptuirea e aproape.“

58

Ion

Intra ]n cas[ cu pa=i de lup, ca s[ nu de=tepte pe C`ntareanu care dormea vara cu ferestrele deschise. }n od[i\a lui apoi continua visurile cu ochii mari, l[crima\i. Pe geamurile date la perete luna argintie ]l ]ncuraja. Se zbuciuma ca =i c`nd chiar m`ine ar a=tepta izb`ndirea final[... O zugr[vea de pe acuma =i ]nchipuirea ]l ducea pe aripi furtunoase... Iat[-i ]n Cluj, unde a fost o singur[ dat[ cu c`\iva ani ]n urm[. Pretutindeni numai grai rom`nesc... =i ce grai! Parc[ toat[ lumea vorbe=te „ca-n \ar[“, mai dulce ca inginerul Vasile Popa din V[rarea, care a colindat Rom`nia ]ntreag[... Firmele magazinelor, str[zile, =colile, autorit[\ile... tot, tot e rom`nesc... Statuia lui Matei Corvinul z`mbe=te c[tre trec[tori =i le zice: „A=a-i c-a venit ceasul drept[\ii?...“ =i solda\ii... cu c[ciuli... ]ntocmai cum auzise el c[ sunt doroban\ii... Judec[torul care a fost at`t de obraznic cu Herdelea ]n Armadia scoate p[l[ria p`n[ la p[m`nt dinaintea lui. Titu vrea s[ fie m[rinimos, s[-i arate c[ st[p`nii rom`ni sunt nobili =i iert[tori... }i ]ntinde m`na... Dar valul ]l gone=te mereu ]nainte... Uite-l ]n Sibiu, ]n Bra=ov, ]n Oradea Mare, ]n Arad, ]n Timi=oara!... Steaguri tricolore f`lf`ie m[re\e pe toate palatele din basmuri... Jandarmii cu penele de coco= s-au topit... Dar ce-i asta? Plutonierul, =eful postului de jandarmi din Lu=ca, vine \an\o= spre d`nsul, cu o c[ciul[ neagr[ de doroban\ pe o ureche, cu cocard[ tricolor[ ]n frunte... Titu ]=i aduce aminte cum umbla odinioar[ plutonierul s[ se ]mprieteneasc[ =i cum s-a obr[znicit pe urm[ c`nd a v[zut c[ un poet mic rom`n nu se ]njose=te s[ dea m`na cu un jandarm ungur. „Unde-\i sunt penele de coco=, cinstitule?“ ]l ]ntreab[ acuma cu m`ndrie. „Ce pene? Ce coco=? se ro=e=te plutonierul. Eu sunt rom`n! Nu m[ cuno=ti? Rom`n am fost totdeauna, dar via\a-i grea =i slujba...“ „Renegatule!“ strig[ Titu indignat. Atunci plutonierul se ]nfurie, ]ncepe s[ ]njure pe ungure=te =i-i zv`rle cocarda tricolor[ ]n obraz. T`n[rul, scandalizat, se repede orbe=te s[-i pun[ m`na ]n g`t... Piciorul ]ns[ ]i alunec[ =i cade gr[mad[... „Ce-i cu mine? Aiurez?“ se ]ntreb[ Titu scutur`ndu-se deodat[ =i s[rind ]n picioare.

59

Liviu Rebreanu

Luna r`dea pe fereastra deschis[. Pe uli\[ glasuri aspre se apropiau trufa=e. Titu p[=e=te la geam. Razele ]i albesc fa\a. Dou[ siluete negre trec boc[nind. Baionetele str[fulger[ ]n lumin[, penele de coco= se clatin[ trufa=e, cu sclipiri de argint. — Oooh... patrula de jandarmi! b`lb`ie Titu ]ndurerat, parc[ i-ar fi rupt o bucat[ din inim[, =i adaug[ tr`ntind fereastra: Visuri... visuri... Totu=i acelea=i visuri ]l cuprindeau ]ndat[ iar ]n mrejele lor, =i d`nsul nu li se mai putea ]mpotrivi. Ele ]l adormeau, ele ]l de=teptau =i-l dezmierdau apoi toat[ ziua, ]ndrept`ndu-i pa=ii mereu spre Virginia Gherman, singura fiin\[ care ]i ]n\elegea deplin n[zuin\ele =i a=tept[rile... „Poate c-o iubesc?“ se g`ndi d`nsul ]ntr-o zi,c`nd ]l chinuia mai tare dorin\a de-a o vedea. }nt`i se sp[im`nt[, parc[ s-ar fi prins singur asupra unei fapte rele. Dar apoi se lini=ti. Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, la sf`r=it, ]\i las[ un gol ]n suflet. }=i reamintea pe Roza. De-abia acuma ]=i d[ seama bine c`t de fal=i au fost am`ndoi. R`vneau ]mbr[\i=[ri, numai ]mbr[\i=[ri. Toate vorbele umflate, c[utate, numai acolo \inteau... Pe c`nd Virginia parc[ nici n-ar fi femeie frumoas[. De-ar fi ur`t[, sentimentele lui n-ar fi mai pu\in vii. Asta este prietenia. Adev[rata prietenie, ]ntemeiat[ pe o comunitate de idealuri... Ca un doctor, care observ[ o boal[ asupra lui ]nsu=i, Titu ]=i compara b[t[ile inimii de ast[zi cu ceea ce a sim\it c`nd a fost ]ndr[gostit de Roza Lang sau de Lucre\ia Dragu. +i conchidea m`ndru c[ nici nu poate fi vorba de o iubire ca toate iubirile, ci de un sentiment mult superior, zic`ndu-=i ]nc`ntat: — Nu exist[ pe lume nimic mai pre\ios ca prietenia adev[rat[ ]ntre un b[rbat =i o femeie! Astfel c`nd ]ntr-o bun[ zi Eugenia, m`ncat[ de o gelozie ascuns[, ]l ]nvinui c-a venit ]n Lu=ca numai pentru c[ iube=te pe Virginia Gherman, Titu r[spunse cu superioritate: — O, nu... nu e iubire, domni=oar[! E mai mult dec`t iubire... E prietenie izvor`t[ din acelea=i n[zuin\e altruiste! +i se sup[r[ c[ Eugenia z`mbi m`hnit[ =i necrez[toare.

60

Ion

6 }n ziua de Sf`ntul Petru au botezat copilul =i l-au numit Petre. +i au f[cut veselie mare de s-a ]mb[tat p`n[ =i Dumitru Moarc[=. Pe urm[ ]ns[ toate au reintrat ]n f[ga=ul lor. Nici o s[pt[m`n[ n-apuc[ s[ treac[ =i Ion g[si pricin[ s[-=i snopeasc[ iar nevasta. Fericirea ce umpluse sufletul Anei, durerile na=terii se stinser[ repede ca aburii ]n v`nt. Acum trebui s[-=i dea seama ]n sf`r=it c[ Ion o ur[=te =i deodat[ se mir[ cum n-a ]n\eles-o p`n[ azi? Dac[ nici copila=ul nu l-a ]mbunat, ce s[ mai n[d[jduiasc[? Se uit[ ]n urm[ =i se sp[im`nt[ c`t a fost de oarb[. De ce s-a ag[\at de el, c`nd el numai zestrea i-o cerea? A ]n=elat-o de cum s-a apropiat de ea. I-a sim\it sl[biciunea =i a urm[rit-o ca un lup hain. }=i aduse aminte c`t ]i vorbea de dulce la hor[ c`nd umbla s[-i suceasc[ mintea... Pref[c[torie a fost dulcea\a, precum pref[c[torie a fost p`n[ =i ]mbr[\i=area lui cea dint`i, ]n culcu=ul ei de pe cuptor, p`n[ ce a l[sat-o ]ns[rcinat[... p`n[ ce i-a m`ncat norocul =i toat[ via\a... Acuma degeaba s-ar mai c[i. Acuma e prea t`rziu... Sim\[m`ntul c[ ea e de prisos ]n lume ]ncepea s-o urm[reasc[ pretutindeni. De mult o b[tea capul c-ar fi fost mai bine s[ nu fie, dar speran\a copilului ]i oprise p`n[ azi pornirile ]ndemn`nd-o s[ rabde. Mai c[uta azi m`ng`iere ]n dragostea de mam[, dar n-o g[sea deplin[ nici aici. C`nd se ]ntreba de ce mai tr[ie=te, valuri-valuri de g`nduri negre o cople=eau, din care numai g`ng[velile bl`nde ale copila=ului ce se ad[pa la pieptul ei o mai smulgeau c`te un r[stimp. }n cur`nd ]ns[ =i dr[g[l[=iile lui i se p[rur[ un ]ndemn plin de durere, f[c`nd-o s[-=i zic[ desperat[: „Barem de ne-ar str`nge Dumnezeu pe am`ndoi deodat[!“ Totu=i necunoscutul mor\ii o ]ngrozea f[r[ s[-=i dea seama. Priveli=tea satului, cu hotarul ]nc[rcat de rod, cu p[durile tainice, cu c[su\ele ]mpr[=tiate ca ni=te juc[rii printre pomii

61

Liviu Rebreanu

gr[dinilor, parc[-i spuneau c[ toate chinurile vie\ii sunt de o mie de ori mai u=or de ]ndurat ca taina ]nfrico=[toare a beznei ]n care te arunc[ durerea mor\ii. Voin\a ei =ov[ia ]n fa\a por\ii de aram[ z[vor`t[ cu mistere care a ]nghi\it at`tea milioane de vie\i, f[r[ ca omul s[ fi izbutit a arunca dincolo m[car o privire fugar[. Vremea ]ns[ trecea nep[s[toare peste fr[m`nt[rile ei. Vara se sf`r=ea =i lucrul c`mpului se ]mbulzea. Cu leag[nul ]n spinare suia zilnic dealurile, c[r`nd de m`ncare muncitorilor, r[spl[tit[ mereu numai cu oc[ri =i b[t[i. Apoi duminica ]nt`i din septembrie, dis-de-diminea\[, Ana, dup[ ce mulse vaca =i tocmai c`nd strecura laptele ]n oalele de prins, auzi, din tind[ unde era, glasul lui Macedon Cerceta=u, sugrumat de spaim[: — Domnule ]nv[\[tor, f[ bine =i ostene=te pu\in, c[ s-a sp`nzurat Avrum! — Nu mai spune! r[sun[ r[spunsul ]nv[\[torului care se sp[la ]n cerdac, cum avea obiceiul. — S-a sp`nzurat, s-a sp`nzurat! repet[ Macedon parc[ mai speriat. Femeia se cutremur[, sim\ind un fior ciudat ]n spinare, ]nc`t ]i r[ci inima. Ion plecase adineaori ]n sat... Deodat[, suflecat[ =i neprimenit[ cum se g[sea, porni fugind spre c`rcium[, ca =i c`nd ar fi vorba de ceva unde ea nu putea s[ lipseasc[ ]n ruptul capului. }n poarta ogr[zii lui Avrum v[zu de departe un c`rd de oameni care se ]mbulzeau, d[deau din m`ini =i ]ntindeau g`turile. Ajunse g`f`ind =i c[ut[ s[-=i fac[ loc prin mul\ime, s[ vad[ mortul. Se izbi ]ns[ de Ion care o ]nt`mpin[ m`nios: — Da tu ce-\i mai bagi nasul? N-ai de lucru acas[? Ia s[ te c[r[b[ne=ti de-aci, toanta dracului! Ana nici nu-l lu[ ]n seam[. Se prelinse ca o =op`rl[ prin v[lm[=agul de lume =i se pomeni ]ndat[ ]n ograd[. Poarta =urii era deschis[ larg. O c[ru\[ de-un cal, cu ro\ile pline de noroi uscat, ]ncremenise l`ng[ un perete cu oi=tile ridicate drept ]n sus. De celalt perete era rezemat[ o scar[, cu

62

Ion

picioarele ]ntinse p`n[ la inima c[ru\ei, iar cu v`rful ]ngropat ad`nc ]n f`nul nou =i foarte mirositor care at`rna din gura pode\ului =i se ]n[l\a p`n[ ]n c[priori. }n la\ul f[cut dintr-un c[p[stru vechi, legat de al =aptelea fu=tel, at`rna Avrum, cu obrajii ro=ii-sfecl[, cu barba galben[ zb`rlit[, cu p[rul ciufulit =i lipit pe fruntea =i t`mplele lucitoare de sudori, ]ntors cu fa\a spre ograd[, privind parc[ nec[jit, cu ochii ie=i\i din orbite, spre oamenii ce se gr[m[deau ]n poart[ s[-l vad[, ne]ndr[znind s[ se apropie. Gura i se str`mbase ]n col\ul drept, iar limba, cr`mpo\it[ ]ntre din\i, era vr`stat[ cu dunguli\e alburii. — }nc[ nu-i mort!... Unde-i Rifca?... S[ri\i de-i t[ie\i =treangul! r[cni Trifon T[taru fr`ng`ndu-=i m`inile, dar f[r[ s[ se mi=te. — Ia taci, omule, c[-i rece! r[sunar[ c`teva glasuri ostoitoare. }ntr-un semicerc de vreo cinci pa=i, locul ]n jurul lui Avrum r[m[sese gol. Pe jos, sf[r`mituri de f`n =i de paie, g[ina\i de g`=te =i p[l[ria sp`nzuratului, cu fundul ]n afar[, ar[t`nd c[ptu=eala lucioas[ =i soioas[. Ana tremura ]ntre oi=tile c[ru\ei =i nu-=i putea lua ochii de la Avrum. Nu mai v[zuse niciodat[ om mort, at`t de aproape. Nu sim\ea nici groaz[, nici mil[, ci doar o dorin\[ aprig[ de a citi pe fa\a lui taina care o ]mpiedica pe d`nsa. Se mira cum i-a r[mas neclintit[ pe ceaf[ tichiu\a de catifea neagr[, =i mai ales c[ picioarele ]i at`rnau de p[m`nt, cu genunchii ]ndoi\i, iar cu m`na st`ng[ se \inea de scar[, =i numai dreapta se ]ntindea cu degetele r[sfirate, parc[ umbl`nd s[ se aga\e de ceva. — Face\i loc! Hai, da\i-v[ la o parte! izbucnir[ deodat[ mai multe glasuri, pe c`nd o m`n[ grea f[cu v`nt Anei aproape s-o tr`nteasc[ ]n bra\ele sp`nzuratului. — Da cum de nu i-a t[iat nimeni funia? C[ doar nu-i c`ine, ce Dumnezeu! strig[ Herdelea, zb[t`ndu-se printre oameni, cu fa\a palid[. }nv[\[torul se duse drept la scar[, pip[i pieptul lui Avrum =i ]ndat[ strig[ poruncitor:

63

Liviu Rebreanu

— E cald!... Iute!... Taie tu, Trifoane!... |ine\i-l bine s[ nu se pr[v[leasc[! C`\iva \[rani, ]ncuraja\i, se repezir[ ]mprejurul lui Herdelea =i, peste un minut, Ana v[zu cap[tul c[p[strului b[l[b[nindu-se u=or ca o limb[ de ceasornic. Femeia nu mai pricepea ce se ]nt`mpl[, c[ci mortul nu se mai z[rea dintre oameni. De-abia ]ntr-un t`rziu deslu=i, uimit[, c[ doi fl[c[i, ]ndemna\i de Herdelea, mi=cau picioarele =i bra\ele sp`nzuratului, parc-ar fi vrut s[-l ]nvieze. +i ea se g`ndi cu triste\e: — Ce s-or mai fi nec[jind degeaba? Dac-a murit, barem s[ se odihneasc[ omul! |[ranii glumeau =i r`deau de ]ncerc[rile ]nv[\[torului care, dup[ un r[stimp, zise sup[rat: — Parc[ nici nu sunte\i cre=tini, m[i oameni! L-a\i l[sat s[ moar[ ]n fa\a voastr[, ]n loc s[-i fi t[iat ]ndat[ funia!... S-a pr[p[dit numai de groaza mor\ii, c[ doar picioarele-i ajungeau la p[m`nt... Bietul Avrum! — Apoi c`nd \i-e scris s[ mori, mori =i din senin, c-a=a a l[sat Dumnezeu! strig[ primarul Florea Tancu, uit`ndu-se seme\ la ceilal\i, ca =i c`nd ar fi fost sigur c[ pe el Dumnezeu nu-l va l[sa s[ moar[ niciodat[. Toat[ lumea se ]nghesui acuma ]n jurul ]nv[\[torului, care trebuie s[ =tie de ce s-a sp`nzurat Avrum. Mortul r[mase uitat sub scar[, cu fa\a ]n sus, cu picioarele spre poart[, cu un genunchi ridicat =i cu c[ma=a descheiat[ la piept, privind cu ochii reci spre podul =urii, nep[s[tor de-acuma de toate. George Bulbuc, mai curios ca to\i, ]mbulzindu-se mereu, c[lc[ pe gheata noroioas[ a sp`nzuratului, se sperie, ]=i f[cu cruce =i, zic`ndu-=i c[-i semn r[u, ie=i ]n uli\[. }n sf`r=it Herdelea trebui s[ povesteasc[ pe ]ndelete ce =tia. Notarul Stoessel ]ncurcase pe Avrum s[ cumpere ]mpreun[ P[durea Domneasc[ din hotarul Jidovi\ei. Afacerea p[rea bun[, deoarece notarul spunea c[ a g[sit un mu=teriu c[ruia s[-i rev`nd[ ]ndat[ contractul cu un c`=tig mare, ]nc`t ei n-au s[ scoat[ nici un ban din pung[, ci doar s[ isc[leasc[ =i s[ ia

64

Ion

diferen\a. Dup[ ce au isc[lit ]ns[, Stoessel a ]nceput s[ o lase mai domol. Mu=teriul cu c`=tigul se evaporase. }n schimb data c`nd ei trebuiau s[ depun[ pre\ul p[durii se apropia. Cu cine vorbea Avrum, ]i spunea ritos c[ afacerea e nenorocit[, c[ toat[ p[durea nu face nici a cincea parte din c`t au cump[rat-o... Astfel ovreiul vedea ]ngrozit c[ va fi nevoit s[-=i v`nd[ tot =i s[ r[m`n[ ]n sap[ de lemn spre a putea pl[ti. De vreo dou[ s[pt[m`ni era ]ntr-un hal de desperare nemaipomenit. Ieri, s`mb[t[, a fost la sinagog[ ]n Jidovi\a, unde to\i b[tr`nii i-au spus c[ Stoessel l-a ruinat ]nadins. Avrum s-a dus la notar, a ]nceput s[ r[cneasc[, ]nc`t la urm[ Stoessel l-a dat afar[ ]n pumni, strig`ndu-i: „Du-te =i te sp`nzur[ dac[ e=ti prost!“ A venit din Jidovi\a ]nverzit. Herdelea a vorbit cu d`nsul, c[ci tocmai avea s[-i pl[teasc[ contul pe luna august. L-a m`ng`iat, i-a spus s[ aib[ ]ncredere... Zadarnic. Avrum o \inea lan\ c[, dec`t s[-=i piard[ p[m`nturile =i averea pentru care a muncit cu at`ta trud[ =i dec`t s[ ajung[ iar gol cum a fost c`nd a venit ]n Pripas, mai bine se sp`nzur[. Herdelea, fire=te, nu credea c[ vorbe=te serios =i-l ]ndemna s[ aib[ r[bdare, c[ nu se =tie ce poate aduce ziua de m`ine. „Am s[ m[ sp`nzur! Am s[ m[ sp`nzur!“ r[spundea ]ns[ Avrum necontenit... +i s-a \inut de cuv`nt. — C`nd ]\i vine ceasul te duci la moarte cum te-ai duce la nunt[! murmur[ straja Cosma Cioc[na=, ]nchin`ndu-se cucernic. Ana ascult[ ]nfrigurat[ povestirea ]nv[\[torului, dar mai ales vorbele strajei o zguduir[. Se uit[ deodat[ la mortul p[r[sit =i ]n minte ]i r[s[ri ca o lumin[ g`ndul: „Ce iute moare omul c`nd ]i sose=te ceasul!“ 7 Cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte de sorocul procesului de la tribunal, Herdelea munci o noapte ]ntreag[ s[ fac[ dou[ scrisori frumoase, una subinspectorului Horvat, iar alta deputatului Bela Beck, istorisindu-le pacostea cu judec[torul =i rug`ndu-i s[ pun[ o vorb[ bun[ unde cred d`n=ii c[ trebuie=te, f[g[duind

65

Liviu Rebreanu

]n acela=i timp c[-=i va ]mplini =i pe viitor, cu un devotament ]ndoit, datoriile patriotice. Era foarte lini=tit =i sigur c[ scap[. A=tept[ r[spunsurile r[bd[tor, f[r[ grij[. Pentru orice eventualitate tocmise =i avocat, fire=te ungur, ca s[ fac[ impresie mai bun[, pe Lendvay, cel cu sechestrul =i licita\ia. Peste o s[pt[m`n[, ]n locul r[spunsurilor n[d[jduite, primi o ]n=tiin\are de la avocat c[ s-a interesat de-aproape, afacerea pare destul de grav[ =i ar fi bine s[ pun[ pe cineva s[ ]mbl`nzeasc[ pe pre=edintele tribunalului. — Mare pi=icher ungurul! z`mbi Herdelea citind scrisoarea lui Lendvay =i ]n\eleg`ndu-i ]ndoielile. Umbl[ s[ m[ mulg[ de bani c`t o putea mai bine. Hehe, avocatul tot avocat... =apte piei \i-ar jupui... Siguran\a ]i era de o\el. C`nd nu-i veni nici un r[spuns de la protectorii lui p`n[ ]n ajunul procesului, ]=i zise mul\umit c[ trebuie s[ fi vorbit am`ndoi cu pre=edintele, altfel desigur l-ar fi prevenit s[-=i caute de necazuri cum va =ti. Se ]n\elese cu Ion s[ mearg[ ]mpreun[ la Bistri\a, cu c[ru\a lui de un cal ce-a c[p[tat-o ]n zestre. Seara ]l d[sc[li iar[=i ce s[ spun[ la tribunal, ca s[ ias[ toate bine. Ion nu se prea sinchisea de grija ]nv[\[torului. Pe el ]l durea procesul cu socrul s[u, care ]nt`rzia ]ns[ mereu. Totu=i asculta sfaturile lui Herdelea =i se jura din c`nd ]n c`nd c[ are s[ stea el ]n temni\[ ]n locul dumnealui, ceea ce pe ]nv[\[tor ]l sup[ra, c[ci i se p[rea o prevestire rea. Hot[r`r[ ca Ion s[ declare cum c[ ]n genunchi a rugat pe Herdelea s[-i scrie jalba =i c[ Herdelea l-a refuzat de cinci ori. Atunci Ion s-a apucat =i a f[cut-o el singur, cu m`na lui, =i s-a dus apoi din nou la domnul ]nv[\[tor s[ i-o scrie numai pe ungure=te, c[ci el nu =tie, dar Herdelea nici a=a n-a vrut. }n sf`r=it, fiindc[ nu putea s[ ]ndure ]n ruptul capului nedreptatea de a fi pedepsit f[r[ de vin[, ]ntr-o sear[ a venit la Herdelea cu o sticl[ de rachiu tare ca spirtul =i au ]nchinat =i au b[ut p`n[ ce ]nv[\[torul s-a ame\it bine, atunci apoi iar a scos jalba =i a c[zut ]n genunchi =i l-a rugat cu lacrimi ]n ochi s[ i-o fac[ pe ungure=te. Astfel Herdelea, am[git de b[utur[ =i

66

Ion

f[r[ s[-=i dea seama, i-a tradus pl`ngerea c[tre domnul ministru, neav`nd ]ns[ nici at`ta vin[ c`t e negru sub unghie. — C[ doar chiar a=a este, Ioane, nu? zise Herdelea, la sf`r=it, cu o privire bl`nd[ =i rug[toare. — A=a-i, a=a-i! aprob[ Ion, d`nd din cap. Ce-i drept, e drept. M-ar bate =i Dumnezeu s[ zic altmintrelea... Pornir[ ]n miez de noapte ca s[ soseasc[ din vreme la Bistri\a. Calul lui Ion alerga bini=or, de=i era istovit de munca c`mpului. C`nd r[s[ri soarele, urcau tocmai dealul Dumitrei, la pas. Ion mergea pe jos, pe l`ng[ c[ru\[, povestind lui Herdelea despre necazurile lui cu Vasile Baciu =i cu Ana, lini=ti\i, parc[ ar fi =i uitat de tribunal... Deodat[ o bri=c[ sprinten[ ]i ajunse din urm[ suind panta ]n trap buiestru de-i sf`r`iau ro\ile. Era preotul Belciug, citat ca martor ]n procesul ]nv[\[torului. Ion ]=i scoase p[l[ria, respectuos, dar preotul se uit[ ]n alt[ parte, ]mbondorit p`n[ peste cap ]ntr-o blan[ de vulpe. Bri=ca disp[ru cur`nd la cotitura cea mare din v`rful dealului. — R[u om! murmur[ Herdelea acuma, sim\ind deodat[ c[ ]ncrederea =i siguran\a i se clatin[ pu\in ]n suflet. Ion nu r[spunse. Am`ndoi t[cur[ apoi mult[ vreme. Calul se opintea, iu\ea pa=ii c`te o postat[ bun[, pe urm[ se oprea singur s[ r[sufle, pornind iar[=i singur ]nainte. |[ranul, pe marginea =oselei, mergea cu pa=i m[run\i, ]nv`rtind biciul deasupra capului =i ]ndemna calul din c`nd ]n c`nd cu c`te un „hi, cino=, hi“, dar f[r[ s[ se mai uite la ]nv[\[torul care, cu un z`mbet ]nghe\at pe buze, clipea des din ochi, cuprins de o nedumerire ap[s[toare. Parc[ un nour de ]ntristare s-ar fi cobor`t peste d`n=ii, amu\indu-i =i uluindu-i. Din v`rful dealului se deschidea o priveli=te m[rea\[. Valea Bistri\ei, ocrotit[ sub o p`nz[ fin[ de cea\[ argintie, se de=tepta din somn ]n m`ng`ierile calde ale soarelui tomnatic. Jos, ]n fa\[, rezemat pe o spinare de p[dure cu frunze verzi =i ruginii, ora=ul b[tr`n p[rea pl[p`nd ca o juc[rie de copii, iar turnul bisericii s[se=ti un paznic uria= =i ursuz, ]mbr[cat ]n straie str[vechi, cenu=ii, m`ncate de vreme.

67

Liviu Rebreanu

— Uite Bistri\a! zise Herdelea ]nviorat, ]ntinz`nd bra\ul. — Bun p[m`nt... +i bine muncit! ad[ug[ Ion rotindu-=i privirea peste cuprinsul v[ii bogate care p[rea o gr[din[ imens[ fermecat[. }n r[coarea dimine\ii nem[rginirea firii se ]nf[\i=a mai cople=itoare =i p[trundea ad`nc ]n sufletul ]nv[\[torului. }n fa\a lumii mari ce se ]ntindea ]n ochii lui, se sim\i at`t de mic, c[-l cuprinse o nelini=te dureroas[. Ce ]nseamn[ el, cu temerile =i speran\ele lui, cu toat[ via\a lui, ]n v`rtejul ame\itor al vie\ii celei mari? Nici c`t un fir de nisip pe care ]nt`mplarea ]l arunc[ de ici-colo. „Dumnezeu are grij[ =i de p[s[rile cerului =i de nisipul m[rii, se g`ndi d`nsul vr`nd s[-=i m`ng`ie tulburarea =i c[ut`nd din ochi, ]n noianul de case din vale, cl[direa tribunalului. Acolo se hot[r[=te soarta viermilor!“ oft[ apoi g[sindu-l tocmai ]ntre biserica rom`neasc[ =i cea s[seasc[. — Uite, fiule, uite colo-i tribunalul! }l vezi? strig[ ar[t`nd cu degetul o cas[ greoaie, cu dou[ etaje =i cu ferestre mici ca ni=te ochi vicleni. +i de-acuma, cu c`t se apropiau de ora=, cu at`t ]ncrederea i se topea. Sufletul ]i tremura =i totu=i pe buze ]i flutura un z`mbet umil, ]nflorit parc[ de must[\ile-i albe, retezate. }n col\ul ochilor ]i lic[rea c`te-un bob de lacrimi, care se cl[tinau, dar nu se rostogoleau pe obrajii ]ncrusta\i cu multe cute m[runte =i sub\iri ca ni=te desenuri m[iestrite... G`ndurile ]i alergau prin creieri, neobosite, mereu mai gr[bite. Se mira cum a putut crede c[ va sc[pa teaf[r din asemenea bucluc? +i, cu toate acestea, nu-=i f[cea imput[ri =i nu-i p[rea r[u c[ a n[d[jduit. Ce-ar fi omul dac[ nu l-ar ajuta n[dejdea ]n via\[? — Mi se pare, Ioane, c[ o p[\im ur`t de tot ast[zi! zise Herdelea c`nd trecur[ vama de la intrarea ora=ului, cu un glas glume\, dar care a=tepta o m`ng`iere. — Acu, ce-o vrea Dumnezeu! r`se Ion gros =i nep[s[tor. Pe coridoarele ]ntunecoase =i ]ntortocheate ale tribunalului valuri de oameni forfoteau, gr[bi\i, vorbind tare sau =optind tainic, pl`ng`nd =i r`z`nd, ]ngrijorat fiecare de durerea lui =i

68

Ion

nesim\itor de suferin\a celorlal\i... Egoismul omenesc nic[ieri nu se r[sfa\[ mai sfid[tor ca ]n fa\a drept[\ii. |[rani, or[=eni, b[tr`ni, tineri, femei =i chiar copii alergau, se opreau, se certau, se rugau... +i toate glasurile se adunau ]ntr-un zgomot monoton, ap[s[tor, ]ntrerupt ]n r[stimpuri de c`te un \ip[t ascu\it de clopo\el care chema pricina=ii ]n s[lile de judecat[... }n mijlocul lumii fr[m`ntate numai avoca\ii, cu gen\ile umflate de acte, p[=eau siguri, m`ndri, ca ni=te bondari ]ntr-un mu=uroi de furnici speriate. Herdelea se opri ame\it ]n v[lm[=agul de oameni, ]nfrico=at c[-i fuge p[m`ntul de sub picioare. Din norocire d[du cur`nd cu ochii de avocatul Lendvay care, z[rindu-l, se apropie strig`nd: — A, bine c[ sosi\i!... Bun[ ziua!... E=ti al =aselea... Sc[p[m repede... Curaj! Cred c[ ie=im bine!... Ai pus pe cineva s[ vorbeasc[ cu prezidentul? Speran\a profesional[ din vorbele avocatului ]l umplu deodat[ de o nou[ ]ncredere. }ndat[ se sim\i iar om de seam[, de a c[rui soart[ at`rn[ mersul lumii. De aci ]ncolo parc[ nu mai vedea pe nimeni pe coridor, ca =i ceilal\i. Vorbea tare cu Ion, r`dea =i se sup[ra c[ nu-i vine r`ndul mai degrab[. }n sala de =edin\e se ]nt[ri =i mai mult v[z`nd la dreapta pre=edintelui tocmai pe magistratul care fusese la alegerea de deputat din Armadia. Trecu mai ]n fa\[ =i nu se ostoi p`n[ ce nu-=i ]ncruci=[ privirea cu judec[torul care, descoperindu-l, avu parc[ un z`mbet ]n ochi. }nsu=i pre=edintele, de=i nu-l cuno=tea, se uit[ la d`nsul de c`teva ori =i privirea lui parc[-i spuse: „Fii lini=tit! E bine! N-ai fric[!“ }n tot timpul procesului nu-=i mai pierdu st[p`nirea nici o clip[. Vorbi ungure=te mai bine ca oric`nd, explic`nd am[nun\it c`t e de nevinovat =i ad[ug`nd mereu c[ el e bun patriot. Judec[torul reclamant nefiind de fa\[, Herdelea era sigur c[ n-a venit ]nadins, ca s[ nu-l apese. Procurorul p[rea ]nver=unat, dar Herdelea, chiar ]n asprimea lui, sim\ea mult[ bun[voin\[. Belciug a fost m[rinimos, declar`nd sus =i tare c[ nu =tie nimic de pl`ngerea ]mpricinat[. „Se vede c`t de colo c[ ocrotitorii mei

69

Liviu Rebreanu

=i-au f[cut datoria cu v`rf =i ]ndesat, s[racii!“ ]=i zise Herdelea ]n vreme ce Lendvay perora cu foc =i cu gesturi largi. De altfel toat[ afacerea n-a \inut mai mult de o jum[tate de ceas. Pe urm[ pre=edintele s-a sf[tuit pu\in cu magistratul din dreapta, s-a sculat ]n picioare =i, ]n numele regelui, a anun\at c[ Ion Pop-Glaneta=u este condamnat la o lun[ ]nchisoare =i o sut[ coroane amend[, iar Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor ]n Pripas, la opt zile ]nchisoare =i cincizeci coroane amend[. Herdelea a ascultat z`mbind mereu =i numai dup[ ce =i-a auzit os`nda s-a uitat ]mprejur parc-ar fi vrut s[ ]ntrebe pe to\i: ce-i asta? — Facem apel, nu-i a=a? ]i =opti avocatul. — Negre=it... apel... fire=te, b`lb`i Herdelea cu aceea=i nedumerire pe fa\[. }n coridor ]ns[, ]n mijlocul mul\imii zgomotoase, ]l prididi deodat[ o sl[biciune grea. Trebui s[ se a=eze pe o banc[, l`ng[ o femeie b[tr`n[ care pl`ngea cu sughi\uri. I se p[rea c[ toat[ lumea se clatin[ =i-i era fric[ s[ nu se pr[bu=easc[ tribunalul peste d`nsul. Auzea ]ns[ foarte l[murit pl`nsetul femeii =i, pe c`nd se ]ntreba de ce-o fi pl`ng`nd, auzi =i glasul lui Ion, care se \inea dup[ d`nsul ca un c`ine, dar nu putea ]n\elege ce spune. — Nu-i nimic... apel... desigur... ce nedreptate! r[spunse totu=i lui Ion, f[r[ s[-=i dea seama ce zice =i f[r[ s[-=i aud[ vocea. Apoi se scul[ anevoie, cutremur`ndu-se =i ag[\`ndu-se de um[rul \[ranului. — Am ispr[vit, Ioane... Hai s[ mergem! murmur[ d`nsul r[gu=it. Atunci se pomeni iar cu avocatul Lendvay, care-i vorbi repede, pref[c`ndu-se sup[rat =i vr`nd s[-l ]ncurajeze: — Nu fi deloc nelini=tit, domnule Herdelea! Deloc! Fii sigur c[ la apel r[m`i numai cu amenda. Bine c-a fost cum a fost. }mi era fric[ de mai mult. Pre=edintele [sta e un tic[los f[r[ suflet... Trebuie s[ te a=tep\i ]ns[ c[ sentin\a, de=i neexecutorie, s[ fie comunicat[ autorit[\ii dumitale superioare, adic[ inspectorului. Asta ]nseamn[ c[ vei fi suspendat din slujb[. Dar, fire=te, provizoriu. P`n[ la judecarea apelului... A=a c[ s[ n-ai

70

Ion

nici o grij[, o s[ fie bine, c[ci numai sf`r=itul conteaz[ totdeauna... De, ce s[ faci? Greut[\ile pentru oameni sunt... — Da, da... nimic... f[r[ grij[... Suspendat! bolborosi Herdelea, t`r`ndu-=i picioarele de plumb spre ie=ire. }n strad[ sur`dea trist soarele de toamn[. Dup[ g[l[gia din coridoarele tribunalului, uli\a p[rea t[cut[ =i pustie, iar tr[surile rare parc[ duceau mor\i, numai mor\i. — Haidem acas[, Ioane!... Suspendat! Vezi? Suspendat! zise d`nsul sim\ind deodat[ pe obraji dou[ =iroaie fierbin\i, ustur[toare. Lacrimile i se prelingeau prin musta\a c[runt[. Un strop ]i picur[ pe buzele uscate, ]nmuindu-le ca un balsam s[rat. Ion se uit[ ]ncurcat la Herdelea. Voia s[-i vorbeasc[ =i nu =tia ce. Se sc[rpina ]n cap, ]njura, bodog[nea neputincios. — Suspendat... Suspendat... morm[ia mereu ]nv[\[torul =i cuv`ntul acesta r[suna at`t de jalnic, c[ Ion, de=i nu-l ]n\elegea, ]ncle=t[ pumnii =i amenin\[ furios cl[direa greoaie cu dou[ etaje =i cu ferestre mici ca ni=te ochi vicleni.

71

Liviu Rebreanu

CUPRINS

Capitolul IX

S{RUTAREA

1 — Nu le-ar ajuta Dumnezeu =i Maica Precista! Bat[-i m`nia =i urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine! blestem[ doamna Herdelea c`nd afl[ os`nda. — Vai de mine, ce-o s[ zic[ lumea c[ tata va =edea ]n temni\[ ca =i Lauren\ din B`rg[u! Cum s[ mai scot eu capul ]n lume. Doamne! se v[ieta Ghighi, sigur[ c[ la serata din octombrie vor ocoli-o to\i dansatorii. }nv[\[torul ]ncercase dintru ]nt`i s[ se arate nep[s[tor =i s[ se f[leasc[ chiar c[ are s[ ]nve\e el pe domnii de la tribunal cum se ]mparte dreptatea... Dar sub z`mbetele lui silite, ]n privirea lui trist[, ca =i ]n toat[ ]nf[\i=area lui umilit[ =i ]ndurerat[, se vedea o ]nfrico=are at`t de st[p`nitoare c[ ]ns[=i doamna Herdelea, c`t era de proclet[ la sup[rare, ]l cru\[ instinctiv, v[rs`ndu-=i focul numai asupra celor ce au judecat a=a de tic[los ]n Bistri\a. — Te pomene=ti c[ m[ mai suspend[ =i din slujb[! gemu Herdelea, dar abia a treia zi. Asta ar pune capac tuturor m`r=[viilor! — O s-ajungem pe drumuri, v[d eu bine c[ acolo o s-ajungem, din pricina unui \[r[noi mi=el c[ruia i-ai f[cut numai bine! izbucni mai revoltat[ d[sc[li\a, ]mp[r\indu-=i de-acuma afuriseniile ]ntre Ion =i ungurii de la tribunal. Vestea condamn[rii lui Herdelea s-a r[sp`ndit ca p[catul prin Armadia =i de-acolo mai departe prin toate satele dimprejur. Mul\i ]l comp[timeau, dar mai mul\i spuneau ]n gura mare: — Iat[ cum bate Dumnezeu pe renega\i!... V-aduce\i aminte cum a umblat contra lui Grof=oru, la alegeri? Acum uite r[splata ungurilor! S[-i fie de ]nv[\[tur[!

72

Ion

C`nd ]l v[zur[ ]ns[ prin Armadia, adus pu\in de spinare, cu p[rul mai alb, cu ochi bl`nzi =i sfio=i, c[ut`nd un loc=or unde s[ munceasc[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[ fie suspendat, chiar =i Grof=oru ]i str`nse m`na iert[tor =i ]ntreb`ndu-l ce mai face Titu. Herdelea nu mai n[d[jduia acum nimic bun. Era sigur c[ va fi suspendat =i c[ nici de ]nchisoare nu va sc[pa. Se obi=nui cu g`ndul acesta, cum se obi=nuie=te omul cu orice durere ]n via\[. Numai ceea ce va urma dup[ acestea ]l ]ngrozea =i-l gonea pe drumuri ne]ncetat ]ntru dibuirea unui ad[post de vreme rea. }n a=teptarea suspend[rii =i venind mereu acas[ cu m`na goal[, cu sufletul am[r`t de umilin\e, c[uta s[ fie vesel =i ]ncrez[tor; povestea cu am[nunte c`t de bine l-a primit cutare =i cutare, care i-a oferit tot sprijinul, =i c`t e de sigur c[ toat[ nenorocirea aceasta e spre binele lui. Ceasuri ]ntregi se sf[tuia cu d[sc[li\a cum ar fi mai potrivit s[ fac[: s[ se mute ]n Armadia, s[ intre la cutare avocat sau ]n cutare birou, ori s[ r[m`n[ pe loc p`n[ i se va ridica suspendarea, ceea ce nu poate d[inui mai mult de dou[, maximum trei s[pt[m`ni sau, ]n cazul cel mai r[u, o lun[ de zile. Dar pe c`nd doamna Herdelea se ]nsufle\ea cu ]ncredere, inima lui se zb[tea ca o bucat[ de carne vie pe toc[tor, g`ndindu-se cum a b[tut p`n[ acuma zadarnic la toate u=ile. }ntr-una din zilele acestea sosi pe nea=teptate Laura, singur[, c[ci Pintea nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiind tocmai vremea ]nceperii anului =colar pe care voia s[-l inaugureze cu mare pomp[ rom`neasc[. — M-am repezit pentru o s[pt[m`n[... }mi era dor de to\i! zise Laura dup[ ce schimb[ cuvenitele ]mbr[\i=[ri =i lacrimi cu fiecare ]n parte. Din primele ei cuvinte ]ns[ sim\ir[ to\i c[ Laura nu mai este cea de odinioar[. Mai era ea bun[, bl`nd[ la vorb[, dar f[r[ a mai fi pasionat[ de micile nevoi =i preocup[ri care cimenteaz[ =i ]nvedereaz[ unirea familiei. +tirea despre rezultatul procesului n-a mi=cat-o at`t de mult c`t se temeau ei. }nainte ar fi jelit =i s-ar fi chinuit s[pt[m`ni ]n =ir; acuma clipi doar din gene de c`teva ori.

73

Liviu Rebreanu

— Greu va fi dac[ te va suspenda, tat[... Eu \i-am spus, ad[-\i aminte, de multe ori, s[ nu te tot amesteci ]n treburile altora =i s[-\i vezi mai bine de necazurile dumitale... Acuma, ce-o s[ se aleag[ de casa asta, bunul Dumnezeu =tie! zise ea cu un glas at`t de rece ]nc`t Herdelea se sim\i mai ru=inat ca ]n fa\a unui str[in =i nici nu-i mai r[spunse. De altfel ea ]ncepu ]ndat[ s[ vorbeasc[ de George, l[ud`ndu-l p`n[ ]n cer, de greut[\ile lor, de planurile =i speran\ele lor... C`nd ]=i aduse iar aminte c[-i ]n Pripas, la p[rin\ii ei, c[ut[ pricin[ lui Herdelea pentru c[ n-a votat pe Grof=oru, spun`nd c[ =i George a aflat =i e sup[rat c[ socrul s[u e un renegat. Ba mai t`rziu, aprinz`ndu-se mai r[u de indignare, g[si c[ bine i-au f[cut ungurii de l-au os`ndit =i c-a=a trebuie s[ p[\easc[ to\i renega\ii. Herdelea avu o clip[ de m`nie, dar =i-o st[p`ni repede. A=a-s copiii c`nd cresc mari =i se ]nstr[ineaz[. Parc[ el n-a fost a=a? S-a dus la ]nmorm`ntarea tat[lui s[u, dar nu s-a deranjat niciodat[ s[-l vad[ c`t a z[cut, =apte s[pt[m`ni. +i doar era numai colea, al patrulea sat. Pe maic[-sa, de c`te ori vine pe aici, o cinste=te cu rachiu dulce. }ncolo parc[ nici n-ar fi. Grijile =i dragostea le p[streaz[ cu zg`rcenie pentru c[minul lui. Atunci ce s[ se mire c[ pe Laura n-o mai dor durerile lui?... Asta-i via\a. E trist[. Cine s[-i schimbe rostul? Via\a trece peste cei b[tr`ni, peste cei slabi. Via\a e a celor tineri =i puternici. Egoismul e temelia vie\ii. Laura era ]ns[rcinat[ =i se l[uda c[ are sarcin[ grea. Str`mba mereu din nas, se v[ita c[-i vine r[u =i cerea pove\e doamnei Herdelea cum s[ se preg[teasc[ pentru na=tere... Ghighi se sfia ]n fa\a ei =i-=i potolea anevoie av`nturile zburdalnice. — Mult te-ai schimbat, ]i zise cu o foarte u=oar[ imputare ]n glas. — Da, simt =i eu, r[spunse Laura cu m`ndrie neascuns[. N-a= mai putea tr[i acuma cum am tr[it ]nainte. M[ =i mir cum am putut tr[i aici, f[r[ a cunoa=te pe George at`ta vreme! — +i c`nd te g`nde=ti c[ nici nu-l iubeai =i c[ tata =i mama aproape te b[teau s[ nu-l respingi!

74

Ion

— Fiindc[ aveam g[rg[uni ]n cap =i-n inim[... — Dar Aurel? ]ntreb[ Ghighi deodat[. — Copil[rii de care r`dem deseori cu George, z`mbi Laura. O, mult m-am schimbat, bine spuneai tu. Fata nici nu tr[ie=te p`n[ se m[rit[. De aceea trebuiesc st`rpite fumurile din mintea fetelor... Altceva e via\a! ad[ug[ ea cu o ]nsufle\ire subit[, cu m`inile ]ncruci=ate pe p`ntecele ce i se rotunjea u=or sub halatul de l`n[, ro=u =i cu broderii negre. +i copilul, murmur[ apoi. Copilul! Parc[ de-abia acuma am =i eu o \int[ ]n lume! Se duse o singur[ dat[ ]n Armadia s[ vad[ familia Filipoiu, na=ii ei. Pe urm[, de-a treia zi, ]ncepu s[ se plictiseasc[ =i s[-i fie dor de George. A cincea zi se c[r[b[ni, lu`nd =i pe Ghighi, ca s[ fie al[turi de ea c`nd ]i va sosi ceasul. Ghighi umplu de pl`ns trei batiste la plecare. Laura ]ns[ nici nu l[crim[. B[tr`nii r[suflar[ u=ura\i c`nd au v[zut-o dus[. — Nu mai e a noastr[, am pierdut-o! zise Herdelea r[mas singur cu baba lui. — A=a-s copiii cei r[i =i nesim\itori, morm[i d[sc[li\a, strivind ]ntre gene dou[ lacrimi de amar. }n vatr[ s`s`iau lemnele verzi puse ca s[ \in[ focul. De afar[, pe geamurile ude, str[b[tea lumina cenu=ie, ploioas[, aduc`nd ]n cas[ priveli=tea c`mpului zgribulit =i ple=uvit, a satului oplo=it sub pav[za bolbocirilor de fum alb[strui. Ceasornicul, ag[\at ]n perete sub portretul ]mp[ratului, \[c[nea aspru, aproape amenin\[tor. Herdelea, pe canapeaua veche, se uita g`nditor pe fereastr[, cu pipa stins[ ]n col\ul gurii. D[sc[li\a, l`ng[ cuptor, pe un scaun cu speteaza ]nalt[, cu bra\ele str`nse pe piept, asculta dus[ v`j`itul v`ntului de toamn[. +i am`ndoi parc[ auzeau cum trece vremea peste ei, f[r[ a se putea ]mpotrivi, cutremur`ndu-se doar uneori ca =i c`nd ar fi frig ]n odaie. — Ur`t[ vreme! =opti ]ntr-un t`rziu ]nv[\[torul domol, ]nfrico=at parc[ s[ nu de=tepte sau s[ nu tulbure zgomotul surd =i ne]ndurat al unei ma=ini ce nu se opre=te niciodat[. Glasul lui ]ns[ p[ru doamnei Herdelea at`t de dulce ]nc`t z`mbi. Locul negru al unui dinte pierdut acum doi ani o

75

Liviu Rebreanu

]nfrumuse\a ]n ochii ]nv[\[torului care-i r[spunse tot cu un sur`s bl`nd, resemnat. +i z`mbetele lor, unite, ]nveselir[ ]ndat[ casa r[sp`ndind prin toate col\urile o c[ldur[ ]nvior[toare. Se pomenir[ vorbind de lucruri vechi, uitate, din tinere\ea lor. Prezentul, cu nevoile =i de=ert[ciunile lui, se topi ca un vis ur`t ]n vraja amintirilor... Herdelea se apropie de vatr[, ]=i dogor] m`inile la foc, m`ng`ie obrajii zb`rci\i ai femeii lui, o s[rut[ u=or pe frunte =i zise oft`nd: — Ei, b[buc[, b[buc[, tot noi b[tr`nii... Un cioc[nit aspru ]n u=[ f[cu pe Herdelea s[ sar[ fript, ca un ]ndr[gostit surprins de mama iubitei... }n odaia plin[ de c[ldura trecutului intr[, ca o vijelie care strive=te tot ]n cale, Ion Glaneta=u cu vestea c-a primit sentin\a. 2 Ion cerea mereu ]nv[\[torului s[-l ]ndrepte cum s[ fac[ s[ ia asupra lui cele opt zile de ]nchisoare. El era ]mp[cat =i nu-i p[sa de condamnare. Se bucura chiar c-a sc[pat de o grij[ =i se va putea \ine numai de necazul lui cu Vasile Baciu. Fiindc[ se fixase ziua ]nf[\i=[rii lor la judecat[, Ion ]ncepea s[ aib[ visuri ur`te: ba c[ s-a b[tut cu socrul s[u =i a r[mas dedesubt, ba c[ Grof=oru l-a p[r[sit =i a trecut de partea lui Vasile, ba c[ Ana a cerut desp[r\enia =i s-a mutat la tat[l ei, cu copil cu tot, l[s`ndu-l pe el cu buzele umflate... Mai ales cel cu Ana i se ]nfipse ]n cap ca un =urub. Iar c`nd Herdelea ]i spuse c-ar fi r[u dac[ Ana s-ar desp[r\i de d`nsul, ]=i schimb[ purtarea fa\[ de ea, trec`nd deodat[ de la b[t[i la m`ng`ieri =i r[sf[\uri, ]nc`t =i vecinii se ]ntrebar[: ce-o mai fi pl[nuind feciorul Glaneta=ului? Pe Ana ]ns[ dragostea lui n-o mai putea ]nc[lzi. }ntre d`n=ii parc[ se ridicase un zid de piatr[ a=a de ]nalt c[ nici o m`n[ omeneasc[ nu l-ar mai fi putut d[r`ma. Acuma era p[truns[ p`n[ ]n m[duva oaselor c[ ea nu e dec`t o unealt[ ]n m`inile b[rbatului ]n care-=i pusese toat[ iubirea =i chiar via\a.

76

Ion

Con=tiin\a aceasta o f[cea nep[s[toare. Tr[ia, dar f[r[ nici o n[dejde, privind via\a ca o povar[. Muncea din greu, ne]ncetat, ca o ma=in[ stricat[ care se ]nv`rte=te singur[, duduie =i se mistuie p`n[ ce ]ntr-o clip[ nea=teptat[ se sf[r`m[ zgomotos. Era sf`r=itul toamnei, cu lapovi\e friguroase, cu fulguiri de z[pad[ din ce ]n ce mai dese. Zenobia pierdea vremea prin sat, pe la femei, b`rfindu-=i nora ori pe al\i oameni de treab[. Glaneta=u ]=i petrecea veacul pe la c`rcium[, mai cu seam[ de c`nd a murit Avrum, c[ci ovreica ]i d[dea rachiu pe datorie. Ion, din pricina har\ei lui cu Vasile Baciu, mai mult se g[sea pe drumuri dec`t acas[. Astfel Ana r[m`nea mereu singur[, cu copila=ul care era r[u, =i cu Dumitru Moarc[=, care-i mai d[dea c`te o m`n[ de ajutor =i se pl`ngea c[ Paraschiva nu-l cheam[ acas[ =i c[ va pieri printre str[ini. Cu Dumitru se ]nvoiau. Nu schimbau nici trei vorbe toat[ ziua. B[tr`nul era ursuz, boscorodea singur, vr[jm[=ea g[inile =i le h`=`ia de zeci de ori din tind[ ]n ograd[. Iubea ]ns[ p[tima= copilul =i-l leg[na =i-l giugiulea ca o doic[. Ba de c`teva ori c`t p-aci s[ se bat[ cu Ana ca s[-l lase s[-l ]nfe=e d`nsul. De altfel, de c`nd se ad[postise ]n casa Glaneta=ului, sl[bise mai tare, tu=ea =i mocnea ca un t[ciune gata s[ se sting[. }ntr-o zi ]ns[ Dumitru prinse at`ta chef de taifas, c[ Ana nu mai =tia cum s[ se cotoroseasc[ de el. — Ce-i, v`jule, de-\i umbl[ gura ca o moar[ stricat[? ]i zise nevasta ]n cele din urm[, sc[ld`nd copila=ul. Ia seama c[ nu-i a bine. |i-o fi venit ceasul mor\ii... — Mi-o fi venit, de ce nu? r`nji b[tr`nul la picioarele albiei, g`dil`nd cu degetul t[lpile copilului care g`g`ia mul\umit, cu ochii ]nchi=i, ]n apa c[ldicic[. Las’ s[-mi vie c[ am tr[it destul... — Ia mai las[-n pace copilul, mo=ule, =i d[-te la o parte c[ tot te stropesc! Dumitru se a=ez[ pe lavi\[, t[cu =i apoi se porni s[-i povesteasc[ din fir ]n p[r p[\ania lui cu \iganii, pe care-i pl[cea mult s-o povesteasc[ oricui ]l asculta. Ana nu-l lua ]n seam[, dar aceasta pe el nu-l ]mpiedica s[-i mai spuie =i alte ]nt`mpl[ri

77

Liviu Rebreanu

din via\a lui, r`z`nd copil[re=te, parc[, istorisind, s-ar fi re]ntors aievea ]n tinere\ea-i vesel[ =i f[r[ griji. Dup[-amiaz[, cu toate ]mpotrivirile Anei care se nec[jea c[ o ]ncurc[ ]n cas[ de nu-=i poate vedea de treburi, ]i tr[sni prin cap s[ se rad[. At`rn[ o oglinjoar[, p[tat[ de mu=te ]nc[ de azi-var[, de bumbul cercevelei de la fereastr[, lu[ ap[ cald[ ]ntr-un blid, ]l puse bini=or pe lavi\[; ag[\[ cureaua de la cioareci ]n \`\`na geamului =i petrecu prelung briciul ruginit, ]ncerc`ndu-l ]n c`teva r`nduri pe ni=te fire de p[r smulse de dup[ ureche. Pe urm[, cu s[punul ce-l ]ntrebuin\a Ana la scalda copilului, ]=i m`ng`ie u=or barba =i ]ncepu s[ se frece aprig prin p[rul aspru =i rar ca \epu=ele... +i toat[ vremea gura ]i tor[ia verzi =i uscate cu at`ta voio=ie c[ mai t`rziu =i Ana se ]nsenin[ =i, d`nd \`\[ copilului, ]ntoars[ cu spatele spre el, se ]ntinse la vorb[. — Acu ce te mai razi =i dumneata, c[ doar e=ti b[tr`n =i nu mai umbli dup[ fete, ]l ]ntrerupse femeia cu mil[. — Eu nu mai umblu, dar dup[ mine umbl[ una... una cu o coas[ mai ascu\it[ ca briciul [sta... Umbl[ =i umbl[, =i numai un semn a=teapt[ ca s[ fac[ h`r=! =i s[ m[ duc[ drept ]n fa\a lui Dumnezeu, s[ m[ judece cum =i ce am dres ]n lumea p[m`nteasc[, morm[i Dumitru pu\in ciudat, ca un dasc[l care cite=te la prohod. — +i nu \i-e fric[ de moarte, mo=ule? ]ntreb[ Ana ]ntorc`nd fa\a spre el. — De ce s[-mi fie fric[, fata mo=ului?... Omul tr[ie=te ca s[ moar[. +i cum tr[ie=te a=a moare. Dac[ tr[ie=te r[u, moartea-i bun[ =i bl`nd[ ca o s[rutare de fat[ mare. Dac[ tr[ie=te bine, ehehe, atunci =i moartea-i rea =i coasa nu taie =i te chinuie=te =i te suce=te mai dihai ca-n p`ntecele iadului... — Avai, cum vorbe=ti! f[cu nevasta a=ez`ndu-se pe marginea patului =i leg[n`nd copilul adormit. Senin[tatea cu care vorbea Dumitru despre moarte o nedumerea. S[tul trebuie s[ fie de via\[ cine e at`t de preg[tit de moarte. Pe ea g`ndul mor\ii =i azi o mai sp[im`nta =i-i amintea

78

Ion

pe Avrum, ]n =ur[, cu fa\a-n sus, p[r[sit =i chinuit chiar dup[ ce a trecut ]n lumea cealalt[. — Te doare r[u c`nd mori? ]ntreb[ ea iar[=i, cu ochii mari. Dumitru ]=i cl[lbucea mereu barba. Acum se opri =i se uit[ lung la Ana. — Nu =tiu, r[spunse apoi ridic`nd din umeri. Poate c[ nu doare... — Dar c`nd te na=ti, de ce suferi? — C`nd te na=ti?... Da cine =tie dac[ suferi? Apoi a=a nu =tie nici omul c`nd moare. Numai Dumnezeu =tie! murmur[ b[tr`nul scul`ndu-se ]n picioare =i ]ncep`nd s[-=i rad[ falca st`ng[ ]ncetinel, c[ci ]i tremura tare m`na. Ana r[m[sese g`nditoare, cu m`inile ]n poal[. I se p[reau at`t de stranii =i totu=i at`t de adev[rate vorbele mo=ului, ]nc`t ]i era ru=ine c[ p`n[ azi de-abia l-a luat ]n seam[. }n odaie nu se mai auzea dec`t h`rj`itul briciului =i s`s`itul focului ]n vatr[... }n tind[ porni deodat[ s[ cotcod[ceasc[ o g[in[ m`nioas[. Ana tres[ri, se g`ndi c[ are s[ se trezeasc[ copilul, apoi c-ar trebui s[ vad[ c`te ou[ s-au adunat ]n cuibar, pe urm[ c-ar fi bine s[ mearg[ s[ dea drumul g[inii, c[ci u=a tinzii e ]nchis[... Dar nu se mi=c[ din loc. Cu ochii pironi\i ]n spatele mo=neagului, asculta sc`r\`itul briciului =i-i pl[cea zgomotul acesta a=a de mult c[ ]ndat[ nu mai auzi nici g[ina, nici v`ntul care zg`l\`ia ferestrele, nici picurii de ploaie care pliceau ]n geamuri. Dumitru se ]ntinse brusc din =ale =i se ]ntoarse spre ea cu fa\a jum[tate ras[, jum[tate umflat[ de cl[buci albi. — Anu\[, Anu\[... mor! b`lb`i d`nsul l[s`ndu-se pe lavi\[, cu briciul deschis ca o furc[ ]n degetele dreptei =i cu un sur`s bl`nd ]n privire. Femeia s[ri n[uc[ ]n picioare, f[r[ s[ ]n\eleag[ bine. — Lum`nare... =opti mai ]ncet mo=neagul. Gura ]i r[mase deschis[, neput`ndu-=i sf`r=i g`ndul. Ana ]i v[zu to\i din\ii de deasupra =i gingiile goale dedesubt, str`nse parc[ ]ntr-un r`s nep[s[tor.

79

Liviu Rebreanu

— Mo=ule... vai de mine! bolborosi nevasta z[p[cit[ =i fulger`ndu-i prin minte: „Zice c[ moare =i parc[ r`de!...“ Apoi deodat[ fugi afar[, ]n ograd[, ]n ploaia b[tut[ de v`nt, l[s`nd u=ile deschise larg =i fr`ng`ndu-=i m`inile se porni s[ \ipe desperat[: — Tulai!... S[ri\i!... Tulai!... Moare!... Tulai!... G[ina zbucni afar[ din tind[, cotcod[cind speriat[, =i se repezi tocmai ]n v`rful gunoiului din dosul casei... Floarea lui Macedon Cerceta=u, de peste drum, auzi \ipetele Anei =i veni ]ndat[ crez`nd ca iar a b[tut-o Ion. — Moare... moare badea Dumitru! strig[ Ana mai potolit[ pu\in la apropierea unui suflet omenesc. G[sir[ pe Dumitru rece, rostogolit jos de pe lavi\[. M`na dreapt[ cu briciul o \inea ]n sus, parc[ ]n clipa c`nd a c[zut s-a ferit s[ nu se taie. }n ochii holba\i, cu lumina ]nghe\at[, r[m[sese ]nscris[ o dorin\[ mare, iar pe buzele ]ntredeschise parc[ mai flutura =oapta „lum`nare“. Floarea se cutremur[, se ]nchin[ =i zise: — Aprinde fuga o lum`nare!... Doamne fere=te! A murit ca un p[g`n, f[r[ lum`nare! P`n[ aprinse Ana o lum`n[ric[ de cear[, cealalt[ se c[zni s[-l ridice pe lavi\[. Nu izbuti. — E greu ca bolovanul, Doamne iart[-m[! murmur[ ea f[c`ndu-=i iar cruce. Peste c`teva clipe sosi =i soacra primarului, din vecini. }i luar[ briciul din m`na ]n\epenit[ =i apoi, toate trei, ]l a=ezar[ pe lavi\[, cu lum`narea aprins[ la c[p[t`i. Macedon Cerceta=u, pic`nd mai t`rziu, se gr[bi s[ rad[ obrazul pe care mortul nu mai apucase s[ =i-l rad[ singur. Pe urm[ ]ncetul cu ]ncetul casa se umplu de femei =i b[rba\i. Tocmai c`nd se sf[tuiau cu to\ii cum s[-l scalde =i s[-l ]mbrace, n[v[li =i Paraschiva, o femeie c-o fa\[ ce parc[ mereu r`dea, de=i ve=nic era m`nioas[ =i tr`ntea =i r[bufnea ca un voinic. — Vas[zic[-i adev[rat c-a murit, ai? zise ea ]nghesuindu-se printre oameni. Nu degeaba i-am spus eu c-o s[-l

80

Ion

tr[sneasc[ Dumnezeu, nu, nu! Uite-l c[ s-a pr[p[dit ca cer=etorii, de ]ncurc[ lumea =i dup[ moarte!... Dar oare cum o s[-l duc eu de-aici, p[catele mele! }n fa\a mortului ]ncepu s[ boceasc[ foarte jalnic, f[r[ lacrimi, ca s[ arate lumii durerea ei mare. Boci astfel c`teva minute, frec`ndu-=i ochii cu pumnii p`n[-i ro=i, =i str`mb`nduse ca o maimu\[ indignat[. Apoi, deodat[, se opri, oft[ cu poft[ =i zise ]n gura mare: — Vai de mine ce-am mai pl`ns!... Uf! M-a apucat =i durerea de inim[! +i pe urm[ ]ndat[ p[=i l`ng[ mort =i-l c[ut[ prin buzunarele pieptarului de oaie. G[si b[=ica de tutun de care at`rna scobitoarea pentru luleaua ce se ascundea ]n celalt buzunar. Ridic[ pieptarul =i deschise chimirul, dar nu-=i putu v`r] m`na. }l descheie ]ncet, puse =erparul pe mas[ =i, scormonindu-l bine, d[du peste un bilet de cinci zlo\i, ]nvelit ]ntr-o h`rtie bo\it[. R[sturn[ chimirul, ]l ]ntoarse pe dos =i, nemaidescoperind nimic, s[ri \ip`nd: — Uita\i-v[, oameni buni, cum =i-a b[tut joc de mine care l-am str`ns de pe drumuri =i l-am sp[lat =i l-am ]ngrijit ca pe-un om de omenie!... Uita\i-v[! Cinci zlo\i!... A v`ndut jidovului bun[tatea de c[su\[, a b[ut b[ni=orii =i eu am r[mas cu cinci zlo\i pentru toat[ truda mea cea mare! — Taci, lele Paraschiv[, c[-i p[cat... Paraschiva se aprinse =i mai avan =i, z[rind pe Ana, se n[pusti la ea: — S[ tac, ai?... S[ tac, c[ vou[ ce v[ pas[ dac[ i-a\i luat ce-a fost mai bun!... Nu v[ satur[ Dumnezeu, de r`vni\i =i la s[r[cia altora, dare-ar Dumnezeu s[ v[ ]ngropa\i cu ce i-a\i luat! Ana ro=i =i nu putu r[spunde, ]nd`rjind mai r[u pe Paraschiva, care r[cni: — Mi-a\i furat b[ni=orii, t`lharilor! Mi-a\i m`ncat sudoarea b[tr`ne\ii, nu v-ajute Maica Domnului =i... Intr[ Ion, venind din Armadia, nec[jit, c[ci Grof=oru ]l gonise =i-i spusese s[ nu mai calce pe la d`nsul p`n[-n ziua procesu-

81

Liviu Rebreanu

lui; pe drum aflase c-a murit Dumitru =i se sup[rase mai tare g`ndindu-se c[ va trebui s[ cheltuiasc[ cu ]nmorm`ntarea. Paraschiva deschise gura s[-l oc[rasc[ =i pe d`nsul... — Ie=i afar[, becisnic[! m`r`i Ion scurt, apuc`nd-o de spate =i repezind-o tocmai ]n u=[. Paraschiva se opri =i ]n tind[, =i-n ograd[, =i-n uli\[, =i se r[cori afurisindu-i ]n toate chipurile, dar ]n sf`r=it se c[r[b[ni, ]nnod`nd bancnota ]n col\ul n[framei =i pun`nd-o bine ]n s`n, mul\umit[ totu=i c-a putut salva m[car at`ta =i c[ i-a ]njurat cum li se cuvine. Ion ]nnegri de necaz afl`nd c[ Paraschiva a g[sit cinci zlo\i ]n chimirul mortului =i era mai s[ plesneasc[ pe Ana c-a l[sat-o s[-i =terpeleasc[. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenin\[rile lui. }n urechile ei r[sunau vorbele mo=neagului =i-n ochi p[stra numai ]nf[\i=area lui senin[ =i mul\umit[ din clipa mor\ii... 3 Iarna veni brusc ca o furtun[. Tot p[m`ntul se albi ]ntr-o singur[ noapte. Pe urm[ d[du un ger cumplit de p`r`iau gardurile ]nghe\`nd, iar focul ]n vetre trosnea =i scuipa sc`ntei. Z[pada c[dea mereu, c`nd ]n fulgi grei, lene=i, care ]ntunecau v[zduhul, c`nd ]n bobi\e m[runte, aspre, v`ltorite de viscole n[prasnice. }ntr-o zi, c`nd ningea mai vr[jma=, pe la pr`nzul cel mic, Vasile Baciu, ]mbr[cat cu cojocul alb de oaie, cu c[ciula alb[ de miel ]nfundat[ p`n[ pe ochi, ie=i din cas[, hot[r`t s[ sf`r=easc[ cu Ion. }n via\a lui, de=i era om aproape de cincizeci de ani, n-a umblat pe la judec[\i; =-acuma poim`ine are ]nf[\i=are cu ginere-s[u. S-a \inut, s-a ]mpotrivit, c[ doar-doar ]l va ]nmuia. Cu c`t se apropia ]ns[ sorocul, cu at`t frica-i se ]ncuiba ]n inim[. S-ajung[ el la b[tr`ne\e s[-l m[n`nce procesele =i avoca\ii! I se p[rea o ru=ine nesuferit[. Numai derbedeii bat drumurile judec[toriilor. Mai bine s[-=i dea =i sufletul din oase dec`t s[ mai mearg[ a=a ]nainte.

82

Ion

Se opri la poarta Glaneta=ului =i, oft`nd o dat[ greu, strig[: — M[i Ioane!... Ioaneeee!... Acas[ e=ti? Nu-i r[spunse nimeni. De sub acoperi=ul de paie care gemea de povara z[pezii de dou[ palme, de sub stre=inile tivite cu \ur\uri sclipitori de ghea\[ =i prin cr[p[turile u=ii ]nchise r[bufnea un fum v`n[t ce se ]mpr[=tia ]ndat[ ]n =uierele viscolului. Trecu un r[stimp bun. Apoi ]n u=a tinzii se ivi Ion, ]n capul gol, ]ntreb`nd: — Cine-i? — Eu, eu, f[cu repede Vasile. Ia hai cu mine, Ioane, p`n[-n Jidovi\a! ad[ug[ pe urm[, dup[ o scurt[ =ov[ire, cu un glas parc[ vorbele ]l ]necau. Ion st[tu c`teva clipe nedumerit. — Da ce-i cu Jidovi\a? gr[i d`nsul, privindu-l b[nuitor. — Vii ori nu vii? se r[sti atunci Baciu peltic din pricina must[\ilor ]nghe\ate. C[ n-am vreme acum s[ m[ sf[desc cu tine... — Bine, socrule, stai c[ viu! r[spunse Ion disp[r`nd un minut, ]n vreme ce b[tr`nul se ]n\epeni ]n mijlocul drumului, rezemat ]n b[\ul ce nici nu se vedea de sub cojoc. — Hai c[-s gata! murmur[ ginerele revenind cu sumanul ]ntre umeri. — Hai! Se m[surar[ o clip[ cu priviri du=m[noase. Apoi pornir[ vajnic ca doi oameni care se duc ]ntr-o b[t[lie pe via\[ =i pe moarte. Ninsoarea aspr[ ]i plesnea peste obraji, ]i ]n\epa ]n ochi, iar v`ntul le s`s`ia ]n urechi, amenin\[tor. Mergeau al[turi, cu pa=i ]ntin=i, p`ndindu-se cu coada ochiului parc[ s-ar fi temut unul de altul. Z[pada scr`=nea sub opincile lor. Hotarul ]ntreg era alb ca un giulgiu curat; numai ici-colo c`te-un pom p[dure\ ]nnegrit de frig ]=i fr`ngea trupul cer`nd ajutor... Ci=meaua Mortului se f[cuse o ]ncol[citur[ de ghea\[ peste care o vini=oar[ verzuie de ap[ se prelingea totu=i ]nfrunt`nd gerul. P[durea Domneasc[, g`tuit[ de om[t, cu copacii desfrunzi\i, goi =i sub\iri, pl`ngea =i gemea, implor`nd parc[

83

Liviu Rebreanu

mila celor doi b[rba\i ce mergeau sufl`nd greu, t[cu\i, cu fe\ele n[p[dite de promoroac[. Ion ghicise c[ socrul s[u caut[ o ]nvoial[ =i se g`ndea mereu s[ nu-l biruie cu vreun nou vicle=ug. Ar fi vrut s[-l descoase, dar ]ngrijorarea nu-i d[dea r[gaz s[ g[seasc[ cuvintele potrivite... Apoi Vasile Baciu t[cea =i uneori morm[ia ca un urs scormonit din somn. Acum ]i p[rea r[u c[ s-a pornit s[-=i dea averea de bun[voie =i, apropiindu-se de Jidovi\a, ]l b[tea g`ndul tot mai st[ruitor s[ se ]ntoarc[ acas[ =i s[ lase s[ hot[rasc[ judecata. V`ntul sufla din fa\[ =i-l zg`l\`ia parc[ ]nadins =i-l ]ndemna s[-=i ia seama p`n[ mai e vreme. Sosir[ la ultima cotitur[ de drum. Se iveau coperi=urile ]nc[rcate de z[pad[ =i mai ales casa cea dint`i pe m`na dreapt[, ]nalt[, cu ferestre mari, cu pere\ii galbeni. Era casa notarului =i cancelaria comunal[. Vasile Baciu sim\i o str`ngere crunt[ ]n inim[ =i se opri brusc. Din hornul ]nalt, sub\ire, se ridica un nour de fum gros =i negricios pe care nici viscolul nu-l putea ]mpr[=tia, ci trebuia s[-l ]nv`rteasc[ mai ]nt`i =i apoi s[-l tr`nteasc[, uluit, pe coasta de mesteac[ni ce pornea piezi= chiar din spatele casei. Vasile sufl[ pe n[ri, se uit[ furi= dup[ Ion care-l ]ntrecuse cu vreo doi pa=i, f[r[ s[ bage de seam[ c[ s-a oprit, =i apoi porni iar ]nainte bomb[nind furios. C`nd s[ intre ]n Jidovi\a, ginerele ]ntreb[ cu glas foarte r[gu=it: — Da unde ne ducem, socrule? Vasile Baciu mai f[cu c`\iva pa=i, f[r[ a-i r[spunde, =i pe urm[ c`rni ]n curtea cancelariei, urmat de Ion. Urcar[ sc[rile de piatr[ scutur`ndu-=i opincile. }n coridorul larg v`ntul adunase un noian de om[t. La u=a cu geam Vasile se opri. Vru s[ ridice m`na s[ apese clan\a =i parc[ m`na-i era moart[ ori clan\a aprins[. }=i scoase c[ciula =i o b[tu de genunchi. Se lini=ti =i deschise totu=i. Intrar[ ]n biroul practicantului, care servea =i drept cancelarie pentru \[rani; ]n odaia notarului nu se primeau dec`t domnii =i frunta=ii satelor ce \ineau de circumscrip\ie.

84

Ion

R[maser[ am`ndoi l`ng[ u=[, scutur`ndu-se ]ntruna de z[pad[. }n birou era numai practicantul Hornstein, ]ncovoiat peste un registru ]n care scria cu o gravitate solemn[ =i cu obi=nuita-i tremurare din cap, =i straja din S[r[cu\a, l`ng[ soba de teracot[, ]nc[lzindu-se c`nd ]n spate, c`nd ]n fa\[. — Trebuia s[ v[ scutura\i afar[, nu s[ umple\i cancelaria de om[t! morm[i practicantul ]ntr-un t`rziu, str`mb`nd m`ndru din nas =i f[r[ a ridica ochii din registru. Vasile Baciu vru s[ vorbeasc[, dar nu =tia cum s[ ]nceap[, ]ncurcat mai r[u de dojana func\ionarului. T[ceau to\i. Se auzea sc`r\`itul chinuit al peni\ei practicantului =i b`z`itul unei mu=te mari, trezit[ din somnu-i de iarn[, care zbura speriat[ de pe un perete pe altul, neg[sindu-=i locul. — Ce pofti\i? vorbi Hornstein dup[ o pauz[ lung[, m`ng`ind cu tamponul =i privind cu admira\ie ceea ce scrisese. Pe urm[ ]ntoarse pagina cu b[gare de seam[ =i o netezi cu palma. Capul ]i tremura mereu, buza de jos, mai groas[ =i scoas[ ]n afar[, se sub\ia o clip[, mu=cat[ de ni=te din\i foarte albi, ]n vreme ce, dup[ ureche, tocul amenin\a ]ntocmai ca o suli\[ gata s[ str[pung[. Iute, iute, c[ eu n-am vreme s[ a=tept p`n[ desear[! Trebuia s[ v[ socoti\i de afar[ ce vre\i, ]i gr[bi practicantul, lu`nd tocul de la ureche =i potrivindu-l ]ntre degete. — Domnul notar nu-i acas[? ]ntreb[ Vasile cu o lic[rire de n[dejde c[ poate lipse=te notarul =i astfel nu va mai da nimic. — Domnul notar are de lucru... Pute\i s[-mi spune\i =i mie ce vre\i, zise Hornstein, jignit c[ \[ranii mai ]ntreab[ de notar, de=i ]l v[d aci pe d`nsul care cunoa=te lucr[rile de birou tot a=a de bine ca =i Stoessel. Se f[cu iar t[cere. Vasile Baciu se muta de pe un picior pe celalt, muncit de g`ndul s[ ias[ afar[, s[ lase toate balt[, ]nt`mpl[-se ce s-o ]nt`mpla. Totu=i zise pe urm[: — Am face un contract, domni=orule... a=a... un contract... — Bine. Stai jos! pufni practicantul sup[rat. Du-te, m[i straj[, cheam[ pe domnul! Spune-i c[-i un contract! Auzi?

85

Liviu Rebreanu

Se a=ezar[ pe o banc[, unul l`ng[ altul. +i am`ndoi se uitau g`nditori la Hornstein, a c[rui peni\[ sc`r\`ia parc[ mai aspru, pe c`nd musca b`z`ia acuma mul\umit[, lipit[ pe soba cald[, ca o pat[ de cerneal[ pe o coal[ ministerial[. — Ce contract vrei, Vasile? zise notarul intr`nd repede, cu p[l[ria moale pe ceaf[, frec`ndu-=i m`inile =i trec`nd drept la sob[, s[ se ]nc[lzeasc[. Iar vrei s[ mai dai ceva ginerelui? ad[ug[ apoi cu un z`mbet, v[z`nd =i pe Ion. Stoessel era un b[rbat de vreo treizeci =i cinci de ani, cu ochii mici, negri =i vioi, care se ]nv`rteau =ire\i ]n orbite, cu nasul gros =i cu urechi mari. Avea totdeauna o vorb[ bun[ sau o glum[ pe buze =i de aceea \[ranii ]l iubeau, m[car c[ era ovrei. Vasile =i Ion se scular[ ]n picioare. Z`mbetul notarului alungase parc[ deodat[ toat[ mohoreala din inima lui Vasile. Vorbi deschis, cu fa\a ]nseninat[, ca =i c`nd ar fi fost vorba de un bilet de vite: — Apoi ce s[ facem, domnule notar? Trebuie s[ ne ]nvoim, c-a=a-s vremurile... Ce s[ mai cheltuim cu judec[\i, cu drumuri... — Da, da, prea bine, aprob[ Stoessel sco\`nd p[l[ria =i a=ez`ndu-se pe un scaun ]n fa\a practicantului care scria netulburat. — Amu eu am ]mb[tr`nit =i cine =tie c`te zile m-a mai \ine Dumnezeu... Am muncit destul =i m-am trudit. Amu-i r`ndul tineretului... Noi am ispr[vit cu lumea... Nu zic bine? — Bine, bine! — A=a c[ m-am g`ndit s[ le mai dau =i ce mi-a r[mas, s[ =tiu cel pu\in c[ am dat tot =i nu mai am nici o grij[, sf`r=i Vasile cu un sur`s trist, privind drept ]n ochii notarului. — Am ]n\eles... +i c`te locuri sunt? — Apoi opt ar mai fi, domnule notar! interveni brusc Ion. E porumbi=tea cea mare din Lunci, apoi patru delnicioare cu ov[z ]n Z[hat[ =i apoi trei holde de prim[var[ ]n hotarul S[scu\ii... Dar mai e =i casa, =i... — Iac[, d`nsul le =tie mai bine ca mine, zise b[tr`nul cu acela=i z`mbet trist, dar cu glasul mai aspru.

86

Ion

— Dar tu din ce-o s[ tr[ie=ti? ]ntreb[ notarul scobindu-se ]n din\i cu unghia lung[ =i ]ngrijit[ de la degetul cel mic. — Oi tr[i =i eu cum a vrea Dumnezeu, murmur[ Vasile cobor`nd ochii ]n p[m`nt. — Asta-i ceva problematic... Opre=te-\i =i tu barem folosin\a p`n[ la moarte... Ce-i ]n m`n[ nu-i minciun[! zise Stoessel acuma serios. — Apoi doar nici noi nu suntem p[g`ni, domnule notar, s[ri Ion, dar, ]nt`lnind ochii batjocoritori ai notarului, se opri scurt parc[ i-ar fi retezat glasul c-un fir de a\[. — Tot, tot... s[ se ispr[veasc[! zise iar Vasile ]n[bu=it. Stoessel ceru practicantului formularele trebuincioase, puse pe Ion s[ isc[leasc[ pentru el =i pentru Ana, iar Vasile, ne=tiind carte, ap[s[ cu degetul pe cruce. — De bun[voie, Vasile? mai ]ntreb[ notarul ]nsemn`nd ]ntr-un carnet. — De bun[voie, vezi bine c[ de bun[voie! zise Baciu ]nfuriat deodat[ =i de-abia st[p`nindu-se. — A=a... Peste c`teva zile e gata, ]ncheie Stoessel frec`ndu-=i m`inile. Apoi, b[t`nd pe Vasile pe um[r, ad[ug[ glume\: +i uite-a=a, ai venit aci om bogat =i acuma pleci cer=etor! Haha... Am`ndoi \[ranii se ]ntunecar[. Gluma notarului ]i izbi drept ]n inim[. Ie=ir[ =i se ab[tur[ la c`rciuma Zim[lei. Mai ales Vasile sim\ea o sete ustur[toare care-i r[scolea s`ngele... C`rciuma era goal[, c[ci afar[ viforni\a fierbea mai m`nioas[. B[ur[ un r[stimp t[cu\i. Ion apoi, v[z`ndu-l tot nepotolit, ]ncepu s[-i spuie s[ n-aib[ nici o grij[ c[ vor tr[i ]mpreun[ ca ]n rai. Vasile ascult[ mult[ vreme, iscodindu-l ]ns[ ne]ncetat. }n ochii ginerelui biruin\a str[lucea at`t de a\`\[toare c[, ]n cur`nd, Vasile o sim\i p[trunz`ndu-i ]n creieri =i cl[tin`ndu-i temeliile. — T`lharule, t`lharule, m-ai l[sat pe drumuri! izbucni deodat[ Vasile Baciu, otr[vit de furie, =i-=i ]nfipse m`inile ]n g`tul ginerelui. Ion, lini=tit, parc[ ar fi a=teptat de mult atacul, se smulse din str`nsoarea b[tr`nului, =-apoi ]i tr`nti numai un pumn ]n piept, dar at`t de zdrav[n c[ ]l dobor] de pe scaun.

87

Liviu Rebreanu

— Mi-ai furat p[m`ntul, ho\ule! M-ai omor`t, ho\ule! url[ Vasile furios =i neputincios, t[v[lindu-se pe podelele murdare. }nfierb`ntat de mul\umire, Ion pl[ti =i plec[ acas[ prin viscol, nep[s[tor. B[tr`nul ]ns[ se a=ez[ la b[utur[, am[r`t de moarte, povesti Zim[lei ce a p[\it cu t`lharul =i sf`r=i jalnic: — Am r[mas cer=etor... 4 Fiindc[ suspendarea ]nt`rzia, ]n sufletul lui Herdelea se furi=[ ]ncetul cu ]ncetul iar o raz[ de ]ncredere. Optimismul omului nu e ]n stare s[-l st`rpeasc[ nici o cruzime a vie\ii. Se g`ndea c[ desigur subinspectorul Horvat, primind ]n=tiin\area tribunalului, =i-a adus aminte de serviciile patriotice ale lui =i a pus la dosar chestia suspend[rii p`n[ la pronun\area apelului care ]l va sp[la de orice vin[. Cu at`t mai mare ]i fu mirarea =i durerea c`nd pe la sf`r=itul lui noiembrie i se aduse ]n=tiin\area oficial[ c[, ]n urma deciziunii tribunalului, este suspendat din serviciu pe timp nelimitat =i c[ domnul Nicolae Z[greanu ]l va ]nlocui cu ]ncepere de la ]nt`i decembrie. — Ei, nu-i nimic... Parc[ nu m[ a=teptam? zise Herdelea ]ng[lbenit =i tremur`nd. Eram doar sigur... M[ mir c-a ]nt`rziat at`ta... D[sc[li\a pl`nse amarnic. Ea avea presim\irea c[ au s[ moar[ de foame acum la b[tr`ne\e. Se m`ng`ia numai c[ nu sunt acas[ copiii, care desigur s-ar topi de ru=ine. Herdelea, ca s-o lini=teasc[, min\i c[ chiar m`ine, dac[ vrea, poate s[ ia o slujb[ la un avocat sau oriunde. Apoi se r[corir[ oc[r`nd pe Z[greanu, parc[ numai el ar fi pricina nenorocirii lor. }l cuno=teau. Era b[iatul unui \[ran c[r[u= din Armadia, absolvent al =colii normale de stat din Deva. }l l[uda toat[ lumea, c[ci avusese burs[ de la stat =i ie=ise totdeauna ]nt`iul ]n clas[. Se zicea c[-l protejeaz[ mult subinspectorul, c[ruia i-a fost recomandat special de c[tre directorul =colii normale =i care i-a f[g[duit s[-l propun[ ministerului ]n cel dint`i loc vacant, deoarece t`n[rul nu voia s[ se ]nstr[ineze din jude\ul lui. }l

88

Ion

cuno=teau =i fetele. }ncercase chiar s[ fac[ curte Ghighi\ei =i-i trimisese de la Deva c`teva ilustrate. A doua zi Herdelea se repezi ]n Armadia s[ caute neap[rat o slujb[. Seara se ]ntoarse acas[ vesel, cu un teanc de h`rtii la subsuoar[. }i d[duse Stoessel s[-i fac[ ni=te contracte r[mase ]n urm[. — Vezi, bab[, c[ nu ne las[ Dumnezeu? strig[ ]nv[\[torul ]nsufle\it. Foarte de treab[ notarul... El singur mi-a oferit c`nd a v[zut c-am fost suspendat... +-apoi s[ mai zic[ lumea c[ ovreii nu-s oameni de inim[! Dintr-at`\ia rom`ni g`nditu-s-a vreunul la mine? La ]nt`i decembrie, diminea\a, Z[greanu b[tu la u=[. Venise s[-=i ia =coala ]n primire. Doamna Herdelea ]l m[sur[ cu o privire at`t de dojenitoare c[ t`n[rul se ]ncurc[, ]=i ceru mii de scuze c[ el nu-i de vin[ =i-i pare foarte r[u, dar... Era deabia de dou[zeci =i doi de ani, sub\irel, cu obrajii de fat[, pu\in palizi, cu ochii alba=tri sfio=i =i cu o frunte deschis[, cuminte... Nu-l pofti nimeni s[ =ad[. Tocmai fiindc[ p[rea simpatic, d[sc[li\a ]l ur] mai mult, zic`ndu-=i c[, dup[ ce a scos pe Herdelea din p`ine, acuma se mai =i preface... Herdelea, ca un coleg mai b[tr`n, ]ncerc[ s[ glumeasc[ cu d`nsul, de=i ]n suflet era zdrobit. Numai de clipa c`nd va trebui s[ se despart[ de =coal[ i-a fost fric[. +i iat[ c-a sosit =i clipa aceea. Pornir[ ]mpreun[ spre =coal[. De ce se apropiau, de aceea Herdelea p[rea mai vesel =i de aceea inima lui gemea mai sf`=iat[. Spunea r`z`nd c`t se bucura c[ mai scap[ pu\in de povara =colii, dup[ ce =i-a tocit pl[m`nii treizeci =i at`\ia de ani cu at`tea sute de copii nebunatici, =i ]n g`nd ]=i zicea c[ nici o meserie nu-i mai frumoas[ pe p[m`nt ca aceea de-a des\eleni mintea tinerelor vl[stare omene=ti. C`nd intrar[ ]n =coal[, g[l[gia zburdalnic[ amu\i =i copiii s[rir[ ]n picioare. Herdelea ]i cuprinse pe to\i =aizeci ]ntr-o privire duioas[, parc[ to\i ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, ]ntr-o t[cere ]ntrerupt[ doar de c`te-o =oapt[ speriat[ sau de vreun r`s ]nfundat, Herdelea predete t`n[rului cheia dulapului cu biblioteca =i arhiva =colii. +i ]n vreme ce Z[greanu r[sfoi prin

89

Liviu Rebreanu

condici, b[tr`nul, cu inima str`ns[, ]=i mai arunc[ ochii la copiii nedumeri\i, la pere\ii ]mpodobi\i cu tabele colorate, la b[ncile murdare =i crestate de m`inile =trengarilor care au trecut prin ele, la ma=ina de socotit, p`n[ =i la ulcica albastr[ de b[ut ap[, a=ezat[ pe cofi\a cu capac ]n dosul tablei de scris... }=i petrecu m`na prin p[ru-i argintiu. Trebui s[ fac[ sfor\[ri s[ nu-l podideasc[ lacrimile... Pe urm[ ]=i lu[ p[l[ria =i d[du m`na cu Z[greanu care strig[ sever, pe ungure=te: — Scula\i! Merg`nd spre u=[ nu mai avu puterea s[ se uite la copii. Z[greanu ]l ]nso\i ]n capul gol p`n[ afar[... Herdelea r[mase singur ]n curtea =colii. Auzi zgomotul =ederii elevilor. }n uli\[ se opri iar, cu ochii la harabaia cea lung[ =i alb[ pe care a crezut-o a lui =i ]n care a l[sat mai mult de cincisprezece ani din via\a lui... Glasul ascu\it, poruncitor al noului ]nv[\[tor r[suna acuma ]ntr-]nsa, =terg`nd urmele str[duin\elor lui... Nu se mai putu st[p`ni. Lacrimile ]i ardeau obrajii. C`teva zile parc[ avu o piatr[ pe suflet. Mai cu seam[ diminea\a, c`nd clopotul chema copiii la =coal[, ]l cuprindea un dor chinuitor. St[tea ]n fereastr[, cu privirea spre locul unde era =coala, =i i se p[rea c[ aude sosind copiii veseli, g[l[gio=i, =i-i vede b[t`ndu-se cu cocolo=i de z[pad[, cu obrajii ]mbujora\i... Apoi deodat[ se cutremura. Pe urm[ trecea gr[bit Z[greanu, cu p[l[ria pe ochi, venind din Armadia, de-acas[, cu un pache\el ]n m`n[, merindea pentru dejun. T`n[rul ]nv[\[tor se uita foarte atent la casa b[tr`nilor, s[-i salute respectuos dac[ ar z[ri pe cineva. Herdelea ]ns[ se retr[gea repede ]napoi din fereastr[, se plimba prin odaie ab[tut =i posomor`t. }ncepu s[ bat[ iar drumurile Armadiei, f[r[ mult[ speran\[, ]n c[utarea unei slujbe, numai ca s[ lin=teasc[ pe doamna Herdelea care nu ]nceta cu presim\irile ei sinistre. C`nd se zb[tea mai greu, veni Ion, ]n dup[-amiaza zilei ]n care fusese cu Vasile ]n Jidovi\a. — De-amu pot sta la gherl[ =-un an, necum o lun[! zise d`nsul at`t de vesel cum nu se mai pomenise de aproape doi ani de zile.

90

Ion

Voia s[ opreasc[ procesul cu socrul s[u =i ]ndeosebi s[ nu mai pl[teasc[ nimic lui Grof=oru. Herdelea ]l l[muri c[ trebuie s[ mearg[ la judec[torie s[ declare c[ s-au ]mp[cat. Pentru at`ta lucru n-are nevoie de avocat. De altfel Grof=oru poate s[-i ierte ceva din pre\, dar s[ se duc[ negre=it s[-l roage =i s[-i spun[ s[ nu se mai oboseasc[ la ]nf[\i=are. — +tii ce, na=ule? Hai =i dumneata cu mine, barem s[ facem isprava ]ntreag[! strig[ Ion mai bucuros. Herdelea se uit[ lung la \[ranul care l-a t`r`t ]n at`tea buclucuri. Propunerea ]l minuna. Adic[ s[ mearg[ la Grof=oru, tocmai el care l-a vr[jm[=it ]n alegeri, el care ar putea zice c[ l-a tr`ntit, din pricina c[ruia azi nu e deputat! Iac[, la asta nu s-a g`ndit nici o clip[. }l saluta pe Grof=oru, ca =i ]nainte, =i Grof=oru ]i r[spundea, dar at`t. Adev[rat c[ i-a dat m`na o dat[, dup[ nenorocirea lui de la tribunal; aceasta ]ns[ n-a schimbat ]ntru nimic leg[turile dintre d`n=ii. }n Armadia sunt patru avoca\i; la trei a umblat =i a cerut un loc=or de scriitor, fire=te zadarnic; la al patrulea nici n-a ]ndr[znit s[ viseze, c[ci era Grof=oru... +i cu toate acestea, Ion are dreptate, de ce nu s-ar duce? Cu parul n-are s[-i dea ]n cap. — Dac[-mi pl[te=ti cinci zlo\i, merg, finule, cum s[ nu merg, r[spunse Herdelea hot[r`t. — Pl[tesc, na=ule, c[ mai voios ]\i dau dumitale cinci, dec`t s[-i dau lui de poman[ cincizeci! f[cu Ion b[t`nd palma. Victor Grof=oru era om de=tept =i =iret ca to\i politicienii ]ntre care r`vnea s[ ajung[. V[z`nd pe Herdelea ]n sala de a=teptare, st[tu dou[ clipe pe g`nduri =i apoi merse spre el cu m`na ]ntins[: — A, adversarul meu!... Ei, bine-ai venit!... Degeaba, tot al meu e=ti dumneata, oric`t m-ai comb[tut odinioar[!... Dar ce-are a face politica! S-o d[m ]ncolo... Ia spune-mi mai bine ce v`nt te-aduce? Adic[, vino-n birou! Te rog!... S[ st[m de vorb[ dou[ minute... }l lu[ de bra\ =i-l duse ]n cabinetul s[u, mobilat luxos, ca s[ fac[ impresie clien\ilor. }l a=ez[ ]ntr-un fotoliu englezesc, ]i

91

Liviu Rebreanu

oferi o \igar[... Herdelea era at`t de z[p[cit c[ puse \igara cu focul ]n gur[. — Te ascult! zise Grof=oru z`mbind mul\umit de ]ncurc[tura ]nv[\[torului. Spune-mi tot ce te doare =i te asigur c[ am s[ fac tot ce se poate. Grof=oru, \intind s[-=i sporeasc[ din vreme simpatiile ]n vederea viitoarelor alegeri, era ]ntr-adev[r hot[r`t s[ mul\umeasc[ pe Herdelea c`nd i se va prilejui. Astfel c`=tiga un partizan =i ]n acela=i timp se ridica ]n ochii ]ntregului \inut... Cum s[ nu se aleag[ deputat acela care ]ntinde o m`n[ de ajutor chiar =i adversarului de ieri? De=i uluit, Herdelea se g`ndi deodat[ c[, deoarece Grof=oru se arat[ at`t de binevoitor, ar fi mai bine s[-=i dezv[luie necazurile lui =i s[ dea dracului pe Ion. Dar nu ]ndr[zni =i spuse avocatului c-a venit pentru finul s[u. Grof=oru, spre a-i dovedi bunele sentimente, declar[ ]ndat[ c[ renun\[ la jum[tate din onorariul cuvenit, ad[ug`nd ]ns[ de mai multe ori, foarte prietene=te: „Numai ]n hat`rul dumitale, numai pentru c[ mi-o ceri dumneata“. Herdelea b`lb`i mul\umit =i se scul[. Iar se g`ndi s[ vorbeasc[ =i de necazul lui =i iar i se ]n[bu=i ]n g`t rug[ciunea. St[tea umil =i ab[tut, nevr`nd s[ plece p`n[ nu va ]ncerca =i totu=i nesim\ind nici un fel de curaj ]n inim[. Atunci Grof=oru ]i zise deodat[: — Am auzit ce p[time=ti cu ungurii dumitale... Foarte trist... foarte, foarte trist... Nu-\i ]nchipui c`t te comp[timesc... }nv[\[torul se uit[ ]nsp[im`ntat la d`nsul, parc-ar fi vrut s[-i cear[ iertare. — Trebuia s[ vii la mine cu procesul! Eu te sc[pam... R[u ai f[cut c[ m-ai ocolit... Grof=oru t[cu, a=tept`nd s[-l roage, ca astfel s[ aib[ prilejul de-a fi m[rinimos. Herdelea ]n\elegea bine, se c[znea =i totu=i nu putea scoate nici o vorb[. — Ai s-o duci greu f[r[ leaf[, relu[ Grof=oru dup[ o pauz[. O, ]mi ]nchipuiesc... foarte greu...

92

Ion

Iar mai a=tept[ =i, neprimind nici un r[spuns, urm[ brusc: — Eu din parte-mi sunt gata s[ te ajut... N-am nimic ]mpotriva dumitale, c[ci eu nu-s r[zbun[tor... =i-apoi, mai ales, suntem rom`ni, a=a-i?... Dac[ vrei, ]\i pot oferi un loc de scriitor ]n cancelaria mea... +tiu c[ e=ti priceput ]n lucr[rile de birou... De la Anul Nou, de pild[, cu pl[cere... }n privin\a salariului cred c[ o s[ ne ]nvoim... =tiu c[ ai greut[\i =i... — Domnule Grof=oru... eu... nu... acuma... Iart[-m[! Iart[-m[! murmur[ deodat[ Herdelea cu ochii plini de lacrimi. Iart[-m[!... Nu-s vrednic... Se cl[tin[ pe picioare. Fa\a-i era ]nseninat[ de bucurie. Nu ]ndr[znea ]ns[ s[ clipeasc[ din ochi de fric[ s[ nu-i curg[ lacrimile pe obraji. Grof=oru sim\i toat[ emo\ia acestui suflet muncit =i bun, =i fu cuprins de comp[timire adev[rat[. }i apuc[ m`na dreapt[ =i i-o str`nse c[lduros cu am`ndou[ m`inile. Apoi ]l b[tu fr[\e=te pe um[r, =optindu-i ]nduio=at: — Curaj!... Curaj!... Rom`nul nu piere! P`n[-n Pripas, Herdelea alerg[ mai mult dec`t merse, ca s-ajung[ mai repede, s[ spun[ „babei“ lui vestea cea bun[. +i pe drum vorbi lui Ion numai despre Grof=oru cu at`ta ]nsufle\ire parc-ar fi vorbit despre Dumnezeu. — Nu exist[ ]n toat[ Europa alt om ca Grof=oru, auzi tu, Ioane? ]i striga dup[ fiecare replic[. Doamna Herdelea ]l puse s[-i povesteasc[ de cinci ori din fir ]n p[r, tot, tot: ce i-a vorbit, cum i-a f[g[duit, cum era ]mbr[cat... Apoi pl`nse cu hohot de bucurie =i numaidec`t zise o rug[ciune special[, pe care =i-o mai amintea din copil[rie, pentru oamenii binef[c[tori, implor`nd fierbinte pe Atotputernicul s[-i h[r[zeasc[ lui Grof=oru s[n[tate, noroc =i ]ndeplinirea tuturor dorin\elor. — +i tocmai pe omul [sta l-am comb[tut eu la alegeri, de dragul unor unguri blestema\i!... }mi vine s[ m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii! se v[ieta ]nv[\[torul, ros de remu=c[ri.

93

Liviu Rebreanu

— Mare prost ai fost, b[rbate, a=a este! zise d[sc[li\a =terg`ndu-=i gura cu dosul m`inii. N-ai vrut tu s[ m[ ascul\i pe mine... Dar Dumnezeu a auzit rug[ciunile mele =i nu ne-a l[sat... 5 Viata i se p[rea un vis lui Titu ]n Lu=ca de c`nd se apropiase de Virginia Gherman. Cu nimeni nu se ]n\elesese ]nc[ at`t de bine, nici cu prietenii din Armadia, nici chiar cu surorile lui, cum se ]n\elegea cu ]nv[\[toarea aceasta de=teapt[ =i ]nc`nt[toare. Fata notarului C`nt[reanu ]l plictisea fiindc[ era geloas[, dovedind astfel c[ nu e ]n stare s[ aprecieze o leg[tur[ ideal[ dintre dou[ suflete cinstite. Pe la ]nceputul toamnei, ]ntr-un amurg, alerg`nd ]nsufle\it la Virginia, Titu g[si ]n cas[ pe plutonierul de jandarmi. R[mase uimit. Ce caut[ plutonierul ungur la o rom`nc[ at`t de m`ndr[? +eful postului de jandarmi ]ncercase din prima zi s[ se ]mprieteneasc[ cu d`nsul, dar el se ferise ca de foc. Prietenia cu un jandarm ungur i se p[rea cea mai mare ru=ine... +-acuma iat[-l la Virginia Gherman, la tovar[=a lui de visuri, la fiin\a care-i ]mp[rt[=e=te n[zuin\ele!... }nv[\[toarea ro=i =i zise ungure=te: — Nu v[ cunoa=te\i? — Ba foarte bine, r[spunse ungurul ]ntinz`nd m`na lui Titu. Plutonierul ]ns[ mai st[tu doar c`teva minute =i apoi plec[, s[rut`nd degetele, foarte reveren\ios, Virginiei Gherman. Titu, care nici nu deschisese gura, izbucni ]ndat[ ce se ]nchise u=a: — Dumneata... prime=ti ]n cas[ pe c[l[ul nostru? — E un om cumsecade... De ce exagerezi? Fiindc[-i ungur? r[spunse ]nv[\[toarea atins[. — Dumneata... vorbe=ti a=a? — Fugi c[ e=ti ridicol! se indign[ Virginia. Visurile noastre sunt una, iar oamenii sunt alta. Cunoa=te toat[ lumea sentimentele mele, dar asta nu ]nseamn[ s[ nu v[d realitatea... Titu f[cu o ]ncercare timid[ de a-i l[muri c[ nepotrivirea dintre sentimentele =i faptele omului e o crim[ fa\[ de ideal,

94

Ion

dar trebui s[ se dea b[tut repede. }nv[\[toarea c[dea din ce ]n ce mai jos ]n sufletul lui. „O decep\ie mai mult! ]=i zise d`nsul ]ntorc`ndu-se acas[ ca un soldat ]nvins ]ntr-o b[t[lie hot[r`toare. Se pare c[ via\a toat[ e un =ir lung de ne]ntrerupte deziluzii, o lupt[ cr`ncen[ ]ntre vis =i realitate!“ Domni=oara Eugenia, v[z`ndu-l indispus =i afl`nd pricina, ]i spuse r`z`nd ironic: — Dumneata e=ti at`t de ]ndr[gostit de Virginia, c[ trebuie s[ fii singurul om ]n sat care nu =tie c[ plutonierul ]i face curte, =i ]nc[ dinaintea dumitale... Toat[ noaptea o petrecu pe g`nduri, cu ochii deschi=i, c[ut`nd s[-=i l[mureasc[ sufletul. }=i zicea ]ngrozit c[, dac[ ar iubi-o, dac[ ar fi adev[rat ce crede fata notarului =i ce cred poate =i al\ii, atunci s-ar fi l[f[it at`tea luni ]ntr-o minciun[ resping[toare, murd[rindu-=i p`n[ =i visurile lui... Atunci poate c[ nici visurile lui ]nsu=i nu sunt sincere, sau nu sunt mai sincere ca ale ]nv[\[toarei care le potrive=te prea lesne cu prietenia ungurului?... Durerea ce o sim\ea i se p[rea izvor`t[ din gelozie, ca =i odinioar[ c`nd, din pricina Rozei Lang, a crezut c[ s-a d[r`mat lumea... +i totu=i, cum s-o fi iubit dac[ niciodat[ n-a dorit aievea nici m[car s-o ]mbr[\i=eze?... Ori poate tocmai aici e gre=eala? El ]i vorbea de n[zuin\ele neamului, pe c`nd ea r`vnea iubire... Da, da!... +i deodat[ v[zu c`t a fost de nepriceput. El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. +i, fiindc[ el umbla prin stele, ea s-a ]nt`lnit cu ungurul pe p[m`nt. Se potoli chiar de a doua zi. Se ]nt`lni cu Virginia Gherman =i ro=i ca un vinovat. Ar fi vrut s[-i spun[ o vorb[ dr[g[la=[, dar nu izbuti, ca =i c`nd ar fi rupt firul ce-i lega ]mpreun[. Era o str[in[ pentru d`nsul =i nici barem nu-i p[rea r[u. „Uite dovada c[ n-am iubit-o =i n-am fost mincinos fa\[ de mine ]nsumi!“ se g`ndi d`nsul mul\umit. Apoi v`rtejul vie\ii ]l smulse brusc =i pe el din lumea ]nchipuirilor =i-l zv`rli ]n mijlocul realit[\ii. }ntr-o diminea\[, intr`nd ]n cancelarie, o g[si plin[ de \[rani furio=i care ]nconjurau pe vreo zece sa=i din P[uni= =i-i ]njurau din r[sputeri... }n uli\[ o

95

Liviu Rebreanu

ciread[ de boi gra=i parc[ a=teptau un verdict... }n c`teva cuvinte primarul ]i povesti ce s-a ]nt`mplat. Lu=canii sunt ]n conflict cu sa=ii din P[uni= din pricina ima=ului. De cincizeci de ani se judec[ =i tot n-au ajuns la o hot[r`re definitiv[. Ast[prim[var[ p[uni=enii au dob`ndit o sentin\[ ]n favoarea lor, dar lu=canii au atacat-o c[ ei au folosin\a ima=ului din mo=istr[mo=i... Acuma sa=ii au intrat cu boii ]n ima=ul bucluca=, c-ar fi al lor. Lu=canii au adus ]n sat toat[ cireada =i vor s[ amendeze pe sa=i pentru c[ au p[truns pe mo=ia lor... Titu, ]ntrebat, spuse c[ dreptatea e de partea rom`nilor =i astfel sa=ii, dup[ o ciorov[ial[ ]nver=unat[ de dou[ ceasuri, plecar[ bodog[nind =i amenin\`nd, ]nso\i\i de huiduielile lu=canilor care se b[teau cu pumnii ]n piept c[ nu vor da drumul boilor... Peste vreun sfert de or[ ]ns[ p[uni=enii revenir[ ]mpreun[ cu plutonierul de jandarmi. +i se ]ncinse o nou[ discu\ie de alte dou[ ceasuri, c[ci ungurul d[dea dreptate sa=ilor. }n cele din urm[, Titu, sup[rat c[ tocmai plutonierul ]l combate, ]i zise ]n\epat: — Nu ]n\eleg ce te amesteci dumneata? Dumneata n-ai dreptul s[ judeci ]n asemenea pricini! — Cum, cum? s[ri jandarmul ]nfuriat. — N-ai dreptul =i nu e de competen\a dumitale! repet[ Titu rece. — Sunt dator s[ p[strez ordinea, domnule! strig[ plutonierul. Iar dumneata e=ti dator s[ respec\i ordinea, altfel voi face rapoartele de cuviin\[ ca s[ fii pus la locul dumitale! }n cur`nd sa=ii plecar[ cu boii, ceea ce ]n Lu=ca st`rni o fierbere mare. +i, peste c`teva zile, prim[ria primi =tirea c[ cineva a ]mpu=cat un bou s[sesc pe ima=ul cu pricina. }n aceea=i noapte plutonierul f[cu sumedenie de perchezi\ii prin casele oamenilor mai g[l[gio=i, c[ut`nd arme. Fiindc[ nu g[si, se ]nfurie, b[tu crunt pe doi-trei \[rani, la ]nt`mplare, =i ]n sf`r=it arest[ pe Vasile Lupu, om voinic =i ]ndr[zne\, care st[tea ]n capul satului dinspre P[uni= =i care, pe vremea c`nd s-a petrecut pozna, nu fusese acas[. Dup[ interogatoriile =i b[taile obi=nuite, ]l trimise sub escort[ la parchetul din Bistri\a... Pe urm[ ]ncepu

96

Ion

goana dup[ dovezi. }ntr-o odaie goal[ de la cancelarie defilau pe r`nd b[nui\ii. Titu ]i vedea intr`nd, auzea r[cnetele plutonierului, apoi zgomot de lovituri grele, gemete ]nfundate... A treia zi, t`n[rul nu se mai putu st[p`ni, n[v[li ]n[untru: — Ceea ce faci dumneata e revolt[tor! De ce schingiuie=ti oamenii? — Ce te prive=te? se str`mb[ plutonierul sfid[tor. — Nu pot suferi nedreptatea! strig[ Titu. N-am v[zut de c`nd sunt at`ta brutalitate f[r[ rost... — Da?... Acuma ]n\eleg fierberea s[tenilor! f[cu jandarmul luminat. Acuma =tiu de unde porne=te a\`\area... Foarte bine. Am luat not[. Dar aici sunt ]n exerci\iul func\iunii =i te poftesc s[ p[r[se=ti odaia imediat! Peste o s[pt[m`n[ veni ]n Lu=ca un locotenent de jandarmi, chemat de raportul plutonierului c[ ]n comun[ a izbucnit o r[zvr[tire care amenin\[ s[ ia propor\ii. Ofi\erul sosi la opt diminea\a, iar la nou[ Titu se pomeni cu un jandarm care-l poftea ]ndat[ la cazarm[. — Dumneata e=ti agitatorul? ]l ]nt`mpin[ locotenentul. Titu auzea ]nt`ia oar[ imputarea pentru care au suferit at`\ia oameni ]n Transilvania. Se sim\i deodat[ m`ndru =i puternic. De c`nd tot viseaz[ el s[ fac[ o jertf[ pentru ideea ce-l st[p`ne=te! Acuma e momentul... Z`mbi batjocoritor =i nu r[spunse. — Te poftesc s[ r[spunzi! se ro=i ofi\erul s[rind ]n picioare. Ce ]nseamn[ indolen\a aceasta? — Care indolen\[? ]ntreb[ Titu calm. — E=ti obligat s[ r[spunzi la ]ntreb[rile ce \i le pun, altminteri... — Altminteri? repet[ t`n[rul cu acela=i sur`s nep[s[tor. — Te voi da ]n judecat[, ai ]n\eles? Te voi b[ga ]n pu=c[rie!... Nu permit s[ z`mbe=ti c`nd ]\i vorbesc eu =i s[ m[ iei peste picior! Nu permit! url[ locotenentul asud`nd de m`nie. — Domnule ofi\er, v[d c[ ai fost r[u informat! zise Titu mereu lini=tit. Altfel ai =ti c[ nu sunt surd, ci, dimpotriv[, aud prea bine.

97

Liviu Rebreanu

Furia locotenentului se ]ndoi. C[sc[ gura s[ ]njure, f[cu doi pa=i spre Titu, se opri, se ]ntoarse =i b[tu cu pumnul ]n mas[... Apoi se a=ez[ brusc pe scaun =i, cu un glas n[bu=it, zise: — Domnule... Te rog... ia loc! — Mul\umesc! r[spunse Titu serios, =ez`nd pe sofaua din fa\a biroului. — Da... da... adic[... murmur[ locotenentul f[r[ s[-l priveasc[. }n raportul acesta dumneata e=ti desemnat ca instigatorul tulbur[rilor de-aici... Te rog s[-mi spui ce ai de spus! — Cu pl[cere, domnule locotenent! vorbi Titu bl`nd =i respectuos, r[spunz`nd astfel schimb[rii de ton a ofi\erului care tot mai morm[ia, cu nasul ]n h`rtiile de pe mas[. Dar, ]nainte de-a spune ceva, d[-mi voie s[ ]ntreb despre ce tulbur[ri e vorba? — Tulbur[rile din comuna Lu=ca... Ori nu suntem aici ]n Lu=ca? — Eu nu =tiu s[ fi fost vreo tulburare aici, domnule locotenent, de=i, prin modesta-mi slujb[, =tiu tot ce se ]nt`mpl[ ]n sat. — Raportul e precis, domnule... — Raportul da, desigur. De ce nu vrei s[ vezi ]ns[ dac[ raportul e =i adev[rat? — Crezi c[ e mincinos? — Nu =tiu, domnule locotenent, c[ci nu-l cunosc. Dar tulbur[ri ]n Lu=ca?... Tulburare ar fi ceva asem[n[tor cu revolta, nesupunerea, dezordinea... C`nd jandarmii bat =i tortureaz[ zeci de oameni de toate v`rstele, dintr-un simplu exces de zel sau dintr-o trist[ pornire de-a descoperi cu orice pre\ dovezi, complici sau agitatori — ]nseamn[ aceasta tulburare? Locotenentul, potolit, ]l privea acuma cu ochii mari. }i zise deodat[ aproape amical: — Vorbe=ti foarte bine ungure=te? — Da, c`nd nu pot vorbi rom`ne=te, r[spunse Titu plec`nd capul. Ofi\erul ]l mai privi c`teva clipe, apoi se ridic[, se plimb[ de dou[ ori ]n odaie =i se a=ez[ l`ng[ Titu pe sofa, ]ntreb`nd cu glas domol:

98

Ion

— De ce e=ti dumneata indignat, domnule? Ce nemul\umire ai? — M[ doare nedreptatea! zise Titu ad`nc, din r[d[cinile inimii. Locotenentul z`mbi =i-l b[tu pe um[r. — Domnule, domnule, t`n[r e=ti =i nefr[m`ntat ]n via\[. Te ]nc`nt[ vorbele ca =i c`nd ar fi realit[\i. Dar bine, vorbele sunt numai vorbe. Vorbele tocmai ascund fa\a realit[\ii. E copil[rie s[ cl[de=ti ceva pe vorbe... Nedreptate, dreptate!... Nu vezi dumneata c[ astea-s numai vorbe, f[r[ nici un cuprins pozitiv?... +i pentru asemenea lucruri goale m[ sile=ti pe mine s[ m`zg[lesc coli ]ntregi de procese-verbale, rapoarte, prostii... }\i spun prietene=te c[-mi pare r[u! Mai ales c[ vorbe=ti a=a de frumos ungure=te... C`nd e=ti inteligent =i vorbe=ti bine ungure=te, ce nevoie s[ te amesteci ]n daravere care nu te privesc? Jandarmii au fost s[lbatici, au maltratat c`\iva \[rani — admis. Cred ce spui dumneata, de=i rapoartele de colo m-ar obliga s[ nu te cred... Ei bine, ce-\i pas[ dumitale de nimicurile astea? De ce nu-\i ]ntrebuin\ezi de=tept[ciunea pentru lucruri folositoare?... Dar a=a sunte\i dumneavoastr[, degeaba. +i pe urm[ \ipa\i, v[ pl`nge\i de nedreptate, de jug, de asuprire... Crezi dumneata c[ dreptatea e bun[ la ceva? Nu observi dumneata c[ dreptatea trebuie s[ fie totdeauna a celui ce o ]mparte, altfel s-ar duce dracului orice st[p`nire, orice ordine... N-am eu dreptate, spune? — Ai, de vreme ce reprezin\i st[p`nirea, z`mbi trist Titu. La desp[r\ire locotenentul ]i str`nse m`na spre mirarea plutonierului care-=i f[cuse preg[tirile s[-l g[zduiasc[ la arest cel pu\in o noapte. Trecu o s[pt[m`n[ =i satul ]=i relu[ ]nf[\i=area obi=nuit[ parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Oamenii b[tu\i salutau mai cu respect pe plutonierul care p[=ea \an\o= pe uli\[, ca un coco= biruitor. — Cine =tie? Poate c[ ]ntr-adev[r are dreptate locotenentul, ]=i zicea umilit Titu, v[z`ndu-l =i sim\ind c[ se duce la Virginia Gherman.

99

Liviu Rebreanu

Un \[ran b[tr`n, dintre cei snopi\i de jandarmi, cu musta\a alb[ pleo=it[ =i cu ni=te ochi c[prui cumin\i, venind ]ntr-o zi la cancelarie =i povestind c`t a p[timit, sf`r=i totu=i cu o clipire d`rz[: — Ei, domni=orule, ne-au zdrobit ei, ne-au chinuit, au dat dreptate sa=ilor, dar ima=ul tot al nostru a r[mas =i azi nu mai calc[ picior de p[uni=an pe p[m`ntul nostru! Lui Titu ]i veni deodat[ s[-l ]mbr[\i=eze. }nc[p[\`narea ce-o sim\ea ]n glasul \[ranului parc[-l ]n[l\a =i-n acela=i timp ]i ad`ncea picioarele ]n p[m`nt ca ni=te r[d[cini pe care nici o putere nu le poate nimici. „Aici e n[dejdea! se g`ndi Titu. Nici eu, nici Virginia, nici Grof=oru, nici unul n-avem r[d[cini adev[rate =i nu suntem ]n stare s[ ne ]nd`rjim =i s[ suferim. Pe noi v`nturile ne arunc[ de ici-colo. De aceea tot ce facem e p[pu=erie. Numai ei =tiu s[ se jertfeasc[ pentru p[m`nt, c[ci numai ei simt c[ p[m`ntul e temelia...“ Din clipa aceea ]ns[ se sim\i f[r[ rost =i str[in ]n Lu=ca. Ce mai caut[ el printre lupt[torii ace=tia t[cu\i, neobosi\i? Aici nu e loc pentru vis[tori. Nici aici, nici ]n Pripas, nic[ieri ]n toat[ ]mprejurimea. }n b[t[lie e nevoie numai de oameni o\eli\i. Ceilal\i sunt amenin\a\i s[ tr[iasc[ din compromisuri, s[-=i rup[ ]ncetul cu ]ncetul c`te-o buc[\ic[ din suflet ca s[ se potriveasc[ nevoilor zilnice... +i deodat[ dorin\a de a pleca ]n |ar[ ]i r[s[ri poruncitoare. Acolo e locul lui... Teama de necunoscut, care-i str`nsese inima p`n[ acum c`nd se g`ndea s[ treac[ dincolo de Carpa\i, ]i disp[ruse. — Am s[ plec ]n Rom`nia, domni=oar[, spuse ]n aceea=i zi Eugeniei. Cur`nd, foarte cur`nd o s[ plec... Doar s[-mi str`ng ceva b[ni=ori de drum... De aci ]ncolo tr[i numai cu speran\a aceasta, m`ng`ind-o =i ]mpodobind-o zi cu zi. }=i f[cu socoteli de c`\i bani ]i trebuie =i nu mai cheltui nimic, pun`ndu-=i la o parte toat[ lef=oara ce o primea de la C`nt[reanu. Astfel se apropie Cr[ciunul... Num[r`ndu-=i economiile v[zu ]ns[ c[ nici ]n trei ani nu va putea aduna aici suma trebuincioas[. Atunci, afl`nd c[ ]n M[gura a fost ales notar Alexe C[ld[raru, un prieten al lui din liceu, ]i

100

Ion

scrise c`teva r`nduri. R[spunsul veni prompt: condi\ii incomparabil mai bune ca ]n Lu=ca. }nainte ]ns[ de-a trece ]n M[gura, ]l lovi dorul s[ se duc[ pe acas[. Nenorocirile tat[lui s[u le cuno=tea =i sim\ea nevoia s[ le ]mp[rt[=easc[ m[car cu vorba. }n ziua plec[rii din Lu=ca domni=oara Eugenia ]i spuse c[ Virginia Gherman s-a logodit cu plutonierul de jandarmi. Titu se duse totu=i la d`nsa s[-=i ia r[mas bun. +i, felicit`nd-o cu glas banal, se g`ndi: „Cine =tie? Dac[ n-a= pleca, poate c[ m-a= ]nsura ]n cele din urm[ =i eu cu o unguroaic[...“ 6 Titu sosi acas[ tocmai c`nd b[tr`nii ]i sim\eau lipsa ca s[ le dea o solu\ie ]ntr-o chestie pe care o dezb[teau de mult f[r[ a putea c[dea la ]nvoial[. Herdelea avea s[ ]nceap[ slujba la Grof=oru la ]nt`i ianuarie. Dar cum s[ mearg[ d`nsul din Pripas p`n[ ]n Armadia, ]n fiecare zi, fie ger, fie ninsoare, fie vreme bun[, s[ stea acolo p`n[ dup[-amiaz[ t`rziu =i s[ se ]ntoarc[ iar acas[? Negre=it, Z[greanu a=a f[cea, dar Z[greanu e un b[ie\andru de dou[zeci =i doi de ani, pe c`nd Herdelea a b[tut cincizeci =i alerg[tura aceasta l-ar dobor] ]n c`teva luni, de tot. S[ se mute singur ]n Armadia =i s[ lase pe d[sc[li\[ singur[ ]n Pripas, ar ]nsemna cheltuial[ dubl[. Dac[ s-ar muta cu totul ]n Armadia, cum ar r[m`ne casa aici? „P[m[tuful“ poate c[ numai at`ta a=teapt[, ca s[ pun[ m`na pe ea, fiindc[ Herdelea s-a ]ncrezut ]n cuv`ntul =i prietenia lui, =i a cl[dit-o pe loc str[in. — Ce mare chibzuial[! zise Titu ]ndat[. Nu mai sta pe g`nduri deloc, ci du-te chiar ast[zi la Belciug, arat[-i ]mprejur[rile =i cere-i s[ face\i h`rtiile trebuincioase! Nu-mi ]nchipuiesc s[ fie at`t de hain s[ te refuze, tocmai acum c`nd e=ti la aman... Herdelea se codi pu\in, c[ nu mai vorbesc ]mpreun[ de at`ta vreme, c[ n-are s[ fac[ nici o isprav[, c[ mai bine ar merge Titu pe care-l iube=te ponihosul... D[sc[li\a ]ns[ t[b[r] cu gura asupra lui =i trebui s[-=i ia inima ]n din\i s[ porneasc[.

101

Liviu Rebreanu

Belciug tr[ia acuma ]ntr-o bucurie continu[. Temelia noii biserici o pusese ast[-prim[var[, precum n[d[jduise. }n cursul verii s-au ridicat pere\ii =i turnul, iar p`n[ s[ dea ploile de toamn[ s-a pus =i coperi=ul de tinichea lucitoare. Visul vie\ii lui se ]mplinea v[z`nd cu ochii. Era o izb`nd[ mare, datorit[ numai str[duin\elor lui neobosite. Mul\umirea nem[rginit[ parc[-l ]nzdr[venise =i trupe=te: mai f[cuse pu\in[ carne, obrajii i se mai coloraser[... De Herdeleni ]ns[ nu mai voia s[ aud[. }i =tersese din suflet, ca =i c`nd nu i-ar fi cunoscut niciodat[. Doar trec`nd pe dinaintea casei i se reaprindea ura, amintindu-=i cum l-au jignit. Mai a=tepta procesul pentru insult[, care s[ pedepseasc[ =i pe d[sc[li\[, c[ci pe Herdelea m`nia lui Dumnezeu l-a ajuns cum nu se poate mai r[u. Se mir[ =i se ]nfurie c`nd ]i b[tu ]nv[\[torul la u=[, dar ]l primi totu=i cu z`mbetu-i obi=nuit, zic`ndu-i cucernic: — Ce-i, Zaharie? Ai mai venit pe la mine? — Bine, Ioane, bine, tot bine, r[spunse Herdelea ru=inat. Vorbir[ ]nt`i de noul ]nv[\[tor pe care Belciug ]l l[ud[ mult, de=i nu-i pl[cea fiindc[ nu era at`t de cuviincios cum s-ar fi c[zut s[ fie un tinerel f[r[ nici un merit deosebit, afar[ c[ a ]nv[\at ceva carte. C`nd Herdelea pomeni de cas[, popa t[cu, puse ochii ]n p[m`nt =i-=i m`nc[ unghiile c`teva minute. — De ce te pripe=ti, Zaharie? zise pe urm[ tot bl`nd. Mai e vreme... Parc[ fugim noi din Pripas? — Nu-i lucru mare =i pe mine m[ scapi de o grij[... — Dac[ ar at`rna numai de voin\a mea, n-a= =ov[i, Zaharie, vezi tu bine... Dar locul e al bisericii, =tii. Pot eu s[ ]mpart averea bisericii? — Tu s[ vrei, Ioane, c[ biserica... — Mai ]ng[duie, Zaharie, mai ai r[bdare!... Ce-\i pas[ \ie, dac[ eu nu zic nimic =i ]nchid ochii? f[cu Belciug cu o privire ]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[. Nu m[ pot obliga... mi-e peste putin\[, frate Zaharie! Se desp[r\ir[ tot z`mbind, dar cu mai mult[ ur[ ]n suflet. Preotul ]=i zicea c[ mai bine d[ruie=te locul oric[rui \[ran, dec`t

102

Ion

s[ r[m`n[ ]n st[p`nirea familiei du=manilor lui tic[lo=i. Herdelea ar fi fost ]n stare s[-i dea cu parul ]n cap omului care umbl[ s[-i fure rodul muncii lui de ani de zile. Boboteaza risipi orice n[dejde de apropiere. Familia Herdelea a=tepta s[ vie Belciug cu crucea =i cu Iordanul, dup[ datina cre=tineasc[. Preotul, ]ncep`nd din celalt cap[t al satului, ajunse dup[-amiaz[ ]n Uli\a Mare. }l v[zur[ intr`nd la primarul Florea Tancu, apoi la Glaneta=u, apoi ocolind casa ]nv[\[torului =i trec`nd la Macedon Cerceta=u, apoi ]ndrept`ndu-se iar... — Uite c[ nu vine la noi, murmur[ doamna Herdelea speriat[ ]nt`i. O indignare f[r[ margini se ]ncinse ]n casa ]nv[\[torului. — Asta-i nemaipomenit! se cruci Titu. Un preot cumsecade nici n-ar visa asemenea murd[rie! — Acuma ]ns[ nu-l mai iert! se leg[tui Herdelea furios. Nu-l iert nici mort! Chiar azi am s[-l reclam la episcopie... }n toiul verii are s[ vie cu crucea, afurisitul!... De minunea lumii am s[-l fac! }nv[\[torul se a=ez[ ]ndat[ s[ scrie pl`ngerea. Ochelarii ]i tremurau pe nas de m`nie. Doamna Herdelea =i Titu oc[rau cu ]nver=unare. — L[sa\i-l pe m`na mea! strig[ Herdelea de la masa de scris. Ne-a f[cut el pocinogul, dar =i eu am s[-l joc s[ m[ pomeneasc[... +i s[ pofteasc[ s[ se ating[ de cas[, c[-i ar[t eu lui cine-s eu! S[ pofteasc[ mort[ciunea! }nchid, pun lac[te =i sigilii, =i s[ ]ndr[zneasc[ s[ intre ]n lipsa noastr[, s[ ]ndr[zneasc[. Porcul =i c`inele de p[m[tuf! 7 „Uite via\a! se g`ndi Titu v[z`nd necazurile ce se gr[m[deau pe capul tat[lui s[u, gata s[-l striveasc[. Groaznic[-i via\a =i ne]ndur[toare!“ Parc[ de-abia azi ]n\elegea aievea chinurile =i zbucium[rile m[runte care, amestecate, ]n=irate =i nea=teptate, alc[tuiesc

103

Liviu Rebreanu

totdeauna rostul p[rin\ilor lui ]n lume. }ncrederea lor, ve=nic nou[ =i nezdruncinat[, i se p[rea eroic[ =i totu=i ]l umplea de mil[. Lupta aceasta umil[ =i spinoas[, necontenit[ =i f[r[ nici o \int[, cu acelea=i poticniri =i acelea=i speran\e, ]l sp[im`nta. Se g`ndea ce-ar fi dac[, ]ntr-o bun[ zi, tat[l s[u ar vedea deodat[ limpede, ar p[trunde z[d[rnicia sfor\[rilor lui istovitoare? Se desp[r\i ]ndurerat, s[rut`ndu-le m`na cu evlavie ca unor p[stori neprih[ni\i. Iar ei erau mul\umi\i c[ feciorul porne=te serios pe calea vie\ii. Plec[ spre M[gura cu c[ru\a lui Ion, o c[ru\[ nou[, cu doi cai buni, primi\i de cur`nd de la socrul s[u. Pe drum, Ion ]i povesti cu mare m`ndrie cum a biruit pe Vasile Baciu. — Dac[ nu m-ai fi ]nv[\at dumneata, domni=orule, r[m`neam mai r[u ca un \igan! sf`r=i \[ranul ]ntorc`nd capul spre Titu cu o privire recunosc[toare. — Adic[ cum te-am ]nv[\at eu? f[cu t`n[rul, uimit. — Vai de mine, mi se pare c[ dumneata ai uitat de tot? zise Ion. Nu \ii minte c`nd mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape, c[ trebuie s[ silesc pe badea Vasile s[-mi dea pe Ana? Titu tres[ri. Niciodat[ nu se g`ndise c[ o vorb[ aruncat[ la ]nt`mplare poate st`rni o ]ntors[tur[ ]n via\a unui om. Purtarea lui Ion fa\[ de Ana =i Vasile Baciu i se p[ruse ur`t[ =i ne]n\eleas[. — Dar socrul t[u?... }l l[sa=i s[rac? ]ntreb[ d`nsul, sim\indu-se complicele tuturor nes[buin\elor lui. — Tot p[m`ntul e al meu, domni=orule! r`nji Ion cu mul\umire p[tima=[. C`t p[m`nt!... Numai s[-mi dea Dumnezeu s[n[tate s[-l st[p`nesc, c[-i al meu! Patima din glasul lui ]nfior[ pe Titu. }nd`rjirea, egoismul =i cruzimea cu care omul acesta a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite ]n dreapta sau ]n st`nga, ]l ]nfrico=au, dar ]l =i mi=cau. Se g`ndi la =ov[irile lui din vremea aceasta, la zigzagurile neputincioase, la alerg[rile lui dup[ \eluri de-abia ]ntrez[rite, =i se sim\i mic ]n fa\a \[ranului care a mers drept ]nainte, trec`nd nep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd neobosit, ]mpins de o

104

Ion

patim[ mare. El se fr[m`nt[ cu dorin\e nel[murite, f[ure=te planuri peste puterile lui, tr[ie=te cu visuri fermecate, =i al[turi de d`nsul via\a ]nainteaz[ vijelios. Un sim\[m`nt de sl[biciune ]i str`nse inima. — Numai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\ul adev[rat vie\ii! murmur[ d`nsul ]ntristat =i d`ndu-=i seama c[ el n-a fost ]n stare s[ urm[reasc[ f[r[ preget o singur[ \int[. 8 Vremea se dezmor\ea. Iarna, istovit[ ca o bab[ r[ut[cioas[, se zg`rcea mereu, sim\ind apropierea prim[verii din ce ]n ce mai dezmierd[toare. Haina de z[pad[ se zdren\uia dezvelind trupul negru al c`mpurilor. Ion de-abia a=teptase zilele acestea. Acuma, st[p`n al tuturor p[m`nturilor, r`vnea s[ le vad[ =i s[ le m`ng`ie ca pe ni=te ibovnice credincioase. Ascunse sub troienele de om[t, degeaba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mo=iei. Dorea s[ simt[ lutul sub picioare, s[ i se aga\e de opinci, s[-i soarb[ mirosul, s[-=i umple ochii de culoarea lui ]mb[t[toare. Ie=i singur cu m`na goal[, ]n straie de s[rb[toare, ]ntr-o luni. Sui drept ]n Lunci, unde era porumbi=tea cea mai mare =i mai bun[, pe spinarea dealului... Cu c`t se apropia, cu at`t vedea mai bine cum s-a dezbr[cat de z[pad[ locul ca o fat[ frumoas[ care =i-ar fi lep[dat c[ma=a ar[t`ndu-=i corpul gol, ispititor. Sufletul ]i era p[truns de fericire. Parc[ nu mai r`vnea nimic =i nici nu mai era nimic ]n lume afar[ de fericirea lui. P[m`ntul se ]nchina ]n fa\a lui, tot p[m`ntul... +i tot era al lui, numai al lui acuma... Se opri ]n mijlocul delni\ei. Lutul negru, lipicios, ]i \intuia picioarele, ]ngreuindu-le, atr[g`ndu-l ca bra\ele unei iubite p[tima=e. }i r`deau ochii, iar fa\a toat[ ]i era sc[ldat[ ]ntr-o sudoare cald[ de patim[. }l cuprinse o poft[ s[lbatic[ s[ ]mbr[\i=eze huma, s[ o cr`mpo\easc[ ]n s[rut[ri. }ntinse m`inile spre brazdele drepte, zgrun\uroase =i umede. Mirosul acru, proasp[t =i roditor ]i aprindea s`ngele.

105

Liviu Rebreanu

Se aplec[, lu[ ]n m`ini un bulg[re =i-l sf[r`m[ ]ntre degete cu o pl[cere ]nfrico=at[. M`inile ]i r[maser[ unse cu lutul cleios ca ni=te m[nu=i de doliu. Sorbi mirosul, frec`ndu-=i palmele. Apoi ]ncet, cucernic, f[r[ s[-=i dea seama, se l[s[ ]n genunchi, ]=i cobor] fruntea =i-=i lipi buzele cu voluptate de p[m`ntul ud =i-n s[rutarea aceasta gr[bit[ sim\i un fior rece, ame\itor... Se ridic[ deodat[ ru=inat =i se uit[ ]mprejur s[ nu-l fi v[zut cineva. Fa\a ]ns[ ]i z`mbea de o pl[cere nesf`r=it[. }=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-=i linse buzele sim\ind ne]ncetat atingerea rece =i dulcea\a amar[ a p[m`ntului. Satul, ]n vale, departe, p[rea un cuib de p[s[ri ascuns ]n v[g[un[ de frica uliului. Se vedea acum mare =i puternic ca un uria= din basme care a biruit, ]n lupte grele, o ceat[ de balauri ]ngrozitori. }=i ]nfipse mai bine picioarele ]n p[m`nt, ca =i c`nd ar fi vrut s[ potoleasc[ cele din urm[ zv`rcoliri ale unui du=man dobor`t. +i p[m`ntul parc[ se cl[tina, se ]nchina ]n fa\a lui...

106

Ion

CUPRINS

Capitolul X

+TREANGUL

1 Herdelea g[si o locuin\[ bun[ =i ieftin[ ]n Armadia, cu cerdac =i cu gr[din[, ]n casa lui Ghi\[ Pop, scriitorul de la judec[torie, =i astfel ]ndat[ dup[ Boboteaz[ se mutar[ cu tot calabal`cul, seara „ca s[ nu mai vad[ str[inii toate boarfele“, cum zicea d[sc[li\a. C[su\a lor din Pripas r[mase goal[ =i p[r[sit[ ca un s[rman cadavru necunoscut. P`n[ se obi=nuir[ pu\in, se visau mereu ]n Pripas =i se ]ntristau de=tept`ndu-se ]ntr-o odaie str[in[. Li-erau mai dragi \[ranii din Pripas care se ab[teau pe la d`n=ii c`nd veneau prin Armadia. }i ]ntrebau nes[\io=i de nout[\ile de acas[ =i ascultau cu pasiune: c[ feciorul cel mai mare al lui Trifon T[taru, care s-a ]ntors ast[-toamn[ din c[t[nie, umbl[ s[ se ]nsoare, c[ George al lui Toma Bulbuc s-a =i logodit cu Florica v[danei lui Maxim Oprea, c[ copilul lui +tefan Ilina =i-a scr`ntit piciorul pe lunecu=ul de la poart[, c[ dasc[lul cel nou pune pe copii s[ vorbeasc[ numai ungure=te =i-i snope=te r[u dac[-i aude rom`ne=te, a=a c[ bie\ii de ei stau ca mieii prin ograda =coalei =i nu pot vorbi... Chiar =i doamna Herdelea, c[reia nu-i pl[cea s[ se coboare ]ntre prostime, acuma ]i primea cu inima deschis[ ca pe ni=te neamuri scumpe, r`dea cu ei, ]i poftea s[ =ad[ pe scaunele cele bune, nu se uita c[-i murd[resc scoar\ele cu opincile lor n[cl[ite de noroaie, se pl`ngea =i oc[ra Armadia =i pe cei ce au silit-o s[-=i p[r[seasc[ ea odihna =i lini=tea din Pripas. Herdelea avea cam mult de lucru, dar muncea bucuros, c[ci, ]n afar[ de leaf[, Grof=oru ]i trecea =i unele venituri mai mici, ]nc`t nu se pomenea zi s[ nu soseasc[ str[lucitor de la birou, s[ arunce pe mas[ banii c`=tiga\i, strig`nd cu m`ndrie: — Na, b[buc[!... E=ti mul\umit[?

107

Liviu Rebreanu

Mul\umirea lor cea mare era ]ns[ Grof=oru. Herdelea nu mai contenea cu remu=c[rile c[ s-a purtat at`t de r[u cu cel mai bun om din lume. De altfel =i Grof=oru ]l ]ndr[gi, aievea, mai ales conving`ndu-se c[ e un muncitor priceput =i harnic. Uneori ]ns[, mai ]n glum[, mai ]n serios, tot ]i zicea „renegatule“, ca o imputare pentru trecut. — Las[, domnule avocat, c[ mai sunt alegeri! Nu mori dumneata p`n[ nu te facem deputat! r[spundea Herdelea cu c[in\[ =i f[g[duin\[. Grof=oru atunci z`mbea m[gulit, c[ci ]ntr-adev[r a=tepta mult alegerile viitoare. Era suflet milos. Nenorocirea ]nv[\[torului, dup[ ce ]l cunoscu mai bine, ]l mi=c[ ad`nc. }ncepu s[ povesteasc[ tuturor p[\ania lui, ]nflorit[, ]mpodobit[, na\ionalizat[. Herdelea deveni cur`nd „martirul“, „inimosul ap[r[tor al \[ranilor“, „victima r[zbun[rii ungure=ti“. Mul\i ]l opreau pe strad[, ]i str`ngeau m`na puternic =i-i =opteau: — Am auzit, mi-a spus Grof=oru ce-ai tras... Of, c`inii, c`inii! Se bucura el, dar totu=i cl[tina trist din cap, c[ci toate acestea nu-l ]mpiedicau de a fi suspendat din ]nv[\[m`nt, de a fi nevoit s[-=i lase ]n voia soartei c[su\a lui, de a munci din greu pentru o buc[\ic[ de p`ine =i de a-=i vedea primejduit[ lini=tea b[tr`ne\ilor. C`nd sosi noul termen de judecat[ cu Belciug, Herdelea vru s[ ia iar[=i un certificat medical precum c[ p`r`ta doamna Herdelea e bolnav[ =i nu se poate prezenta. Grof=oru ]ns[, c[ruia ]i povestise =i neru=inarea de la Boboteaz[, ]l sf[tui dimpotriv[, strig`nd: — Las[-l s[ ne judec[m, s[ \i-l scutur de s[ te \ie minte! +i, ]ntr-adev[r, Grof=oru ]l suci =i-l ]nv`rti p`n[ ce Belciug f[cu fe\e-fe\e, ]nghi\ind ]n sec, iar ]n cele din urm[ declar[ singur c[-=i retrage pl`ngerea. Apoi c`nd avocatul ar[t[ pe reclamant ca o fire r[zbun[toare care, ]n ciuda obliga\iilor sale preo\e=ti, nu s-a dus cu sf`nta cruce ]n casa unor buni cre=tini, pentru care fapt[ de altfel va trebui s[ dea socoteal[ autorit[\ilor

108

Ion

biserice=ti competente, doamna Herdelea se aprinse at`t de mult c[ nu se st[p`ni s[ nu murmure chiar ]n fa\a judec[\ii: — P[m[tuful! Grof=oru ]ndemn[ apoi pe Herdelea s[ n-aib[ grij[ nici ]n privin\a sentin\ei de la tribunal. Se ]ns[rcineaz[ el s[-l scoat[ ca lamura. Suspendarea e un moft. Ba e =i o onoare s[ fii suspendat pentru ]ndeplinirea unei obliga\ii na\ionale, cum este ap[rarea \[ranului oropsit. A avut noroc judec[torul c[ s-a transferat, altminteri o p[\ea ur`t de tot p`n[ la sf`r=it, c[ci prea a fost tic[los =i voise s-o ia razna, ungure=te. +i fiindc[ Herdelea, ca omul p[\it, se ]ndoia =i nu credea, Grof=oru se ]nfuria, se jura =i striga c[ „s[-i taie must[\ile dac[ n-are s[-l fac[ achitat de orice pedeaps[“. }nsemn[tatea acestei promisiuni lua propor\ii =tiindu-se ]n toat[ Armadia c[ Grof=oru \inea la must[\i mai mult dec`t la lumina ochilor, c[ ]n fiecare zi venea acas[ la d`nsul b[rbierul s[ i le spele, s[ i le ung[ cu pom[duri, =i s[ i le frizeze =i s[ le r[suceasc[. La vreo lun[ dup[ ce se stabilir[ ]n Armadia, sosi =i Ghighi din Vireag, de la Laura, care n[scuse o feti\[. Ghighi se ]nduio=[ pu\in c-a r[mas pustie c[su\a din Pripas, dar apoi se ]mp[c[ repede. Aici ]=i vedea zilnic prietenele de sindrofie, se ducea pe la ele, veneau ele pe la ea; de asemenea tinerii Armadiei o puteau vedea mai des, o ]nconjurau, o complimentau, ]i mai d[deau c`te-o serenad[... La serata dansant[ de la sf`r=itul lui februarie se duse ]mpreun[ cu b[tr`nii =i petrecu admirabil. Z[greanu ]i d[du t`rcoale toat[ vremea =i, m[car c[ la ]nceput ea a fost rece cu d`nsul, ca unul care e vinovat de nenorocirea familiei, ]n cele din urm[ se convinse c[ e b[iat cult, a=ezat, dr[gu\ =i cavaler, ceea ce recunoscu =i doamna Herdelea. De c`nd sosi Ghighi ]ncepu de altfel =i Z[greanu s[ vin[ mai deseori pe la Herdelea s[-i cear[ sfaturi =i ]ndrum[ri ]n chestiuni de =coal[ =i, fire=te, la sf`r=it, nu uita s[ mai stea de vorb[ =i cu domni=oara, devenind foarte melancolic =i suspin`nd ]n r[stimpuri. De altfel Ghighi, c`t st[tuse la sora ei, se schimbase, se f[cuse adev[rat[ fat[ mare, de=i ]nc[ n-avea dou[zeci de ani.

109

Liviu Rebreanu

Crescuse, se ]mplinise, pierduse copil[ria =i-=i p[strase veselia comunicativ[. Ochii ei alba=tri ]ns[ luceau mai puternic =i parc[ ascundeau dorin\e nel[murite... Povestea b[tr`nilor cu mare ]nsufle\ire via\a fericit[ =i armonioas[ ce o duce Laura cu Pintea. }n patru luni =i jum[tate nu i-a auzit niciodat[ cert`ndu-se, nici barem ne]nvoindu-se. George e delicat, iar Laura nu-i iese din vorb[ =i a ajuns s[-i ghiceasc[ =i g`ndurile. Feti\a le-a botezat-o protopopul din Baia Mare; i-au zis Maria, dup[ numele doamnei Herdelea. La var[ au s[ vie negre=it prin Armadia, ca pe urm[ s[ mearg[ cu to\ii la b[i la S`ngeorz, unde e vorba s[ soseasc[ =i rudele din Rom`nia. 2 M`ndru =i mul\umit ca orice ]nving[tor, Ion sim\ea totu=i un gol ciudat ]n suflet. Se g`ndea =i pl[nuia cum s[-=i munceasc[ mo=ia =i ]n aceea=i vreme inima ]i umbla parc[ aiurea, cercet`nd, adulmec`nd nelini=tit[... Apoi c`nd prinse de veste c[ se m[rit[ Florica v[danei lui Maxim cu George Bulbuc, ]l zgudui un fior de durere. „Cum se m[rit[ =i de ce?“ ]=i zise furios ca =i c`nd cineva i-ar fi furat cea mai bun[ =i mai mare delni\[ de p[m`nt. }n v[lm[=agul goanei dup[ mo=ie nu se mai sinchisise de nimeni =i de nimic ]n lume. I se p[ruse c[ nici nu se poate ]nt`mpla altceva =i c[ tot satul trebuie s[ stea ]n loc, s[ ia parte sau cel pu\in s[ priveasc[ la lupta lui cumplit[. Acum se mira =i se m`nia v[z`nd c[ oamenii =i-au c[utat de nevoile lor precum =i-a c[utat el de-ale lui, c[ lumea =i-a urmat mersul ei, parc[ el nici n-ar fi fost. Se cutremur[ ca de=teptat dintr-un vis. }=i aduse aminte c`t i-a fost de drag[ odinioar[ Florica =i nu pricepea de ce vrea d`nsa s[ se m[rite cu altul, c`nd el e aici =i o iube=te ca =i atunci? }=i reamintea cum i-a spus, ]n noaptea nun\ii, c[ tot ea i-e drag[ =-apoi totu=i nici nu s-a mai g`ndit pe urm[ la ea, ca =i c`nd ar fi ]nghi\it-o p[m`ntul... P[reri de r[u ]i rodeau ini-

110

Ion

ma. }i trecea prin creieri s[ alerge la Florica, s[-i spun[ c[ tot drag[ i-a r[mas =i s[-i porunceasc[ s[ nu se m[rite... Dar se dezmeticea ru=inat. Om ]nsurat, cu copil, l-ar huidui lumea =i l-ar alunga Florica... Ei, dac[ n-ar fi Ana... Dru=tele =i col[carii venir[ s[-l cheme la nunt[ =i el f[g[dui bucuros c[ va merge de bun[ seam[. }nsur[toarea feciorului lui Toma cu o fat[ s[rac[ lipit[ st`rnise de altminteri v`lv[ ]n Pripas. Mai ales tocmai calicii ]i oc[rau c[ ia o calic[ =i spuneau ]n gura mare c[ George are s[ pape repede averea b[tr`nului. Toma auzea zvonurile =i r[spundea ne]ntrebat: — Eu nu m[ bag, nu m[ amestec... Parc[ eu am s[ tr[iesc cu ea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, f[ ce vrei =i ce-\i cere inima. C[ noi la avere nu ne uit[m, c-avem, slav[ Domnului, =i nu suntem muritori de foame... Dac[-i place lui fata =i i-e drag[, s[ fie s[n[to=i. C[ dec`t s[ tr[ie=ti cu o cium[-n cas[, mai bine s[ te arunci ]n Some= cu capul ]n jos... George nu-=i ]nc[pea ]n piele de m`ndrie. Avea mul\umirea, ce-l m[gulea grozav, c[ a cucerit pe Florica =i ]nsur[toarea i se p[rea ]ncoronarea unei biruin\e nemaipomenite. De c`nd se cununase Ion Glaneta=u cu Ana, el r[m[sese fruntea fl[c[ilor, ceea ce-l r[spl[tise pu\in pentru ]nfr`ngerea ce o suferise atunci. De=i ar fi fost timpul s[ se ]nsoare =i d`nsul, nu se putea hot[r]. Tat[l s[u ]l zorea, iar el am`na mereu, ca s[ se bucure ]n tihn[ de pl[cerea de-a fi c[l[uz[ tineretului ]n bine =i-n r[u, la petreceri =i la b[t[i. De altfel spunea cu fal[ c[ nici o fat[ din sat nu-i destul de vrednic[ de d`nsul. F[r[ s[-=i dea seama, vorbea chiar adev[rat. C[ci ca s[-i plac[ vreuna, trebuia ]nt`i s[ vad[ c[ place =i altuia, =i c[ lu`nd-o pricinuie=te necaz cuiva. Toamna trecut[ ]ns[ George primise o lovitur[ ]n m`ndria lui de cap al tinerimii. Atunci se ]ntorsese de la oaste Nicolae T[taru, feciorul lui Trifon, voinic, aspru la ]nf[\i=are =i bl`nd la inim[. Era b[iat cu ]nv[\[tur[: umblase trei ani la liceul din Armadia =i nu continuase fiindc[ repetase de dou[ ori clasa a

111

Liviu Rebreanu

doua. Din =coal[ r[mase totu=i cu dragostea de carte =i, c`nd a crescut mai mare, s-a abonat la Foaia poporului, s[pt[m`nal[, din care citea duminica, pe prisp[, p[rin\ilor =i vecinilor dornici de a afla ce se petrece prin lume. }n armat[ a ]naintat sergent =i se f[lea c[ i-ar fi propus ]nsu=i c[pitanul s[ se reangajeze. Venise mai dezghe\at din c[t[nie, vorbind mai r[spicat, parc-ar fi comandat mereu, umbl`nd ca bradul =i av`nd ve=nic pe limb[ c`te-un also =i c`te un mar= sau ruic, prin care uimea pe fl[c[ii =i chiar pe b[rba\ii din sat. Macedon Cerceta=u ]l ]mbr[\i=a ]n fiecare duminic[ la c`rcium[ =i se pl`ngea c[ feciorul lui a fugit de trei ori de la o=tire, de-l face de r`sul lumii. Cu toate acestea Nicolae era a=ezat, potolit =i se g`ndea s[ se ]nsoare c`t mai cur`nd, deoarece cei de v`rsta lui aveau =i copii. Dar, pentru c[ avea vreo =ase fra\i mai mici ca d`nsul, c[uta o fat[ cu zestre, la care s[ se poat[ muta, ca s[-=i u=ureze p[rin\ii. P`n[ s[ g[seasc[ ce dorea, se \inea de Florica v[danei lui Maxim, cu care-\i era mai mare dragul s[ te ar[\i la hor[, fiind frumoas[ =i de=teapt[, de=i ca degetul de gola=[. George sim\i cur`nd c[ i se ]ntunec[ steaua din pricina lui Nicolae. +i atunci, ca s[-i dea o lovitur[ zdrav[n[, v[z`ndu-l c[ umbl[ cu Florica =i zvonindu-se chiar c-ar fi vorba s-o ia de nevast[, se hot[r] repede, o pe\i =i f[cu ]ndat[ tocmeala, vesel c[ i-a suflat-o. Florica se topea de fericire. Nu n[d[jduise ea niciodat[ norocul s[ o ia feciorul unui „bocotan“ ca Toma Bulbuc. Cum ]mplinise dou[zeci de ani =i, afar[ de ni=te boarfe, zestre n-aducea, s-ar fi ag[\at bucuroas[ de oricine, numai s[ se vad[ la casa ei. Nunta se f[cu ]n casa cea nou[ a lui George, zidit[ anume pentru d`nsul. Trei popi slujir[ la biseric[, iar Toma nu s-a l[sat p`n[ nu i-a oprit pe to\i =i la osp[\, izbutind chiar s[ ]mbete leuc[ pe cel din S[r[cu\a, cu bere, c[ci cump[rase ]nadins trei butoaie pentru fe\ele sp[late. Na= mare a fost Stoessel care, ca notar, de=i ovrei, i se p[ruse tot ce se poate mai distins. Stoessel a venit cu bri=ca lui cea nou[, galben[, ]mpreun[ cu not[reasa =i cu to\i copiii, =i a stat toat[ noaptea, iar ]n talgerul

112

Ion

miresei a zv`rlit o h`rtie de o sut[ coroane, nu ca popa din S[r[cu\a care a pus un biet zlot de argint =i ]nc[ v[it`ndu-se c[ biserica lui e cea mai s[rac[ de pe valea Some=ului. George era foarte vesel =i m`ndru, =i se uita din c`nd ]n c`nd la Nicolae T[taru s[-l surprind[ c`t e de sup[rat. Rotindu-=i ]ns[ privirea la oaspe\ii prea cinsti\i, ]nt`lni deodat[ ochii lui Ion Glaneta=u, ]nfip\i ca ni=te lipitori ]n Florica. Ochii ace=tia d`rji, aprin=i =i tulburi ]l sp[im`ntar[ =i parc[ ]i spuser[ c[ din-tr-]n=ii porne=te primejdia. }ncerc[ s[ se bucure c[ Ion ]i r`vne=te pe Florica =i vru s[ simt[ o r[zbunare pentru cele ce a trebuit s[ ]nghit[ odinioar[ din pricina lui. Dar nu izbuti s[-=i ]mpr[=tie teama nici d`nd de du=c[ un pahar de rachiu. Numai ]ntorc`ndu-se la Florica se mai lini=ti pu\in, c[ci ea =edea cu ochii pleca\i =i pl`n=i, cum se cuvine unei mirese, =i doar pe buzele sub\iate =i ro=ii ]i juca un z`mbet de pl[cere. Se g`ndi s[ nu se mai sinchiseasc[ de Ion, =i totu=i ]ndat[ se pomeni iar p`ndindu-l. +i Ion nu-=i lua ochii de la mireas[, ca =i c`nd i s-ar fi lipit de ea ]ntr-o s[rutare at`t de p[tima=[ c[ nici o putere din lume s[ nu-i mai poat[ desp[r\i... Al[turi de el, George descoperi ]ntr-un t`rziu pe Ana, g[lbejit[ =i uscat[ la obraji, =ez`nd ca pe ghimpi =i sur`z`nd ru=inat[. Ea, ]nt`lnind privirea mirelui, spuse ceva la ureche lui Ion care, f[r[ a ]ntoarce capul, m`r`i ar[t`ndu-=i din\ii, ca un dul[u gata s[ mu=te. Z`mbetul pe fa\a femeii se =terse o clip[, pentru a reveni ]ns[ ]ndat[ mai ]nghe\at. Ana sim\ise de la ]nceputul osp[\ului c[ Ion pofte=te pe Florica. Odinioar[ s-ar fi pr[p[dit de durere; acuma numai o ru=ine cr`ncen[ ]i ardea sufletul, c[ to\i oaspe\ii o v[d batjocorit[... +i, ]ncetul cu ]ncetul, ru=inea se schimb[ ]ntr-o grea\[ n[bu=itoare. I se p[rea c[ toat[ lumea, cu tot ce e ]ntr-]nsa, se scufund[ ]n ni=te ape tulburi, at`t de murdare ]nc`t sc`rba singur[ plute=te deasupra ei ca o iazm[ otr[vitoare. }nchidea ochii =i totu=i vedea ne]ncetat apa spre care o ]mpingea o m`n[ grea, ca spre un liman care spal[ urmele =i p[rerile de r[u. }n zori, merg`nd acas[, cu picioarele de plumb, cu cizmele nou[ pl`ng`nd pe z[pada ]n[sprit[ de ger, un frig ]nfrico=[tor

113

Liviu Rebreanu

]i ]nghe\a inima. Ion p[=ea rar, sufl`nd pe n[ri ca un taur lacom, cu capul ]n v`nt pe care c[ciula st[tea \an\o=[ ca o creast[ neagr[ de coco=. Mergea parc[ pe ea nici n-ar cunoa=te-o, f[r[ s[-i arunce o privire... Am[r[ciunea o sugruma. Se pomeni zic`ndu-i tare, f[r[ voia ei, ]nc`t se minun[ singur[, auzindu-=i glasul: — Am s[ m[ omor, Ioane! B[rbatul nu se uit[ la ea. Se ]nfurie ]ns[ deodat[, ca =i c`nd l-ar fi trezit dintr-un vis dulce. — Da omoar[-te dracului c[ poate a=a am s[ scap de tine! morm[i apoi nep[s[tor, sco\`nd pe gur[ =i pe nas fuioare albe de aburi, ca un balaur ]nt[r`tat. Ana se cutremur[. Se opri o clip[ s[ r[sufle. P[m`ntul se ]nv`rtea =i se leg[na ca zguduit brusc din temelii. +i parc[ apa tulbure, gre\oas[ de adineaori se ]ntindea peste tot, amenin\`nd s-o smulg[ =i pe ea, s-o arunce ]n v`rtejul f[r[ fund. }ntinse m`inile c[ut`nd un reazem care s-o apere de cutropire. Vru s[ strige ajutor =i buzele ei =optir[ desperate: — Am s[ m[ omor... Dar nici nu-=i mai recunoscu glasul. 3 „A= fi putut c`=tiga =i mi-ar fi venit u=or s-o pedepsesc chiar cu temni\[... Dar cum s[-mi pun eu mintea c-o muiere? Ajunge c-am speriat-o bine de tot, s[ se ]nve\e minte“, ]=i zise preotul Belciug dup[ procesul lui cu doamna Herdelea, observ`nd c[ nu e furios, de=i a ie=it ]nfr`nt. De altfel, de c`nd s-au mutat Herdelenii ]n Armadia, m`nia lui ]mpotriva lor parc[ sc[zuse, f[c`nd loc unei l`ncezeli pe care nu putea s-o ]n\eleag[. P`n[ atunci toate nenorocirile ]nv[\[torului i se p[ruser[ binemeritate =i se sim\ise m`ndru c-a contribuit =i d`nsul la st`rnirea lor, ad[ug`nd, ca o culme egal[ cu excomunicarea, refuzul lui de-a intra cu sf`nt[ cruce ]n casa unde s-au urzit tic[lo=iile ]mpotriva slujitorului Domnului. Acuma ]ns[ ]ncepea s[-=i dea seama c[ ne]n\elegerile

114

Ion

dintre ei au pornit din de=ert[ciuni m[runte, aproape copil[re=ti, =i-=i zicea c[ pedeapsa a fost poate prea mare pentru gre=elile s[v`r=ite. „Poate c-am fost prea aspru, dar lec\ia o meritau“, se m`ng`ia d`nsul ]n nop\ile lungi de iarn[, c`nd se zv`rcolea f[r[ somn ]n a=ternut. }=i amintea serile pl[cute de-acum c`\iva ani. Herdelea venea =i jucau durac sau =edeau de vorb[ p`n[ t`rziu, ca ni=te fra\i. Alteori se ducea el la Herdelea =i jucau loton cu toat[ familia, p`n[ dup[ miezul nop\ii, pe nuci, sorbind cu poft[ numeroase ceaiuri cu mult rom. C`nd s-a ]ntors din Cluj, dup[ opera\ia de rinichi, fiind sl[bit =i av`nd mare nevoie de m`ncare mai bun[, doamna Herdelea ]i trimitea ]n fiecare zi pe Ghighi, care era mititic[, cu sup[ de g[in[ =i c`te alte bun[t[\i... Amintirile bune i le ]ntunecau ]ns[ nu uneltirile de mai t`rziu ale Herdelenilor, ci ]nv[\[torul cel nou pe care Belciug a ajuns foarte repede s[-l numeasc[ ]n sinea lui „b[iatul viclean =i renegat al unui \[ran de treab[“... Preotul vorbise numai de vreo c`teva ori cu Z[greanu, dar ]l =i catalogase. Tinerelul z`mbise, parc[ ar fi vrut s[-l ia de sus... Cu Herdelea f[cuse Belciug o ]n\elegere s[-=i adune ]ntr-o singur[ dup[-amiaz[ toate orele de religie, iar c`nd n-avea vreme, s[ lase pe c`te-un b[iat mai m[ri=or s[ citeasc[ din Catechism =i s[ p[zeasc[ lini=tea ]n clas[. }n cea dint`i miercuri dup[ pr`nz, venind la =coal[, Belciug g[si la mas[ pe Z[greanu, cu ceasornicul dinainte, ]nt`mpin`ndu-l cu „ai ]nt`rziat bini=or, domnule p[rinte“. Ba mai st[tu ]n spinarea lui toat[ vremea, ascult`nd cum face lec\ia, ca un controlor. Preotul se sup[r[, ]nverzi, asud[, se g`ndi mereu s[-l ia de guler =i s[-l scoat[ afar[, dar se st[p`ni =i doar la plecare nu-i d[du m`na. Peste c`teva s[pt[m`ni, av`nd o ]ntrevedere cu arhitectul noii biserici, Belciug uit[ de ora de religie. Spre sear[ se pomeni acas[ cu Z[greanu care-l rug[ politicos s[ nu mai lipseasc[... C`nd mai afl[ apoi c[ veneticul vrea cu orice pre\ s[ sileasc[ copiii s[ vorbeasc[ numai ungure=te =i c[ pune la gloab[ grea pe p[rin\ii care nu-=i pot trimite odraslele la =coal[, preotul ]ncepu s[ regrete pe Herdelea.

115

Liviu Rebreanu

Totu=i Z[greanu =i Herdelea nu-l preocupau dec`t ]n unele ceasuri de plictiseal[, c[ci altminteri tr[ia ni=te vremuri fericite. }n Uli\a Mare, pe locul cel mai frumos din sat, aproape de casa lui, zidurile noii biserici a=teptau doar prim[vara ca s[ re]nceap[ lucrul, s[ se ]nf[ptuiasc[ deplin visul lui. P`n[ atunci avea dese ]nt`lniri, sfaturi =i chiar certuri cu arhitectul, un om ]nc[p[\`nat, cu o barb[ lung[, stufoas[, care voia s[ =tie mai bine ca d`nsul cum s[ ]mpodobeasc[ iconostasul =i interiorul sf`ntului loca=. Ca o minune cereasc[, tocmai ]n clipele de greu zbucium, venise la d`nsul o deput[\ie de \[rani din S[scu\a s[ cumpere bisericu\a veche, s-o mute la ei. Belciug se cutremur[ de m`ndrie, c[ci astfel dob`ndea mai mult dec`t ]i trebuia spre a acoperi toate cheltuielile cl[dirii celei noi. — Mult m-am str[duit =i Dumnezeu nu m-a l[sat! murmur[ el ]nchin`ndu-se cucernic. O, dac[ to\i ar face ca mine, dac[ fiecare ar face m[car at`ta, cum s-ar ]n[l\a neamul nostru ]n lume =i ]n fa\a Atotputernicului! Belciug era rom`n ]nfl[c[rat, dar f[r[ parad[ =i nevr`nd m[riri. „}mi fac datoria ]n cuibul meu“, ]=i zicea cu o modestie bisericeasc[ ]n care dormea poate =i o p[rere de r[u. Sentimentele ]ns[ =i le p[stra mai mult ]n suflet, ferindu-se s[ aib[ ciocniri cu st[p`nirea. Numai la petreceri ]=i d[dea drumul uneori, de=i a doua zi se c[ia c[ n-a pus lac[t gurii, cum scrie de altfel =i ]n c[r\ile sfinte. P`n[ a ]nceput cl[direa bisericii, avusese obiceiul s[ spun[ c[, dup[ ce o va vedea sfin\it[, va muri bucuros. Acuma ]=i mai deschidea un termen: s[-i dea Dumnezeu zile s[ poat[ vedea =i d`nsul Rom`nia, „mama visurilor noastre“, pe urm[ va muri ]mp[cat. }n a=teptarea mor\ii ]ns[ se c`nt[rea de c`te ori umbla prin Armadia =i, c`nd se pl`ngea c[ n-are s[ mai tr[iasc[ mult, se sup[ra dac[ ]i b[teai ]n strun[. }n schimb se ]nsenina c`nd i se spunea c[ e rezistent =i c[ are s[ ]nmorm`nteze tot satul p`n[ s[-i vie lui r`ndul. Atunci ]=i m`ng`ia barba zb`rlit[ =i ofta cu ochii spre cer:

116

Ion

— Speran\e de=arte, vai, prea de=arte! Viitorul e ]n m`na lui Dumnezeu... Noi s[ vedem prezentul! Prezentul lui erau socotelile bisericii cu arhitectul, grijile gospod[riei, slujba bisericeasc[, Z[greanu, Herdelea, s[tenii... Se nec[ji c`nd ]=i d[du seama c[ prea a ]nceput s[ se g`ndeasc[ la Herdelea =i s[ ]ntrez[reasc[ chiar putin\a de ]mp[care, dac[ ar avea norocul s[ se mai re]ntoarc[ ]n Pripas. „At`ta mi-ar lipsi acuma! se m`nie c[ut`nd s[-=i ]mpr[=tie g`ndurile acestea. Asta-mi lipse=te, vezi dumneata... Parc[ de ]mp[c[ri ]mi arde azi...“ 4 Numai dorin\a de-a str`nge banii de drum ]l ]nviora pe Titu ]n M[gura. De aceea muncea din r[sputeri, silindu-se s[-=i gr[beasc[ plecarea... De altminteri nici n-ar fi putut face altceva ]n satul acesta aruncat pe o vale str`mt[, ]n creierii mun\ilor, cu casele r[zle\ite pe coaste. Cu C[ld[raru a v[zut repede c[ n-ar fi chip s[ lege nici un fel de ]n\elegere sufleteasc[. Au fost ei tovar[=i de banc[ ]n liceul din Armadia, dar de atunci nu s-au prea v[zut p`n[ acum c`nd C[ld[raru era notar, ]nsurat, ]nst[rit, iar Titu un vis[tor, cu capul plin =i cu buzunarele goale... Apoi C[ld[raru se schimbase de nerecunoscut. Mititel, voia s[ par[ grav =i serios, ca s[-l respecte \[ranii. }ntrebuin\a sumedenie de pomezi ca s[-i creasc[ must[\ile =i era nenorocit c[, fiind sp`n, deabia avea ici-colo c`te-o \epu=[. }=i scotea burta ]n afar[ =i pentru c[ din fire r[m`nea cam supt, ]=i f[cea vesta =i pantalonii largi ]n br`u ca s[ par[ mai gros =i p`ntecos. Ochii mici, vii, negri, i se ]nv`rteau ]n orbite ca la veveri\[. Vorbea tare =i ap[sat =i se ferea ca de foc s[ r`d[ ]n fa\a oamenilor. Era ]nsurat de cur`nd cu fata subprimarului din sat, \[ran bogat care pusese um[rul pentru alegerea lui C[ld[raru, de=i rivalii lui, mai b[tr`ni, fuseser[ sus\inu\i de ]nsu=i solg[bir[ul Chi\u. Toat[ familia socrului s[u ]l privea ca pe un fenomen rar =i ]l l[uda pretutindeni, speriindu-se mai ales c[ „e numai de dou[zeci

117

Liviu Rebreanu

=i =ase de ani =i e notar“, parc[ mai t`rziu ar fi fost menit s[ ajung[ cel pu\in fi=pan. Titu ]i spuse din prima zi c[ vrea s[ plece ]n Rom`nia =i c[ a venit aci numai s[-=i adune cheltuiala de c[l[torie. C[ld[raru \inu ]ndat[ s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fac[ prostia de a pleca nic[ieri, ci s[ stea la d`nsul, s[ c`=tige o practic[ bun[, apoi s[-=i dea examenele ce-i mai lipseau =i s[ se ]nscrie la cursul de notari de pe l`ng[ universitate. }i pream[ri apoi profesiunea de notar comunal, neuit`nd a se da drept pild[ pe sine ]nsu=i, care a ajuns a=a de bine prin munc[ =i st[ruin\[. Titu se sim\i mic=orat c[ prietenul s[u vrea s[-i pozeze ]n ocrotitor, dar nu-i f[cu imputare, ci ]=i ]nte\i doar hot[r`rea de-a pleca mai repede. }n sufletul lui zbucium[rile se lini=tir[ sub privegherea speran\ei. Din clipa c`nd dorin\a vag[ de-a trece dincolo s-a transformat ]n pasiune, via\a i s-a u=urat, ascunz`ndu-=i parc[ toate m[run\i=urile ur`te. Visurile care p`n[ ieri clocoteau ]ntr-]nsul, c[ut`nd s[ izbucneasc[ neap[rat =i s[ schimbe realitatea, s[ cucereasc[ pe to\i =i s[-i fac[ s[ tresalte la fel, acuma st[teau sfioase ]n col\ul cel mai cald al inimii lui, ca ast`mp[rate de un farmec atotputernic. Acolo le m`ng`ia ]n clipele de reculegere, le r[sf[\a =i le ferea cu grij[ de ochii lumii ne]n\eleg[toare. +i astfel n[zuin\ele i se p[reau mai pre\ioase =i mai dragi, ca o comoar[ nestemat[. Odat[ C[ld[raru, v[z`ndu-l retras =i ursuz, vru s[-l descoase. Titu ]i r[spunse verde: — Ce s[ pricepi tu? Ce ideal s[ nutre=ti tu? Te-ai ]nsurat, e=ti notar, ce-\i mai lipse=te? Copii? Ai s[ faci, c[ doar nu-i a=a mare lucru... Pe urm[? Idealul t[u, drag[, e s[ fii apreciat de domnul solg[bir[u. De aceea nu scapi nici o s`mb[t[ f[r[ s[-i trimi\i daruri, de-aceea te isc[le=ti „Kaldarar“, de-aceea pui pe nevast[ta s[ ]nve\e ungure=te =i ai fi ]n stare s[ ]nve\i ungure=te =i pe bietul tat[-t[u... — Te rog, te rog, se umfl[ notarul. Eu sunt om cumsecade... — De ce te superi?... Apoi parc[ eu ce-\i spun? Tocmai pentru c[ e=ti prea cumsecade, faci ce faci. +i poate c[ bine faci...

118

Ion

Dar dac[ eu nu sunt ]n stare s[ fiu ca tine =i ca miile de al\ii ca tine? Nu sunt, dragul meu, =i nu pot... +i vezi, de aceea n-am ce c[uta nici aici, nici ]n alt jude\, nic[ieri ]n \ara asta, ci trebuie s[-mi iau lumea ]n cap. Dup[ aceasta =i altele, C[ld[raru se c[i c[ s-a ]ncurcat cu un z[p[cit care nu =tie s[-l stimeze. I-ar fi c[utat vreo vin[ =i s-ar fi cotorosit de d`nsul, dar Titu muncea c`t =apte =i-i ducea ]n spinare toat[ cancelaria, ]nc`t n-ar fi fost u=or s[-l ]nlocuiasc[. Spre prim[var[ Titu primi o scrisoare de la Laura care-l umplu de bucurie. }i spunea ]n scrisoare c[ la var[ vor veni la S`ngeorz negre=it =i rudele din Rom`nia ale lui George. Se sim\i acuma at`t de aproape de fericire, ]nc`t ]i venea s[ ]ntind[ m`na s-o str`ng[ ]n bra\e. 5 De la nunta lui George Bulbuc, ]n fiin\a Anei se statornici o sil[ grea pentru tot ce o ]nconjura. Zilele i se p[reau nesf`r=ite =i tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci =i al c[rei miros ]n[bu=itor ]i r[m[sese ]n n[ri ca o ispit[. Sim\ea mereu c[-i lipse=te ceva =i r`vnea din ce ]n ce mai mult o lini=te mare. Se oprea deseori pierdut[, cu bra\ele moarte, cu ochii aiurea, f[r[ s[ vad[ =i f[r[ s[ aud[. Zenobia, c`nd o surprindea a=a, o oc[ra c[ doarme ]n picioare =i c[ pute locul de lene pe unde trece. Nici o bucurie nu mai g[sea ]n lume. Copilul ]ncepea a g`nguri =i sem[na at`t de bine cu Ion ]nc`t ea, care se ]ngrozea de b[rbatul ei, ]i ocolea privirea de fric[ s[ nu vad[ ]ntr]nsa ochii din noaptea osp[\ului, cei ce-au p[truns ca ni=te s[ge\i aprinse ]n carnea celeilalte femei. Apoi =i Petri=or era r[u, pl`ngea mult p`n[ ]nvine\ea, iar c`nd ]i d[dea \`\a ]n gur[, mu=ca sf`rcul cu gingiile parc-ar fi vrut s[ se r[zbune c[ maic[sa n-a s[rit mai cur`nd. M`ng`indu-l =i hr[nindu-l, Ana ]=i zicea de multe ori: — Numai Ion e pricina... }=i sim\ea inima seac[ =i goal[ ca o pung[ zv`rlit[ ]ntr-o margine de drum de un trec[tor nep[s[tor. }ncetul cu ]ncetul

119

Liviu Rebreanu

=i mintea i se stinse, parc[ toate cutiu\ele s-ar fi de=ertat spre a l[sa locul slobod numai pentru dou[ chipuri tot mai deslu=ite, care i se plimbau de ici-colo, greoaie, ap[s[toare =i dureroase, silindu-i sufletul s[ se ]mpace cu el =i chiar s[ le ]ndr[geasc[: Avrum =i Dumitru. +i am`ndoi se ar[tau ve=nic a=a cum ]i v[zuse ultima oar[: ovreiul cu =treangul de g`t, cu p[rul umed de sudoare, cu genunchii ]ndoi\i sub scara din =ur[, iar mo=neagul cu briciul deschis ca un compas =i ridicat sus ca s[ nu se taie, =i cu o falc[ alb[ de spum[ de s[pun. Chipurile acestea o sp[im`ntau =i ]i st`rneau o ]ntrebare pe care n-o putea ]mbr[ca ]n cuvinte =i nici m[car n-o putea l[muri bine. Vedea doar limpede c[ oamenii, care au tr[it =i au suferit ca =i d`nsa, au p[strat ]n ochii reci at`ta lini=te =i ]mp[care ]nc`t ]i era parc[ necaz c[ nu poate dob`ndi =i ea nep[sarea lor alinat[. C`nd se desprim[v[r[, Ana ]=i f[cu obiceiul de-a se duce ]n fiecare zi pe la tat[l ei, pe-acas[. Nu-=i d[dea seama de ce se duce =i nici n-o ]ntreba nimeni. Ion era bucuros c[ nu-i mai zbiar[ copilul ]n creieri =i c[ nu mai e nevoie s-o vad[ ve=nic bosumflat[ ca o prevestire de r[u... Vasile Baciu rareori schimba c`te-o vorb[ cu d`nsa; o afurisea ]ns[ c[ din pricina ei a trebuit s[ ajung[ averea lui pe m`inile unui t`lhar care azi-m`ine poate s[-l scoat[ =i din cas[. De la Glaneta=u p`n[ la tat[l ei, o postat[ buni=oar[, Ana, cu copilul ]n bra\e, mergea ca o n[luc[, f[r[ s[ se uite ]n dreapta ori ]n st`nga, trec`nd pe l`ng[ oameni f[r[ s[ dea bine\e =i bolborosind cine =tie ce... Cei ce o ]nt`lneau ]=i f[ceau cruce; prin sat se =optea ca s-a smintit la minte s[rmana femeie, iar unii mai milo=i oc[rau pe Ion =i pe Vasile c-au b[tut-o p`n[ au n[ucit-o de tot... Ea intra ]n cas[, se ]nv`rtea pu\in, ca =i c`nd ar fi c[utat ceva pierdut de mult, apoi se a=eza pe o lavi\[, ]=i al[pta copilul, mut[, cu ochii ]n gol, pe urm[ deodat[ se scula =i pleca precum venise. Odat[ ]ns[, merg`nd spre casa p[rinteasc[, un glas b`lb`it =i hodorogit o trezi din aiureal[: — Ana!... Ana!... Stai... vino-ncoa!...

120

Ion

Femeia se opri speriat[. Savista-oloaga, ]n poarta ogr[zii lui Trifon T[taru, ]i f[cea semne desperate cu m`na. Ziua era cald[, alintat[ de soare. Noroiul pe uli\[ se zbicise. Ramurile pomilor, sp[late de rugina iernii, ]=i ]nverzeau mugurii. Ana se mir[ v[z`nd pe Savista. — Aici e=ti? o ]ntreb[. — Aici... Venit dinadins pentru tine... S[-\i spun, clef[i oloaga r`njind, dar cu privirea m`nioas[ =i d`nd din m`ini parc-ar fi vrut s[ se ridice ]n picioarele ei sub\iri =i corcite. Nevasta =tia c[ Florica, de c`nd s-a m[ritat, luase pe Savista la d`nsa. Ba auzise cum George s-ar fi l[udat c[tre oameni c[ oloaga are s[-i poarte noroc ]n cas[, asta drept r[spuns celor ce, voind s[-=i bat[ joc, spuneau c[ Florica n-are zestre, afar[ dac[ n-o str`nge pe Savista ca s[-i cer=easc[ pomana trec[torilor. „De ce s-o fi ]ntors oloaga ]napoi la Trifon T[taru?“ se g`ndi Ana apropiindu-se. Savista ]i spuse ceva c[sc`nd gura c`t o =ur[, g`f`ind =i silindu-se ]n acela=i timp s[-=i mulcomeasc[ glasul s[ n-o aud[ cumva cineva, de=i nu se z[rea \ipenie de om primprejur =i numai ]n =an\ul de peste drum scormonea groh[ind un mascur legat de-un picior cu sfoar[ de un par din gard. Ana asculta =i nu pricepea nimic. — Mai rar, Savist[, murmur[ ea rug[toare. Oloaga rosti rar dou[ vorbe, dar apoi urm[ mai repede =i mai b`lb`it. Din ce ]n ce ]ns[ ]i lucea mai aprig privirea =i ]n col\urile gurii ]i cl[buceau spume g[lbui. — Nu vie Ion... Pozn[ mare... Florica nu... George omoar[, url[ d`nsa foarte iute, amenin\`nd cu pumnii =i ]nv`rtind ]n orbite ochii aproape albi de holba\i. Apoi deodat[ Ana plec[, l[s`nd pe Savista cu gura plin[, zv`rcolindu-se ]n l[muriri aprinse. }n urechile Anei p[trunsese „Ion, Florica, George“ din care ]n\elese de ajuns. Oloaga ]ns[ se ]nfurie mai r[u v[z`nd-o c[ se dep[rteaz[, =i r[cni dup[ ea scutur`nd pumnii: — +i pe tine omoar[, t`rf[... Tu la=i pe Ion...

121

Liviu Rebreanu

F[cu o sfor\are mare s[ se repead[ ]n urma Anei, dar picioarele betege ]i r[maser[ \intuite pe loc =i doar cu fa\a se plec[ p`n[-n p[m`nt, \ip`nd mai gros: — Ion vrea Florica... George omoar[... To\i, to\i, to\i!... Ana nu mai auzea dec`t: Ion, Florica, George... +i merse ca alt[dat[, drept ]nainte, p`n[ la casa ]n care a copil[rit. Tat[l ei nu era acas[. Lu[ cheia de sub grind[, unde =tia c[ o ascundea, deschise u=a =i se a=ez[ pe lavi\[. Copilul sc`ncea. }l leg[n[ pu\in ]n bra\e, apoi ]i acoperi gura cu \`\a. }=i sim\ea capul greu ca plumbul. }n ne=tire str`ngea la piept copilul care \oc[ia lacom. Se uita mirat[ prin cas[ parc-ar fi v[zut-o ]nt`ia sau ultima oar[. Nimic nu era schimbat. Patul, masa, lavi\ele, scaunul, dulapul cu vase, doni\a de ap[, lampa sp`nzurat[ ]n tavan... Toate ca totdeauna. Numai cuptorul p[rea mai negru, cu gura-i mare, f[r[ fund... Privind cuptorul, o s[geat[ ]i trecu prin minte =i deodat[ parc[ s-ar fi ]ntors ]napoi pe o cale spinoas[... Parc[ e ]ntuneric bezn[... Lespedea rece ]i g`dil[ talpa cum se suie pe cuptor =i inima-i bate s[-i sparg[ coastele... Se urc[ ]ncet s[ nu-i f`=`ie c[ma=a, s[ nu de=tepte pe tat[l ei care sfor[ie beat ]n pat... }n culcu= e cald... O m`n[ b`jb`ie, ]i atinge glezna u=or =i ea =tie c[ e m`na lui Ion, c[ruia ]i p`r`ie oasele suind =i lungindu-se l`ng[ ea... +i inima-i bate mereu... Cum ]i bate... Apoi deodat[ se cutremur[ =i, dezmeticindu-se, ]=i aduce aminte, f[r[ s[-=i dea seama de ce, c[ ]ndat[ dup[ nunt[, Ion s-a ]mprietenit ca un frate de cruce cu George, c[ merge deseori pe la d`n=ii, c[ ve=nic se sf[tuiesc ]mpreun[, la c`rcium[ beau ]mpreun[, umbl[ =i prin Jidovi\a ]mpreun[... De unde =tie ea toate acestea? Habar n-are, dar =tie sigur... i-a spus cineva... Chiar Ion a spus-o acas[ Zenobiei, l[ud`ndu-se =i l[ud`nd pe George... +i atunci i se p[ru c[ gura cuptorului se casc[ mai mare =i se apropie de ea. Copila=ul sc[pase sf`rcul s`nului =i sc`ncea... Ana se scul[ brusc, ]ncuie u=a, puse cheia bine. Din spate sim\ea amenin\area gurii uria=e, fl[m`nde, ]nc`t nu mai ]ndr[zni s[ se uite ]napoi.

122

Ion

Savista era tot unde o l[sase. Trec`nd prin fa\a ei, o v[zu cum scuip[ =i o auzi cum r[cne=te mai avan: — Omoar[ George to\i... Ru=ine... Hu... Huo!... Ana ]ns[ se gr[bea ca =i c`nd ar a=tepta-o cineva acas[. Opincile ei plesc[iau pe uli\a uscat[ =i soarele o frigea ]n spinare. C`nd intr[ ]n ograd[, porti\a sc`r\`i at`t de jalnic c[-i zg`rie inima. Ion cioplea o oi=te, cu m`necile suflecate, h`c[ind de c`te ori izbea cu toporul; se opri o clip[, se uit[ dup[ ea =i lucirea ochilor i se potoli v[z`nd-o, parc[ s-ar fi ]ntrerupt din vedenia celeilalte. Ana ]ns[ trecu pe l`ng[ el f[r[ a ]ntoarce capul. U=a tinzii era deschis[, neagr[: pe pragul de sus se prelingea o perdea de fum albastru. }n cas[, pe pat, se odihnea Glaneta=u, cu fa\a-n tavan, cu gura c[scat[, horc[ind. La vatr[, Zenobia sufla ]n foc cu ochii ro=ii umfla\i; z[rindu-=i nora, o lu[ ]ndat[ la oc[ri, dar ne]ncet`nd de-a scormoni t[ciunii =i de-a sufla: — Ai ]nceput s[ forfote=ti toat[ ziulica prin sat, tu nevast[... fuuuu... ffff... fff... =i colea-s toate balt[... ff... Parc-ai fi din \igani, nu din oameni de omenie... V[d c[ nu mai ai... fffuufff... nici un pic de ru=ine... fff... nici obraz... Femeia auzea vorbele =i nu le pricepea rostul. Toate i se p[reau ca prin vis. St[tu pu\in ]n mijlocul casei. Copila=ul g`ngurea. Pe urm[, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte, a=ez[ copilul cu b[gare de seam[ la picioarele Glaneta=ului, ]l ]mbondori bine ]n c`rpe =i-l ]nchin[ de trei ori... F[c`nd aceasta parc[ iar uit[ ce vruse =i iar r[mase pierdut[, cu ochii ]ntreb[tori... Apoi tres[ri =i ie=i brusc ]n tind[, unde cotrob[i prin toate ungherele, foarte am[r`t[ c[ nu g[sea ce c[uta. Porni ]n ograd[ =i-n prag o lovi drept ]n fa\[ lumina vie a soarelui prim[v[ratic, silind-o s[ clipeasc[ aiurit[ din ochi. Cu obrajii galbeni, sup\i, cu nasul sub\iat, cu barba ascu\it[, p[rea ]ns[=i desperarea. }i venea s[-=i fr`ng[ m`inile =i nu putea... Un g`nd nou ]i r[s[ri ]n creieri =i fugi drept ]n grajd... Acolo, p`n[ s[ se obi=nuiasc[ cu ]ntunericul, b`jb`i pu\in. Apoi v[zu pe Joiana, vaca ei de zestre, cu spinarea osoas[ =i

123

Liviu Rebreanu

cu =oldurile largi, ie=ite afar[ ca dou[ lope\i, parc[ ve=nic ar fi fost fl[m`nd[, =i cu ugerul at`rn`ndu-i p`n[ aproape de p[m`nt. Joiana se uit[ la ea cu ochii mari, lini=ti\i =i melancolici, ca =i c`nd ar fi ]ntrebat-o: ce vrea? Ana ]i m`ng`ie =oldul, dar Joiana, nemul\umit[, ]ntoarse capul =i-=i v`r] botul ]n r[m[=i\ele de ogrinji, sufl`nd puternic pe n[ri spre a ]mpr[=tia praful din fundul ieslelor... Al[turi rumega Dumana lui Ion, iar mai departe, tot pe m`na dreapt[, doi cai sl[bu\i nechezau cu n[dejde. }n st`nga erau boii, culca\i, somnoro=i. Ana ]ns[ ]nt`rzia mereu. Se oprea, uit`nd ce c[uta, =i pornea iar doi pa=i, reamintindu-=i. Ajunse la cote\ul unde \inuse vi\elul pe care Ion l-a v`ndut ca s[ pl[teasc[ avocatului. Pe un st`lp, ]ntr-un cui de lemn, at`rna =treangul nou-nou\, cu care lega vi\elul c`nd ]l alegea la muls. Lu`ndu-l =i ]ntinz`ndu-l ]n m`ini, z`mbi cuprins[ de bucurie mare. Pe urm[ se uit[ ]mprejur. Tavanul er[ foarte jos, aproape s[-l atingi cu degetele, =i se odihnea pe grinzi groase, necioplite. Trecu cap[tul =treangului pe dup[ cea dint`i dinspre u=[, l`ng[ Joiana, =i ]l leg[ cu un nod ]ntreit. L[rgi bine la\ul din cel[lalt cap[t =i-i d[du drumul, privind cum se leag[n[ de ici-colo, din ce ]n ce mai u=or. Privind a=a ]i ap[ru ]n minte din senin Avrum =i se mir[ c[ sp`nzuratul n-o mai sp[im`nta, ci parc[ z`mbea straniu ca o chemare. — O, Doamne fere=te, c[ =i eu... murmur[ Ana ]ntorc`ndu-se =i f[c`nd un pas, hot[r`t[ s[ ias[ din ]ntunericul n[bu=itor. Printr-o cr[p[tur[ a u=ii p[trundea o dung[ de raze galbene ]n care jucau =i se ]ntreceau mii de firi=oare ]n toate culorile. De-afar[ auzi izbiturile de topor ale lui Ion =i un ciripit zgomotos =i cert[re\ de vr[bii multe. Vru s[ mai fac[ un pas =i deodat[ v[zu limpede ]n dunga de lumin[ pe Dumitru cu briciul ]n m`n[, tremur`nd ca =i c`nd i-ar face semn... Speriat[, se uit[ ]napoi. +treangul nu se mai mi=ca; st[tea drept, ]ntins parc[ de-o greutate mare. C`nd se g`ndi de ce-o fi ]ntins, deslu=i ]n la\ capul lui Avrum, cu un r`njet care o ]nfurie.

124

Ion

}ncet, tacticos, ]=i scoase n[frama =i o puse pe parul ce desp[r\ea pe Joiana de Dumana. Se duse apoi furioas[ sub =treangul care-i venea p`n[ la ochi. Se ]ntinse ]n v`rful picioarelor, prinse la\ul cu am`ndou[ m`inile =i-=i v`r] capul. Se c[zni mult s[-=i potriveasc[ funia pe g`tul gol, \in`nd cu o m`n[ =treangul =i cu cealalt[ la\ul. Picioarele o dureau de c`t st[tuse ]ncordat[; sim\ea c[ e aproape s[ amor\easc[... }nchise ochii =i ]ncerc[ s[ nu se mai \in[ cu m`inile de funie. De altfel nici nu mai putea de picioare; i se zg`rceau genunchii. La\ul se str`ngea din ce ]n ce mai tare. N-o durea, dar i se p[rea c[ tot nu l-a potrivit bine =i-i era necaz c[ s-a pripit. Sim\i o g`dilitur[ ]nc`t trebui s[ ca=te gura =i ochii. Deodat[ ]i trecu prin minte c[ acuma are s[ moar[, se ]ngrozi =i vru s[ se ]ntind[ s[ ating[ p[m`ntul, s[ fug[ de moarte. Dar degeaba mi=ca picioarele, c[ci nu g[sea nici un sprijin. Atunci se sp[im`nt[ =i o cuprinse o ]nec[ciune arz[toare. Limba i se umfl[, ]i umplu gura, ]nc`t trebui s-o scoat[ afar[... Apoi un fior o furnic[ prin tot corpul. Sim\i o pl[cere grozav[, ame\itoare, ca =i c`nd un ibovnic mult a=teptat ar fi ]mbr[\i=at-o cu o s[lb[ticie ucig[toare... }ncerc[ s[ \ipe, dar nu izbuti dec`t s[ horc[ie de dou[ ori ]n[bu=it... Se mole=i, l[s`ndu-se s[ at`rne ]n voie. Ca o fulgerare ]i mai trecu prin creieri noaptea, cuptorul, durerea, pl[cerea... Pe urm[ toate se ]nc`lcir[... Ochii holba\i nu mai vedeau nimic. Doar limba cre=tea mereu, sfid[toare =i batjocoritoare, ca o r[zbunare pentru t[cerea la care a fost os`ndit[ toat[ via\a... Joiana, nemaisim\ind nici o mi=care, ]ntoarse capul =i se uit[ nedumerit[. D[du din coad[ =i atinse cu mo\ul de p[r poalele Anei. +i fiindc[ Ana r[mase \eap[n[, Joiana ]=i ]nfund[ limba verzuie, ap[sat, ]nt`i ]ntr-o nar[, apoi ]n cealalt[ =i porni s[ rumege domol, plictisit[... De-abia ]ntr-un t`rziu se auzi glasul m`nios al Zenobiei: — An[!... M[i An[!... Vai, m`nca-te-ar relele, puturoas[ =i netrebnic[! C[ toat[ ziulica bate uli\ele =i copilul mi-l las[ pe cap s[ urle =i s[ m[ asurzeasc[... An[!... Fire-ai a dracului

125

Liviu Rebreanu

cu cine mi te-a f[cut nor[! Vedea-te-a= moart[ s[ te v[d, neru=inat[ =i... — Mi se pare c-am v[zut-o intr`nd ]n grajd, morm[i Ion f[r[ s[ se opreasc[ din cioplit. Ia vezi c-o fi adormit acolo! Zenobia se repezi =i deschise larg u=a grajdului. Lumina n[v[li vesel[ ]n[untru... }n aceea=i clip[ ]ns[ femeia s[ri la o parte ]ngrozit[ =i \ip`nd ca din gur[ de =arpe: — Tulai!... Ajutor!... S[ri\i!... Ionic[!... S-a sp`nzurat Ana!... Vai de mine =i de mine, tulai!... S-a sp`nzurat!...

126

Ion

CUPRINS

Capitolul XI

BLESTEMUL

1 C`nd v[zu Ion pe Ana moart[, sim\i parc[ o lovitur[ de ciocan ]n moalele capului. St[tu ]n fa\a sp`nzuratei, uluit, str`ng`ndu-=i gura cu palma, =i o durere necurmat[ ]l ap[sa pe creieri, ca un bolovan. Acuma ]=i aduse aminte amenin\area ei din noaptea nun\ii lui George cu Florica. Mila stranie, alc[tuit[ din groaz[ =i mirare, ce te cuprinde instinctiv ]n fa\a mor\ii, ]l zgudui o clip[. Dar pe urm[, obi=nuindu-se pu\in cu fa\a schimonosit[ cumplit a femeii, ]l munci ]ntrebarea cum a putut el tr[i aproape un an ]n acela=i pat cu ea =i sf`r=i zic`ndu-=i c[ bine a f[cut c[ s-a omor`t... Dup[ un r[stimp ]ns[ se r[sti la Zenobia, aproape f[r[ s[-=i dea seama: — Unde-i copilul, mam[?... Vezi de copil!... Ia du-te la copil!... Grija de copil ]i umplu toat[ mintea =i nici nu-l mai p[r[si. Vasile Baciu veni spre sear[, g[sind pe Ana a=ezat[ pe mas[, sc[ldat[, ]mbr[cat[, cu m`inile ]ncruci=ate. Se uit[ lung la ea, ]nghi\i un nod ce i se urcase ]n piept =i apoi schimb[ c`teva vorbe cu Ion, dar f[r[ s[ se priveasc[ ]n ochi. Zenobia ]ns[ ]i povesti am[nun\it cum a venit Ana din sat, cum a pus copilul pe pat, cum a ie=it afar[, cum nici n-ar fi dat peste d`nsa dac[ nu pl`ngea copila=ul... La prohod se adun[ mai tot satul, ]nc`t oamenii umpleau =i uli\a. Praporii fluturau alene ]n adierea de prim[var[ care ducea departe mirosul de t[m`ie =i aducea ]n schimb valuri de miros dulce de flori de m[r. C`te-o femeie izbucnea ]n pl`ns din c`nd ]n c`nd, iar preotul Belciug morm[ia pe nas c`ntecele de ]nmorm`ntare =i scutura mereu c[delni\a. Ion ]ngenunchea deoparte, Vasile de cealalt[ parte a co=ciugului, am`ndoi cu capetele goale, plecate, ca ni=te vinova\i. Zenobia ]n genunchi

127

Liviu Rebreanu

\inea copilul ]n bra\e, leg[n`ndu-l ca s[ nu sc`nceasc[, =i se uita ]mprejur parc[ s-ar fi m`ndrit cu frumuse\ea de ]ngrop[ciune. Glaneta=u, zdrobit, cu obrajii ]n palme, pl`ngea cu sughi\uri, bolborosind dureros: — Draga tatii... Draga tatii... Ion asculta ca prin vis c`ntecele popii =i r[spunsurile dasc[lului. G`ndurile lui r[t[ceau ]n zigzaguri stranii, s[rind de la Ana la copil, apoi la Vasile Baciu, iar la moarta din sicriul de brad ]nvelit cu z[branicul aspru, =i pe urm[ deodat[ la Florica, revenind la copilul din bra\ele Zenobiei. +i de c`te ori ]i venea ]n minte copilul, avea o tres[rire de spaim[ ne]n\eleas[. Pe c`nd preotul citea o rug[ciune lung[, ]=i aduse aminte c[, ]nainte de-a scoate din cas[ co=ciugul, au sosit aci George cu Florica, cu fe\ele triste, =i i-au spus c[ a=a a vrut Dumnezeu, dar omul s[ fie tare, c[ toate trec pe lumea asta... Privirea nevestei ]l pironise ]ntruna, posomor`t[ =i doritoare =i plin[ de imput[ri, dar totu=i parc[ r[sfr`ng`nd asupra lui o dragoste mare, de-abia st[p`nit[. Lui i-a fost fric[ s[ nu bage de seam[ George =i a plecat ochii... Iar acuma sim\ea privirea aceea ]n creieri, i se plimba ]n ]nchipuire tot mai st[p`nitoare, cople=indu-i inima de o am[r[ciune din care totu=i ]ncol\e=te repede o n[dejde nou[. Pe la sf`r=itul prohodului, ridic`nd ochii, ]nt`lni peste co=ciug privirea lui Vasile Baciu, care-l sfredelea cine =tie de c`nd. Ion ]ng[lbeni, ]ncerc[ s[ plece iar capul =i nu mai putu. Privirea socrului s[u era ca a unui =arpe uria= ce-=i ame\e=te prada ]nainte de a o ]nghi\i. }n ochii lui ]ns[ Ion citi mai ales o ]ntrebare, ]nt`i ]ntunecoas[, =-apoi ]ndat[ limpede ca lumina zilei: „Unde-s p[m`nturile?... }n p[m`nt se duc toate p[m`nturile...“ Atunci deodat[ ]=i d[du seama de ce se g`nde=te el at`ta la copil. Adic[ prin moartea Anei ar pierde tot =i degeaba s-ar fi luptat, dac[ n-ar fi copilul... Adic[ numai ]n sufletul copilului \ine averea lui, numai c`t \ine sufletul copilului \ine =i mo=ia... Vru s[ se uite spre Zenobia cu copilul, dar privirea lui Vasile nu-i d[dea drumul =i ]ncepu s[-l frig[ =i s[-l sf`=ie, c[ci

128

Ion

]ntr-]nsa se vedea pe sine ]nsu=i ca ]ntr-o oglind[: galben, speriat, tremur`nd de frica amenin\[rii... Iar socrul s[u parc[ avea fa\a uns[ cu un z`mbet batjocoritor de biruin\[. P`n[ s-a cobor`t ]n groap[ sicriul Anei, ochii lui Vasile Baciu l-au urm[rit ne]ndur[tori, izgonindu-i din suflet privirea Floric[i, f[c`ndu-l s[ uite tot, chiar prohodul ]nsu=i, afar[ de copilul de care at`rna parc[ toat[ soarta lui. }ntorc`ndu-se de la cimitir, smulse copilul de la Zenobia, ca cuprins de team[ s[ nu i-l r[peasc[ cineva. }l str`nse la piept, acoperindu-l cu bra\ele-i osoase. Petri=or sc`ncea, iar el ]l ogoia ca o doic[ iscusit[, g`ndindu-se mereu c[ duce ]n bra\e tot p[m`ntul c`=tigat cu st[ruin\e =i zbucium[ri at`t de ]ndelungate. Oamenii care p`n[ acuma ]l oc[rau =i spuneau c[ din pricina lui s-a sp`nzurat Ana, v[z`ndu-l cu copilul, se ]nduio=ar[ =i-=i ziser[ c[ nu poate fi vinovat el de moartea femeii. — Ia seama, ginere, s[ nu cad[ bolnav nepo\elul! morm[i ]n urechea lui un glas r[ut[cios, c`nd cotir[ ]n Uli\a Mare. Ion se cutremur[ =i ascunse copilul sub suman, parc-ar fi c[utat s[-l apere de privirea lui Vasile Baciu. Apoi, dup[ pomeni, se sf[tui mult[ vreme cu maic[-sa ce s[ fac[ cu copilul =i cum s[-l ]ngrijeasc[ =i se mai lini=ti c`nd Zenobia ]l ]ncredin\[ c[ b[ie\elul e destul de m[ri=or, c[ tot era s[-l ]n\arce azi-m`ine, c[ m[n`nc[ de toate, c[ are s[ creasc[ c`t muntele, numai zile s[ aib[ de la Dumnezeu, =i c[ nici n-o s[ bage de seam[ p`n[ s-o pomeni cu el mare =i bun de trimis cu vitele la ima=. — Ia seama, mam[! zise Ion totu=i, r[gu=it. Ia bine seama, c[ mi se pare c[ Petri=or e cam pl[p`nd. — Vai de mine, omule, dar nu-l vezi c`tu-i de ro=covan =i de voinic? — Bine, bine... Dar dac[ se ]mboln[ve=te =i moare, Doamne fere=te, apoi s[ =tii c[ n-ai trai cu mine!... Copila=ul [sta-i via\a mea, mam[! — Proclet mal e=ti, Ionic[, =i s[lhui, z[u a=a! protest[ b[tr`na.

129

Liviu Rebreanu

— Eu at`ta-\i spun, ca s[ nu zici c[ nu \i-am spus... Ca ochii din cap s[ mi-l ]ngrije=ti =i s[ mi-l ocrote=ti! — Da ce-i cu tine, m[i b[iete? Parc[ cobe=ti a r[u, Doamne iart[-m[! se ]nchin[ Zenobia g`ndindu-se c[ mult mai trebuie s[-=i fi iubit nevasta Ion, m[car c[ nu s-a ar[tat, dac[ se pr[p[de=te a=a cu firea din pricina plodului ei. 2 — Rom`nul, c`nd e bun din fire, e ca prietenul meu Herdelea! striga Grof=oru cu at`t mai des cu c`t termenul apelului se apropia =i Herdelea devenea tot mai mohor`t =i mai ne]ncrez[tor. Sorocul era hot[r`t pentru mijlocul lui aprilie, la curtea de apel din T`rgu-Mure=ului. Herdelea num[ra zilele ca =colarii la venirea vacan\elor, dar el, de ce sc[deau, de aceea se ]ntrista mai mult, muncit de presim\irea c[ i-e scris lui s[ fie ]nfierat =i s[-=i piard[ pensia pentru care a muncit ca robul peste treizeci de ani. +i azi nici m[car n[dejde adev[rat[ nu mai putea nutri, cu toate asigur[rile zgomotoase ale lui Grof=oru, c[ci =i n[dejdea l-a ]n=elat at`t de cr`ncen r`ndul trecut. Grof=oru ]i f[g[duia ]n fiecare zi =i se jura c[ se va duce la curte =i nici nu se va ]ntoarce f[r[ achitare deplin[. }n sf`r=it, ca s[-i dea o dovad[ des[v`r=it[ de c`t ]l iube=te =i-l stimeaz[, cu vreo trei s[pt[m`ni ]nainte de termenul procesului, b[u bruder=aft cu d`nsul la ber[ria Rahova, de fa\[ fiind toat[ domnimea din Armadia, pup`ndu-l =i pe urm[ strig`ndu-i triumf[tor: — Acuma mi-e=ti frate, be\ivule, =i dac[ mai ]ndr[zne=ti s[ te ]ndoie=ti =i s[ te mai ar[\i cu mutra asta pl`ng[toare, apoi s[ =tii c[ e=ti de pozn[ cu mine! To\i aplaudar[ gestul, iar cei ce ]nc[ nu se tutuiau cu Herdelea urmar[ pilda avocatului, ]ncep`nd cu directorul liceului =i sf`r=ind cu con\opistul de la notarul public. }n ziua aceea Herdelea s-a sim\it ]ntr-adev[r fericit, s-a ]mb[tat zdrav[n, ]nc`t d[sc[li\a a trebuit s[-i puie prosoape

130

Ion

ude la cap =i s[-l oc[rasc[ toat[ noaptea... Dar a doua zi triste\ea i-a revenit aceea=i, ca o umbr[ ce nu te p[r[se=te dec`t p`n[ c`nd stai ]n ]ntuneric. Se g`ndea mult la Ion =i la jalba lui. Iac[, Ion =i-a v[zut de ale lui, s-a =i ]mbog[\it... Pentru Ion jalba a fost un accident u=or, din care scapi teaf[r =i mai bucuros de via\[. Ce-i pas[ lui c[ va =edea la r[coare o lun[ de zile? Poate e =i mul\umit c[ astfel are prilejul s[-=i odihneasc[ pu\in ciolanele... Pe c`nd pentru d`nsul jalba a fost lovitura grea care i-a schimbat brusc linia vie\ii. Un lucru de nimic cum hot[r[=te soarta omului, cum ]i r[v[=e=te tot mersul vie\ii! Piatra mic[ r[stoarn[ carul mare... Un fir de nisip care s-a mi=cat din loc =i a pr[v[lit st`nca ]ntreag[... +i parc[ totdeauna lucrurile m[runte =i ne]nsemnate pricinuiesc pr[bu=irile grele, ca =i c`nd omul, m`ndru =i ]ncrez[tor ]n puterile lui, ar fi o juc[rie =i poate mai pu\in ]n m`na unei tainice =i ]nfrico=[toare fiin\e st[p`nitoare... Tocmai cu c`teva zile ]nainte de ]mplinirea soartei, Herdelea se pomeni iar cu Ion care venea cu vestea mor\ii Anei =i cu rug[mintea s[-i fac[ ceva s[-=i poat[ isp[=i os`nda ]n ]nchisoarea judec[toriei din Armadia, ca s[ nu se mai dep[rteze pe la Bistri\a... — S[-\i fac, Ioane, cum s[ nu-\i fac! zise ]nv[\[torul am[r`t, roz`ndu-=i unghiile ca s[-=i st[p`neasc[ pornirea. C[ \i-am mai f[cut =i alt[dat[, =i vezi bine pe unde am ajuns, vezi, pe drumuri, om b[tr`n... Dar s[-\i fac, fire=te... Ion se uit[ drept ]n ochii lui, cu o emo\ie sincer[ ]n toat[ ]nf[\i=area, ca =i c`nd cuvintele lui Herdelea i-ar fi atins ]n suflet o coard[ care n-a vibrat de mult. — Sunt tic[los, na=ule, rosti apoi d`nsul molcom. Suntem r[i =i pro=ti, vai de p[catele noastre... M-a b[tut Dumnezeu, mai r[u nu se poate. |i-am gre=it, v[d bine... Dar Dumnezeu ajut[ pe omul bun... Dumnezeu are s[ te m`ng`ie pentru gre=eala mea... — M[ mir cum m-am luat eu dup[ n[t`ngiile tale, Ioane? Trebuia s[ te dau pe u=[ afar[, nu s[ m[ potrivesc \ie, murmur[ ]nv[\[torul, ]nduio=at =i cu ochii umezi.

131

Liviu Rebreanu

— A=a-i omul c`nd ]i ia Dumnezeu mintea, f[cu Ion cu alt glas, mai aspru, ]n care se sim\ea p[rerea de r[u c[ s-a l[sat o clip[ ]nvins de sl[biciune pentru grijile altora. Dar dumneata s[-mi faci acuma o jalb[ frumoas[, cum zic, c[-\i pl[tesc, na=ule... Herdelea ]i f[cu peti\ia cuvenit[. Vorbele schimbate cu omul care i-a pricinuit toat[ nenorocirea de azi ]i s[dir[ ]n inim[ un bob de ]ncredere. }=i zicea „pe omul bun ]l ajut[ Dumnezeu“, =i g[sea parc[ m`ng`iere. Avea ]ns[ =i remu=c[ri c[, ]n nerozia =i z[d[rnicia lui, de multe ori =i-a b[tut joc de cele sfinte. +i de-aci ]ncolo, seara, ]ntins ]n pat, dup[ ce stingea lampa, cu fa\a-n sus =i cu m`inile ]mpreunate pe piept, se ruga ]n g`nd fierbinte s[-i ierte Dumnezeu r[t[cirile =i s[-l scape =i acuma, ca totdeauna, din impasul ]n care l-a aruncat propria-i vin[. Grof=oru avea s[ plece singur la T`rgu-Mure=ului, la judecarea apelului. Herdelea trebuia s[ r[m`n[ la cancelarie, acas[, c[ci nu era obligat s[ se prezinte =i ar fi cheltuit bani mul\i zadarnic... De=i, plec`nd din Armadia la amiaz[, seara ajungea la \int[, s-au f[cut mari preg[tiri de drum. Doamna Grof=oru, o femeie dr[gu\[, gr[sun[, gospodin[, umplu un cuf[ra= numai cu merinde, ca s[ aib[ omul ]n tren ce s[ m[n`nce. Doamna Herdelea, cu care se ]mprietenise bine, i-a fost de mult ajutor. Chiar ideea merindei de la d[sc[li\a pornise =i fusese g[sit[ minunat[... La plecare erau de fa\[ am`ndou[ familiile, ]n care intrau cei cinci copii ai avocatului. Se v[rsar[ lacrimi abundente, numai Grof=oru se uimi tare =i porunci lui Herdelea s[ fie absolut lini=tit =i s[ aib[ ]ncredere ]n el =i ]n Dumnezeu. Nevasta avocatului, d[sc[li\a =i Ghighi hot[r`ser[ ]n tain[ s[ ajuneze toat[ ziua procesului... Seara, familia Herdelea st[tu p`n[ t`rziu, l[ud`nd pe Grof=orenii care-s ni=te oameni cum nu s-au v[zut mai de inim[, =i dr[m[luind fel de fel de n[dejdi. C`nd se culcar[, ]n ]ntuneric se auzi limpede =o=[itul buzelor tuturor trei rug`ndu-se din inim[ s[ binecuv`nteze Atotputernicul ziua de m`ine =i s-o ]ntoarc[ spre binele celor n[p[stui\i... Chiar ]n aceea=i vreme murmura =i doamna Grof=oru un Tat[l

132

Ion

nostru pentru bietul cre=tin, dup[ ce pusese pe to\i cinci copiii ]n genunchi s[ zic[ o rug[ciune anume pentru „mo= Herdelea“. F[r[ s[ =tie de planul femeilor, ]nv[\[torul ]=i propusese =i el s[ ajune ]n ziua cea mai grea din via\a lui. Se trezi ]n zorii zorilor =i nu mai putu adormi de grij[ =i de emo\ie. Ca s[-i treac[ vremea, vru s[-=i aprind[ luleaua, dar ]=i aduse aminte la timp c[ nu te po\i spurca cu t[m`ia dracului c`nd jertfe=ti o zi lui Dumnezeu. Se perpeli ]n pat, fr[m`ntat numai de presim\iri rele. Plec[ mai cur`nd la cancelarie =i nici acolo nu g[si lini=te. La pr`nz nici nu se duse acas[, spre sup[rarea doamnei Herdelea care ]l a=tepta cu masa ca de obicei. }n sf`r=it pe sear[ veni o telegram[. Herdelea, singur ]n birou, o rupse =i o citi tare ]nc`t ]l auzi =i factorul: „Achitat — Ura“. B[tr`nul oft[ o dat[ din fundul sufletului, ca =i c`nd i s-ar fi ridicat brusc o piatr[ de moar[, =i apoi ]ndat[ se porni pe un pl`ns cu hohote; po=tarul, care a=tepta un mic bac=i=, o =terse repede ]n v`rful picioarelor. Dup[ ce se r[cori cu lacrimile, Herdelea trecu la doamna Grof=oru, locuin\a avocatului fiind ]n aceea=i cas[. Doamna Grof=oru, ]ncerc`nd s[ r`d[, se pomeni de asemenea pl`ng`nd de bucurie. Mai vru s[-=i laude pu\in b[rbatul, pe care-l iubea mult, de=i era cam =trengar, dar Herdelea nu avea r[bdare. Sim\ea nevoia s[ comunice tuturor cunoscu\ilor =i necunoscu\ilor vestea minunat[. La ber[rie prietenii ]l felicitar[ =i-l ]mbr[\i=ar[, ]ndemn`ndu-l apoi s[ stropeasc[ cu o b[utur[ zdrav[n[ asemenea izb`nd[ str[lucit[, ]nc`t ]i trebui o sfor\are titanic[ s[ refuze, voind s[-=i respecte deplin ajunarea... Sosi acas[ pe ]nnoptat, obosit mort de bucurie. Doamna Herdelea ]l primi bosumflat[ c[ n-a venit la mas[, dar c`nd v[zu telegrama, ]ncepu s[ se boceasc[ dimpreun[ cu Ghighi de r[suna casa, parc-ar fi murit cine =tie ce rud[ scump[. Cu mare greu izbuti ]nv[\[torul s[ le ostoiasc[, spre nenorocirea lui, c[ci d[sc[li\a ]l lu[ la zor: de ce n-a poftit la pr`nz =i a f[cut s[ se strice at`tea bucate degeaba? Nici chiar c`nd ]i m[rturisi c-a ajunat, doamna Herdelea nu se ]mp[c[ de tot, ci doar ]n sufletul ei se sim\i mul\umit[ c[ =i „p[g`nul“ s-a ]ntors la Dumnezeu.

133

Liviu Rebreanu

Se culcar[ acuma devreme. }n cas[ st[p`nea o fericire mare. +i totu=i Herdelea parc[ niciodat[ n-a avut noapte mai alb[. }i era foame =i mai ales ]l chinuia meteahna tutunului. Se ]nv`rti ceasuri peste ceasuri ]n patul fierbinte, cu genele mai grele ca plumbul... =i nu era chip s[ adoarm[. De-abia spre ziu[ ]l birui somnul binef[c[tor =i at`t de ad`nc c[ diminea\a trebui s[-l scuture de dou[ ori d[sc[li\a p`n[ s[-l de=tepte, ca s[ nu ]nt`rzie tocmai acuma c`nd avocatul nu-i acas[ =i toat[ cancelaria e ]n seama lui. La amiaz[ f[cur[ cu to\ii o plimbare p`n[-n Jidovi\a s[ a=tepte pe Grof=oru... Copiii auzir[ cei dint`i clopo\eii cailor. Tr[sura se opri =i avocatul s[ri jos str[lucitor. }nainte de a-=i s[ruta nevasta, se repezi la Herdelea =i, ]mbr[\i=`ndu-l furtunos, ]i zise: — Ai v[zut, renegatule, ce poate face un rom`n?... Apoi deacuma s[ mai pofte=ti s[ nu crezi c`nd ]\i f[g[duiesc eu ceva! 3 Un copist pirpiriu lu[ din m`na lui Ion h`rtia prin care tribunalul ]i ]ng[duia s[-=i fac[ pedeapsa de o lun[ la ]nchisoarea judec[toriei din Armadia, o suci, o ]nv`rti, c[ut[ prin dosare, se uit[ la d`nsul cl[tin`nd din cap dojenitor, apoi scrise ceva ]ntr-un registru pr[fuit, ]i d[du un bilet galben =i-l trimise: „]n fundul gangului, unde vezi o t[bli\[ neagr[ cu chei multe“. Din gang Ion se pomeni deodat[ ]n curtea ]nchisorii. O recunoscu numaidec`t, nu degeaba a v[zut-o doar a=a de bine odinioar[, c`nd a avut pozna cu Simion Lungu. Str`ngerea de inim[ de atunci ]i ]ng[lbeni fa\a =i acuma. Curtea str`mb[ era pustie. Pardoseala de piatr[, tocit[, r[sfr`ngea lucirea soarelui. Ferestrele cu z[brele ]ncruci=ate sc`nteiau ]n b[taia razelor calde. }ntr-un geam, un cap tuns, cu barba ]nnegrit[ de \epi nerase de mult, st[tea nemi=cat, parc[ ochii, singuri vii, s-ar fi ]mb[tat sorbind lumina zilei. Ion se cutremur[ u=or =i-=i f[cu cruce, ridic`nd apoi privirea spre cerul albastru pe care icicolo albea c`te un noura= ]ncremenit ]n v[zduhul limpede.

134

Ion

B[tu la u=a cu chei multe =i din[untru auzi un glas aspru, gros, m`nios. Intr[ ]ncet, strecur`ndu-se parc[ s[ nu fac[ zgomot. }n od[i\a luminoas[ v[zu pe paznicul de odinioar[, care-l ]nt`mpin[ cu un dispre\ fulger[tor, ]n vreme ce altul, =ez`nd la o mescioar[, ]ntinse m`na dup[ biletul galben, ca unul ce =tia c[ aici nimeni nu vine f[r[ asemenea h`rtie. — Numero cinci! morm[i cel ce ]i ceruse biletul, pe rom`ne=te, ca s[ ]n\eleag[ =i Ion despre ce e vorba. Paznicul cel[lalt ]i lu[ briceagul, chimirul =i traista cu merinde ce i-o preg[tise maic[-sa, zbor=indu-se: — Aici nu m[n`nc[ nimeni extra, bre! Ion vru s[-=i apere mai ales merindea, g`ndindu-se c-ar fi p[cat s[ se strice ori s[-i m[n`nce paznicii at`tea bun[t[\i, dar o team[ ciudat[ ]l str`ngea de beregat[ =i nu putu scoate nici un cuv`nt. Urm[ ca un miel pe paznicul ursuz care-l v`r] ]ntr-o celul[ str`mt[ =i-i porunci s[ p[streze cur[\enia =i s[ nu fac[ g[l[gie. Apoi r[mase singur ]ntre patru ziduri goale =i auzi cheia ]ntorc`ndu-se ]n broasc[ de dou[ ori, cu un sc`r\`it strepezitor. St[tu c`teva clipe uluit, uit`ndu-se ]mprejur. Inima ]i b[tea ca =i c`nd nu =i-ar fi g[sit locul. Apoi ]ncepu s[ umble de colo p`n[ colo tot mai repede, ca o fiar[ prins[ ]n cu=c[, cu ochii ]ns[ mereu la fereastra prin care nu vedea dec`t o palm[ de cer foarte dep[rtat. Dup[ un r[stimp ]ns[ se potoli brusc =i ru=inat de at`ta tulburare. „Ei, parc[ nu =tiam eu c-a=a trebuie s[ fie!... Amu ce-o vrea Dumnezeu!“ ]=i zise d`nsul oprindu-se ]n mijlocul celulei. }=i ]mp[turi cu b[gare de seam[ sumanul, ]l potrivi pe du=umea ]n col\ul de l`ng[ u=[ =i se lungi jos. Se sim\ea trudit ca =i c`nd ar fi tras la jug. }nchise ochii =i adormi bu=tean. Pe la amiaz[ se de=tept[ ]n r[cnetele paznicului care-l zg`nd[rea ]n coast[ cu v`rful cizmei. — Sus, he! Sus, c`ine! Aici nu se doarme, bre! Aici se lucreaz[! Fu trimis, ]mpreun[ cu al\i trei os`ndi\i, s[ taie lemne acas[ la domnul judec[tor.

135

Liviu Rebreanu

De-a doua zi se obi=nui. Era mul\umit. O ducea bine: m`ncare avea, somnul destul, munc[ mai mult pentru fa\[... Totu=i i se f[cea dor de-acas[ =i ]ndeosebi ]ncepu s[-l cuprind[ grija de copil. Toat[ noaptea se visa ]n Pripas, dar niciodat[ acas[ cu copilul, ci totdeauna la George, primprejurul Floric[i. }i era necaz =i abia a=tepta ziua de joi, c`nd trebuia s[ vie Zenobia cu ve=ti =i cu m`ncare. — Ce face b[iatul? o ]ntreb[ d`nsul r[stit =i b[nuitor. — Face bine c[-i s[n[tos — r[spunse mam[-sa, ve=nic ne]mp[cat[ c[ se pr[p[de=te at`ta cu firea din pricina st`rpiturii celeia, iar azi ad`nc sup[rat[, fiindc[ paznicul n-o l[sase s[ se apropie de Ion cu merindea. C`t era treaz, toat[ ziua numai la Petri=or se g`ndea. Aici avea at`ta vreme s[-=i depene ]nchipuirile ]nc`t parc[-=i storcea creierii. Dar cu c`t se zbuciuma mai mult, cu at`ta n[=teau mai grele ]ntreb[ri la care nici nu ]ndr[znea s[ r[spund[. Deseori auzea limpede glasul socrului s[u de la ]nmorm`ntarea Anei, iar privirea lui o avea mereu ca un spin. „C`t sunt eu aici, poate s[ mi-l omoare, ca s[-mi ia p[m`nturile!“ ]i tr[sni deodat[ prin minte ca o lovitur[ de cu\it. De atunci zidurile ]l ]n[bu=ir[ =i zilele trecur[ mai anevoie. }i venea s[ se repead[ la z[brelele groase din ferestre, s[ le smulg[ =i s[ alerge acas[ la copil, s[-l apere. Noaptea ]ns[ visurile ]l purtau numai pe la Florica. Se vedea cu s[pt[m`ni ]n urm[, ]nainte de moartea Anei, duc`nduse pe la George, vorbind de mo=ie, de munc[, pl[nuind lucruri de care d`nsul nici nu se sinchisea. Se ducea mereu, de=i ura pe George ca pe un t`lhar care i-a r[pit cea mai scump[ comoar[. Se ducea fiindc[ numai a=a putea sta aproape de comoara lui. Nu schimba o vorb[ cu ea, nici m[car o privire, =i totu=i se sim\ea fericit \i vesel. Nu =tia ce vrea, nici nu se ]ntreba nimic. Se mul\umea s-o =tie aproape =i n[d[jduia. De c`nd s-a stins Ana, s-a dus mai rar, dar cu mai mult[ n[dejde ascuns[ ]n inim[... +i acuma, c[ nu poate merge =i nici nu vrea s[ se g`ndeasc[ la ea, tot ea ]i st[p`ne=te visurile...

136

Ion

C`nd se trezea din somn, Ion sim\ea totdeauna o m`ng`iere peste care ]ns[ lumina zilei arunca iar[=i p`nza grijilor de copil. }n dou[ s[pt[m`ni g`ndurile =i visurile ]l sl[bir[ ca un ogar. Fa\a i se ]ng[lbeni, fruntea i se zb`rci de g`nduri. Numai ]n ochi ]i ardea parc[ mai mult[ patim[ =i hot[r`re. 4 Peste vreo zece zile Herdelea primi telegrafic ordinul de la inspectorul din Bistri\a s[-=i reia imediat serviciul la =coala din Pripas. Totodat[ era ]ncuno=tiin\at c[ s-au trimis cuvenitele adrese la percep\ia din Armadia s[-i pl[teasc[ leafa ce i-a fost re\inut[ pe timpul suspend[rii. — Dumnezeu te bate =i tot Dumnezeu te m`ng`ie, zise ]nv[\[torul at`t de cople=it de fericire c[ b[u dou[ sticle de bere la Rahova =i mai aduse =i acas[ un litru de vin pe care s[-l fiarb[ baba cu zah[r =i scor\i=oar[ spre a s[rb[tori ]n familie cum se cuvine ziua aceasta nu mai pu\in mare ca ziua c`nd a sc[pat de amenin\area os`ndei. Doamna Herdelea se sup[r[ ni\el cum era obiceiul ei, ]l oc[r] c[-i be\iv, dar apoi totu=i fierse =i puse vinul pentru dup[ cin[, f[c`ndu-l a=a de bun c[ Herdelea vru s[ sileasc[ pe Ghighi s[ bea barem un p[h[rel, ceea ce ea fire=te refuz[ cu ]nver=unare, deoarece nu se cade unei fete s[-=i p`ng[reasc[ guri\a. }mb[ta\i de bucurie =i, ]n ce prive=te pe Herdelea, de vin, dup[ mas[ \inur[ un lung consiliu de familie. Suma de bani ce le pica plea=c[, se ]n\eleser[ repede, cu toate ro=elile domni=oarei Ghighi, s-o ]ntrebuin\eze pentru trusoul ei de mireas[ de care nimeni nu =tie c`nd poate fi nevoie. Pe urm[ veni iar pe tapet chestia dezb[tut[ odinioar[ ]n ]mprejur[ri triste: s[ se mute oare ]napoi ]n Pripas sau s[ r[m`ie cu casa aici =i numai Herdelea s[ mearg[ diminea\a =i s[ se ]ntoarc[ seara, ca =i Z[greanu? Doamna Herdelea, care avea sl[biciunea c[su\ei, sus\inu un r[stimp c[ trebuie s[ se mute, argument`nd ]ndeosebi cu teama ca nu cumva „p[m[tuful“ de Belciug, de necaz c[ au ie=it triumf[tori din toate

137

Liviu Rebreanu

]ncerc[rile, s[ le fac[ tocmai acuma pocinogul cu locul. Herdelea, de=i de acord ]n principiu, se g`ndea c[ ar fi bine s[ poat[ vedea =i de =coal[, dar s[-i p[streze =i leafa de la Grof=oru, ]nvoindu-se cu d`nsul s[-i lucreze dup[-amiaza sau seara. Ar fi p[cat s[ scape din m`n[ o leaf[ =i alte venituri frumoase, c[ci n-ar strica s[ se g`ndeasc[ =i la zestrea Ghighi\ei. Fata cu zestre e de dou[ ori mai c[utat[. Laura a trecut ca =i c[\elul prin ap[, fiindc[ a nimerit un b[iat cum rar se g[sesc. Dar unde se poate =ti norocul Ghighi\ei? Fata se sup[r[ =i, fire=te, se jur[ c[ nu se va m[rita niciodat[... At`ta fu de ajuns ca s[ se ]n[spreasc[ tonul sfatului. Doamna Herdelea s[ri numaidec`t s-o ]nvinov[\easc[ vehement c[ =i ea umbl[ cu fumuri ca Laura, d`nd drept pild[ faptul c[ nu ia ]n seam[ ]ndeajuns pe Z[greanu, care-i un b[iat eminent =i pare a o iubi, ci se \ine de alte mofturi, parc[ ea ar fi cea fat[ de solg[bir[u. Ghighi protest[, l[crim[, ]=i astup[ urechile s[ nu-i aud[ cum ]i pomeneau de Laura care „vezi ce bine e a=ezat[ dac[ ne-a ascultat pe noi“. — Dar venit-a s[ m[ cear[? strig[ Ghighi ]n cele din urm[, desperat[. Ori a\i vrea s[-l pe\esc eu pe dumnealui, fire-ar al dracului! Ideea c-ar putea pe\i ea pe Z[greanu i se p[ru at`t de caraghioas[, c[-i trecu dintr-o dat[ sup[rarea =i pufni de r`s, ceea ce f[cu =i pe doamna Herdelea s[ z`mbeasc[. Astfel consiliul se sf`r=i ]n veselie, de=i f[r[ a fi luat vreo hot[r`re. Deocamdat[ r[mase ca ]nv[\[torul s[ se duc[ singur ]n Pripas, ca =i Z[greanu. Pe urm[ va vorbi cu Grof=oru =i pe urm[ se va vedea ce-i de f[cut. Singur[ Ghighi se culc[ mai tulburat[. Ea ]nc[ nu se g`ndise serios la Z[greanu. }i era simpatic, adev[rat, dar s[ se m[rite cu el? Adormi zic`ndu-=i: „Ciuda\i mai sunt =i b[tr`nii! Ei numaidec`t la m[riti= se g`ndesc...“ }n noaptea aceea vis[ pe Z[greanu =i r`se prin somn a=a de tare c[ doamna Herdelea se de=tept[ =i se ]nchin[. Herdelea, pentru reluarea =coalei ]n primire, se r[sese =i se dichisise ca un pe\itor. Porni mai de diminea\[, agale, duc`n-

138

Ion

du-=i ]n m`n[ leg[turica cu merinde pentru amiaz[. }ns[=i vremea parc[ voia s[ s[rb[toreasc[ ]ntoarcerea lui triumfal[. O zi minunat[ de mai, cu soare blajin, m`ng`ietor. +oseaua spre Pripas era alb[, l[ptoas[, ]n umbra P[durii Domne=ti care-=i frem[ta domol =i fermec[tor c`ntecu-i de diminea\[, lu`ndu-se la ]ntrecere cu mierlele ce zbur[t[ceau prin holdele =i porumbi=tile fragede... Cu c`t se apropia de sat, cu at`ta inima =i emo\ia ]i cre=teau ]nv[\[torului. }nt`lnea \[rani care mergeau la lucru, care-i z`mbeau =i c[rora le r[spundea z`mbind. Sub R`pile Dracului se ]nt`lni cu Toma Bulbuc, se opri =i-i povesti cum nu l-a l[sat Dumnezeu. Toma cl[tin[ din cap =i se bucur[ din ochi, zic`ndu-i: — S[ ni te \ie Dumnezeu, domnule ]nv[\[tor, c[ci e=ti deal nostru =i ne =tim mai bine necazurile!... Se mai opri cu Trifon T[taru, cu primarul Florea Tancu, cu straja Cosma Cioc[na=, povestindu-le tuturor izb`nda cu aceea=i m`ndrie naiv[. C`nd intr[ ]n sat, se uit[ la ceas. A sosit prea devreme. „Am venit bini=or de tot, se g`ndi d`nsul cu o fericire nem[rginit[ pe fa\[. Las[, nu face nimic! C[ tot vreau s[ v[d ce face =i c[su\a noastr[, s[raca... Bine c[ luai cheile!“ Casa cu cele dou[ ferestre mici dinspre hotar parc[-l privea cu drag. — Ei, s[r[cu\a! Cum a stat ea pustie at`ta amar de vreme! murmur[ Herdelea ]nduio=at. Ehe, mai mult de cinci luni... Nu-i glum[! }n ograd[ buruienele crescuser[ ]n voie. Gr[dina, ne]ngrijit[, se s[lb[ticea. Sub stre=ini se ]mp`nzise droaie de p[ianjeni, iar tencuiala pe pere\i ]ncepuse s[ plesneasc[ pe ici-colea. Cheia se ]nv`rti greu ]n broasc[. Din[untru ]l izbi ]n fa\[ un aer greu, z[pu=it. Od[ile goale r[sunau trist de zgomotul pa=ilor ]nv[\[torului care se opri ]n fiecare, cercet`nd =i suspin`nd. „Ar fi trebuit s-o aerisim, s-o mai ]ngrijim, dar c`nd e omul nec[jit, nu se mai g`nde=te la nimic“, ]=i zise Herdelea ie=ind ]n cerdac =i r[sf[\`ndu-=i ochii ]n priveli=tea satului ]nve=m`ntat ]n floare =i verdea\[.

139

Liviu Rebreanu

B[tr`nul Glaneta=u, din ograda lui, ]i zise respectuos „bun[ diminea\a“, ridic`nd tacticos p[l[ria, ca =i alt[dat[. Zenobia, ie=ind cu nepo\elul care urla din r[sputeri, ]ncepu s[ blagosloveasc[ pe domnul ]nv[\[tor, c[ bine l-a adus Dumnezeu, c[ vai r[u a fost f[r[ om ]nv[\at ]n sat, c[ popa-i tot cu biserica lui... Herdelea le povesti =i lor cum a primit porunca prin telegraf s[ vie ]ndat[ la =coal[ fiindc[ nimeni nu =tie ca d`nsul s[ ]nve\e pe copii ce trebuie. Macedon Cerceta=u =i apoi al\i vecini se apropiar[ pe r`nd, ascult`nd glasul lui cu gura c[scat[ de mirare =i mul\umire, c[ci to\i se pl`ngeau de ]nv[\[torul cel t`n[r c-ar fi luat-o prea razna. — Ei, dar Ion pe unde-i, Alexandre? ]ntreb[ Herdelea pe Glaneta=u. — Apoi dumneata nu =tii? se amestec[ Zenobia, d`nd la o parte pe b[rbatul ei. C[ doar dumneata i-ai f[cut rugarea s[-l lase s[ =ad[ ]n Armadia... — O s[-i ajute Dumnezeu =i lui, zise Glaneta=u, ca s[ nu r[m`n[ de ru=ine c[ i-a astupat muierea gura. — A=a-i, Alexandre. Temni\ele-s pentru oameni, r[spunse ]nv[\[torul d`nd din cap. Numai s[n[tos s[ fie =i ca m`ine-i aici! Acuma sosi =i Z[greanu din Armadia, \[n\o=el, ]nv`rtind ]n dreapta umbrela de ploaie de care nu se desp[r\ea niciodat[, urm`nd astfel de aproape tradi\ia d[sc[leasc[ de-a nu pleca de acas[ f[r[ umbrel[ cum nu pleac[ soldatul f[r[ baionet[. T`n[rul salut[ z`mbind pe Herdelea =i vru s[ treac[ ]nainte spre =coal[. — A=teapt[-m[, colega, s[ mergem ]mpreun[, c-avem acela=i drum! ]l opri Herdelea jovial. — Cu pl[cere, domnule colega! r[spunse Z[greanu politicos. — Tot trebuie s[-mi dai ]n primire =coala, ad[ug[ Herdelea cobor`nd ]n uli\[, ]n vreme ce \[ranii ascultau t[cu\i convorbirea domnilor. — Da? zise t`n[rul ro=indu-se deodat[ p`n[-n v`rful urechilor. Nu =tiam nimic... Eu n-am fost... ]n=tiin\at... B`lb`ia, foarte ]ncurcat. +i mai ales se ru=in[ ]n fa\a \[ranilor care acum z`mbeau batjocoritor.

140

Ion

— Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic... Dac[ te vedeam prin Armadia, te preveneam! zise Herdelea sco\`nd telegrama =i ar[t`ndu-i-o cu cruzimea biruitorului. Uite, colega! E isc[lit chiar de inspectorul cel nou... — Da... da... desigur... mergem... Predau... cum nu... murmur[ Z[greanu neput`ndu-=i veni ]n fire de emo\ie... M[ mir ]ns[ c[ pe mine nu m-a ]n=tiin\at... Ce are a face? Probabil c-o s[-mi vie pe cale oficial[... Nu-i nimic, m[ rog... — Negre=it, fire=te, trebuie s[-\i vie, aprob[ b[tr`nul cu superioritate. La =coal[, copiii avur[ bucurie ]n ochi v[z`nd c[ intr[ Herdelea care-i =i trimise ]n curte s[ se joace p`n[ ce ia d`nsul ]n primire averea statului. Pe urm[, dup[ ce plec[ Z[greanu, ]ncepu lec\iile cu at`ta pasiune =i emo\ie, ca =i c`nd ar fi fost pentru ]nt`ia oar[ ]n fa\a unei clase. Deschise u=a, s[ intre aerul proasp[t, ]nvior[tor al prim[verii. +i copiii nepricepu\i ascultau =i r[spundeau u=ura\i, parc[ ]n locul tat[lui vitreg s-ar fi re]ntors tat[l lor cel bun =i adev[rat. }n pauza de la amiaz[ Herdelea, vr`nd s[-l vad[ ]ntreg satul, porni pe Uli\a din dos, schimb`nd c`te-o vorb[ la fiecare ograd[, =i ie=i ]n cap[tul dinspre S[r[cu\a. Belciug era ]n cerdacul casei sale, cu hainele p[tate de var =i de tencuial[, c[ci adineaori venise =i el de la biserica nou[ unde zidarii lucrau de zor. — Noroc, Ioane! Voinic, s[n[tos? ]i strig[ Herdelea cu glas cald, prietenesc. — Mul\umesc lui Dumnezeu, Zaharie! M[ mai t`r[sc =i eu cum pot, r[spunse preotul z`mbind =i apropiindu-se de porti\[. — +tii c[ mi-am luat iar =coala ]n seam[, zise ]nv[\[torul cu o m`ndrie pe care nici nu ]ncerca s-o ascund[. — Bine c[ te-ai ]ntors, Zaharie, slav[ Domnului! C[ Z[greanu era o primejdie pentru to\i! murmur[ Belciug serios =i sincer. }=i str`nser[ m`na, dar nu-=i mai ziser[ nimic. Herdelea ]=i urm[ calea spre cas[, unde voia s[-=i m[n`nce merindea, iar Belciug se uit[ dup[ el o clip[, g`nditor.

141

Liviu Rebreanu

5 C`nd ]i d[dur[ drumul din ]nchisoare, Ion parc-ar fi sc[pat din pu=c[. }i b[tea inima, str`ns[-n cle=te de presim\irile rele. „Barem de n-ar fi copilul“, se g`ndea mereu, alerg`nd pe =oseaua dintre Jidovi\a =i Pripas. Intr`nd pe poart[ ]ns[ auzi limpede pl`nsul r[gu=it =i sl[bit al copilului. „Uite... uite... A=a m[ bate Dumnezeu din senin!“ Petri=or, culcat pe spate, de-a curmezi=ul patului, gemea cu ochii ]nchi=i l[crima\i. }n r[stimpuri ridica m`nu=i\ele, le apropia =i le tremura parc[ s-ar fi c[znit s[-=i smulg[ o durere mare... Zenobia, la vatr[, alegea c[rbuni aprin=i, tocmai vr`nd s[-i desc`nte de deochi; Glaneta=u ]ns[, mai ]ntristat, =edea pe marginea patului, =o=[ind: — Taci cu mo=ul, taci, taci, taci! Ion ]=i arunc[ tot calabal`cul pe lavi\[ =i p[=i l`ng[ pat. — S-a dus, degeaba, s-a ispr[vit! zise d`nsul uit`ndu-se o clip[ ]n fa\a supt[ =i bolnav[ a copilului. — Amu las[ c[ n-a mai fi nimic... Pesemne l-a deocheat cineva, c[ oameni r[i sunt destui! r[spunse Zenobia, de la vatr[, sufl`nd ]n j[ratic. Glasul ei lini=tit schimb[ deodat[ groaza lui Ion ]ntr-o furie n[prasnic[. I se p[ru c[ maic[-sa ]nadins vrea s[-i ucid[ copilul. Se ]ntoarse la ea ca un nebun, ]i puse m`na ]n p[r =i ]ncepu s[-i care la pumni cu sete, r[cnind: — }mi omori copilul, ai?... }ntr-adins... mi l-ai... omor`t!... De spaim[, dintru-nt`i Zenobia nici nu se g`ndi s[ se vaite, ci se f[cu ghem, h`c`ind sub lovituri. Trebui s[ sar[ Glaneta=u, s-o scape din m`inile feciorului, lu`nd astfel =i d`nsul c`teva ghionturi ]n ]nv[lm[=eal[. — Tulai, c[ m-a omor`t t`lharul! zbier[ acuma Zenobia zbughind-o afar[ ]n ograd[, cu p[rul v`lvoi. Tulai, oameni!... Tulai!... }=i potrivi n[frama pe cap =i apoi se ]ntoarse iar ]n cas[, blestem`nd vajnic pe Ion care, r[corit, se a=ezase la mas[, cu ochii la copil, f[r[ s[ aud[ altceva, afar[ de pl`nsul neputincios ce-l sf`=ia ca ni=te ]mpuns[turi de pumnal.

142

Ion

Zenobia, c[ut`nd totu=i s[-l ]mbuneze, urm[ preg[tirile de desc`ntec ]n care de altfel era mare me=ter[. Aduse de la f`nt`n[ o cofi\[ de ap[, lu[ o ulcic[ plin[ =i o a=ez[ pe vatr[. Apoi cu cle=tele ]n m`na st`ng[ apuc[ un c[rbune =i-l slobozi ]n apa ne]nceput[, f[c`nd ]ndat[, cu un cu\it ce-l avea ]n dreapta, semnul crucii ]n ulcic[, murmur`nd „nou[“. Puse alt c[rbune, f[cu alt[ cruce =i num[r[ „opt“ =i a=a mereu p`n[ ajunse cu num[r[toarea la unu. Jarul sf`r`ia ascu\it =i b[tr`na =opti tr[g`nd cu ochiul spre Ion: — Avai de mine c[ r[u l-a mai deocheat cineva, plesni-i-ar ochii s[-i plesneasc[! }n picioare =i b[t`nd mereu cruci ]n ap[ cu cu\itul, rosti pe urm[, domol, t[r[g[nat, abia ]n\eles: — Preasf`nt[ Maic[ Precist[, de-i deocheat Petri=or cu unu, dedeochi cu doi; de-i deocheat cu doi, dedeochi cu trei; de-i deocheat cu trei, dedeochi cu patru; de-i deocheat cu patru, dedeochi cu cinci; de-i deocheat cu cinci, dedeochi cu =ase; de-i deocheat cu =ase, dedeochi cu =apte; de-i deocheat cu =apte, dedeochi cu opt; de-i deocheat cu opt, dedeochi cu nou[, cu m`inile mele cu-am`ndou[! Petri=or s[ saie, s[ r[saie, ca aurul strecurat, ca argintul luminat!... +i de-i deocheat de ochi c[prii, =i de-i deocheat de ochi negrii, =i de-i deochiat de ochi mierii — desc`ntecul din gura mea, leacul de la Dumnezeu!... Picur[ cu v`rful cu\itului c`\iva stropi de ap[ desc`ntat[ ]n gura deschis[ a copilului, apoi ]=i muie degetele ]n ulcic[ =i-i f[cu trei cruci pe frunte, trei pe b[rbie, trei pe piept =i c`te trei ]n fiecare talp[... +i ]ndat[ Petri=or ]ncet[ de-a mai pl`nge. Gemu ]ns[ greu, cu ochii mari, speria\i parc[ de o vedenie ur`t[. — To\i c[rbunii au picat la fund, morm[i Zenobia v[rs`nd dintr-o dat[ apa din ulcic[ pe \`\`na u=ii. A fost deocheat b[ie\a=ul dare-ar Dumnezeu s[ fie sub p[m`nt de trei st`njeni ochii care nu las[-n pace suflete nevinovate! Ion r[mase nemi=cat pe lavi\[ cu cotul pe mas[ =i nici nu se atinse de m`ncarea ce i-o puse dinainte mam[-sa. Capul ]i

143

Liviu Rebreanu

fierbea de g`nduri negre... }ntr-un t`rziu, arunc`ndu-=i ochii pe fereastr[, v[zu trec`nd pe Herdelea. S[ri ]n picioare, parc[ l-ar fi op[rit. „Dumnezeu mi l-a trimis!“ ]=i zise d`nsul repezindu-se ]n ograd[, cu capul gol, ca un z[natic. Herdelea ]l z[ri =i se opri bucuros, ]ntreb`nd: — C`nd ai sc[pat, Ioane?... Bine c[ \i-a ajutat Dumnezeu... Iaca, =i eu m[ ]ntorsei la slujb[... Tocmai de la =coal[ viu, c-am dat drumul copiilor de pr`nz... — }mi moare b[ie\elul, domnule ]nv[\[tor, gemu Ion ]n loc de orice r[spuns. Mi se pr[p[de=te, na=ule... +i dac[ moare, ce s-alege de mine? Ce s[ m[ fac? — Ce s[ moar[?... A=a se ]mboln[vesc copiii... — Moare, moare, na=ule, simt c[ moare, st[rui \[ranul cu at`ta convingere c[ Herdelea ]=i pierdu z`mbetul de pe buze. — Atunci cheam[ doctorul, finule! — Degeaba-i, na=ule... Ce s[ fac[ doctorul dac[-i m`na lui Dumnezeu la mijloc? oft[ Ion uit`ndu-se drept ]n ochii ]nv[\[torului cu o privire stins[ de spaim[. Asta-i pedeapsa mea, na=ule... Asta-i... Nu \i-am spus eu deun[zi? — R[u, f[cu Herdelea g`nditor. Dac[-i a=a, e r[u... — +-amu eu r[m`n iar pe drumuri, na=ule, a=a-i?... Toate p[m`nturile se ]ntorc ]napoi de unde au venit, a=a-i? ]ntreb[ \[ranul at`rn`ndu-=i ochii pe buzele ]nv[\[torului ]n a=teptarea unei dezmin\iri m`ntuitoare. — De... Bine nu-i, nici vorb[, zise Herdelea ]ncet, =ov[ind. Dar nici tocmai a=a de r[u nu-i, cum te temi tu... C[ doar e=ti tat[l copilului =i ]n caz de moarte, Doamne fere=te, tu e=ti, tata e mo=tenitorul... Cel pu\in a=a cred eu... — Dar socrul? Vasile Baciu? se holb[ Ion necrez[tor. — Apoi de... =i el ar putea zice multe... C[ ce a dat, pentru fata lui a dat... Dac-a murit fata =i ar muri =i copilul, te pomene=ti c-o s[ cear[ s[-i ]napoiezi averea... De, =tiu eu?... Dar mai bine s[ c[uta\i s[ v[ ]n\elege\i, c[ vezi bine cum umbl[ judec[\ile, numai cu ponoase.

144

Ion

Ion r[mase totu=i mul\umit. Dac[-i vorba de ]nvoial[, apoi ]nseamn[ c[ nu-i poate lua nimeni nimic f[r[ lupt[. }n cas[ Petri=or pl`ngea iar, mai dureros. Dar lui Ion nu i se p[rea a=a de sf`=ietor pl`nsul ca adineaori. A doua zi veni Vasile Baciu, care auzise c[ copilul trage s[ moar[. Ion ]i p`ndi toate mi=c[rile. Vasile Baciu era lini=tit; ]l m`ng`ie pu\in =i sf[tui pe Zenobia s[ pun[ pe p`ntecele umflat al bolnavului t[r`\e c[ldicele muiate ]n lapte dulce de la o vac[ cu ]nt`iul vi\el. Numai la plecare spuse lui Ion: — Nu trebuia s[-l ]n\[rca\i a=a de micu\... Amu dac[ moare, ce te faci? Avea ]n privire ceva iscoditor. Ion ]ns[ r[spunse nep[s[tor: — Ce s[ fac, socrule? O s[-l ]ngrop[m... Dac[ nu i-a dat Dumnezeu zile, putem noi s[-i d[m? Vasile Baciu tu=i pu\in, parc-ar fi vrut s[ zic[ ceva =i s-ar fi r[zg`ndit. — Apoi pace bun[! murmur[ d`nsul scurt, ie=ind. Ion ]ncepu de-acum s[ se g`ndeasc[ la ]nmorm`ntare, socotind c`t va trebui s[ cheltuiasc[ =i hot[r`nd s[-l a=eze l`ng[ Ana, c[-i loc mai frumos =i mai larg. Apoi Petri=or se topi ceas cu ceas. A patra zi nu mai avu pl`ns, ci doar un horc[it aspru, ca =i c`nd tragi cu fer[str[ul ]ntr-un lemn prea tare... Atunci Ion aduse din Armadia pe doctorul Filipoiu. C`nd sosi ]ns[ cu doctorul, g[si copilul rece. V[z`ndu-i burta umflat[ =i v`n[t[ ca o tob[, Filipoiu str`nse din umeri: — L-a\i otr[vit cu cine =tie ce bazaconii de m`nc[ri... Dac[ m-a\i fi chemat p`n[ a nu se umfla, poate c[-l sc[pam... Dup[ ]nmorm`ntare Vasile Baciu, ]ntunecat =i posomor`t, veni ]ndat[ la Ion care ]l a=tepta: — Amu, ginere, s[ ne ]n\elegem omene=te, zise d`nsul f[r[ mult ]nconjur. Ana a murit, copilul a murit... Dumnezeu s[-i ierte, c[-n m`na lui ni-i soarta =i via\a... Zestre \i-am dat destul[, Ioane. +i c`t[ nu \i-am dat, mi-ai luat-o tu cu puterea, c-a=a ai vrut. Ai v[zut c[ n-am zis nimic =i \i-am dat tot. C[ doar copilului meu ]i d[deam... Nu gr[iesc bine, Ioane?

145

Liviu Rebreanu

Ion t[cu, cu ochii ]n alt[ parte. Vasile Baciu urm[, tot lini=tit: — Bine... Dar acuma, dac[ a murit =i Ana =i copilul, cuvine-se ca ce-a fost al lor s[ se ]ntoarc[ ]napoi la mine. A=a-i legea =i omenia... De aceea am venit, s[ n-avem pe urm[ sfad[ =i ocar[... — Da de ce s[ se ]ntoarc[ la dumneata ce-i al meu, socrule? zise Ion rece. Ce-i al meu, de ce s[ nu r[m`n[ tot al meu? — Ce-i al t[u, al t[u s[ r[m`ie. Mie s[-mi ]ntorci numai ce-i al meu... S[-mi ]ntorci p[m`ntul... — Nu-\i mai strica gura degeaba, socrule, z[u a=a, ca doar e=ti om b[tr`n! r`se deodat[ Ion, ]ntrerup`ndu-l. Pe Vasile Baciu r`sul ]l ]nfurie. Se st[p`ni ]ns[ =i r[spunse cu glasul mereu potolit, dar pu\in mai gros: — Eu am vrut s[ m[ ]nvoiesc cu tine, ca cu un om de omenie. Dar nu... V[d c[ e=ti tot cum te-am =tiut. Ho\ ai fost, ho\ ai r[mas. Nu degeaba nu-i nici o s[pt[m`n[ de c`nd ai sc[pat din temni\[... — A=a-i, socrule, a=a-i iar cum zici dumneata, r`se Ion r[ut[cios. Mai bine s[-mi zici dumneata mie c[-s ho\, dec`t s[-\i zic eu dumitale. Mai bine! — Nu-i nimic, se scul[ Vasile. Dac[ tu nu vrei s[ ]n\elegi de vorb[ bun[, ai s[ ]n\elegi de r[u... N-am umblat cu judec[\i de c`nd sunt, dar amu nu te mai iert de-a= =ti de bine c[-mi v`nd =i c[ma=a de pe mine! Ion r`se mereu, ]nso\indu-l p`n[-n ograd[. Dar c`nd r[mase singur, sim\i c[ ]nd`rjirea st[p`nit[ a b[tr`nului i-a cam cl[tinat ]ncrederea... 6 Herdelea raport[ din vreme inspectorului, dup[ cum se cerea, c[ examenul de sf`r=itul anului se va \ine ]n Pripas ]n a doua duminic[ din iunie... De=i felicitase ]ntr-o scrisoare respectuoas[ pe Horvat cu prilejul ]naint[rii lui ca inspector, Herdelea avea totu=i o fric[ de examenul de-acuma, cum n-a avut niciodat[. Prinsese de veste c[ noul inspector se duce s[

146

Ion

supravegheze examenele la =colile unde i se p[rea c[ nu s-au f[cut destule progrese ]n limba statului, =i astfel era sigur c[ are s[ vie =i la Pripas. }=i aducea aminte de inspec\ia de-acum un an, de avertismentul de-atunci, =i-=i zicea ]ngrijorat: — Scurt[-i fericirea ]n via\a omului... C`t fusese suspendat d`nsul, Z[greanu, av`nd alt[ metod[, mai mult ]ncurcase copiii. }n mai pu\in de dou[ luni, deci, ar fi trebuit s[ macine materia pentru un an. }=i pusese el tot sufletul s[ v`re ]n min\ile tinere c`t mai multe cuvinte ungure=ti. Venea la =coal[ de c`nd se f[cea ziu[ =i st[tea p`n[ ]nsera, numai s[ ias[ bine, s[ poat[ mul\umi pe domnul inspector... Ba mai tremura =i pentru Belciug care, ]nv`rtindu-se toat[ vremea cu biserica cea nou[, nu d[dea deloc pe la lec\iile de religie. — Ia seama, frate Ioane, c[ vine inspectorul la examen =i o s[ p[\im ur`t! ]i spunea Herdelea glume\, dar muncit ]n suflet de griji. — Parc[ nu mai pot eu de inspectorul vostru... Dac-ai vedea tu ce trag cu zidarii de la biseric[, nici nu mi-ai mai pomeni de inspector, z[u, Zaharie! Nu se iubeau, dar nici nu se mai du=m[neau. Nu se c[utau, dar nici nu se mai ocoleau =i, c`nd se ]nt`lneau, schimbau c`te-o vorb[, dou[ despre treburile oficiale, ferindu-se totu=i de-a lungi conversa\ia =i mai ales de-a aduce pe tapet ceva din daraverele lor trecute. S`mb[t[, ]n ajunul examenului, Herdelea ie=i cu to\i copiii la p[dure, aduse verdea\[ =i flori, =i ]mpodobi =coala cu ghirlande. Sosi acas[ ]n Armadia t`rziu dup[ amiaz[, fr`nt de oboseal[, de-abia t`r`ndu-=i picioarele. Tocmai se pl`ngea d[sc[li\ei c`t a muncit, c`nd ]n fa\a casei se opri o tr[sur[ =i Ghighi n[v[li ]n odaie, speriat[: — Tat[, tat[!... Inspectorul! Herdelea ]=i uit[ deodat[ orice oboseal[ =i se repezi afar[. — O, bat[-l Dumnezeu, c[ nu te mai las[ nici s[ r[sufli! morm[i doamna Herdelea. Peste dou[-trei minute ]ns[ ]nv[\[torul intra ]n cas[ cu inspectorul.

147

Liviu Rebreanu

— Te-am c[utat ]n Pripas... Nu =tiam c[ nu stai acolo... Eu, spun drept, nu-mi pot ]nchipui o =coal[ bun[ condus[ de un ]nv[\[tor din alt[ comun[... Dar, ]n sf`r=it, o s[ vedem m`ine... Herdelea morm[i ceva ne]n\eles. C`nd era mi=cat =i ]ncurcat, vorbea foarte prost ungure=te. Trase un scaun inspectorului, =terg`ndu-l cu batista ca s[ nu fie cumva murdar. — Mul\umesc, zise Horvat acrit de schimonoselile limbii oficiale ]n gura unui ]nv[\[tor al statului. Mul\umesc!... Voiam numai s[ te anun\ c[ am venit ]nadins pentru examenul dumitale... +tiu de r`ndul trecut c[ n-ai prea str[lucit =i vreau s[ v[d c`t progres ai f[cut... Acuma ]ns[ a= vrea s[ g[sesc pe aici un hotel sau a=a ceva pentru noaptea asta... — Avem dou[, domnule inspector, dar mai bine e la ber[ria Rahova... Curat =i ieftin! se gr[bi Herdelea s[-l l[mureasc[ ]n n[dejdea s[ scape mai cur`nd de d`nsul. D[sc[li\a r[mase netulburat[ pe canapea, l`ng[ fereastr[, c`rpind ni=te pantaloni de-ai b[rbatului, ca s[ nu-=i mai strice hainele cele bune la cancelaria lui Grof=oru, unde avea de g`nd s[-=i reia serviciul mai temeinic ]ndat[ dup[ examen. Ghighi, nedezb[rat[ de spaim[, st[tea cu buzele uitate ]ntr-un z`mbet timid =i nu-=i putea lua ochii de la inspectorul care, ]n orice cas[ de ]nv[\[tor, e privit ca un idol ]nfrico=[tor. — Familia dumitale? ]ntreb[ Horvat. — Da, da, zise Herdelea frec`ndu-=i m`inile cu respect. Mai aveam o fat[, care e ]ns[ m[ritat[, cu ajutorul lui Dumnezeu... +i un fecior... de asemenea nu-i acas[... — Cu gospod[ria, doamn[, nu-i a=a? se adres[ inspectorul d[sc[li\ei cu o galanterie impun[toare. Foarte frumos! Gospod[ria e cea mai frumoas[ podoab[ a femeii! — Eu nu vorbesc ungure=te, zise doamna Herdelea, f[r[ m[car s[ ridice nasul din lucru, cu o lini=te care pe b[rbatul ei ]l ]ngrozi. — Cum?... Nu-n\eleg! se mir[ inspectorul. — Pricep eu ce zice\i, dar nu vreau s[ vorbesc ungure=te! Nu-mi place mie s[ m[ str`mb tr[nc[nind ]ntr-o limb[ str[in[,

148

Ion

c`nd nici n-am nevoie! sf`r`i d[sc[li\a cu o superioritate zdrobitoare =i str`ng`nd din buze, parc[ numai g`ndul c-ar putea vorbi ungure=te ]i strepeze=te din\ii. Inspectorul Horvat nu ]n\elesese tot ce cuv`ntase doamna Herdelea. Vedea ]ns[ c[ femeia aceasta, so\ia unui ]nv[\[tor al statului, nu =tie ungure=te. +i era ad`nc indignat. Se mai ]ntoarse spre Ghighi cu un z`mbet desperat: — Poate c[ nici domni=oara nu vorbe=te? — Niciodat[... nu... n-am vorbit! r[spunse Ghighi speriat[ c-o ia =i pe ea la zor =i schimonosind cuvintele ungure=ti at`t de ]ngrozitor, c[ inspectorul se cutremur[ de durere. — A... da, da... Dumneavoastr[ desigur nu vorbi\i ungure=te ]n familie? ]ntreb[ Horvat pe Herdelea. — Nu... adic[... ar fi greu... Femeile n-au de unde s[... M[ rog... B[iatul ]ns[ vorbe=te mai abitir ca un ungur... Da... A uimit toat[ Armadia cum =tie de bine, murmur[ ]nv[\[torul sf`r=ind cu un suspin. Inspectorul plec[ st[vilindu-=i ]n g`t revolta. Dup[ ce se sui ]n tr[sur[ ]ns[, spuse foarte grav lui Herdelea: — Asta-i nemaiauzit, domnule! Dac[ nu po\i fi ]n\eles cu limba noastr[ nici ]n casa unui ]nv[\[tor, care trebuie s[ fie un propov[duitor sincer, atunci cum s[ progreseze ]nv[\[m`ntul ungar? Cum, domnule?... Ce-am v[zut la dumneata m-a uimit =i m-a ]ntristat... }n orice caz m-ai f[cut s[ fiu foarte curios de examenul de m`ine... Doamna Herdelea =i Ghighi avur[ ce oc[r] toat[ seara pe socoteala inspectorului; ]nv[\[torul ]ns[ t[cu, nu-=i prea g[si culcu= ]n pat, iar a doua zi, merg`nd ]n Pripas, se ]nchin[ =i bolborosi toate rug[ciunile c`te =i le aduse aminte. C`nd b[tu ora opt, inspectorul intr[ ]n clas[, ]naintea lui Belciug, care veni de-abia pe la nou[, cu urmele de zid pe haine. Examenul fu o tortur[ pentru ]nv[\[tor =i elevi. Horvat se amesteca ]ntruna, ]ncurca ]ntreb[rile =i, de ]ndat[ ce un copil gre=ea, ]ncrunta din spr`ncene =i se uita triumf[tor la Herdelea. Ba de c`teva ori zise tare:

149

Liviu Rebreanu

— Cum s[ =tie, dac[ nu cunosc limba!... Nici unul nu vorbe=te cumsecade ungure=te! To\i se b`lb`ie, se str`mb[... Scandal!... Herdelea ]ncepu s[ se scuze c[ copiii nu pot =ti perfect limba, de vreme ce n-o vorbesc acas[ =i c[, de altfel, rezultatele nu sunt cum ar putea fi din pricin[ c[ el a fost ]nlocuit luni de zile cu un t`n[r care venise cu obiceiuri noi. Dar, fiindc[ inspectorul nici nu voia s[-l asculte, se resemn[ mai ]n urm[, ]=i rec[p[t[ s`ngele rece =i nu se mai sinchisi de d`nsul, examin`nd parc-ar fi singur cu =colarii, g`ndindu-se doar mereu: — Acu fie ce-o vrea Dumnezeu din cer! Acolo-i toat[ n[dejdea! La sf`r=it veni r`ndul preotului, cu religia. Copiii, ]nviora\i, r[spundeau limpede =i cu glas tare, ca =i c`nd de-abia =i-ar fi st[p`nit bucuria c[ li-e ]ng[duit s[ rosteasc[ vorba pe care o pricep. — A= dori s[-mi spun[ un elev pe ungure=te Tat[l nostru! zise Horvat, la sf`r=it, nemul\umit c[ nu mai auzea limba statului. Belciug, parc[ n-ar fi ]n\eles bine, ]ntreb[ mirat: — Poftim? — Zic c-a= dori s-aud Tat[l nostru ]n ungure=te conform planului de ]nv[\[m`nt! repet[ inspectorul deodat[ mai sever. — Asta nu se poate! r[spunse preotul, hot[r`t =i scurt, ]mbujor`ndu-se de m`ndrie. — Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de tonul r[spunsului. — Nu se poate, vorbi Belciug cu o franche\e care-l ]n[l\a, pentru c[ elevii nu =tiu rug[ciunile pe ungure=te pentru c[ eu i-am ]nv[\at ]n limba lor matern[, pentru c[ nici eu nu le =tiu pe ungure=te, c[ci nici pe mine nu m-a ]nv[\at nimeni s[ le zic pe ungure=te, cum n-am ]nv[\at nici eu pe nimeni! — M[ surprinde =i culoarea, =i ]n\elesul cuvintelor dumitale, p[rinte! zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede c[ ]n =colile statului religia s[ se predea paralel ]n limba matern[ a elevilor =i ]n limba oficial[ ungar[. Vas[zic[ cer minimul posibil c`nd m[ mul\umesc cu Tat[l nostru. M[ rog, te-am convins?

150

Ion

— Domnule inspector, eu unul prefer s[ nu mai predau religia ]n =coala aceasta dec`t s[-mi p`ng[resc con=tiinta =i s[ z[p[cesc sentimentele credincio=ilor mei! Orice s[-mi cere\i, domnule, dar asta nu! M[car credin\a s[ ne r[m`n[ neatins[! M[car at`ta drept s-avem =i noi ]n \ara asta, ]n care ne-am n[scut =i s-au n[scut p[rin\ii no=tri =i p[rin\ii p[rin\ilor no=tri! — Observ ]ns[ c[ limbajul dumitale nu se prea deosebe=te de cel al agitatorilor care st`rnesc z`zanie ]ntre na\iunea ungar[ unitar[ =i ungurii de buze rom`ne? rosti inspectorul aspru, ]ncheindu-=i haina ca s[-=i sporeasc[ autoritatea. |in s[ te previn, p[rinte, c[ statul nu d[ ajutoare celor ce lucreaz[ ]mpotriva intereselor patriotice! — Dac[ respectul credin\ei mele str[mo=e=ti =i ]mplinirea cinstit[ a datoriei mele de preot ]nseamn[ agita\ie, domnule inspector, primesc bucuros orice urm[ri! Dar de la ceea ce cred c[ este datoria mea, nu m[ voi abate, ]n nici un caz! declar[ Belciug at`t de energic c[ Herdelea se f[cu mititel de admira\ie =i de fric[. — Bine... Foarte bine... Iau not[... Probabil c[ din pricina aceasta nu progreseaz[ =coala de-aici deloc... Foarte probabil!... Prea bine!... Voi lua m[surile de cuviin\[, negre=it, murmur[ inspectorul ]nghi\indu-=i m`nia ca s[ nu dea spectacol ]n fa\a =colarilor; apoi, ]ntorc`ndu-se brusc la Herdelea, urm[: Dumneata trebuie s[ fii cam obosit, nu? Se vede c[ e=ti obosit!... C`\i ani de serviciu ai? — Treizeci =i doi, b`lb`i ]nv[\[torul sp[im`ntat. — Da? Treizeci =i... A, e destul! Te sf[tuiesc s[ ceri ]ndat[ s[ te scoatem la pensie!... Te sf[tuiesc mult!... Vei avea o pensie frumoas[ =i te vei putea odihni, c[ci ai mare nevoie de odihn[... Vas[zic[ s[-mi trimi\i peti\ia! Din partea mea vei avea tot concursul s[ fie rezolvat[ c`t mai grabnic! Belciug r[mase cu Herdelea ]n curtea =coalei dup[ plecarea inspectorului, am`ndoi descoperi\i, ]n soarele vesel =i fierbinte. Din clas[ glasurile copiilor, dezghe\ate de frica prin care au trecut, veneau molcom =i topite ]ntr-un zumzet de albine harnice. St[teau t[cu\i, g`nditori =i tulbura\i. Apoi deo-

151

Liviu Rebreanu

dat[ privirile lor se ]nt`lnir[ =i fiecare citi ]n fa\a celuilalt aceea=i zbuciumare. — E greu de tot, Ioane! S-au pus pe capul nostru s[ ne doboare! zise Herdelea trist =i nehot[r`t. — Nici pe Dumnezeu nu ni-l cru\[, p[g`nii!... Vor s[ ne ucid[ sufletul, nu le ajunge c[ ne-au ]nc[tu=at limba! murmur[ Belciug cu o ]nd`rjire ad`nc[ =i st[p`nit[. T[cur[ iar. Primejdia parc[-i ]mprejmuia tot mai str`ns, acoperindu-i =i ]nduio=`ndu-i. Ochii lor se ]ndulcir[ privindu-se. +i ]n acela=i timp inimile lor se umpleau de iubirea care ]nfr[\e=te pe osta=i ]n fa\a du=manului. — +i noi suntem vinova\i, Zaharie! zise preotul cu glas care iart[ =i cere iertare. — Gre=eala iertare a=teapt[, ad[ug[ ]nv[\[torul. }=i str`nser[ m`inile ca =i c`nd ar fi f[cut un leg[m`nt. 7 Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, dup[ examen, Ghighi st`nd ]n gr[dini\a din fa\a casei, v[zu o tr[sur[ pr[foas[ apropiindu-se, care i se p[ru cunoscut[. Dar numai c`nd se opri, ]ncepu s[ \ipe de bucurie copil[reasc[: — Laura!... Pintea!... Mam[, a venit Laura!... Alerg[ la tr[sur[, se s[rut[ de nenum[rate ori cu Laura, r`z`nd, pl`ng`nd =i ciripind ne]ncetat: — Nici nu ne-a\i telegrafiat c[ sosi\i... — Am vrut s[ v[ facem surpriz[... — Te-ai mai ]ngr[=at, Laura scump[... =i ce bine-\i =ade a=a! — Tu te-ai f[cut iar mai frumoas[... — Ei, destul, destul! strig[ Pintea glume\. Mai treci de m[ s[rut[ =i pe mine! Herdelea ie=i f[r[ hain[, cum era, =i ]mbr[\i=[ ]nt`i pe George, ]n vreme ce, ]n urma lui, d[sc[li\a cu lacrimi ]n ochi =i cu r`sul pe buze murmur[ z[p[cit[ de emo\ie: — O, dragii de ei... Le-o fi foame =i noi n-avem nimic gata... Dac[ =tiam, t[iam vreo doi pui... Dragii mamii, dragi!...

152

Ion

O servitoare dolofan[ cobor] tacticos din tr[sur[ cu feti\a Laurei ]n bra\e. Speriat[ de g[l[gie, copila ]ncepu s[ pl`ng[. Mam[-sa se repezi: — D[-o-ncoace, Ilona! Vru s[ o ia, dar Ghighi s[ri s[ i-o dea ei. }n bra\ele ei ]ns[ feti\a pl`nse mai tare. — Nu te cunoa=te, Ghighi\o, de-aceea pl`nge, zise Laura, m`ndr[. S[ vezi ]ns[ pe noi cum ne cunoa=te =i cum r`de! |i-e mai mare dragul... — D[-mi-o mie, c[ eu sunt obi=nuit[ cu copiii! f[cu doamna Herdelea, lu`nd pe micu\a Maria de la Ghighi =i ogoind-o: Taci cu mama t`n[, taci, draga m[mi\ii scump[ =i dulce... Fetita se lini=ti ]ntr-adev[r, spre admira\ia tuturor. Herdelea profit[ de ocazie =i-i pofti ]n cas[, comand`nd milit[re=te: — }nainte... mar=! }n cas[!... A\i tr[nc[nit destul ]n uli\[! }n cas[ urmar[ noi lacrimi =i mai ales se ]ncinse o vorb[raie care nu se sf`r=i p`n[ la miezul nop\i. Laura povestea minun[\ii despre Pintea, Pintea despre Laura =i am`ndoi despre odorul lor; Herdelea zugr[vi pe inspectorul care a fost tic[los la examen, dar f[r[ a spune c[ i-a cerut s[ ias[ la pensie; d[sc[li\a =i Ghighi ]ntre\inur[ pe Laura cu nout[\ile din Armadia, ]ntre care cea mai de seam[ era logodna Lucre\iei Dragu cu profesorul Oprea... }ntre timp ]ns[ doamna Herdelea g[si destul[ vreme s[ doboare trei pui mari ]n onoarea dragilor musafiri =i s[ le serveasc[ la amiaz[ un paprica= cum n-au pomenit ei nici la Bistri\a. Dup[ mas[ ]ns[ George st`rni o furtun[ c`nd spuse c[ chiar m`ine vor s[ plece cu to\ii mai departe, la S`ngeorz. — Nu se poate! Trebuie s[ sta\i =i la noi barem o s[pt[m`n[! protest[ Herdelea ad[ug`nd apoi cald: C[ doar =i noi vrem s[ ne f[lim pu\in cu voi la armadienii [=tia, ce Dumnezeu! — La ]ntoarcere, la ]ntoarcere! zise Pintea ne]nduplecat. Acum nu-i vreme! Ceilal\i ne a=teapt[ ]n S`ngeorz de o s[pt[m`n[! — Care ceilal\i?

153

Liviu Rebreanu

Laura l[muri c[ „ceilal\i“ sunt Alexandru, fratele lui George, profesor ]n Rom`nia, la Giurgiu, care a venit ]mpreun[ cu Gogu Ionescu, so\ul Eugeniei... — +i Ionel, alt frate, contabil din Cern[u\i, o complet[ Pintea. Suntem at`\ia fra\i =i surori c[ numai tata =tie pe dinafar[ ]ntreg pomelnicul!... De altfel, aduce\i-v[ aminte, vi l-a ]n=irat odinioar[ pe ]ndelete... — Au luat vila Mara =i o s[ petrecem pl[cut to\i ]mpreun[, mai zise Laura. Numai s[ nu uit[m s[ telegrafiem lui Titu s[ vie =i el neap[rat, de=i eu i-am scris... dar ca s[ =tie c-am sosit... }n sf`r=it se ]nvoir[ =i spre sear[ Herdelea cu George tocmir[ dou[ tr[suri pentru a doua zi, p`n[ la S`ngeorz. C[l[toria fu vesel[, cu opriri scurte prin toate satele, pe la cunoscu\i =i prieteni. Valea Some=ului se str`mta mereu, =oseaua se pitula pe sub st`nci =i r`pi tot mai piezi=e, iar r`ul ]nsu=i g`lg`ia din ce ]n ce mai m`nios... Uli\a B[ilor cote=te din =oseaua cea mare ]n mijlocul S`ngeorzului, comun[ bogat[ =i nesf`r=it de lung[. Un p`r`u gure= roade necurmat drumul ce urc[ u=or printre case \[r[ne=ti p`n[ ajunge la b[ile a=ezate ]ntr-un cazan ]mpresurat de dealuri ]mp[durite. Vile cochete sunt risipite =i ascunse printre brazi b[tr`ni, ]n jurul unui d`mb ca o tidv[ uria=[ ]n v`rful c[ruia chio=cul alb pare o tichiu\[ de clovn. La picioarele d`mbului, v[z`ndu-se de departe, dintr-un perete t[iat ]n piatr[, izvorul Tam[duirii bolboce=te prin guri numeroase, adun`ndu-=i borvizul ]ntr-un canal ar[miu care-l duce ]n cl[direa scaldelor. }n fa\a izvorului e o teras[ prundit[, de unde pornesc zeci de c[r[ri, p[zite de brazi, spre vilele =i c[su\ele dimprejur. La o margine a terasei ]ns[ un hotel-restaurant nou, parc[ st[p`ne=te =i ispite=te toat[ lumea. Sosir[ pe la asfin\itul soarelui ]n fa\a vilei Mara care albea cu ferestrele deschise. George strig[ din uli\[: — Oaspe\i primi\i, oameni buni? Un c[p=or frumos de femeie se ivi ]ntr-o fereastr[, dar disp[ru ]ndat[ cu un \ip[t ]n[bu=it: — George... A venit George!

154

Ion

}ntr-un antreu larg, pu\in ]ntunecos, se ]nt`lnir[ toate rudele =i se cunoscur[. Voiau s[ par[ veseli, =i totu=i to\i erau st`njeni\i. }nsu=i George nu se sim\ea prea la largul lui cu neamurile din Rom`nia; fusese aproape copil c`nd v[zuse ultima oar[ pe Alexandru, =i chiar Eugenia se schimbase mult ]n trei ani. Ca s[ scape mai u=or, George c[ut[ s[ glumeasc[ =i s[ adauge la numele fiec[ruia c`te-o codi\[ hazlie; ba la sf`r=it se ]nv`rti =i ]ntr-un picior, strig`nd: — Ei, mai sunt rude de recomandat? Ca mi s-a ur`t de c`nd nu mai ispr[vesc! Vorbele acestea li se p[rur[ at`t de =ugube\e c[ to\i izbucnir[ ]n r`sete care mai sparser[ ghea\a pu\in. Atunci interveni Atena, so\ia lui Alexandru, o femeie nalt[, usc[\iv[, cu tr[s[turi fine =i cam reci, dar cu voce foarte cald[ =i simpatic[: — Bine, Georgel, se poate s[ ui\i tocmai pe nepo\ii t[i?... Veni\i aci, copii!... Pofti\i, mo=tenitorii no=tri dragi!... Alecu, Ionic[, Zoe!... To\i Herdelenii se aruncar[ asupra copiilor, ]n[bu=indu-i ]n s[rut[ri. Mai ales d[sc[li\a, care se sim\ea op[rit[ ]n fa\a at`tor necunoscu\i, g[si o adev[rat[ salvare ]n copii =i se retrase cu ei ]ntr-un col\ ca s[-i m`ng`ie. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ r[ceala se topi. Alexandru era un b[rbat bl`nd, cu ochii dulci =i barbi=on negru, =i se ]mprieteni cur`nd cu Herdelea, vorbind de =coal[ =i de unguri. Gogu Ionescu era mai b[tr`n, aproape de v`rsta lui Herdelea, dar fiindc[ nevast[-sa era prea t`n[r[, umbla spilcuit, ]mbr[cat dup[ ultima mod[, se r[dea ]n fiecare zi, =i nu purta must[\i; vorbea ]n fraze alese, parc[ fiece cuv`nt ar fi fost pentru Monitorul Oficial, de=i la Camer[ nu deschisese gura niciodat[, fiind mameluc guvernamental. Laura =i Ghighi nu mai conteneau cu frumuse\ea Eugeniei care, ]ntr-adev[r, avea ochi mari foarte alba=tri =i m`ng`ietori, cu gene lungi =i dese care, c`nd clipeau, parc[ oftau, cu o gur[ c`t o cirea=[ coapt[, ve=nic sur`z[toare, cu obrajii catifela\i care n-au nevoie de dresuri, cu talia ml[dioas[, tras[ prin inel, cu o rochie simpl[ =i totu=i de o ele-

155

Liviu Rebreanu

gan\[ ademenitoare... Fire=te c[ =i Eugenia descoperea mereu noi calit[\i Laurei =i Ghighi\ei, cer`nd din c`nd ]n c`nd =i p[rerea so\ului ei: — Elle est ravissante, Gogule, n’est-ce pas?1 Gogu aproba foarte politicos, de=i el era at`t de ]nc`ntat de nevast[-sa, pe care o luase f[r[ zestre =i numai pentru frumuse\ea ei, ]nc`t toate femeile din lume i se p[reau mai mult sau mai pu\in slute. George umbla de la un grup la altul, str[lucitor de mul\umire, azv`rlind c`te-o vorb[ =i ]n sf`r=it statorindu-se l`ng[ doamna Herdelea care se mai ]nc[lzise pu\in discut`nd de greut[\ile casnice cu Atena, ea ]ns[=i mare gospodin[ =i mam[ iubitoare. }n v[lm[=agul prezent[rilor uitaser[ pe feti\a Laurei. Cu at`t mai mult fu purtat[ din m`n[ ]n m`n[, rasf[\at[ =i s[rutat[, p`n[ ce micu\a g[si de cuviin\[ s[-=i ude scutecele tocmai ]n bra\ele Eugeniei, spre marea veselie a tuturor. — Bine c[ nu \i-a p[tat rochia! strig[ Ghighi. — E semn bun pentru o nevast[ t`n[r[! glumi Herdelea. — A, =tii c[ a sosit =i Ionel, zise Alexandru c[tre George, c`nd se mai potoli zgomotul. Noi l-am g[sit aici. Zice c-a venit de vreo zece zile. Dar crezi c[ po\i face ceva cu ursul cela? Nici m[car nu vrea s[ stea cu noi. Are odaie la hotel =i toat[ ziua bate dealurile =i p[durile... }n sf`r=it Atena, ca gazd[, puse cap[t taifasurilor: — Acuma haide\i to\i ]n camerele voastre!... +i ]ntr-o jum[tate de or[ s[ fi\i gata, c[ mergem s[ ne plimb[m ni\el cu muzic[, iar pe urm[ vom lua masa la restaurant!... Ei, la revedere! }n cur`nd! Peste c`teva minute to\i se g[teau =i ]n toate od[ile se schimbau p[reri despre noile cuno=tin\e. To\i erau ]nc`nta\i, afar[ de Gogu, care nu putea uita rochia doamnei Herdelea, croit[ dup[ moda de-acum dou[zeci de ani, =i care se sim\ea jignit, de=i nu voia s[ se arate, c[ str[inii ace=tia nu-l respect[ ]ndeajuns. }n amurgul ]n[sprit de mirosuri de brad =i de r[=in[, muzica l[utarilor r[suna alin[toare. Pe teras[ =i pe c[r[rile dimpre-

156

Ion

jur furnica o lume voioas[ pe care valsurile =i roman\ele o fermecau. La izvorul T[m[duirii era ]mbulzeal[ de pahare, iar prin ]nserarea brazilor =oaptele de dragoste se ]ntreceau =i se stingeau ]n aerul ce ]nviora inimile... }ntr-o poieni\[ ascuns[ grupul de neamuri d[du ]nt`mpl[tor peste Ionel, =ez`nd pe o banc[, cu \igara ]n col\ul gurii, nep[s[tor =i lini=tit. Muzica =i zgomotul lumii de-abia ajungeau aici ca o adiere bl`nd[. }l silir[ s[ mearg[ s[ m[n`nce ]mpreun[. — De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace? zise Ionel, urnindu-se anevoie. Mie nu-mi place g[l[gia =i lumea... }n ]ntunericul ]nstelat restaurantul str[lucea de lumin[. Terasa mai toat[ era acuma acoperit[ de mese, iar ]n parfumul brazilor se amestecau mirosuri de m`nc[ri =i b[uturi. — Uite Ungureanu! strig[ George tocmai c`nd erau aproape de masa ce li se rezervase, oprindu-se. Ce faci pe-aici, prietene? Aurel v[zu pe Laura ]n mijlocul celorlal\i, ]=i scoase p[l[ria =i zise ]ncurcat: — Bun[ seara, stimat[ doamn[! Laura r[spunse d`nd din cap serios, urm`ndu-=i calea f[r[ nici o tres[rire. Doar c`nd se a=ez[ la mas[ se g`ndi z`mbind c[ odinioar[ a putut simpatiza pe b[ie\oiul [sta... Erau pe la mijlocul cinei c`nd deodat[ ap[ru Titu pe teras[. Se uit[ ]mprejur pu\in jenat, apoi, v[z`nd masa cea mare, veni drept =i salut[ parc[ pe to\i i-ar fi cunoscut de c`nd lumea. — Am primit t`rziu telegrama =i de-abia adineaori am putut sosi! Laura, care nu-l mai v[zuse de la cununie, ]l ]mbr[\i=[ pl`ng`nd =i murmur`nd cu drag: — Titule! Titule! So\ii Herdelea se sim\ir[ mai m`ndri, observ`nd c[ feciorul lor a f[cut impresie bun[ asupra noilor neamuri. — Aici, aici, l`ng[ mine, c[ mie-mi sunt mai dragi poe\ii! strig[ Alexandru d`ndu-=i scaunul mai la o parte. La dreapta lui Titu =edea Eugenia, care-l privea curioas[. Titu ]i s[rut[ m`na inelat[ =i parfumat[, =i a=ez`ndu-se ]i zise:

157

Liviu Rebreanu

— Superb[ sor[ are George, iar eu ]nc`nt[toare cumn[\ic[! — Opre=te, tinere, av`ntul! r`se Alexandru. S[ nu te apuci s[-i faci curte c[ b[rbatu-s[u e gelos ca un harap! Gogu, de peste mas[, z`mbi cu o nep[sare c[utat[, ]n vreme ce ceilal\i r`ser[ cu poft[. Eugenia ]ns[ se ro=i pu\in =i r[spunse: — Cu toate astea ]mi place s[ mi se fac[ curte! — Aha! aha! strig[ iar Alexandru. Carevas[zic[, o invita\ie ]n toat[ forma?... Gogule, s[ fii cu ochii ]n patru, c[ t`n[rul e primejdios! R`sul =i buna dispozi\ie au domnit toat[ seara... Titu fu g[zduit, fire=te, tot ]n vila Mara. Se scul[ ]ns[ mai de diminea\[ ca to\i, s[ se poat[ plimba =i s[-=i r[coreasc[ creierii ]nfierb`nta\i de emo\iile ce i le-au st`rnit oamenii din \ara unde n[zuia =i el. Se sim\ea fericit =i-i suna mereu ]n urechi mai ales graiul lor gr[bit =i dulce. D`ndu-=i seama c[ Alexandru ]l simpatiza, voia s[ c`=tige =i prietenia lui Gogu care, fiind deputat, ]l va putea ajuta mai ales c`nd va ajunge =i d`nsul ]n Rom`nia. Apoi Eugenia ]l fermecase a=a ]nc`t o =i visase, dar acum trebuia s[-=i ast`mpere admira\ia, zic`ndu-=i c[ nu-i timpul s[ se \in[ de n[luciri. La izvor se ]nt`lni cu Ionel Pintea care bea foarte cump[tat, dintr-o cea=c[, borviz cu lapte ]n care ]nmuia chifl[. — Asta-i cura mea, zise Ionel z`mbind silit. Pornir[ ]mpreun[ ]ntr-o p[dure deas[ de molif\i. Ionel nu era prea ]nc`ntat, c[ci petrecea mai bine singur. Titu totu=i se ag[\[ de d`nsul, dornic s[ afle ce-i ]n Bucovina, fiind ]nt`iul om de-acolo cu care putea vorbi. }ntreb[rile lui st[ruitoare ]ns[ pe Ion Pintea ]l plictisir[, ]nc`t ]n cele din urm[ ]i spuse r[spicat: — Dumneata vrei s[ m[ faci s[ vorbesc de lucruri care pe mine nu m[ intereseaz[ sau cel pu\in nu m[ pasioneaz[. Eu azi sunt un simplu contabil, cople=it de munc[ =i care n-am nici vreme =i nici poft[ s[ m[ amestec ]n z`zaniile politice. Orice politic[ mi-e indiferent[... Prostiile astea, iart[-m[ c[ zic a=a, le-am f[cut pe c`nd eram prin liceu =i nu le-am mai luat cu mine ]n via\[, s[ mi-o ]mpov[rez... +i pe urm[, mai cu seam[

158

Ion

la noi ]n Bucovina, politica ]nseamn[ numai ceart[, h[r\uial[, scandal, murd[rie... mai mare ru=inea! Suntem pu\ini =i totu=i dezbina\i ]n at`tea partide =i bisericu\e, ]nc`t nimeni nu se g`nde=te la interesul general, ci to\i se g`ndesc numai la ambi\iile lor m[runte... A, mi-e =i sc`rb[!... Eu cred c[ libertatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt s-o aib[. De aceea dumneavoastr[ aici sunte\i mai ferici\i, oric`t v[ pl`nge\i =i v[ burzului\i... A=a este, domnule! Aici ungurii, nerozi, v[ s`c`ie, v[ persecut[, v[ ]ngenuncheaz[ — adev[rat. Asta-i norocul dumneavoastr[, c[ci asta v[ face d`rji, solidari =i puternici. }n clipa c`nd vi s-ar da libertatea, a\i face =i dumneavoastr[ ceea ce se face la noi. Ungurii sunt pro=ti =i v[ ]nt[resc vr`nd s[ v[ sl[beasc[. V-ar distruge ]ns[ ]ndat[ ce s-ar dezlega lan\urile! Titu r[mase cu gura c[scat[, f[r[ s[ mai poat[ r[spunde. — Ei, acuma ai aflat? sf`r=i Ionel acru. Adev[rul e totdeauna dureros... Titu murmur[ ceva, mai merse c`\iva pa=i, apoi deodat[ ]i zise bun[ ziua =i se desp[r\i tulburat. — Nu se poate... Vorbe... Astea-s aiur[rile unui ursuz! se g`ndi d`nsul sim\indu-se totu=i obosit ca dup[ o noapte nedormit[. — }nc[ unul care-i cu mintea plin[ de fumuri! murmur[ Ionel singur, bucuros c-a sc[pat de un tovar[= prea curios. Titu fu posomor`t toat[ ziua, parc[ de cele ce i-a spus Ionel at`rna fericirea lui ]ntreag[. }=i amintea fiece cuv`nt =i-l durea ca o mare nenorocire. Laura ]i =opti c`nd g[si prilej: — Ce ai, drag[ Titule? Nu fi ur`cios! E vorba de viitorul t[u. George a vorbit cu Alexandru despre tine =i despre dorin\ele tale... Ia seama s[ nu-i indispui pe to\i! Dup[-pr`nz, st`nd cu to\ii de vorb[ ]ntr-un chio=c, la umbr[, Herdelea povesti am[nun\it rudelor c`te a p[\it. Voind s[-=i preg[teasc[ mai frumos ie=irea la pensie, o ]ntoarse pe coarda na\ional[, ar[t`ndu-le cum toate i se trag din faptul c[ a luat ap[rarea unui biet \[ran rom`n fa\[ de samavolnicia unui magistrat ungur, apoi st[ruind mai ales asupra examenului c`nd

159

Liviu Rebreanu

inspectorul i-a cerut s[ nu mai lase pe copii s[ cr`cneasc[ pe rom`ne=te, =i sf`r=ind melancolic: — Dar dec`t s[-mi unguresc sufletul la b[tr`ne\e =i s[-mi v`nd con=tiin\a, mai bine s-ajung salahor muritor de foame! Mai bine!... De aceea m[ =i bate capul s[ ies la pensie cur`nd-cur`nd... Rudele din \ar[ fierbeau de indignare. Chiar =i Gogu se ]nc[lzi =i, c`nd Herdelea spuse c[, de-ar fi mai t`n[r, s-ar duce =i el ]n Rom`nia ca Titu, numai s[ scape de urgia st[p`nirii ungure=ti — se repezi ]nsufle\it la Titu =i-i str`nse m`na: — Bravo, tinere! Vino la noi, la libertate!... De ce-ai sta =i dumneata ]ntre barbarii ace=tia cutropitori de con=tiin\e! Titu se ]nsenin[, mai cu seam[ c[ Gogu ]i oferi ]ndat[ s[ trag[ la d`n=ii ]n Bucure=tii, ad[ug`nd: — La noi po\i sta toat[ ziua, s[ m[n`nci =i s[ faci poezii c`te-\i place! — S[ vii negre=it la noi! O s[-mi faci mare pl[cere! spuse =i Eugenia privindu-l cochet =i convins[ c[ melancolia de azi a t`n[rului a fost din pricina ei. Alexandru ]l pofti s[ mai mearg[ =i pe la d`nsul, prin Giurgiu, dac[ i se va ur] la Bucure=ti. — S[ vii numai, c[ n-ai s[ r[m`i pe drumuri ]n Rom`nia! sf`r=i Atena. — Cu at`tea protec\ii mari, ministru trebuie s[ ajungi, Titule! strig[ Herdelea uit`ndu-=i grija lui, de mul\umire c[-=i vede feciorul fericit. }ntr-una din zilele urm[toare Gogu =i Alexandru, vorbind de Titu, socotir[ ca ar fi poate =i mai nimerit s[-i g[seasc[ vreun temei oarecare, ca s[ nu se simt[ jenat st`nd degeaba. +i hot[r`r[ ]ndat[ s[-l ad[posteasc[ la un ziar; Gogu, ca deputat, are s[-i fac[ loc barem la jurnalul partidului. — O, da, la o gazet[! zise Titu str[lucind de bucurie, c`nd afl[. A=a ceva visam =i eu... Tocmai a=a ceva... Perspectivele trandafirii ]i =terser[ din creieri r[spunsul lui Ionel ce-l ]ntunecase un r[stimp. Cu privirea la \inta care lucea mai aproape, via\a i se p[rea plin[ de comori.

160

Ion

De altfel Gogu prinse dragoste mult[ pentru „t`n[rul cu ochii aprin=i, de o lumin[ stranie =i ]n[l\`toare“, cum ]i zicea. Umblau mult ]mpreun[, discut`nd politic[ na\ional[ =i uneori chiar literatur[ rom`neasc[, de=i acas[ Gogu se m`ndrea c[ n-a citit ]n via\a lui dec`t numai fran\uze=te. Al[turi de Titu, deputatul se sim\ea cuprins de ]nfl[c[rare: — Trebuie s[ mai ave\i r[bdare, s[ mai lupta\i, s[ mai rezista\i! Va veni =i m`ntuirea! Trebuie s[ vie!... Crede\i c[ pe noi, dincolo, nu ne doare via\a voastr[ de suferin\e?... Voi sunte\i speran\a noastr[, precum noi trebuie s[ fim speran\a voastr[! — De ce nu face\i m[car un gest ca s[ ne ]ncuraja\i? ]ntreb[ Titu pe care g`ndul acesta ]l fr[m`ntase mult. — V[ dorim ]n ad`ncul inimii noastre, dar gura trebuie s[ fie mut[! zise deputatul rom`n grav. O, politica!... Ce stupid lucru e politica ]n lume! 8 Ion auzi cur`nd c[ Vasile Baciu a umblat pe la un avocat din Bistri\a =i c[ l-ar fi tocmit s[-i scoat[ toate p[m`nturile de la ginere-s[u. Se sp[im`nt[ mai ales sim\indu-se sl[bit ]n ]nd`rjirea lui de c`nd i-a murit =i copilul. De=i vedea primejdia, g`ndurile nu-i mai erau ]ndreptate numai asupra ei, ci hoin[reau neputincioase ba ]ncoace, ba ]ncolo. }=i zicea c[ n-are s[ dea nici un petic deloc, =-apoi ]ndat[ iar[=i c[ n-ar fi r[u s[ cad[ la o ]nvoial[ cu Vasile, s[-i astupe gura... }n schimb inima ]i b[tea mereu mai ner[bd[toare, fr[m`ntat[ de un dor ]n[bu=it prea mult[ vreme care azi st[tea s[ izbucneasc[. C`nd ]i venea ]n minte Florica, uita de toate, chiar =i de socru-s[u, ]ntocmai precum odinioar[ a uitat-o pe ea din pricina p[m`ntului. A doua zi dup[ ce afl[ cum a fost Vasile Baciu la avocat, v[zu pe Florica trec`nd cu dem`ncare la oameni, sprinten[, z`mbitoare =i d`ndu-i bine\e parc[ l-ar fi chemat la d`nsa: — Ce mai faci, Ionic[!... Noroc bun! — Noroc bun! morm[i el ]ngrozindu-se cum i se scurg ochii dup[ ea.

161

Liviu Rebreanu

}n aceea=i sear[, venind de la c`mp, se opri ]n poarta lui George s[-l ]ntrebe ce s[ fac[ cu socru-s[u? Dar ]n vreme ce George ]i spunea =i-l ]nv[\a ce credea, d`nsul vedea numai pe Florica ]n tind[, ]nv`rtindu-se la vatr[, preg[tind cina, =i deabia se st[p`nea s[ nu se repead[ la ea, s-o cuprind[ ]n bra\e =i s-o duc[ de-aici, s[ n-o mai ating[ nimeni, nici s[ nu i-o r`vneasc[. Ziua urm[toare se g`ndi s[ se duc[ iar la George, dar nu mai ]ndr[zni de fric[ s[ nu-i vad[ ]n ochi patima. +i, fiindc[ totu=i trebuia barem s-o vad[, alerg[ ca un smintit p`n[ ce =tirici la care hold[ secer[ Florica =i-=i f[cu drum prin apropiere =i o z[ri. Se mira =i se afurisea c[ a l[sat-o s[ se m[rite cu altul =i c[ n-a luat-o el, =-apoi se m`ng`ia singur, zic`ndu-=i: „Mie mi-a fost scris[ Florica, degeaba...“ }ncerca s[ se smulg[ din lan\ul ce-l str`ngea tot mai tare ca s[-=i ]ntoarc[ toate g`ndurile la mo=ia lui amenin\at[ de ]nd`rjirea lui Vasile. Dar c`nd se mustra c-o s[-=i piard[ averea pentru o muiere blestemat[, cum se mustrase =i alt[dat[, acum i se ad[uga ]n creieri, nechemat[, ]ntrebarea: ce folos de p[m`nturi, dac[ cine \i-e pe lume drag nu-i al t[u? +i pe urm[ g`ndurile se ]nl[n\uiau. Barem de-ar fi tr[it copilul, s[ =tie =i d`nsul pentru cine munce=te =i se sfarm[... Dar a=a, cui ar r[m`ne mo=ia lui, dac[ l-ar str`nge Dumnezeu ]ntr-o bun[ zi, c[ci omu-i trec[tor ca adierea v`ntului. Din pricina alerg[turilor zadarnice r[m[sese ]n urm[ cu munca p[m`ntului. Toat[ lumea ispr[vise seceratul, dar el mai avea ]nc[ dou[ holde ]n picioare. Numai dup[ o ceart[ mare cu mam[-sa, se urni s[ trimit[ pe Glaneta=u cu trei lucr[tori la locul cel mai mare, iar delni\a de l`ng[ drumul cel vechi s-o doboare d`nsul. Era ]ntr-o joi. De unde muncea Ion se vedea drumul pe care treceau ne]ncetat femei cu co=uri =i desagi, merg`nd la b`lciul s[pt[m`nal ]n Armadia. M[rul p[dure\ sub care n[scuse anul trecut Ana era ]nc[rcat de rod =i f[cea o umbr[ groas[, de=i o porumbi=te verde ]l acoperea p`n[-n ramuri.

162

Ion

Ion lucra cu o voie bun[ cum nu mai avusese de mult, ca =i c`nd ar fi presim\it o bucurie n[valnic[. Se uita rareori spre drum, ca s[ nu-l \ie de vorb[ nimeni. De altfel pe la pr`nzul cel mic nu mai trecea pui de om... }ncepu s[ lege snopi =i, c`nd ispr[vi =i-i a=ez[ ]n picioare, ]=i arunc[ ochii spre Pripas. Atunci v[zu departe o femeie, venind gr[bit[, cu ni=te desagi pe um[r. Tres[ri =i privi ]mprejur, bucuros c[ e singur c`t e hotarul de mare. — Florica! murmur[ d`nsul apoi cu ochii spre femeia care se apropia mereu. O sorbea cu c`t se apropia =i i se p[rea din ce ]n ce mai frumoas[. Florica avea o n[fram[ alb[ ]n cap, legat[ =treng[re=te. }l z[ri =i ea, mirat[ =i cuprins[ de o str`ngere de inim[. Dar nu-=i pierdu firea =i, c`nd ajunse ]n dreptul lui, ]i strig[ z`mbitoare: — Am s[ sosesc la spartul t`rgului, Ionic[!... De, omul cu multe griji anevoie iese din cas[! Ion ar fi vrut s[-i r[spund[ =i limba parc[ i se ]n\elenise. Florica ]ns[ nu se opri. +i atunci ]l apuc[ o fric[ cumplit[ c[ nici acuma, de=i ar avea prilej bun, nu e ]n stare s[-i vorbeasc[, s[-=i de=arte sufletul... P[=i spre drumul pustiu =i izbucni aproape desperat: — Unde fugi a=a, Florico?... Mai stai oleac[, stai c[ am s[-\i spun ceva... +i vino mai ]ncoace c[ doar n-o s[ piar[ t`rgul... Femeia parc-ar fi a=teptat chemarea. Se ]ntoarse din cale =i veni spre d`nsul, cu fa\a aprins[, dar zic`nd molatic: — Vai de mine... numai s[ nu m[ \ii mult de vorb[, Ioane, c[ m[ omoar[ George... Iar c`nd fu l`ng[ Ion, ad[ug[ mai ]ncet: — M[ duceam s[ v`nd ni=te pere oarz[ne, c[ ne trebuiesc bani... +i George nu m[ las[ nici s[... Ion o privea t[cut =i sim\indu-se jignit c[ ]i vorbe=te de George. Nevasta, ridic`nd ochii ei alba=tri ]ntreb[tori =i ad`ncindu-i ]n ochii lui tulbura\i, ]n\elese, ]=i curm[ g`ndul =i murmur[ ginga=:

163

Liviu Rebreanu

— Ce vrei, Ioane?... B[rbatul zise, cu din\ii str`n=i, ]nfrico=at parc[ s[ nu-i zboare spre d`nsa tot sufletul ]nnebunit de patim[: — Mai odihne=te =i tu... De ce nu vrei s[ te odihne=ti? Privirile lor se ]mpleteau fermecate. Florica =opti mai domol: — }s gr[bit[, Ionic[... z[u a=a... Las[-m[... s[-mi v[d de drum... z[u a=a... Dar ]n acela=i timp p[=ea al[turi de Ion, cu um[rul lipit de um[rul lui. Trecur[ prin porumbi=te =i se oprir[ sub p[rul p[dure\ unde sumanul b[rbatului era a=ternut pe jos la umbr[, ca un culcu= preg[tit ]nadins. Se a=ezar[ privindu-se ]n ochii str[lucitori de o fericire mult a=teptat[. Ion vru s[-i impute c[ i-a pomenit de George, sufl[ greu pe nas =i deabia putu g`f`i: — Ehei, Florico... — Uf, ce cald mi-e... m-a topit c[ldura, zise femeia d`nd mai la o parte desagii cu pere. Dar aici e bine c[-i r[coare... z[u a=a... r[coare... — R[coare, b`lb`i Ion ]n ne=tire peste c`teva clipe. Apoi t[cur[, ascult`ndu-=i b[t[ile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiar[, o cuprinse de subsuori =i-i mu=c[ buzele. Apoi Florica se l[s[ pe spate, moale, gem`nd... — Tot a mea trebuie s[ fii tu! zise b[rbatul pe urm[ c`nd Florica ]=i lega n[frama, gata de plecare. S[ =tii de bine c[ fac moarte de om =i tot a mea ai s[ fii! — Ei, Ionic[, multe zice omul! r[spunse femeia f[r[ s[-l mai priveasc[. C`nd s-a putut, n-ai vrut; c`nd vrei tu, nu se mai poate! Ion r[mase =ez`nd pe suman, cu ochii dup[ Florica ce se pierdea prin porumbi=te. — Ba se poate, murmur[ singur, ca o ]ncurajare. S[ =tiu de bine c[... }=i retez[ deodat[ vorba. Frunzele m[rului fo=neau ca o imputare. +i imputarea ]i aducea aminte de Ana. S[ri ]n pi-

164

Ion

cioare parc[ l-ar fi ]n\epat o viper[. Nu mai ]ndr[zni s[ se uite spre m[rul sub care, acum un an, cealalt[ i-a n[scut copilul. Se duse la secer[, f[r[ a ]ntoarce capul, ca =i c`nd din spate l-ar fi amenin\at o m`n[ nev[zut[. Florica se dep[rta pe drum leg[n`ndu-se m`ndr[ ]n =olduri. Inima lui Ion tres[lta de noi fiori, ]n vreme ce buzele-i =opteau d`rz: — Ba se poate!... S[ =tiu de bine c[ fac moarte de om!

165

Liviu Rebreanu

CUPRINS

Capitolul XII

GEORGE

1 Precum fl[c[ii se duc pe la fete ]n fiecare sear[, pe viscol ca =i pe vreme frumoas[, fr`n\i de munca zilei ca =i dup[ odihna de s[rb[tori, tot astfel se ducea acum Ion pe la George, nesmintit, ca spre un frate bun, c`nd s[-i cear[ un sfat, c`nd s[-i dea el o pova\[, g[sind totdeauna o pricin[ care s[-i ]ndrept[\easc[ venirea... Nu se mai sfia de George =i uneori schimba c`te-o vorb[ =i cu Florica, ]n treac[t, cum se cuvine s[ te por\i cu orice muiere ]n casa omului. Iar George se sim\ea m[gulit c[ vine =i se m`ndrea c[-i caut[ sfaturile un b[rbat de=tept ca Ion care, prin minte =i =iretenie, s-a ]nst[rit de unde mai ]nainte era calic ca =oarecele din biseric[. Numai Savista-oloaga, care tr[ia pe l`ng[ casa lui George, bufnea =i se burzuluia din ce ]n ce mai n[stru=nic[. Fiindc[ George a str`ns-o de pe drumuri =i glumea uneori cu d`nsa =i mai ales fiindc[ nu uita niciodat[, c`nd aducea rachiu, s[-i dea =i ei c`te-un p[h[rel, Savista ]l iubea cu o furie s[lbatic[, at`t de caracteristic[ estropia\ilor, =i ar fi fost ]n stare s[ str`ng[ de g`t pe oricine pentru d`nsul. }n schimbul m`nc[rii n-avea alt[ ]ndatorire dec`t s[ stea toat[ ziua pe prisp[ =i s[ h`=`iasc[ g[inile ca s[ nu intre ]n tind[. Ba joia, c`nd era frumos, George ]i mai d[dea voie s[ se t`rasc[ p`n[-n Uli\a Mare, s[-=i cer=easc[ =i c`te ceva gologani, s[ aib[ =i ea banii ei... Cu aceea=i patim[ ura ]ns[ pe Ion de c`nd a sim\it c[ umbl[ dup[ Florica =i c[ astfel vrea s[ ]n=ele pe George. Se lini=tise un r[stimp, dup[ ce oc[r`se pe Ana, v[z`nd c[ venirile lui Ion sau oprit brusc, =i fusese chiar m`ndr[ c[ ea a putut abate o primejdie ce amenin\a pe idolul ei. Dar acuma, c[ Ion venea

166

Ion

mai des ca totdeauna, ]ngrijor[rile o zbuciumau =i o f[ceau s[ nu mai a\ipeasc[ nici ]n dup[-amiezile cele mai dogor`toare. De cum sosea Ion, ea se lipea pe prisp[ ca o broasc[, ciulind urechile ca s[ nu-i scape nici o vorb[, ochii ]i luceau straniu, ca dou[ m[rgele de sticl[, urm[rindu-i fiece mi=care =i privire, f[r[ a pierde din vedere nici pe Florica ]n care n-avea nici o ]ncredere, neuit`nd c[ odinioar[ era s[ se m[rite chiar cu Ion, dac[ el ar fi vrut-o s-o ia... Se ]nfuria c[ nu putea surprinde nimic la Ion =i c[ doar Florica se z[p[cea =i se ro=ea pu\in, ]nc`t oalele ]i d[deau deseori ]n foc, umpl`nd toat[ casa cu aburi =i miros de r`nta= ars. Plictisit[ de at`ta p`nd[ z[darnic[, ]ntr-o zi, fiind numai Florica acas[, avu o izbucnire de furie, url`nd =i amenin\`nd: — Spun tot lui George... Tu e=ti rapandula... tu... tu... Ce vine Ion? A? Ce-i Ion? B[rbat?... Ptiu?... Tffss!... Scuip[ spre Florica, se ]nvine\i de m`nie neputincioas[, ]=i smulse smocuri de p[r din cap =i ochii i se umplur[ de s`nge r[cnind: — Ru=ine!... Rapandul[!... Omoar[ George!... Femeia se sperie ]nt`i, crez`nd c-a dat boala rea peste ea, dar pe urm[, ]n\eleg`nd unde bate, o huidui. +i oloaga se potoli ]ndat[, parc[ i-ar fi turnat ap[ rece ]n cap. }i p[ru r[u c[ s-a tr[dat =i, ca s-o dreag[, vru s[ arate c-a glumit =i ]ncepu s[ r`d[ cu din\ii ei lungi =i galbeni: — Glum[, f[... Z[u... D[-mi ciorb[!... Foame... Odat[ ]ns[ Ion pic[ pe la pr`nz, c`nd George lipsea. Savista ]ncremeni pe prisp[ v[z`ndu-l c[ intr[ ]n ograd[. +i c`nd Ion zise nep[s[tor, oprindu-se l`ng[ poart[: — Noroc, noroc, Savisto! Tot voinic[?... Da George-i pe-acas[? — Numai Florica acas[! r[spunse ea repede, arz`nd de dor s[-l fac[ s[ se apropie de nevast[ ca s[ se adevereasc[ b[nuiala ei. Ion st[tu pe g`nduri c`teva clipe, =-apoi zise mai ]ncet, arunc`ndu-=i ochii fulger[tor spre tind[: — Aveam cu George o vorb[... P[cat c[ nu-i =i el aici...

167

Liviu Rebreanu

+i plec[, ]ntristat, cl[tin`nd din cap, uit`ndu-se ]napoi din uli\[. Savista fierbea de bucurie. Era sigur[ c[ Ion venise la Florica, ]nadins pentru c[ o =tia singur[. +i de-aci ]ncolo, c`nd nu era George acas[, nu mai st[tu l`ng[ u=a tinzii, ci tocmai ]n col\, ascuns[ dup[ o gr[mad[ de coceni de porumb, a=tept`ndu-l s[ mai pice. Peste c`teva zile Ion ]ntr-adev[r veni iar, tot pe vremea pr`nzului. }nainte de a deschide porti\a ]ns[ se uit[ prin ograd[. Oloaga, din ascunz[toare, vedea c[ pe ea o caut[. Apoi Ion intr[ repede =i disp[ru ]n tind[. Savista se t`r] c`t mai f[r[ zgomot spre u=[. +i auzi glasul lui Ion, dr[g[stos, =i pe al Floric[i, ]nfrico=at. Tremura totu=i at`t de grozav de bucurie, c[ nu ]n\elese nimic, de=i cei doi ]n tind[ vorbeau destul de tare. Ion ie=i cur`nd, v[zu pe Savista =i p[li. Dar ]si reveni repede =i-i zise u=or: — Am venit iar =i iar n-am dat de George... N-am noroc =i pace! R[m`i s[n[toas[, lele Savist[! Oloaga nu r[spunse; ]n privirea ei ]ns[ f`lf`ia at`ta ur[, c[ Ion plec[ f[r[ a mai ]ntoarce capul. Era fericit[ =i de-abia a=tepta s[ vie seara, s[-i spun[ tot lui George... — Bade... bade!... Vino-ncoa! ]l ]nt`mpin[ c`nd ]l z[ri. George, de=i ostenit r[u, se duse spre ea la gr[mada de coceni. — Ei? Ce pozn[-i cu g[inile? o ]ntreb[ ]n glum[. Savista ]ncepu foarte ]ncet =i rar; dar apoi, cuprins[ de emo\ie, spumeg[ ]nc`t nu mai era chip s-o priceap[ nimeni. — Ion?... Ei, ce vrea Ion?... A fost aici? o ]ntrerupse b[rbatul =terg`ndu-=i de pe obraji n[du=eala fr[m`ntat[ de praf. — Ion... fost... Florica.... fost... T`lhari... Omoar[, omoar[! gemu oloaga desperat[, podidind-o lacrimile =i ]nec`ndu-se de sughi\uri. — Bine, Savist[, bine... Las[ c[ =tiu... bine! f[cu George lini=tit. De-abia dup[ cin[, c`nd se culc[ ]n pat l`ng[ Florica, se g`ndi mai bine la vorbele Savistei =i se cutremur[, c[ci deodat[ ]=i aminti privirea lui Ion de la nunt[, privirea care l-a

168

Ion

]nsp[im`ntat atunci =i pe care totu=i a uitat-o. Cum a putut-o uita oare? „Apoi dac[-i a=a, ]l omor!... Amu nu mai iert... }l omor!“ ]=i zise George hot[r`t, m`ng`ind corpul femeii care-i a\`\a s`ngele. 2 Doamna Herdelea nu voise s[ fac[ ceart[ ]n fa\a oamenilor str[ini, ]n S`ngeorz, dar cum ajunser[ acas[, ]l lu[ pe Herdelea la zor: — Nu =tiu, nebun e=ti ori nu e=ti ]n toate min\ile, de vorbeai ]ntruna c[ ie=i la pensie. Se vede c[ \i s-a ur`t cu binele... Apoi de aceea ne-am c[znit =i am suferit, ca acuma, dup[ ce ai sc[pat cu fa\a curat[, s[ cau\i singur s[r[cia? Ghighi era de aceea=i p[rere, anume c[ retragerea ar fi o umilire. C`t prive=te c[ inspectorul cere s[ ]nve\e pe copii numai ungure=te, d[sc[li\a r[spunse prompt, potrivindu-=i p[rerile dup[ ]mprejur[ri, ca totdeauna: — Ei =i? Te ]nc`n\i de lingu=irile rom`nilor, parc[ din vorbe frumoase ai putea m`nca? Lumea =tie c[ suntem rom`ni, dar =ovinismul nu-i a bun[ niciodat[. Adic[ ce-o fi dac[ o s[-i ]nve\e ungure=te? Las[-i s[ ]nve\e, c[-i bine azi c`nd =tii o limb[ str[in[, c[ vezi bine c[ f[r[ ungureasc[ nici nu te mai po\i mi=ca din loc... Dac[-s vremurile a=a, noi s[ le schimb[m? Herdelea ]nsu=i se sim\ea nenorocit c[ trebuie s[ se despart[ de =coal[, dar totu=i se ru=ina s[ spun[ chiar =i acas[ c[ inspectorul ]l sile=te s[ ias[ la pensie. +i de altfel mai spera ]n sine c[ p`n[-n cele din urm[ se va mai ]nt`mpla ceva =i nu va trebui s[ plece. De aceea am`na mereu =i nu f[cea peti\ia. Totu=i, pe de alt[ parte, pentru orice eventualitate, r[sp`ndea =i prin Armadia =tirea c[, fa\[ de persecu\iile tot mai cr`ncene ale ungurilor, se g`nde=te s[-i dea dracului =i s[ se retrag[. R[spunsul i-l d[du Grof=oru, la ber[rie, ]n gura mare: — Prietene =i frate! Mai bine s[ mori dec`t s[ fii c[l[ul copiilor no=tri! +i fraza aceasta f[cu ocolul Armadiei, c`=tig`nd simpatii am`ndurora =i chiar lui Belciug, pe care Herdelea ]l lua ve=nic

169

Liviu Rebreanu

ca martor =i care ]ng[lbenea de indignare c`nd venea vorba de inspectorul Horvat. Dup[ asemenea ]ncuraj[ri, ]nv[\[torul iar venea hot[r`t s[-=i scrie ]ndat[ cererea de pensie. Acas[ ]ns[ g[sea ]mpotrivirea d`rz[ a d[sc[li\ei care ]i schimba tot planul. Doamna Herdelea, sf[tuindu-se toat[ ziua cu Ghighi, descoperea mereu argumente mai temeinice. — Uite pe Z[greanu! =tii bine, c[ tu mi-ai spus, c`t a fost ]n Pripas i-a ]nnebunit cu ungureasca... +i cu toate astea nu-i zice nimeni nimic, ba-l laud[ toat[ lumea =i-i prezice viitor mare!... Fiindc[ a=a =i este! Herdelea, ]ncerc`nd s[ profite de simpatiile lor pentru Z[greanu, spuse c[ ar fi cuminte s[-i cedeze lui locul din Pripas, fire=te dac[ are inten\ii serioase cu Ghighi. Pe c`nd fata protesta ]mpotriva acestui plan infernal, declar`nd c[-i e ur`t Z[greanu (]n S`ngeorz ]ns[ m[rturisise ]n tain[ Laurei c[ e b[iat foarte dr[gu\, m[car c[ e numai ]nv[\[tor), doamna Herdelea zise neclintit[: — Las[, nu te ]ngriji tu de el... }i g[se=te lui loc inspectorul, c[ =tii doar c`t ]l iube=te =i-l protejeaz[... Prin august, ]ntr-o dup[-amiaz[, Z[greanu veni mai mi=cat ca alte d[\i, de=i Ghighi nu era acas[. Herdelea trecu ]n gr[dini\[ cu d`nsul, s[ stea de vorb[. +i t`n[rul spuse ]ndat[ c[ sose=te tocmai de la Bistri\a =i de aceea e plin de praf. Nici n-a fost ]nc[ s[ se schimbe. A v[zut pe domnul inspector... Apoi nu mai putu continua. Herdelea ]l privi ]ntreb[tor. — Mi-a spus multe, relu[ Z[greanu mai ]ncurcat, parc[ neg[sind cuvintele potrivite. Mi-a f[g[duit... c`te-n lun[ =i stele... Mi-a f[g[duit... — Te are drag inspectorul, zise Herdelea lini=tit. E bine s[ fii bine cu inspectorul, foarte bine... Numai s[-\i dea o =coal[ bun[, ]ntr-un sat bun... — Apoi vezi, domnule colega, da, da, b`lb`i t`n[rul. E greu... Nu =tiu c`nd s-o putea... Da... Domnul inspector zice c[ vrea s[-mi dea Pripasul... — Pripasul? f[cu Herdelea cu o s[geat[ ]n inim[.

170

Ion

— Da... adic[... zice c[ dumneata n-ai s[ mai stai mult, c[-\i trebuie odihn[, c[ ai servit destul... c[... ]n sf`r=it... Z[greanu nu ]ndr[zni s[-i mai spuie c[ inspectorul i-a poruncit s[ reaminteasc[ b[tr`nului ]nv[\[tor s[ trimit[ imediat cererea de pensie, altfel ]l va scoate din oficiu, c[ ]n nici un caz nu va mai ]ng[dui s[ ]nceap[ tot d`nsul noul an =colar. Herdelea r[mase pierdut. }n\elese ceea ce nu ]ndr[znise s[-i m[rturiseasc[ Z[greanu =i se sim\ea dureros ru=inat. — Adev[rat, foarte adev[rat, murmur[ apoi cu glas tremurat. Am servit destul, prea destul... N-am s[ mai stau... Nu, nu, fie lini=tit inspectorul! Fii =i dumneata lini=tit... }n aceea=i sear[, dup[ ce se culc[ doamna Herdelea =i Ghighi, el se a=ez[ la birou =i scrise p`n[ t`rziu de tot. Stric[ multe coale de h`rtie =i toate le ud[ cu lacrimi. }nchipuirea c[ de-acuma p[r[se=te pentru totdeauna =coala lui, iubirea lui, ]i sf`=ia inima. C`nd i-a venit suspendarea, a plecat cu o sc`nteie de n[dejde de ]ntoarcere; azi pleac[ f[r[ nici o n[dejde. De azi ]ncolo nu mai e ]nv[\[tor. — S-a sf`r=it, s-a sf`r=it, =optea d`nsul fr`nt, ca femeia c`nd trebuie s[-=i dea seama c[ a ]mb[tr`nit. 3 Vasile Baciu fusese la trei avoca\i ]n Bistri\a =i to\i trei ]i spuseser[ la fel: legea zice c[ copilul mo=tene=te pe tat[ =i tata mo=tene=te pe copil. Asta ]nseamn[ c[ s[ nu-=i mai toceasc[ opincile ]n zadar. Cu toate acestea el amenin\a mereu pe Ion cu judecata, n[d[jduind s[-l sperie, cum s-a speriat =i d`nsul odinioar[. Sufletul lui ]ns[ era toropit de am[r[ciune =i se revolta ]mpotriva legii care ]ng[duie ca un t`lhar s[ vie s[-i ademeneasc[ fata, s[-i smulg[ mo=ia =i pe urm[, dup[ ce bag[ ]n groap[ femeia, s[ r[m`n[ cu p[m`nturile =i averea luate cu japca... G`ndindu-se mereu la nedreptatea lumii, ajunse la b[nuiala =i apoi la convingerea c[ Ion a omor`t pe Ana, ]nadins ca s[-i r[m`ie mo=ia =i s[ se poat[ ]nsura a doua oar[.

171

Liviu Rebreanu

Oamenii c[rora le ]mp[rt[=ea credin\a aceasta credeau sau nu credeau, dar to\i pizmuiau pe Ion c[ s-a ales cu at`ta p[m`nt pe urma Anei... De sup[rare =i de necaz, Vasile Baciu se a=ternu mai r[u pe b[utur[. Nemai=tiind ]ncotro s-o apuce, ]ntr-o diminea\[ se duse la popa Belciug =i i se pl`nse. Preotul, cump[nind =i chibzuind, avu o idee cucernic[ =i zise at`t: — Bine... Am s[ v[ chem pe am`ndoi... +i duminica urm[toare Belciug cheam[ pe Vasile =i pe Ion, ]mpreun[ cu mai mul\i frunta=i ai satului. — Oamenii de omenie trebuie s[ se ]nvoiasc[! vorbi preotul frec`ndu-=i m`inile. S[ c[ut[m =i noi, cu to\ii dimpreun[, o ]nvoial[ omeneasc[! A=a-i bine =i a=a-i frumos! Ion, lini=tit, ridic[ glasul: — Eu nu-s nici c`ine, nici f[r[ suflet, domnule p[rinte... Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! }n cas[ ]l las s[ =ad[ c`t o tr[i, m[car c[-i a mea dup[ lege =i poate mi-ar face trebuin\[. Dar ]l las c[-s om =i nu str`ng pe nimeni de g`t... Trei locuri a vrut, trei le-a arat, le-a sem[nat, le-a cules. Puteam s[ i le iau c[-s ale mele. Nevoie de ele n-are c[ bucatele ]n loc s[ le m[n`nce, le vinde =i le bea... Dar zic, las[-l s[ aib[ =i s[ bea, c-a muncit destul =i sup[r[ri l-au ars destule... Apoi amu, vede\i =i dumneavoastr[, oameni buni, dac[-l las eu s[ tr[iasc[, dumnealui nu vrea s[ m[ lase pe mine s[ tr[iesc! Vasile Baciu, aprins ca omul f[r[ dreptatea legii, s[ri cu r[spunsul: — Adic[ cu ce drept s[-mi iai tu averea mea? Cum s[-\i r[m`ie \ie p[m`nturile mele!... C[ fata mi-ai omor`t-o, copilul \i l-ai omor`t!... Cu ce drept? Vinele i se umflau pe t`mple ca ni=te r`me. Dar vremea trecea, vorbele c[deau =i ]nvoiala nu se apropia. Atunci Belciug g[si clipa binevenit[ s[ intervie. }=i drese glasul =i rosti grav, ca la predic[: — Oameni buni =i drept-credincio=i, dreptatea-i ve=nic cu dou[ t[i=uri, ca palo=ul ]n m`na osta=ului viteaz... Dreptate

172

Ion

are Ion, c[ci legile lumii spun c[ averea copilului se cuvine p[rintelui care l-a z[mislit =i l-a crescut. Dreptate are =i Vasile, c[ci dup[ moartea fetei lui =i a copilului ei, cuveni-s-ar ca mo=ia s[ se ]ntoarc[ la cel care a agonisit-o... Acuma mie, paznicul sufletesc al vostru, dragi ]mi sunte\i am`ndoi deopotriv[ =i dornic a= fi s[ dob`ndi\i deopotriv[ fericirea pe p[m`nt ca =i ]n ceruri, dimpreun[ cu fe\ele luminate cu care ne-am silit, c`t am putut, s[ v[ ]mp[c[m cum e mai bine. D`rzi =i ne]ndupleca\i sunte\i ]ns[ ca dou[ s[bii ce nu ]ncap ]ntr-o teac[. De aceea iat[ ce-am socotit eu ascult`ndu-v[: st[p`ni\i am`ndoi ce cuprinde\i ]n ziua de azi, tu, Vasile, casa =i locurile pe care \i le las[, iar tu, Ioane, averea care \i-a h[r[zit-o mila cereasc[. Dar iar[=i socot c[ drept n-ar fi s[ ajung[ mo=ia ]n m`ini str[ine. Via\a omului e ca floarea c`mpului. Azi e, m`ine nu-i... Poate c[ azi-m`ine, Ioane, ai s[ te ]nsori, s[ ai copii, dar poate, Doamne fere=te, s[ =i ]nchizi ochii c`nd ai crede c[ e=ti mai voinic... Apoi, a=a, n-ar fi p[cat de Dumnezeu s[ r[m`n[ averea ta cui nici nu te-ai a=tepta?... +-atunci a= crede c-ar fi ]n\elept =i frumos s[ v[ leg[tui\i am`ndoi s[ l[sa\i ce st[p`ni\i sfintei biserici ]n cazul c`nd, Doamne p[ze=te, v-a\i pr[p[di f[r[ mo=tenitori direc\i, adic[ f[r[ copii... F[c`nd astfel, ]nt[ri\i puterea Domnului pe p[m`nt ca =i Domnul s[ v[ primeasc[ sufletele ]n vecii vecilor! Preotul t[cu brusc, cobor`nd ochii ]n jos, a=tept`nd parc[ efectul cuv`nt[rii sale asupra celor de fa\[. Apoi c`nd ]n\elese c[ to\i sunt de p[rerea lui, se retrase ]n od[i\a de culcare, l[s`ndu-i s[ conving[ =i pe cei doi pricina=i. Dup[ mult[ vorb[rie frunta=ii izbutir[ s[-i fac[ s[-=i dea m`na... Belciug reveni atunci cu o declara\ie scris[. V[z`nd h`rtia, Ion mai =ov[i o clip[, dar totu=i isc[li, g`ndindu-se c[ asta-i un moft f[r[ valoare, deoarece d`nsul are s[ se ]nsoare cur`nd =i s[ fac[ copii care s[-l mo=teneasc[. Vasile se bucur[ c[, dac[ nu se ]ntoarce la d`nsul, mo=ia barem nu se va risipi nici printre neamurile Glaneta=ului.

173

Liviu Rebreanu

— A=a! zise preotul ]mp[turind frumos actul. De pe amvon am s[ dau de =tire satului ]ntreg hot[r`rea voastr[ cre=tineasc[... Dumnezeu s[ v[ binecuv`nteze! Vasile Baciu pe urm[ se opri la c`rcium[, se ]mb[t[ =i se b[tu cu straja Cosma Cioc[na=. Ion ]ns[ se duse la George, s[-i povesteasc[ ce-a f[cut. +i pe urm[ se g`ndi numai la viitoarea lui nevast[. 5 Titu socotea s[ treac[ grani\a cu trei sute de coroane. Suma aceasta o avea, dar ]i mai trebuia =i ceva m[run\i= care s[-i ajung[ p`n[ la trecere. P`n[ ce nu cunoscuse rudele din Rom`nia, se ]nfuriase g`ndindu-se c[ porne=te ]n lume cu trei sute de coroane; acuma mergea la sigur, ca =i c`nd ar fi plecat din Pripas ]n Lu=ca, ori ]n M[gura... M[run\i=ul ]ns[ ]l ]ncurca, fiindc[ oricum se silea, nu sporea, =i-i amenin\a rotunjimea celor trei sutare. Salvarea ]i veni sub forma unei idei, citind ]ntr-un ziar c[ „Asocia\ia pentru cultura =i literatura poporului rom`n“ va \ine adunarea general[ la Sibiu ]n luna septembrie... Deoarece, pe c`nd citea, v[zu pe mas[ Tribuna Bistri\ei, un ziar s[pt[m`nal local, se g`ndi deodat[: ce-ar fi s[ se duc[ d`nsul ca reprezentant al ziarului la serb[rile Astrei? Ar fi mai ]nt`i c[ ar face economii de cheltuieli, =i al doilea c[ ar cunoa=te dintr-o dat[ toat[ „inteligen\a“ rom`neasc[ din Ardeal, ]nainte de a-l p[r[si, cine =tie pentru c`t[ vreme... Tribuna Bistri\ei de altfel ]i reprodusese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite despre „distinsul poet al V[ii Some=ului“... Se a=ez[ ]ndat[ =i scrise c`teva r`nduri bine sim\ite directorului gazetei, un avocat f[r[ clientel[ =i mare na\ionalist, cer`ndu-i un bilet de legitima\ie =i banii de cheltuial[ trebuincio=i. R[spunsul directorului sosi peste trei zile, aduc`ndu-i biletul de legitima\ie, dar =i vestea trist[ c[ ziarul de-abia-=i t`r[=te via\a de la o s[pt[m`n[ la alta =i c[ prin urmare „distinsul poet“ ar face o fapt[ nobil[ rom`neasc[ reprezent`ndu-l, dac[ se poate, pe propria-i chel-

174

Ion

tuial[... }ntre timp, Titu, ]nchipuindu-=i cum va fi ]nconjurat =i r[sf[\at d`nsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ]ntreg \inut de rom`ni, se ]nsufle\ise at`t de mult de ideea de a reprezenta Tribuna Bistri\ei, ]nc`t nici nu se mai sinchisi c[ nu a primit bani =i c[ deci socotelile lui r[m`neau tot ]ncurcate cu m[run\i=ul. Cu o s[pt[m`n[ ]nainte de plecare veni acas[ spre a se preg[ti ]n tihn[ =i a-=i lua r[mas bun de la to\i cunoscu\ii, c[ci omul =tie c`nd porne=te, dar numai Dumnezeu =tie c`nd se ]ntoarce. C[ld[raru, la desp[r\ire, l-a ]mbr[\i=at =i n-a uitat s[-i spuie c[ tot mai e timp s[ se r[zg`ndeasc[, =i Titu i-a mul\umit z`mbind pentru pova\[. }n Armadia toat[ lumea =tia c[ Titu vrea s[ plece ]n Rom`nia =i to\i se mirau de ]ndr[zneala lui. C`nd se afl[ ]ns[ c[ va lua parte =i la serb[rile Astrei, la care singur profesorul Sp[taru a putut merge odat[, demult, =i mai ales c[ se ducea ca reprezentant al Tribunei, mul\i ]l invidiar[ =i-l felicitar[. Doamna Herdelea pl`ngea sp[l`ndu-i =i c[lc`ndu-i rufele, iar Ghigi ]i f[cea ]n fiecare zi geamantanul spre a-l desface a doua zi, ca s[-l fac[ mai bine =i mai frumos, s[ nu r`d[ de el fra\ii din Rom`nia. Seara, Herdelea tat[l =i fiul se sf[tuiau serios. Deoarece Titu, av`nd ]nc[ ]ncurc[turi cu recrutarea, nu putea ob\ine pa=aport pentru str[in[tate, Herdelea ]i explic[ cum s[-=i fac[ rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odat[ ajuns dincolo nu-i mai trebuie nici un pa=aport... }ntre altele ]ns[ b[tr`nul ]i m[rturisi c[ a =i expediat cererea de pensie, iar Titu ]l aprob[ din toat[ inima, ba se ]ns[rcin[ s[ comunice =tirea =i doamnei Herdelea; o f[cu ]ntr-adev[r cu at`ta iscusin\[ c[ d[sc[li\a mul\umi lui Dumnezeu c[ ]n sf`r=it Zaharia a ascultat pove\ele ei ]n\elepte. Drept recuno=tin\[ c[ l-a sc[pat astfel dintr-un impas greu, Herdelea duse a doua sear[ pe Titu la ber[ria Rahova, ca s[ se ]nt`lneasc[ acolo cu to\i domnii din Armadia =i s[-=i ia adio cum se cuvine. La ber[ria Rahova se improviz[ o adev[rat[ serbare, cu chef =i cu lacrimi. }ntreb[rile, ur[rile, felicit[rile zb`rn`iau ]n ure-

175

Liviu Rebreanu

chile t`n[rului ]ndr[zne\. Herdelea ]i ceru biletul de la gazet[, s[-l arate tuturor =i mai ales lui Ghi\[ Pop, copistul de la judec[torie, care nu voia s[ cread[ c[ Titu este aievea reprezentantul Tribunei la adunarea Astrei. Profesorul Sp[taru \inu =i un discurs, culmin`nd ]n fraza c[ Titu trebuie s[ fie „veriga de unire ]ntre fra\ii de dincoace =i de dincolo de Carpa\i“. La miezul nop\ii ]nsufle\irea fu a=a de mare ]nc`t to\i c`ntar[ De=teapt[-te, rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u, fiind =i el mi=cat, ]nchise ochii, nevr`nd s[ strice buna dispozi\ie a societ[\ii, mai ales c[ Titu nu trebuia s[ plece cu impresii ur`te despre slujba=ii Ungariei... P`n[ la sf`r=it se ame\ir[ bine cu to\ii. Herdelea, de sup[rare, b[u at`ta c[ Titu abia ]l duse acas[, unde d[sc[li\a ]l oc[r] bine ]n g`nd, dar f[r[ a deschide gura, spre a nu-=i strica somnul. Cu c`t se apropia ziua, cu at`t Titu era mai tulburat. Se sim\ea fericit =i totu=i glasul ]i tremura. Niciodat[ casa p[rinteasc[ nu i se p[ruse mai cald[. I se str`ngea inima g`ndindu-se c[ de-acuma va tr[i ]ntre oameni pe care nu i-a mai v[zut, ]ntr-o lume necunoscut[ ]n care cine =tie ce-l a=teapt[? Se duse pe la familiile prietene s[ le zic[ r[mas bun. La Dragu g[si pe Lucre\ia ]mpreun[ cu Oprea, azi so\ul ei. Felicit`ndu-l ]=i aduse aminte de iubirea lui, versurile ]n care se chinuise s[ eternizeze ochii ei verzi. Acum iat-o a=ezat[, cu via\a croit[ drept, f[r[ cotituri deosebite, ca a tuturor oamenilor cumin\i... Pe c`nd el se arunc[ ]n valurile lumii, ca ]ntr-o mare f[r[ margini... }n ajunul plec[rii, dup[-amiaz[, f[cu o plimbare p`n[-n Pripas, s[ mai vad[ c[su\a unde a copil[rit =i s[ se despart[ de Belciug, care-i „cam acru =i viclean, dar tot om de treab[“, cum ]i spusese tat[l s[u, ]ndemn`ndu-l s[ nu cumva s[ nu mearg[ pe la d`nsul... Preotul ]l s[rut[ =i-l blagoslovi cu lacrimi ]n ochi, f[g[duindu-i c[-l va cerceta negre=it la Bucure=ti, deoarece sper[ s[ mearg[ =i el foarte cur`nd, peste un an sau doi. }l ]nso\i apoi s[-i arate biserica cea nou[, gata, bun[ de sfin\it. }l plimb[ prin toate col\urile, se suir[ ]mpreun[ ]n turn, la ceas, =i-i zise cu mult[ duio=ie:

176

Ion

— Foarte r[u ]mi pare c[ nu e=ti aici la sfin\irea care va fi peste vreo dou[ s[pt[m`ni! Facem o sfin\ire minunat[. Va veni =i episcopul... O s[ fie o adev[rat[ s[rb[toare na\ional[! Titu ]i promise c[-i va trimite c[r\i po=tale cu vederi din Rom`nia =i mai ales din Bucure=ti, „care trebuie s[ fie o minun[\ie“... Belciug ]l mai petrecu pe urm[ p`n[ ]n dreptul c`rciumii =i-l mai ]mbr[\i=[ o dat[ ca un frate. Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goal[ =i trist[. Titu o privi pe dinafar[, amintindu-=i f[r[ s[ vrea cr`mpeie din fericirea tr[it[ aici =i nepre\uit[ la vremea ei. Urc`nd ]n pridvor, se pomeni cu Ion. — Am auzit c[ vrei s[ pleci departe, domni=orule? — M[ duc =i eu s[-mi g[sesc un rost ]n lume! r[spunse Titu serios. Anii trec =i omul trebuie s[ fac[ ceva ]n via\[, altfel nu-i vrednic s[ tr[iasc[... Nu-i a=a? — A=a-i, domni=orule, vezi bine c[-i a=a! zise Ion. Apoi s[ te duc[ Dumnezeu s[n[tos =i s[-\i d[ruiasc[ noroc pe unde-i umbla, c-ai fost tare de omenie! — S[ tr[ie=ti =i tu, Ioane! |ie de altminteri \i-a ajutat Dumnezeu =i te-ai ]nst[rit frumos... P[cat numai c[ n-ai avut parte de Ana =i de copil... — Apoi ce s[ facem? f[cu \[ranul rece. A=a a vrut Dumnezeu... — Ei, =-acuma, ce mai ai de g`nd, Ioane? C[ doar n-ai s[ r[m`i v[duv toat[ via\a, c[ doar e=ti t`n[r... — A=a-i, a=a-i, vezi bine! morm[i Ion ]ntunec`ndu-se. Titu cobor`se spre d`nsul =i se rezem[ de st`lpul por\ii, cu p[l[ria pe ceaf[. }n asfin\it soarele se m`nia =i ]mpro=ca cu raze aprinse. Umbra M[gurii Cocorilor se ]ntindea peste sat p`n[ la picioarele crucii de la marginea drumului, pe care Hristos st[tea neclintit ca un martor mut al tuturor tainelor. Ion se uit[ lung la domni=orul care i se p[rea c[ se schimbase mult de c`nd nu l-a mai v[zut. Voia s[-i cear[ o ]nv[\[tur[, ca =i odinioar[, =i ]i era fric[ s[ nu-l oc[rasc[.

177

Liviu Rebreanu

— M-am zb[tut =i m-am fr[m`ntat s[ ies la liman, ]ncepu iar Ion dup[ o t[cere ap[sat[. +i nu mi-a dat Dumnezeu nici o bucurie... — Dar p[m`ntul? ]ntreb[ Titu privindu-l cercet[tor. — P[m`ntul... de... p[m`ntul... Bun e p[m`ntul =i drag mai \i-e c`nd e al t[u... Dar dac[ n-ai pentru cine s[-l munce=ti, parc[... z[u a=a... — Trebuie s[ te ]nsori, Ioane! — A=a-i, chiar a=a-i, domni=orule, murmur[ \[ranul cu ochii stin=i. Dar dec`t s[ te ]nsori cu oricine... Am p[\it-o o dat[, domni=orule... T[cu, a=tept`nd parc[ o ]ntrebare sau o aprobare. Cum ]ns[ Titu nu zise nimic, urm[ din ce ]n ce mai vioi: — Amu dumitale pot s[-\i spun, c[ mi-e=ti mai bun ca un p[rinte =i m-ai ]nv[\at numai bine... Pot... +i nu =tiu cum s[-\i spun, domni=orule? C[ dumneata pleci departe =i poate nici n-ai s[ mai auzi de mine =i de necazurile noastre... O, Doamne... Mare-i lumea!... C`nd crede omul c-a nimerit mai bine, atunci ia seama c[-i tot de unde a pornit... Uite-a=a-i, domni=orule! A=a m[ muncesc =i m[ c[znesc, =i nu =tiu ce s[ fac, cum s[ fac? — Azi, c`nd ai avere, ce-\i trebuie s[ te mai perpele=ti? Nici prea haps`n s[ nu fie omul, c[ l[comia stric[ omenia. P[m`nt ai destul... — Destul nu-i niciodat[, domni=orule... Dar pe cine vreau eu s[ iau nu se poate. +i pe alta nu pot s-o iau... — Pe cine vrei? — Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspr[ ]n privire. — Care-i m[ritat[ cu George-a-Tomii? — Aia! — De, Ioane, se vede c[ Dumnezeu \i-a dat c-o m`n[ mo=ia, =i \i-a luat cu cealalt[ mintea! vorbi Titu. C`t e satul de mare nu g[se=ti tu dec`t pe nevasta lui George? — Nu-mi trebuie alta, domni=orule! scr`=ni Ion deodat[ furios =i cu o hot[r`re s[lbatic[ ]n ochii sticlitori.

178

Ion

— Hm, f[cu Titu aproape ]nfrico=at de glasul lui... De... Nu-\i trebuie... — Dumneata ce m[ ]nve\i s[ fac? urm[ Ion iar[ mai bl`nd =i rug[tor. — Nimic... S[ te ast`mperi! — Dar dac[ nu pot? — Atunci f[ ce =tii! — Nu =tiu nimic! b`lb`i Ion zv`rcolindu-se ]ntre m`nie =i neputin\[. — Nici eu... Dar at`ta totu=i pot s[-\i spun: ast`mp[r[-te! Pe Ion r[spunsurile lui Titu ]l umpleau de fiere. Dest[inuia ]nt`ia oar[ fr[m`ntarea lui cuiva =i, ]n loc de ]ncurajare, g[sea ]mpotrivire. }l ustura inima c[ nu poate sc[pa de nehot[r`re. +i totu=i patima lui crescuse at`t de puternic[, ]nc`t sim\ea bine c[ are s[-l mistuie dac[ nu va nimeri calea spre potolirea ei. — Trebuie, domni=orule, trebuie! gemu d`nsul st[p`nindu-=i focul. Titu, sp[im`ntat de ]nd`rjirea ce i-o citea ]n fa\[, tres[ri. +i repede ]i d[du m`na zic`ndu-i: — R[m`i s[n[tos, Ionic[!... +i ast`mp[r[-te, ascult[-m[ pe mine!... Ion morm[i ceva =i r[mase ]n mijlocul drumului, uit`ndu-se dup[ el p`n[ coti la R`pile Dracului. Apoi scuip[ cu sc`rb[, b`iguind: — Las[ c[ =tiu eu ce-i de f[cut... Titu petrecu seara la Grof=oru, ]mpreun[ cu p[rin\ii =i sor[sa. +i a doua zi porni cu tr[sura la Monor, de unde avea s[ ia trenul spre Sibiu. 6 Din clipa c`nd Savista i-a deschis ochii, George parc[ s-ar fi trezit dintr-un somn ad`nc. Acuma ]n\elegea de ce ]i tot d[ Ion t`rcoale, de ce-i cere sfaturi =i-i vine mereu prin cas[. Adic[ pentru Florica. Cu toate acestea =i de atunci ]ncolo l-a primit. Vorbea =i r`dea cu d`nsul ]nc`t toat[ lumea ar fi jurat c[ sunt

179

Liviu Rebreanu

prietenii cei mai buni. }l ura =i r`vnea s[-l prind[, s[ se r[fuiasc[. }i era fric[ =i lui de r[fuiala dorit[ =i totu=i o c[uta. Pleca lini=tit de-acas[, c[ci Savista era o paznic[ nepre\uit[ =i-i raporta ]n fiecare sear[ fiece pas al nevestei... Ion ]nsu=i sim\ise de mult vr[jm[=ia Savistei =i deseori ]i venea s-o sugrume, ca s[-=i deschid[ drumul la Florica. Ura ]ns[ numai pe George, din ce ]n ce mai r[u, fiindc[ numai din pricina lui nu e slobod[ femeia. Dac[ n-ar fi luat-o el, poate c[ ea l-ar fi a=teptat =i azi n-ar mai trebui s[ se zbuciume =i s[ nu =tie cum s[ se apropie de d`nsa. Chiar ]n ziua c`nd Titu plec[ din Armadia Ion, afl`nd c[ George nu-i acas[, ]nspre amiaz[ se repezi la Florica, n[d[jduind s[-i mai poat[ vorbi m[car o clip[ ]ntre patru ochi. Savista, pe prisp[, ]l z[ri de departe =i, nemaiput`ndu-se t`r] la locul ei de p`nd[ dup[ gr[mada de coceni, se rezem[ ]ndat[ de perete, ]nchise ochii, deschise gura =i ]ncepu s[ sfor[ie u=or, parc[ ar dormi dus[. Ion intr[ ]n ograd[, o v[zu =i o strig[ pe nume. Oloaga ]ns[ nu r[spunse. Atunci Ion se apropie =i-i zise iar, mai ]ncet, cu inima tremur`nd de bucurie, vr`nd s-o ]ncerce dac[ doarme aievea: — Savist[!... Oloaga ]ns[ sfor[ia nemi=cat[, de=i vreo trei mu=te i se plimbau pe obrajii scof`lci\i =i asuda\i, pe gingiile alburii, pe din\ii lungi =i galbeni. — Doarme, slav[ Domnului! murmur[ Ion, trec`nd ]n v`rful picioarelor ]n tind[. Savista ]=i ascu\i urechile. N-auzi dec`t =oapte =i apoi glasul Floric[i, ]ndemn`ndu-l s[ plece. — Savista doarme ca iepurele, ia seama. Oloaga fierbea de mul\umire c-a g[sit, f[r[ s[ vrea, mijlocul de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindc[ de-afar[ nu auzea bine ce vorbesc ei ]n[untru, nu mai ie=i pe prisp[, ci de azi ]nainte se ghemui ]ntr-un col\ ]n tind[, p[zind de-acolo s[ nu treac[ g[inile pragul. Mo\[ia toat[ ziua =i deseori sfor[ia. Florica, cu grija casei, nici nu b[g[ de seam[ c[ Savista =i-a schimbat locul.

180

Ion

Dar c`nd a auzit-o horc[ind, s-a g`ndit c[ poate s[ fie bolnav[ =i-a ]ntrebat-o: — Ce te doare pe tine, Savist[, de te-ai ]nmuiat a=a? Oloaga se pref[cu. Se frec[ la ochi cu pumnii, parc[ de-abia s-ar trezi, =i blodogori mohor`t[: — Nimic... Somn, somn... Florica cl[tin[ din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o fi ]mb[tr`nit =i de aceea o apuc[ mole=eala mai des. Trecur[ c`teva zile. Ion nu se mai ar[t[. Savista clocotea de ner[bdare. Apoi vineri seara George, sf[tuindu-se cu Florica, ]i spuse c[ duminic[ noaptea va pleca cu tat[l s[u la P[durea Fulgerat[, s[ aduc[ c`te-un car de lemne ]nainte de a-i n[p[di c[ratul bucatelor de pe hotar. +i tocmai a doua zi veni iar Ion. Savista sfor[ia dus[ ]n ungherul ei. Ion, care n-o z[rise ]n ograd[, se sperie v[z`nd-o aici: — Noroc, Floric[... Dar ce-i cu Savista? zise d`nsul ]ncet, cu glasul tremurat. — Apoi a=a face de-o vreme ]ncoace... O fi bolnav[... =tie Dumnezeu... Da =ezi, mai =ezi la noi, Ioane! — Mul\umesc, c-am tot =ezut! r[spunse Ion uit`ndu-se la Savista =i apoi ad[ug[: Da George nu-i pe-aici? — Nu-i, c[-i la porumb cu lucr[torii... — Mhhm... — Numai duminicile de-l mai prinzi pe-acas[ acu, dac[ ne-a ]mbulzit munca... Da poate nici duminic[ s[ nu fie... c[ tocmai duminic[ seara vrea s[ plece la p[dure... Ion se cutremur[, parc[ l-ar fi zg`l\`it deodat[ o m`n[ n[prasnic[. S`ngele i se aprinse ]n inim[ ca ]ntr-un ibric pus pe j[ratic. O privi cu ochi at`t de mari ]nc`t i se p[rea c-o vede sub m[rul p[dure\, ]n bra\ele lui, =i-i sim\ea carnea fierbinte. Florica nu se uit[ la d`nsul ca =i c`nd ar fi ghicit la ce se g`nde=te. +i Ion =opti aspru, poruncitor: — Duminic[, dup[ ce pleac[ d`nsul, s[ =tii c[ vin!... Auzi tu? Femeia t[cu.

181

Liviu Rebreanu

— S[ ie=i ]n ograd[! Auzi?... Negre=it s[ ie=i, altfel... Florica t[cea mereu. — De-atunci n-am mai schimbat o vorb[ ca oamenii... +i nu mai pot... — Dac[ afl[ George, ne omoar[! zise Florica foarte ]ncet, f[r[ a-l privi. Ion scr`=ni, ]nc`t pe femeie o trecu un fior. — S[ ie=i, Floric[!... S[ nu faci cumva s[ nu ie=i, c[... }n clipa aceea am`ndoi ]ntoarser[ privirile deodat[ la Savista care horc[ia cu gura c[scat[ =i ]nghi\ea din c`nd ]n c`nd. O privir[ ]nfrico=a\i, cu o presim\ire ur`t[, care ]ns[ trecu repede ca o n[lucire. — Doarme, doarme, murmur[ Florica. Savista respira greu. Sudorile ]i curgeau =iroaie pe t`mple, pe obraji. Roi de mu=te b`z`iau ]mprejurul ei... 7 Titu nu se mai s[tura privind p[m`ntul Ardealului care fugea, se ]ndoia, r[m`nea ]n urm[, se ]ntindea departe, se apropia iar[=i... +i trenul trecea trufa= pe l`ng[ satele rom`ne=ti, pe unele spintec`ndu-le chiar ca un tiran ne]ndur[tor, =i doar pe-alocuri se oprea c`te-o clip[, ]nsemn`ndu-=i oprirea cu vorbe aspre ungure=ti care zoreau sau huiduiau ve=nic pe \[ranii drume\i sau slujitori. Pretutindeni aceia=i \[rani, umili, voinici, r[bd[tori: pe =oselele albe, al[turi de care silitoare, pe c`mpiile galbene, r[scolite de bra\ele lor =i udate de sudoarea lor, prin satele s[race, stoarse de vlag[. Unde era munca, erau numai ei. Pe urm[ veneau g[rile mari, anticamerele ora=elor, =i \[ranii nu se mai z[reau. }n schimb, ap[reau surtucari gr[bi\i, g[l[gio=i, ner[bd[tori, vorbind poruncitor numai ]n grai str[in. „Noi muncim ca s[ benchetuiasc[ ei! se g`ndea Titu ]necat de o revolt[ din ce ]n ce mai mare. Asta-i ilustra\ia nedrept[\ii =i oropsirii noastre!“

182

Ion

}n Armadia str[inii de-abia se observau ]n mul\imea mare rom`neasc[. Dar ora=ele acestea parc[-i luau un v[l de pe ochi, ca =i odinioar[ ]n Gargal[u cocioabele de pe la margini. I se p[reau ni=te cuiburi uria=e de tr`ntori du=mani care ]nghit, ve=nic nes[tura\i, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur. La Cluj schimb[ trenul. De-abia izbuti s[ se ca\[re ]ntr-un vagon ticsit de oameni, s[-=i a=eze geamantanul pe coridor. At`ta vorb[ ungureasc[ ]i ]nnegrea sufletul. Se sim\ea parc[ s-ar fi oprit deodat[ ]ntr-o mocirl[. „O, ce bine-i c[ plec... Cel pu\in nu voi fi nevoit s[ v[d =i s[ aud mereu lucrurile acestea revolt[toare!...“ }n aceea=i vreme ]ns[ ]i era ru=ine c[ fuge din lupt[. }=i zicea c[ cinstit ar fi s[ stea ]n v`rtejul ciocnirii, iar nu s[ lase pe miile celea de umili ]n ghearele hr[p[re\e, f[r[ ap[rare =i f[r[ n[dejde... Dar ]ndat[ ce se uita ]mprejur, curajul ]i pierea =i ]n\elegea c[ r[zboiul acesta nesf`r=it cere voinici v`njo=i, d`rzi, ne]mp[ca\i, care lupt[ f[r[ a-=i da seama =i f[r[ ]ncetare. |[ranii din Lu=ca... cei ce sufer[ b[t[i, umilin\e, temni\e, =i nu se ]nmoaie... Se ]nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de sc`ntei se ]mpr[=tiau ]n r[stimpuri peste ogoarele negre, lic[rind ]n v[zduh ca o ploaie de stele c[z[toare... Titu, pierdut ]n g`nduri, privea ]n ]ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestrei deschise. Curentul amestecat cu fum ]i v`lvoia p[rul... }n vagon oamenii se lini=tiser[. R[m[sese singur ]n coridor cu c`teva cufere. }l cuprinse foamea =i-=i aduse aminte c-ar fi trebuit s[ m[n`nce la Cluj, dar l-a z[p[cit v[lm[=agul de lume =i de zgomot. Scoase din geamantan merindea ce i-o pusese acas[. Pe c`nd se lupta cu un picior de g[in[ fript[, conductorul, care ispr[vise controlul biletelor, veni s[ se mai odihneasc[ pu\in =i, v[z`ndu-l m`nc`nd, ]i zise „poft[ bun[“ pe ungure=te. Titu ]ns[ r[spunse ursuz: — Nu =tiu ungure=te!... Atunci conductorul se uit[ ]mprejur =i, nemaifiind nimeni, murmur[: — +i io-s rom`n, domnule!

183

Liviu Rebreanu

Titu se ]nsenin[ deodat[. }i oferi o bucat[ de friptur[, zic`nd ]ntruna: — E=ti rom`n... e=ti rom`n... poftim... e=ti rom`n!... +i conductorul ]i povesti c[ se cheam[ +tefan Popa, dar c[ =i-a schimbat numele ]n Pap Istvan, fiindc[ a=a i-au cerut c`nd l-au pus ]n serviciu, c[ e ]nsurat cu o unguroaic[ =i are opt copii, c[ joac[ =i el cum c`nt[ cei mari, altfel ar r[m`ne pe drumuri. „Adic[ acela care vrea s[ ias[ din robia de la \ar[, trebuie s[-=i robeasc[ sufletul la ora=, s[ devie la r`ndul lui o primejdie pentru robii care l-au n[scut!“ se g`ndi Titu c`nd r[mase iar singur. Cel ce se dep[rteaz[ de satul lui trebuie s[ cad[ ]n mrejele lor... Adormi pe geamantan, istovit mai mult de g`nduri dec`t de oboseal[... }l de=tept[ un junghi ]n spinare. Soarele tocmai str[lucea ]ntristat. +i trenul huruia mereu, mereu... Pe peronul g[rii din Sibiu a=tepta un grup de domni cu br[\are tricolore, care se ]mpr[=tiar[ la u=ile vagoanelor: erau organizatorii ]ns[rcina\i cu primirea oaspe\ilor din toate \inuturile rom`ne=ti... Titu s[ri jos =i se cruci v[z`nd c`t[ lume care vorbe=te rom`ne=te cobora din trenul ]n care d`nsul se sim\ise at`t de str[in. +i totu=i ]n tren nu vorbiser[ rom`ne=te! De ce n-o fi vorbit nimeni ]n tren rom`ne=te?... Acuma to\i se ]mbr[\i=au, se chemau, ]nc`t Titu se sfia c[ el, ]n mijlocul at`tor rom`ni, nu cunoa=te pe nimeni. Vru s[ se apropie de un organizator, c`nd deodat[ auzi un glas tare: — Herdelea Titu!... Herdelea!... Se uit[ nedumerit =i v[zu pe cel care-i striga numele: un domn bine f[cut, ro=u la obraz, cu ochelari de aur, ras de must[\i. — Aici! strig[ Titu pu\in r[gu=it de mirare. Eu sunt Titu Herdelea! Domnul se repezi la d`nsul foarte prietenos, ]ntinz`ndu-i am`ndou[ m`inile. — Bine c[ te g[sii, domnule!... Nu m[ cuno=ti... Pintea... Doctor Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu c[ vii la Astra,

184

Ion

dar nu mi-a scris c`nd sose=ti. Ei bine, ca s[ nu te scap, de dou[ zile p`ndesc toate trenurile, \ip`nd ca un nebun: Titu Herdelea... }n sf`r=it, bine c-ai venit! — Aa, fratele lui George? murmur[ Titu. Da, vezi, le scrisesem, dar nu m-am g`ndit c[ o s[ te ]n=tiin\eze. Nu-\i ]nchipui ce bine-mi pare c[... — Da, fratele lui George... Suntem at`\ia fra\i c[ nu exist[ col\ de p[m`nt rom`nesc, unde s[ nu fie r[t[cit unul-doi. Aici, de pild[, suntem chiar doi... — Doi? — Doi, drag[. De ast[-prim[var[. E =i Liviu, c[pitanul. Militar teribil, de la statul-major. M`ine-poim`ine ]l vedem general... Da-i ciufut r[u. Nu =tiu cui seam[n[. Ne face neamul de r`s. Nici nu s-arat[ printre noi. Ve=nic numai cu militarii lui, cu nasul ]n c[r\i =i h[r\i... Am s[ te duc totu=i s[-l cuno=ti. Dar s[-l iei cum este... Virgil Pintea era bun de gur[ =i vesel =i vioi ca un copil. Toat[ lumea din Sibiu ]l cuno=tea =i-l iubea, fiind un medic priceput =i dezinteresat =i un rom`n inimos. G[zdui pe Titu la d`nsul. Avea un apartament pl[cut, ]ntr-un cartier frumos. D[du musafirului dormitorul, r[m`n`nd ca el s[ se culce ]n birou pe un divan. Dup[ ce Titu se primeni, ie=i ]mpreun[ cu Pintea, care ]l prezent[, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de f[g[duin\e =i reprezentant al Tribunei Bistri\ei. }l primir[ cu obi=nuita simpatie ocazional[. Unii ]=i aduser[ aminte de ni=te versuri ale lui Titu din Familia. Mai ales ]ns[ Barbu Luca, un t`n[r sl[bu\ =i mititel, el ]nsu=i poet =i redactor la un ziar din Sibiu, se ]mprieteni cu Titu =i se oferi s[-i fie c[l[uz[ credincioas[ =i nep[rtinitoare. Mai t`rziu Titu leg[ cuno=tin\[ =i cu c[pitanul Pintea, care st[tea ]ntr-o odaie simpl[ =i aproape s[r[c[cioas[, pe l`ng[ comandamentul corpului de armat[ unde avea serviciu. }l g[sir[ ]ntre h[r\i, s[bii, tunici =i cizme, ]n pijama scurt[, la birou, cu un teanc de acte ]n fa\[, pe care le ]nchise cu cheia ]n sertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era un om ]nalt, cu fruntea lat[, cu p[rul rar, ochii alba=tri-o\el =i pielea bronzat[.

185

Liviu Rebreanu

— }\i aduc pe cumnatul nostru, zise Virgil, intr`nd. Te previn ]ns[ c[ Titu e poet rom`n =i deci s[ nu-i ba\i capul cu ideile tale renegate, s[-l sile=ti s[ se supere! C[pitanul z`mbi =i str`nse engleze=te m`na lui Titu, zic`nd politicos: — Dac[-i poet, ]nseamn[ numaidec`t c[-i =i iredentist!... De altfel s[ nu iei ]n seam[ clevetirile fratelui meu... Sunt rom`n =i eu, dar mai-nainte de a fi rom`n, sunt ofi\er =i servitor al maiest[\ii sale ]mp[ratului. Ca atare, fire=te, nu pot admite n[zuin\ele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiul c[tre Bucure=ti =i spre Rom`nia. }n mintea mea a=a ceva nu se cheam[ politic[ na\ional[, ci tr[dare de \ar[... Vorbea foarte lini=tit, av`nd ]n voce energia omului care, dup[ fr[m`nt[ri grele, =i-a stabilit o linie de conduit[ ]n via\[ =i o ap[r[ cu o convingere rece, hot[r`t[. Titu ]l asculta uimit. El ]nc[ nu ]nt`lnise p`n[ azi un adversar cump[tat, cu argumente sigure, care nu se speria de fraze. Se sim\i ]ndat[ ]ntr-o inferioritate sup[r[toare. Obi=nuit s[ r[spund[ la contraziceri cu vorbe pe care, de=i izvorau dintr-un sentiment ]nver=unat, nu le putea str`nge ]ntr-o ordine de b[taie logic[ — nu ]ndr[zni mult[ vreme nici s[ deschid[ gura. Din norocire Virgil cuno=tea prea bine ideile fratelui s[u =i le r[sturna cu u=urin\[, dobor`ndu-i =i acum dovezile cele mai grele prin c`te o glum[ aruncat[ ca o piedic[ groteasc[ ]ntre picioarele unui lupt[tor netemut. St[tur[ ]mpreun[ vreun ceas. La sf`r=it =i Titu se ]ntrem[ =i puse c[pitanului ]ntrebarea: — Dumneata adic[ nu dore=ti unirea noastr[ a tuturor? — O, asta deocamdat[ e utopie! — Ce ]nseamn[ la dumneata „deocamdat[“? — Ei, c`teva secole s[ zicem... }n orice caz c`t timp puterea noastr[ militar[ e vie =i viguroas[, zv`rcolirile iredentiste r[m`n simple visuri utopiste. — Dar dac[ ar veni un r[zboi? — R[zboiul n-ar putea realiza visurile dumneavoastr[. Se =tie doar c[ Rom`nia e aliata noastr[. Deci...

186

Ion

— Alian\ele ]ns[ nu sunt eterne! — Vrei s[ zici c[ Rom`nia s-ar putea ]ntoarce ]mpotriva noastr[? z`mbi c[pitanul. Gre=it[ socoteal[. Foarte gre=it[. Pe care Rom`nia nici nu va face-o niciodat[, c[ci toate interesele ei o silesc s[ fie al[turi de noi. O silesc! Accentuez special: o silesc! — Dar dac[ totu=i n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci dumneata? — Curioas[ ]ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-a= face, evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici prin g`nd nu mi-ar trece vreodat[ s[ =ov[iesc m[car o clip[ ]n fa\a unui du=man al ]mp[ratului, oricine ar fi du=manul! — Fra\ii no=tri... — Aici nu ]ncape fr[\ie. C`nd fratele \i-e du=man =i vrea s[-\i r[peasc[ \ie casa ta =i ograda ta ca s[ =i le m[reasc[ pe ale sale, ei bine, ]i dai la cap ca =i altui du=man =i nici nu-\i mai pas[ c[ \i-a fost c`ndva frate! Virgil ascultase z`mbind dialogul dintre Titu =i Liviu. El f[cuse de mult acelea=i ]ntreb[ri =i primise acelea=i r[spunsuri, de=i ]i demonstrase =ubrezenia temeliei lor. Dar, fiindc[ =tia c[ pe c[pitan ]l s`c`ie =i-l tulbur[ totdeauna asemenea discu\ie, Virgil era bucuros c[ Titu ]l ]ncol\e=te. — Las[-l, dragul meu, c[ n-o sco\i la cap[t cu d`nsul! strig[ ]n cele din urm[ medicul r`z`nd, deoarece vedea c[ Titu se posomor[=te. E renegat de tot... E pierdut pentru noi... Are s[ se schimbe ]ns[ c`nd ]l vom face general ]n Rom`nia Mare. Liviu Pintea z`mbi dispre\uitor: — Cred c-ar fi fost mai pl[cut s[ fi vorbit de altceva... — Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei, zise Virgil r`z`nd. — Mi-ar fi f[cut mult[ pl[cere s[ cunosc =i eu operele cumnatului nostru, continu[ c[pitanul, f[r[ s[ asculte gluma fratelui s[u, ]ntorc`ndu-se spre Titu. Nu vorbesc rom`ne=te at`t de bine c`t a= dori, fiindc[ am stat numai ]ntre str[ini =i n-am avut ocazie s[ vorbesc limba mea natal[, dar citesc cu drag,

187

Liviu Rebreanu

c`nd am r[gaz, c[r\i rom`ne=ti. }n general ]ns[ m[ intereseaz[ romanele =i nu pot suferi poeziile... — Atunci tocmai ai nimerit-o! strig[ medicul. C[ci Titu scrie numai poezii! — Ce are a face? Cel mult n-am s[-l citesc... De=i convorbirea fusese \inut[ tot timpul ]ntr-un ton de intimitate prieteneasc[, totu=i Titu ie=i plouat din locuin\a c[pitanului Liviu Pintea. Argumentele ofi\erului se r[zboiau ]n sufletul lui cu convingerile sale entuziaste =i-i ]nte\eau ]n creieri ]ntrebarea ]nfrico=[toare: dar dac-o fi av`nd c[pitanul dreptate? Din fericire, Virgil nu-i d[du vreme s[ se zbuciume =i-i zise serios: — V[zu=i c`te baliverne s[l[=luiesc ]ntr-un spirit str`mt de militar?... Primejdia asta ne amenin\[ ]ns[ pe to\i, dac[ nu ne vom ap[ra din r[sputeri sufletele de invazia str[in[! Sibiul avea o ]nf[\i=are de s[rb[toare. Str[zile gemeau de lume rom`neasc[, sosit[ de pretutindeni: preo\i, ]nv[\[tori cu nelipsita umbrel[ subsuoar[, profesori, avoca\i, \[rani... Cu tot caracterul s[u german, ora=ul p[rea azi o re=edin\[ rom`neasc[. }n marea de rom`ni, str[inii disp[ruser[. „Parc[ miile de robi muncitori =i harnici ar fi pus st[p`nire pe cuiburile tr`ntorilor!“ se g`ndea Titu re]nsufle\it la vederea furnicarului de rom`ni. Seara avu la Hotel Traian un banchet de cuno=tin\[. Titu =edea la masa reprezentan\ilor presei, pe c`nd Virgil Pintea, ca unul din frunta=ii Astrei, trecuse aproape de b[tr`nul pre=edinte. }ntre gazetarii g[l[gio=i, Titu se sim\ea str[in. To\i se cuno=teau, ]=i povesteau p[\aniile na\ionale, procesele, articolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputa\ii rom`ni de la Budapesta, de guvernul unguresc, de procurori... O lume nou[ ]=i deschidea tainele ]n fa\a t`n[rului reprezentant al Tribunei Bistri\ei. +i lumea aceasta ]l z[p[cea =i-i r[cea speran\ele. }n toate vorbele ce le auzea mi=unau preocup[rile m[runte, personale, interesate. Nici unul nu rostea un cuv`nt despre vreun ideal superior. Fiecare p[rea ]nc`ntat de sine ]nsu=i =i ]ngrijorat ve=nic s[ se ridice deasupra celorlal\i cu orice pre\... Vecinul

188

Ion

lui din dreapta era Barbu Luca, t`n[rul poet care ]ns[ acuma de-abia se sinchisea de d`nsul =i alerga mereu s[ ciocneasc[ ba cu „ilustrul asesor consistorial“, ba cu „magnificen\a sa Cutare“ =i, de c`te ori se ]ntorcea la locul s[u, =optea ]n treac[t lui Titu: — E o canalie ilustrul, dar trebuie s[-i faci curte, c[ci altfel nu po\i tr[i! Pe la sf`r=itul banchetului, dup[ multele discursuri umflate, Titu ]=i sim\i inima at`t de m`ncat[ de am[r[ciune, c[-i venea s[ pl`ng[ cu hohot. „Pretutindeni egoismul, o, Doamne!“ ]=i zicea privind cu ochii r[t[ci\i la fe\ele ro=ite de b[utur[, cu r`suri pref[cute pe buzele umede. — Titule, Titule! ]l de=tept[ deodat[ glasul lui Virgil de la spate. Ia vino ]ncoace!... Ce-i cu dumneata, poete? Ce e=ti a=a de trist c`nd toat[ lumea e vesel[? De-abia acas[ ]=i dezv[lui nedumerirea, cu lacrimi ]n ochi, ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ]nt`ia oar[ c`nd a p[=it ]n lumea larg[. Virgil Pintea ]l ascult[ pe g`nduri, d`nd din cap ]n\eleg[tor. — To\i am trecut prin am[r[ciunile dumitale de acuma, zise d`nsul apoi, ca un p[rinte bl`nd. Dar via\a a=a e, dragul meu. Via\a e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-=i poate p[stra visurile ]n ciuda cruzimilor vie\ii, numai acela nu va pierde ]ncrederea niciodat[... Fire=te c[ spectacolul nu e ]n[l\[tor, dac[ intri ]n culise s[ vezi sforile... Nu te uita ]ns[ la indivizi, c[ci indivizii sunt m[run\i, sunt oameni care totdeauna ]=i caut[ rosturile lor. Prive=te departe =i atunci ai s[ vezi cum se va schimba panorama... Serb[rile astea, de pild[! Nu te uita la oameni, la discursurile lor, la conferin\ele =i procesele-verbale ]n care fiecare caut[ s[-=i arate meritele reale sau ]nchipuite... Nu! Astea sunt nimicuri... Dumneata ]ncearc[ s[ vezi ansamblul! +i atunci vei sim\i ]n toate manifest[rile acestea, bune, rele, ]n[l\[toare sau josnice, civilizate sau s[lbatice, vei sim\i b[taia pulsului unui popor care vrea s[ tr[iasc[ =i care se lupt[ cr`ncen ca s[ poat[ tr[i... }ntr-o b[t[lie numai rezultatul are ]nsemn[tate hot[r`toare. Ce-mi pas[

189

Liviu Rebreanu

mie cum beau =i m[n`nc[ solda\ii ]n vremea r[zboiului prelung? Istoria nu va =ti dec`t: am biruit sau am fost birui\i... +-apoi iar[=i, lupta noastr[ e o defensiv[ activ[, cum ar zice fratele meu c[pitanul. Du=manul ne atac[ prin toate mijloacele moderne de cutropire, prin cultura lui, prin =coala lui, prin arta lui, prin banii =i prin munca lui... Noi trebuie s[ d[m din m`ini ca barem s[ nu ne ]nec[m. At`t. Dac[ ne men\inem la suprafa\[, am izbuti. |inta este s[ nu p[trund[ du=manul ]n cetatea noastr[. Ei, =i \inta aceasta, cu toate m[run\i=urile omene=ti care pe dumneata te ]ntristeaz[, e c`=tigat[. Asta-i m`ndria noastr[. +i trebuie s[ fie =i m`ndria dumitale =i a oricui i-e drag aievea neamul! Trei zile c`t \inur[ serb[rile, Titu lu[ parte la toate =edin\ele, conferin\ele =i banchetele festive, lini=tit, mul\umit, r[sun`ndu-i ]n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de c`te ori vreun am[nunt ]ncerca s[-l tulbure. }nsufle\irea ]ns[ nu-l mai st[p`ni p`n[ a treia sear[, la balul care ]ncheia solemnit[\ile... Toate doamnele erau ]n costume na\ionale din toate \inuturile, oferind un spectacol impresionant. +i, spre miezul nop\ii, toate domni\ele acestea frumoase ca z`nele =i ginga=e ca florile se prinser[ ]ntr-o hor[ imens[, fredon`nd ]n cor, cu glasuri dulci, ]nv[luitoare, cuvintele unui c`ntec popular pe care Virgil Pintea, ]mbr[cat \[r[ne=te, ]l c`nta din fluier ]n mijlocul lor... Hora aceasta i se p[ru lui Titu un simbol al ]ntregii vie\i ardelene=ti, leg[tura ]ntre mul\imea cea mare, umil[ =i ostenit[, =i conduc[torii ei, ie=i\i tot din s`nul ei =i neuit`ndu-=i ob`r=ia. — Tr[iasc[ rom`nii! izbucni deodat[ Titu nemaiput`ndu-=i st[p`ni emo\ia. Strig[tul fusese ]n sufletul tuturor, c[ci ]ndat[ toat[ sala se umplu de glasuri ]nfl[c[rate: — Tr[iasc[ rom`nii!... Tr[iasc[ doamnele rom`ne!... Neamul rom`nesc! Poli\aiul ora=ului interveni discret pe l`ng[ b[tr`nul pre=edinte al asocia\iei s[ potoleasc[ entuziasmul primejdios. Glasul pre=edintelui ]ns[ se pierdu ca o chemare neputincioas[ ]n v`rtejul unui uragan zguduitor.

190

Ion

}n aceea=i noapte Titu vru s[-=i scrie articolul pentru Tribuna Bistri\ei, dar nu izbuti s[ lege nici dou[ vorbe. Inima ]i era at`t de plin[ de fericire ]nc`t mereu trecea ]n birou la Virgil s[-=i ]mp[rta=easc[ impresiile. — Ce minunat[-i via\a rom`neasc[! zicea ]ntruna. Ce mare e neamul nostru! Nu exist[ ]n lume popor mai bun, mai harnic, mai m`ndru, mal puternic... Nu poate s[ existe! }n culmea ]nsufle\irii ]=i aduse deodat[ aminte c[ m`ine trebuie s[ plece de-aici, dincolo. Dar ]=i zise cu hot[r`re: — Nu mai plec nic[ieri! R[m`n aici!... Ar fi o tr[dare s[ plec de-aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevoie mai mare ca oriunde! Adormi foarte decis s[ se opreasc[ la Sibiu, s[ intre la vreo gazet[, ]n sf`r=it s[ se fac[ folositor norodului. A doua zi se de=tept[ fr`nt de osteneal[, pe c`nd Virgil Pintea ]l scutura din r[sputeri: — Sus! Sus, lene=ule!... E ora zece =i trenul n-are s[ te a=tepte pe dumneata, stimate poete, s[-\i mistui ]n somn impresiile na\ionale!... Haidem, s[ nu ]nt`rziem de la poli\ie, unde trebuie s[ scoatem biletul de trecere a frontierei, altfel r[m`i aici... — Cum s[ r[m`n aici? s[ri Titu, biruindu-=i deodat[ oboseala. Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... S-ar putea s[ mai r[m`n aici, odat[ ce am pornit la drum?... Dincolo e fericirea cea adev[rat[... Acolo trebuie s[ fie! 8 George turba... Dintru-nt`i ]i venise s[ se n[pusteasc[ la Florica =i s-o zdrobeasc[. Dup[ ce a scos-o din s[r[cie =i din noroi, dup[ ce nu e ]n stare s[-i fac[ barem un copil, acuma umbl[ s[-l =i necinsteasc[? Se opri ]ns[ g`ndindu-se c[ Ion e capul tuturor relelor =i c[ deci cu d`nsul trebuie s[ se r[fuiasc[... Al Glaneta=ului i-a f[cut destul r[u, numai r[u, =i f[r[ nici o pricin[...

191

Liviu Rebreanu

Toat[ ziua de s`mb[t[ ]=i ascunse m`nia parc[ nici n-ar b[nui nimica-n lume. +i, fiindc[ Ion n-a venit pe la ei, seara s-a dus la c`rcium[ unde l-a =i ]nt`lnit. Vorbir[ mai prietenos ca alt[ dat[ =i George ]i spuse c[ m`ine se va duce la p[dure, =i spun`ndu-i ]l privi at`t de senin ]nc`t v[zu bine bucuria din ochii lui Ion care, ca s[-l descoase, ]ntreb[: — Da c`nd vrei s[ porne=ti, George? Glasul lui, tocmai pentru c[ voia s[ par[ nep[sator, avea o tremurare u=oar[ de mul\umire pe care George o sim\i foarte bine. R[spunse lini=tit: — Apoi c`nd o ]nsera mai bine, ca s[ mergem pe r[coare. Duminic[ dup[-amiaz[ trecu iar pe la c`rcium[ =i iar ]nt`lni pe Ion, =i iar aduse vorba c[ desear[ trebuie s[ plece la p[dure. Ion era ame\it pu\in de rachiu =i chiuia =i horea parc[ toat[ lumea ar fi fost a lui. }n ochii lui str[lucea sfid[toare bucuria bucuriilor. Apoi c`nd s[ ias[ George, Ion ]i ur[ drum bun =i mai ceru o sticl[ de b[utur[, s[-=i ast`mpere focul. Pe Florica ]ns[ George degeaba o iscodise. }=i vedea de treburile ei prin cas[, ca totdeauna, ]nc`t b[rbatul se g`ndi c[ poate ea nici nu e vinovat[. }i preg[ti merinde ]n traist[ =i ea ]ns[=i ag[\[ traista de loitr[. C`nd ]ncepu s[ se ]ntunece, Toma Bulbuc opri cu carul ]n uli\[, ]n fa\a casei. George ]njugase boii =i-l a=tepta. O slug[ de-a lui Toma veni ]n carul feciorului, s[-i mai \ie de ur`t pe drum. C`nd ]=i f[cur[ cruce s[ porneasc[, sluga strig[: — Da topor nu-\i iei, bade George? George tres[ri. }nadins nu luase, g`ndindu-se c-o s[-i trebuiasc[ acas[. S[ri jos din car =i alerg[ ]n tind[. Savista, care se t`r`se pe prisp[, nepricep`nd cum poate pleca d`nsul c`nd ea i-a spus c[ are s[ vie Ion Glaneta=u, b`igui pl`ng[tor: — Nu duce, bade... Stai aci... — S[ nu p[\e=ti ceva, George, c[ te-ai ]ntors din cale, murmur[ Florica. — Vezi mai bine tu s[ nu se ]nt`mple pe aici vreo pozn[! zise b[rbatul tare, de fric[ s[ nu aud[ nevasta cum ]i bate lui inima.

192

Ion

— N-ai nici o grij[, c[ doar m[ cuno=ti =i m[ =tii! r[spunse femeia lini=tit[. Carele se urnir[. }ntunericul le ]nghi\i cur`nd, l[s`nd ]n urm[ numai sc`r\`itul ro\ilor, din ce ]n ce mai molcom. Pe bolta v`n[t[ stelele se aprindeau pe r`nd ca ni=te lumini\e fricoase. Peste sat se cobora o cea\[ pl[p`nd[, alburie, care parc[ sub\ia bezna =i o r[corea. George tremura ]n car ca =i c`nd l-ar fi zgribulit frigurile. De vorbea, ]i d`rd`iau din\ii. Ie=iser[ din sat =i suiau pe coast[, printre ogoare t[cute pe care cl[ile ]nnegureau ca t`lharii la p`nd[... Dou[ zile pl[nuise d`nsul ce-o s[ spuie tat[lui s[u c`nd va sosi clipa, =i acuma nu-i venea nimic ]n minte. I se p[rea c[ a plecat de-acas[ de un veac =i vedea mereu pe Ion cum se furi=eaz[ ]n ograd[, cum se a=az[ ]n pat l`ng[ Florica... Apoi deodat[ gemu: — Parc[ nu mi-e bine... M[ ]ntorc... O lu[ drept peste c`mp. Auzi cum strig[ tat[l s[u ceva, dar nu ]n\elese nimic. Vru totu=i s[ r[spund[ „bine, bine“, =i n-avu glas. C`nd nu mai auzi carele, ]ncepu s[ alerge. Se rostogoli de vreo dou[ ori prin =an\uri, peste haturi. }i era cald de se n[bu=ea. Un strop de sudoare ]i c[zu pe m`n[ =i-l ]nvior[ parc[ l-ar fi atins un c[rbune aprins. Cu c`t se apropia, cu at`t ]i era mai fric[ s[ n-ajung[ prea t`rziu. S[ri gardul porumbi=tii din dosul casei, ie=i ]n gr[dini\a din fa\[ =i de-aci ]n ograd[. Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ ca o matahal[ moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori, iar ]n balta din vale broa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecere a\`\[toare... Vru ]nt`i s[ intre buzna, dar se r[zg`ndi ]nainte de a porni spre tind[. Poate c[ Ion totu=i n-a venit ]nc[, =-atunci... B[tu ]n u=[, u=or, cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[i r[spunse ]ndat[, limpede, nedormit: — Cine-i? George t[cu. Glasul femeii ]i z`rn`ia ]n creieri, spun`ndu-i: — Vezi, nu dormea... }l a=tepta... Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de fo=netul c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot.

193

Liviu Rebreanu

— Tu e=ti? =opti ea. — Eu, eu, morm[i George intr`nd repede. Nevasta recunoscu glasul, se d[du la o parte ca plesnit[ de un bici. Dar, ]nainte ca George s[-i fi sim\it spaima, se reculese =i, pun`nd z[vorul, ]ntreb[ ]ngrijorat[: — Vai de mine, George, dar ce-i de te-ai ]ntors a=a? — Nu prea mi-e bine... Dar las[, c[ nu-i nimic... Culc[-te tu! P`n[ m`ine-mi trece, zise b[rbatul ]ncet, ca =i c`nd i-ar fi fost team[ s[ nu de=tepte pe cineva. Florica vru s[ mai ]ntrebe ceva, dar r[spunsul lui =optit =i tremurat parc[-i puse un c[lu= ]n gur[. Se urc[ ]n pat, se ]nveli =i c[ut[ s[ vad[ prin ]ntuneric ce face George. Nu vedea nimic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-se gr[bit. C`nd se ]ntinse l`ng[ ea, sub cear=af, un fior ]i trecu prin spinare, c[ci George era un sloi de ghea\[. — Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul cu un glas gros =i greu ca un dang[t de clopot. — Ce s[-mi fie... M-a cuprins frigul c`nd \i-am deschis... Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii nemi=ca\i, oprindu-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine orice urm[ de zgomot, ]ntr-o a=teptare amor\it[. De-afar[ p[trundea ca prin puf or[c[itul broa=telor, ]ndulcit, ca un c`ntec de dragoste. Geamurile ]ns[ se stingeau ]n ]ntuneric ]ncetul cu ]ncetul, ar[t`nd c[ vremea totu=i trece =i c[ cerul se ]nnoureaz[ treptat-treptat. O stea verzuie, care mai clipea singuratic[, disp[ru deodat[, acoperit[ parc[ de o perdea neagr[, tras[ de o m`n[ tainic[. Cine =tie c`t[ vreme s-a scurs astfel? Se g`ndeau acum am`ndoi, aproape ]n acela=i timp. „Poate c[ nu mai vine...“ +i pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind foarte u=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cu mare b[gare de seam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[ind iar de dou[ ori. C`ntecul broa=telor se curm[ scurt ca =i c`nd arunci un bolovan ]n ap[.

194

Ion

George =i Florica ]ncremenir[. Peste un minut pa=ii ]n ograd[ se mai apropiar[ pu\in. Apoi iar urm[ t[cerea, ap[s[toare ca o piatr[ de morm`nt... +-apoi t[cerea fu cl[tinat[ brusc de un fulger orbitor, ]n lumina c[ruia ]=i v[zur[, am`ndoi, ochii sticlitori de ]ncordare. }n aceea=i clip[ ]ns[ r[sun[ un =uierat lin ca o chemare veche... Atunci George se ridic[ ]n pat =i ascult[, iar dup[ un r[stimp =opti stins: — Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[!? — Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[. — M[ duc s[ v[d! morm[i repede George scul`ndu-se =i trec`nd cu pa=i hot[r`\i ]n tind[. C`nd atinse z[vorul, ]i tr[sni prin creieri c[ nu poate ie=i afar[ cu m`na goal[. Se g`ndi s[ ia toporul, dar ]=i aduse aminte c[ toporul l-a l[sat ]n car. Tot atunci ]=i mai aminti c[ ]n col\ul tinzii, dup[ u=[, trebuie s[ fie sapa cea nou[ pe care a cump[rat-o joia trecut[ ]n Armadia =i c[reia numai ieri i-a pus coad[. }ncet, s[ nu se ]mpiedice de Savista =i s-o scoale, pip[i ]n ungher =i o g[si... Pe urm[ deschise u=a =i p[=i pe prisp[ cu sapa ]n dreapta. Vru s[ izbeasc[ ]ndat[, dar nu v[zu nimic de ]ntuneric... Zise aspru =i tare: — Cine-i?... Cine-i? Un v`nt rece se porni deodat[, de=teptat parc[ de glasul omului, f`=`ind trist prin frunzele pomilor =i tr`ntind poarta ogr[zii, care r[m[sese cr[pat[. Atunci George prinse ]n marginea gr[dini\ei din fa\a casei o mi=care nevrut[, dup[ care auzi ]ndat[: — Ssst... ssst... ssst... George f[cu c`\iva pa=i spre gr[din[, ]nd`rjit. +i ]ntreb[ iar mai ap[sat: — Cine-i? — Ssst!... ssst... st! r[spunse acuma mai aproape. Cu am`ndou[ m`inile George ridic[ sapa =i izbi. Sim\i c[ fierul a p[truns ]n ceva moale =i ]n g`nd ]i r[s[ri ]ntrebarea: „Unde l-oi fi lovit?“ Dar numaidec`t se auzi iar[=i, mai ]ncet =i rug[tor:

195

Liviu Rebreanu

— Ssst... ssst... George izbi a doua oar[. Sapa v`j`i ]n aer. Apoi un p`r`it surd, urmat de un zgomot n[bu=it ca =i c`nd se pr[vale un sac plin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie mai crunt pe George. Parc[ tot ]ntunericul s-ar fi schimbat dintr-o dat[, ]ntr-o balt[ de s`nge ]nchegat, care-l asmu\ea. Lovi a treia oar[, f[r[ a-=i mai da seama unde... Or[c[itul broa=telor re]ncepu brusc, speriat, amenin\[tor, ca o v[ic[real[ v`ltorit[ ]n v[zduh de v`ntul ce sufla mereu mai m`nios =i mai ]n\epat. George tres[ri, ca =i c`nd deodat[ =i-ar fi revenit ]n fire, =i intr[ grabnic ]n tind[, z[vor`nd bine u=a =i a=ez`nd sapa la locul ei. }n cas[ Florica st[tea acuma ghemuit[ de groaz[, pe lavi\[, l`ng[ fereastr[. — Ce-ai f[cut, omule? murmur[ femeia ]ntinz`nd bra\ele spre d`nsul, ca o ap[rare sau ca o rug[ciune. — L-am omor`t! r[spunse scurt George.

196

Ion

CUPRINS

Capitolul XIII

SF~R+ITUL

1 Ion se pr[bu=i sub lovitura a doua care-i cr[pase \easta. Lovitura urm[toare n-o mai sim\i, precum nu sim\ise durere nici la cea dint`i... Venise de-a dreptul de la c`rcium[, ame\it ]ns[ mai mult de fericire dec`t de rachiu, de=i b[use at`ta de speriase pe v[dana lui Avrum. Venind, fluiera vesel ca pe vremea c`nd era holtei =i se ducea la fete, ]nainte de-a fi avut vreun g`nd de ]nsur[toare. Dar sufletul ]i era a=a de plin de bucurie, c[ se st[p`nea s[ nu sar[ s[ ]mbr[\i=eze gardurile pe l`ng[ care trecea =i c`inii care-l l[trau ici-colo. Strecur`ndu-se ]n ograda Floric[i, trase o ]njur[tur[ ]n[bu=it[ fiindc[ poarta sc`r\`ise pu\in =i-i era fric[ s[ nu se trezeasc[ Savista. De altfel se hot[r`se ca, dac[ oloaga s-ar de=tepta =i ar cr`cni, s-o cotonogeasc[ f[r[ mult[ vorb[. L[s[ poarta deschis[ ]nadins ca s[ nu mai sc`r\`ie c`nd va pleca. Toate le potrivise cu mare grij[, numai la George nu se g`ndise deloc, parc[ nici nar fi fost pe lume. C`nd se deschise u=a tinzii cu zgomot, i se ]ncuib[ ]n minte s[ fac[ „ssst“, tot din pricina Savistei. Dup[ pa=i cunoscu ]ns[ c[ nu e Florica. Avu o str[fulgerare de gelozie: o fi ]mbr[\i=at altul pe femeia inimii lui... Dar la George nu se g`ndea. Nu apuc[ s[ scr`=neasc[ din din\i, c`nd auzi glasul lui George. Iar glasul acesta ]l ului at`t de mult c[ i se mole=i toat[ fiin\a de parc[ nici m`na nu =i-ar mai fi putut-o mi=ca. }n creieri totu=i ]i r[mase uitat acel „ssst“ pe care sim\ea nevoia s[-l rosteasc[ proste=te, f[r[ voia lui. }n aceea=i clip[ ]=i d[du seama deodat[ c[ i-a sosit ceasul. Mintea i se lumin[, de=i gura-i boscorodea ]ntruna „ssst“, tot mai domol =i mai nesigur. A=tepta loviturile, ]ngrijorat doar cu

197

Liviu Rebreanu

ce o s[-l tr[sneasc[? Auzi foarte l[murit v`j`ind ]n aer ceva, sim\i o izbitur[ ascu\it[ ]n bra\ul drept, dar f[r[ durere =i urmat[ doar de o fierbin\eal[ ciudat[, care parc[-i topea creierii, ]nc`t ]ncepu s[-=i aminteasc[ repede, ca ]ntr-o aiurare, cum se ducea la liceu ]n Armadia, cum a fugit de la =coal[ ca s[ umble cu vitele pe c`mp =i s[ \in[ coarnele plugului, apoi dragostea lui dint`i cu fata dasc[lului Simion Butunoiu, m[ritat[ acum cu unul din S[scu\a, apoi dragostea lui s[ aib[ p[m`nt mult, =i Ana, =i copilul, =i Florica, =i Titu cu toat[ familia Herdelea =i cu c`ntecele cele frumoase, seara ]n pridvor, =i-i p[rea r[u c[ toate au fost degeaba =i c[ p[m`nturile lui au s[ r[m`ie ale nim[nui... V`j`i iar ca o vijelie ]ngrozitoare ]ntr-un pustiu f[r[ margini, =i ]n\elese c[ iar ]l love=te... Apoi deodat[, ca =i cum sufli ]n lum`nare, se f[cu ]ntuneric deplin. Pe urm[ se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea c`t st[tuse ]n nesim\ire =i nici ce se ]nt`mplase. Numai c`nd ]=i auzi propriile-i gemete, ]=i aduse aminte... Era ud leoarc[. Se sim\ea parc-ar z[cea ]ntr-o balt[ murdar[. „O fi s`ngele meu!“ se g`ndi d`nsul. Vru s[ pip[ie, dar nu-=i putu clinti m`na dreapt[. De-abia deschise ochii obosi\i. Ploua m[runt. Picurii ]i c[deau pe obraji =i-l ]n\epau, c[ci carnea lui ardea. V[zduhul era cenu=iu, ca =i c`nd se apropie zorile, dar cerul era ]n[bu=it de nouri, =i ploaia cernea mereu, m[runt[, rece, unsuroas[. Dureri cumplite ]i \`=neau de pretutindeni =i-i clocoteau ]n cap ame\itor. Chiar gemetele ]i ]mpl`ntau cu\ite ]n piept. Se g`ndea ]ns[ numai la b[ltoaca ]n care se b[l[cea, care-l sc`rbea =i din care voia s[ scape cu orice pre\. „Mor ca un c`ine!“ ]i trecu apoi deodat[ prin mintea aprins[ de desperare. +i ]ndat[ ]ncepu s[ se t`rasc[ din r[sputeri, sprijinindu-se pe m`na st`ng[, ]n ciuda suferin\elor ]ngrozitoare ce-i sf`=iau trupul. Gemea cu gura ]ncle=tat[ =i se t`ra mereu, mereu. Poate un sfert de ceas s[ fi \inut sfor\area cr`ncen[ care-l duse p`n[ sub nucul b[tr`n de l`ng[ gardul dinspre uli\[. Mai avea vreo doi pa=i ca s[ ajung[ la poart[. Sub nuc ]ns[ i se ]ntunec[ iar[=i tot. Doar gemetele ]n[bu=ite se mai zv`rcoleau ]n corpul cr`mpo\it...

198

Ion

Apoi ploaia st[tu. Din pomi =i de pe stre=ini picura din ce ]n ce mai rar. Nourii se ]mpr[=tiau. Cerul alb[strea proasp[t, sp[lat. O vac[ mugi undeva prelung, puternic, ]nc`t c`inii de=tepta\i din a\ipeal[ pornir[ deodat[ ]n tot satul s[ latre speria\i. Cucuriguri vioaie ]=i r[spundeau cu ]nver=unare. Oamenii ie=eau prin ogr[zi, frec`ndu-=i somnul din ochi sau ]ntinz`ndu-=i oasele. Pe uli\a cea mare ]ncepeau a urui carele pornite la c`mp. Paraschiva r[posatului Dumitru Moarc[= trecu cea dint`i pe dinaintea casei lui George, descul\[, zgribulit[, leop[ind gr[bit[ prin noroi moale =i rece, str`ng`ndu-=i n[frama la g`t =i pe gur[. Un horc[it greu o opri, ca tr[snit[. Se ]nchin[ de spaim[, dar totu=i se apropie de gard =i, printre nuiele, v[zu pe Ion plin de s`nge. }ncepu s[ \ipe parc-ar fi c[lcat-o t`lharii: — S[ri\i!... Tuuulai!... S[ri\i... Florica ie=i ]ndat[ ]n u=[, ]n c[ma=[, nepiept[nat[. A=a veghease toat[ noaptea, pe lavi\[, ascult`nd gemetele ]nfior[toare din ograd[, a=tept`ndu-=i parc[ r`ndul ]n fiece minut, cu ochii \int[ la George care, pe urm[, se a=ezase pe dunga patului, sufla aspru, tres[rea uneori =i poate c[ f[urea ceva ]n mintea lui ]nfierb`ntat[. Era alb[ la fa\[ ca varul stins =i picioarele-i tremurau =i de-abia o \ineau. V[zu b[ltoaca de s`nge l`ng[ gr[dini\[, aproape de prisp[, apoi d`ra ro=iatic[, sp[l[cit[, ce se ]ntindea p`n[ sub nuc, unde Ion z[cea ca o gr[mad[ de carne. Lumea se ]nv`rtea cu ea, dar n-avea putere s[ stoarc[ nici un glas =i nici o lacrim[. R[mase pe prisp[, ca o stafie surprins[ de lumina zilei. Ograda se umplu repede cu oameni care se minunau, strigau, se ]nchinau, ]njurau, pe c`nd printre picioarele lor copiii cu p[rul ciufulit se ]mbulzeau curio=i cercet`nd s`ngele ca ni=te copoi nestruni\i. }n cur`nd sosi =i primarul Florea Tancu, sf[tos c[ se g[se=te ]n treab[ oficial[, r[cni s[ se dea la o parte toat[ lumea, se uit[ la mort cu gravitate, f[r[ s[-=i fac[ cruce ca ceilal\i oameni, =i declar[ solemn c[ nimeni n-are voie s[ se apropie p`n[ ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei Cosma

199

Liviu Rebreanu

Cioc[na= s[ ia un cal din grajdul lui George =i s[ plece ]n goan[ spre Jidovi\a. Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot =i soarele ]ncepu s[ zbiceasc[ umezeala. Fiindc[ mu=tele b`z`iau tot mai obraznice, primarul ceru o velin\[ s[ acopere cadavrul. Florica aduse un cear=af nou =i alb ca floarea. Atunci ie=i afar[ =i George, sl[bit la fa\[, cu ochii r[t[ci\i ]n fundul capului. Z[rindu-l, lumea care p`n[ aci se interesase numai de mort, se g`ndi =i la uciga=. Florea Tancu ]ntreb[ simplu: — Tu l-ai omor`t ? +i George nu r[spunse, dar plec[ fruntea-n p[m`nt. Glaneta=u veni mai t`rziu, alerg`nd, ]mpreun[ cu Zenobia care bocea =i afurisea de r[suna tot satul. Spre pr`nz ]n sf`r=it sosi notarul Stoessel cu judec[torul cel nou din Armadia, cu medicul circumscrip\iei =i cu doi jandarmi. Paraschiva spuse judec[torului cum a auzit pe Ion horc[ind, dar doctorul care se uitase la cadavru, r`se ironic zic`nd: — Palavre, muiere!... Dup[ asemenea lovitur[ nenorocitul n-a mai horc[it dec`t cel mult ]n fa\a lui Dumnezeu, c`nd i-a citit sentin\a prin care i-a hot[r`t loca=ul ]n rai sau ]n iad, dup[ cum s-a purtat aici pe p[m`nt! Medicul, ]ntre dou[ v`rste, ovrei, vorbind rom`ne=te, ca un rom`n, avea sl[biciunea glumelor =i calambururilor, chiar ]n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe to\i sfin\ii din calendar c-a auzit horc[itul, doctorul se gr[bi s[ reconstituie crima =tiin\ifice=te: mortul a fost t`r`t de cineva, probabil de uciga=ul ]nsu=i, de la prisp[ p`n[ aproape de poart[, spre a induce ]n eroare justi\ia... Judec[torul ]i ]ntrerupse explica\iile, adres`ndu-se primarului: — Se =tie cine l-a omor`t ? — Eu l-am omor`t! p[=i George hot[r`t ]n fa\a judec[torului. — Cum l-ai omor`t ? — Cu sapa... — +i de ce ? — Pentru c[ venise la nevast[-mea =i...

200

Ion

— Destul! ]l opri judec[torul, ad[ug`nd c[tre jandarmi: Este arestat! }ntre timp doctorul ]=i scoase haina, ]=i sumese m`necile c[m[=ii, iar acuma se apuc[ s[ fac[ repede autopsia cadavrului. Jandarmii goliser[ ograda de lume. Numai George r[m[sese s[ priveasc[ cum taie medicul carnea moart[, =i Florica, l`ng[ prisp[, ]nlemnit[. T[ind =i forfec`nd, doctorul guraliv ar[ta r[nile =i explica judec[torului care fuma \igar[ dup[ \igar[, spre a-=i alunga grea\a: — Uite asta, domnule judec[tor, asta a fost cea mai grea... L-a pocnit ]n cre=tetul capului, dar osul a fost destul de rezistent c[ doar a plesnit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovitura n-a fost prea de tot puternic[. Ori=icum e o minune s[ dai cuiva ]n cap cu sapa =i \easta s[ nu se sparg[. A=a ceva numai printre \[rani se g[se=te... }n schimb patru coaste rupte complet... Lovitur[ mortal[ =i asta, fire=te... Poftim cum i-a deschis co=ul, mai-mai s[-\i ]ncap[ degetele ]n ran[... +i ce lung[... Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, e zdrobit =i bra\ul, dar nu prea r[u... Asta n-ar fi avut importan\[... se vindeca... cel mult bra\ul r[m`nea cu bete=ug... Desigur ]ns[ c[ a fost ultima lovitur[, c`nd uciga=ul a mai pierdut din furie... Apoi, ispr[vind =i sp[l`ndu-se pe m`ini, declar[ hot[r`t: — A fost un om ca o\elul!... Putea s[ tr[iasc[ o sut[ de ani! Judec[torul porunci jandarmilor s[ porneasc[ cu George. Florica acum se dezmetici =i str`nse repede merinde ]ntr-o traist[ pe care b[rbatul o lu[, ]ntunecat, cu inima chinuit[. Apoi ridic[ ochii ]ntrista\i spre d`nsa =i-i ]nt`lni ochii mari alba=tri privindu-l drept, cu o imputare =i o mil[ care nu =tia dac[ sunt pentru el sau pentru celalt. Avu un ]nceput de mi=care ca =i c`nd ar fi vrut s-o ]mbr[\i=eze sau barem s[-i ]ntind[ m`na... Dar se opri, ru=inat s[-=i deschid[ sufletul ]n fa\a at`tor oameni ce-i p`ndeau toate gesturile. Privirea i se mohor] iar =i zise poruncitor: — Vezi, Floric[, ia seama... C[ eu cine =tie c`nd m-oi ]ntoarce...

201

Liviu Rebreanu

Femeia ]i r[spunse d`nd din cap cu resemnare. Vegherea =i emo\iile ]i =terser[ bujorii din obraji =i-i desenaser[ cearc[ne vinete sub ochi. A=a ]ns[ p[rea mai frumoas[, ]nc`t George, tulburat, se ]ntoarse brusc spre poart[, urmat de jandarmii t[cu\i. Savista, care toat[ vremea st[tuse pitulat[ pe prisp[ ca o g[in[ speriat[, izbucni ]ntr-un sc`ncet prelung: — Bade George... bade, bade, badeee! George ajunse ]n mijlocul uli\ei. }ntoarse capul, dar ochii lui m`ng`iar[ pe Florica. Apoi porni cu pa=i rari =i disp[ru. — Credin\a mea este c[, dac[ n-ar exista femeia, n-ar mai fi nevoie de justi\ie criminal[! zise judec[torul pe ungure=te medicului =i notarului, privind cu mare aten\ie la Florica. Femeia este ]nceputul tuturor p[catelor! — +i chiar sf`r=itul, ad[ug[ doctorul r`z`nd, ]ncredin\at c-a f[cut un spirit. Notarul Stoessel, ca mai mititel, se gr[bi s[ z`mbeasc[, spre a fi pe placul tuturor, =i apoi ]ntreb[ respectuos: — Dac[ dori\i, putem face actele la prim[rie, unde-i mai comod =i mai curat... Propunerea fu primit[ =i se suir[ cu to\ii ]n tr[sura ce a=tepta ]n uli\[. Atunci primarul Florea Tancu se apropie cu p[l[ria ]n m`n[ =i ]ntreb[ ce s[ fac[ cu mortul. — S[-l ]ngropa\i! strig[ medicul. Ce ]ntrebare caraghioas[... Ei, haidem! D[-i drumul, c[ m[ a=teapt[ clien\ii acas[... Mortul era acoperit cu cear=aful ]ns`ngerat. Un roi de mu=te zbur[t[cea primprejur. Zenobia n[v[li acuma =i ]ncepu s[-l boceasc[ hohotind, iar dup[ ce se s[tur[ de pl`ns, blestem[ pe George cu tot neamul lui, pe Florica, pe doctor =i mai ales pe judec[torul care n-a pus jandarmii s[ taie ]n buc[\ele pe uciga=ul b[tr`ne\ilor ei. Blestemele i le curm[ numai sosirea Glaneta=ului, cu carul, ]n care fu ridicat cadavrul. B[tr`nul, cu capul gol, o lu[ ]nainte, boii cu carul mortuar dup[ el, =-apoi Zenobia, ]nconjurat[ de mul\ime de femei care l[crimau ]n[bu=it.

202

Ion

Florica, ]n mijlocul ogr[zii, se uita dup[ car, cu ochii mari, ]ncremeni\i. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacrimile i se pornir[ singure, =iroaie, arz`ndu-i obrajii ca h`rtia. 2 }n Pripas nu se pomenise omucidere de c`nd se \inea minte. Acum oamenii fierbeau =i se cruceau. Vestea a alergat degrab[ ]n Jidovi\a, ]n Armadia, ]n toate ]mprejurimile. +i toat[ lumea comp[timea =i l[uda pe Ion, c-a fost a=a =-a=a de bun =i de harnic... Totu=i nici pe George nu-l oc[ra nimeni, =i-i doreau s[ scape mai u=or din pacostea ce-a dat peste d`nsul. Numai Vasile Baciu spunea pe ici, pe colo: — Dumnezeu nu bate cu b`ta... Iaca, mi-a furat p[m`nturile =-acu l-a s[turat Dumnezeu de p[m`nt! Toma Bulbuc, tat[l lui George, sosi acas[ abia seara, cu carele de lemne. A aflat pe drum nenorocirea =i avea remu=c[ri c[ nu s-a ]ntors =i el c`nd a v[zut c[ se ]ntoarce feciorul. Descusu pe Florica =i pe Savista, iar a doua zi, ]n zori, fu ]n Armadia. Nu i se d[du voie s[ vorbeasc[ cu George =i nici m[car s[-l vad[. Un paznic de la temni\[ ]ns[ ]i spuse c[, foarte cur`nd, va fi transportat la Bistri\a, ]nchisoarea tribunalului, deoarece vina lui merge la curtea cu jura\i. Atunci Toma se repezi la Herdelea s[-i cear[ sfaturi. Familiei ]nv[\[torului ]i adusese zvonul ]nc[ de ieri o femeie din Pripas =i Ghighi pl`nsese toat[ seara pe „bietul Ion“, dar erau dornici de am[nunte =i Toma Bulbuc trebui s[ le povesteasc[ mai ]nt`i tot ce =tia. Herdelea ]l sf[tui apoi s[ ia pe Grof=oru, care-i cel mai stra=nic avocat din lume. Se duser[ ]mpreun[ la Grof=oru c[ruia Toma ]i f[g[dui toat[ averea lui, numai s[-i scape b[iatul din belea. — Bine-ar fi s[ \i-l scap cu doi-trei ani, mo=ule! r[spunse avocatul. }n orice caz eu voi face ce-mi st[ ]n putin\[... Preotul Belciug v[zu o milostivire cereasc[ ]n ]nt`mplarea aceasta s`ngeroas[. }i p[rea r[u de Ion, dar ]n aceea=i vreme se bucura c[ biserica va c`=tiga prin moartea lui. Se felicita

203

Liviu Rebreanu

pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirat[ de Dumnezeu de-a asigura pe seama sf`ntului loca= o avere at`t de frumoas[. Hot[r] s[ fac[ o ]nmorm`ntare deosebit de solemn[ omului care a l[sat de bun[voie bisericii tot ce a st[p`nit ]n valea pl`ngerilor. D[du voie ca groapa lui Ion s[ fie s[pat[ chiar ]n curtea noii biserici =i f[g[dui s[-i ridice, pe socoteala sa, o piatr[ pe morm`nt spre a eterniza cre=tineasca danie a celui r[posat ]ntru Domnul. La ]nmorm`ntare se str`nse mai tot satul. So\ii Herdelea cu domni=oara Ghighi venir[ ]nadins s[ ]nso\easc[ la groap[ pe Ion care, de=i le f[cuse buclucul cu jalba lui, a fost om s[ritor =i de isprav[. De altfel prilejul era bun s[ ]ncerce =i o ]nvoial[ cu „p[m[tuful“ ]n privin\a locului c[su\ei lor. Belciug sluji cum =tia el mai frumos =i mai mi=c[tor. Dar mai ales printr-o cuv`ntare funebr[ ]nduio=[ =i inimile cele mai ]mpietrite. Mul\i oameni ]=i ziceau c[ Ion =i-a sim\it moartea de c`nd =i-a d[ruit bisericii averea. Preotul ]l d[du drept pild[ tuturor bunilor cre=tini: — Biserica este leag[nul nostru, unde ne ]ntoarcem c`nd ne-a obosit via\a, unde ve=nic g[sim m`ng`iere =i ]n[l\are, este scutul neamului nostru credincios =i asuprit. Cine d[ruie=te bisericii, d[ruie=te poporului =i cine d[ruie=te poporului, preasl[ve=te pe Dumnezeu. C`t[ vreme biserica noastr[ va fi mare =i statornic[, toate vijeliile =i urgiile lumii le vom ]nfrunta cu t[rie... Nici un ochi nu r[mase ]ns[ uscat atunci c`nd, prin gura preotului, Ion ]=i lu[ r[mas bun de la p[rin\i, de la to\i prietenii =i cunoscu\ii. Iar c`nd ]n sf`r=it pomeni pe George care i-a curmat via\a p[m`nteasc[, =i-i zise „te iert, c[ci n-ai =tiut ce faci“, tot norodul izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns =i Zenobia, n[ucit[ de jale, se izbi cu capul de dunga co=ciugului, ]nc`t de-abia o potolir[ cei dimprejur. Pe urm[ Ion fu cobor`t ]n p[m`ntul care i-a fost prea drag, =i oamenii au venit pe r`nd s[-i arunce c`te o m`n[ de lut umed care r[bufnea greu =i trist pe sc`ndurile odihnei de veci.

204

Ion

Glaneta=u f[cu pomeni bogate la care familia Herdelea, mai popular[, trebui s[ ia parte =i chiar s[ guste din toate m`nc[rile „de sufletul lui Ion“. Preotul Belciug, boln[vicios ca totdeauna, a venit doar spre a cinsti amintirea „m`ndrului cre=tin r[posat“, dar n-a luat ]n gur[ nici m[car o pic[tur[ de rachiu ]ndulcit cu sec[rea. Dup[ pomeni Belciug pofti acas[ la d`nsul pe Herdelea, ]mpreun[ cu stimata doamn[ =i dr[g[la=a domni=oar[, s[ se mai odihneasc[ pu\in ]nainte de-a pleca ]n Armadia care, oricum, e o plimbare zdrav[n[ pentru ni=te „dame delicate“. Fire=te c[ familia primi invita\ia cu pl[cere; doar doamna Herdelea, fiindc[ nu uita a=a de lesne uneltirile oamenilor r[i, cam str`ngea din buze =i r[spundea cu monosilabe preotului, care-=i ]nflorea cuvintele cu z`mbete bucuroase, parc[ nici un nour n-ar fi ]ntunecat vreodat[ prietenia dintre frunta=ii Pripasului. Astfel ]i veni u=or ]nv[\[torului s[ aduc[ vorba de locul cu pricina, iar r[spunsul lui Belciug ]nsenin[ deodat[ chiar =i pe d[sc[li\[. — Negre=it, frate Zaharie, zise popa frec`ndu-=i m`inile. Cum s[ nu ne iubim noi, rom`nii, unul pe altul? Nu-i destul c[ ne m[n`nc[ inspectorii afurisi\i, s[ ne mai ciorov[im =i noi pentru nimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! S[ =tii c[ joia viitoare, c`nd vin prin Armadia, trec pe la tine =i mergem ]mpreun[ s[ facem actele cum se cuvine ]ntre fra\i... C`nd vorbeau ]ns[ mai ]n tihn[, se pomenir[ cu Vasile Baciu, ciupit bine de la pomeni, reclam`nd preotului p[m`nturile lui Ion, care i se cuvin lui acum dup[ orice dreptate omeneasc[. Belciug se sup[r[: — Ba s[-\i fie ru=ine, m[i omule, s[ mai umbli dup[ avere, c`nd v[d c[ ai ajuns de r`sul satului cu be\iile! Omul mai bea c`teodat[, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosin\a p[m`nturilor, pe care \i le-a l[sat r[posatul, fie iertat, am s[ \i-o las =i eu, dac[-i fi om de treab[. Dar dac[ n-ai s[ o sl[be=ti cu c`rciuma, apoi s[ =tii c[ eu te scot =i din cas[, Vasile! A=a c[, ori te faci om de omenie, ori de unde nu...

205

Liviu Rebreanu

Vasile Baciu vru s[-l ]ntrerup[, ceea ce ]ns[ pe Belciug ]l ]nfurie at`t de r[u, c[ ]l lu[ de m`n[ =i-l scoase afar[: — Hait, hait... aici mie nu-mi trebuie be\ivi neru=ina\i!... La c`rcium[ s[ fii obraznic, becisnicule! Familia Herdelea ]i ]mp[rt[=ea indignarea. — {sta-i cel mai tic[los din tot satul! zise doamna Herdelea, cea mai revoltat[ de ]ndr[zneala \[ranului. 3 C`teva zile pe urm[ ]n casa Herdelea numai de Ion =i de Belciug se vorbea. Doamna Herdelea se ]nduio=a mai ales amintindu-=i cu c`t[ sfin\enie o asculta bietul Ion c`nd c`nta ea seara ]n pridvor, iar ]nv[\[torul nu mai era sup[rat de am[r[ciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba r[posatul, ba chiar spuse: — Cine =tie? Poate c[ ne-a fost spre bine, c[ de c`nd ne-am mutat ]n Armadia parc[ toate ne ies ]n plin! Belciug devenise omul cel mai de treab[ din lume. D[sc[li\a g[sea c[, orice s-ar zice, e un preot f[r[ pereche, care nu umbl[ dup[ blestem[\ii, de=i e ]nc[ destul de t`n[r =i v[duv de at`\ia ani, =i c[ prip[senii nici nu merit[ asemenea pop[, c[ci sunt criminali care se ucid unii pe al\ii ca s[lbaticii. Iar c`nd odat[ Ghighi, vorbind de d`nsul, sc[p[, f[r[ s[ vrea, porecla „p[m[tuful“, care avusese at`ta c[utare p`n[ atunci, doamna Herdelea o dojeni c[ nu-i frumos s[ oc[rasc[ o fat[ cuminte pe un slujitor vrednic al lui Dumnezeu. }n acela=i timp Herdelea a=tepta ve=ti de la Titu, care trebuia s[ fi sosit ]n Rom`nia. Citise ]n Gazeta Transilvaniei, la Grof=oru, darea de seam[ despre str[lucitele serb[ri de la Sibiu =i inima-i s[rise din loc de bucurie v[z`nd printre reprezentan\ii presei =i pe Titu Herdelea („Tribuna Bistri\ei“). Umbl[ cu ziarul ]n buzunar dou[ zile =i-l ar[t[ tuturor prietenilor, dup[ ce avusese grija s[ sublinieze cu creion ro=u numele fiului s[u. Totu=i, fiindc[ nu primise ]nc[ nici o =tire de la el, ]i era fric[ s[ nu fi p[\it ceva la trecerea grani\ei.

206

Ion

— Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zise d[sc[li\a c`nd afl[ ]ngrijorarea so\ului ei. +i apoi e d`nsul iste\ de ajuns... — O, Titu e un b[iat rar! De-ar fi =i al\ii ca el...! murmur[ Ghighi oft`nd vis[toare. De altfel Ghighi, de o vreme ]ncoace, era ]ntr-o stare sufleteasc[ ciudat[. Aici ]i venea s[ pl`ng[, aici s[ r`d[, f[r[ nici un motiv aparent. +i deoarece mai t`rziu observ[ c[ m`hnirile ei sunt ]n str`ns[ leg[tur[ cu zilele c`nd nu venea Z[greanu s[ se consulte cu Herdelea asupra unor foarte ]nsemnate =i interminabile chestiuni pedagogice, fata se ru=in[ c[ s-a ]ndr[gostit prea mult =i ]ncepu s[ declare p[rin\ilor ei tot mai deseori c[ nu-l poate suferi. Declara\iile acestea apoi fur[ punctul de plecare al unor controverse zgomotoase, mult asem[n[toare celor ce au zguduit casa Herdelea ]n Pripas, pe timpul apari\iei lui George Pintea. At`ta doar c[ nici ]nv[\[torul =i nici mai ales doamna Herdelea nu luau pe Ghighi ]n serios ca odinioar[ pe Laura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighi =i mai r[u =i o ]nt[r`ta ]mpotriva lui Z[greanu, ]nc`t cur`nd spuse c[ mai degrab[ s-ar m[rita cu un m[tur[tor de strad[ dec`t cu d`nsul. Degeaba ]i reamintea Herdelea norocul Laurei. Dar unde scrie c[ =i ea are s[ nimereasc[ negre=it ca sor[-sa? Cine poate s[ =tie ce fel de caracter are Z[greanu ? Sub masca lui de b[iat model se poate prea bine s[ se ascund[ un ipocrit, sau un be\iv, sau alt stricat. S-au mai v[zut destule cazuri. +i barem de-ar fi din vreo familie de seam[, dar tat[l lui e un simplu c[r[u=... — Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu m`ndrie. +-apoi sta\i s[ vedem ]nt`i c`nd va fi numit undeva =i pozna asta de Z[greanu! P`n[ atunci are s[ curg[ ap[ mult[ pe Some=... Singur argumentul cu numirea lui li se p[rea b[tr`nilor cump[nitor. Herdelea se mira c[ nu mai vine nici un r[spuns la cererea lui de pensie =i-i era chiar fric[ s[ nu se fi r[zg`ndit inspectorul. De c`nd se obi=nuise cu g`ndul c[ e pensionar, era ner[bd[tor s[-=i aib[ patalamaua la m`n[. }nceputul anului =colar b[tea la u=[ =i, dac[ nu se rezolv[ repede pensiona-

207

Liviu Rebreanu

rea lui, ]nseamn[ c[ iar s[ bat[ drumurile ]n fiecare zi p`n[-n Pripas, ]n loc s[-=i vad[ de slujba ce-o avea la Grof=oru =i s[-=i ]ncaseze ]n tihn[, lunar, pensioara cuvenit[. Mereu ]ntreba pe Z[greanu ce mai =tie, dar t`n[rul, mai ]ngrijorat, nu =tia dec`t ceea ce-i f[g[duise inspectorul: c[ locul din Pripas e al lui. Deocamdat[ ]ns[, fiindc[ se apropia joia c`nd Belciug avea s[ vie s[ sf`r=easc[ cu locul casei, so\ii Herdelea se sf[tuir[ =i se ]nvoir[ s[ ]ntabuleze averea lor din Pripas pe numele Ghighi\ei, pentru orice eventualitate. Nu-i amenin\a nici un sechestru sau vreo alt[ nenorocire, dar e bine ca fata s[ aib[ oleac[ de zestre, nu ca s[rmana Laura. Ei ]n=i=i vor tr[i cu ce au, iar dac[ Herdelea nu va mai putea munci la Grof=oru, nu-i nimic, se vor ajunge =i din pensioar[, c[ lor nu le mai trebuie nici fumuri, nici m[riri, ci doar c`t s[ bage ]n gur[ =i s[-=i \ie zilele b[tr`ne. Preotul Belciug trase cu bri=ca chiar la d`n=ii. Era obosit de alerg[turile pentru biserica cea nou[, dar totu=i bucuria ]i lucea ]n ochi c[ ]n sf`r=it \inta vie\ii lui e ]nf[ptuit[. Povesti cu ]nsufle\ire ce preg[tiri a f[cut pentru sfin\irea care va avea loc duminic[, cum a invitat pe episcopul din Gherla =i cum episcopul a r[spuns c[ va veni negre=it, cum are siguran\a c[ to\i preo\ii din jude\ vor fi de fa\[, ]mpreun[ cu toat[ „inteligen\a“ rom`n[ din Armadia =i ]mprejurimi, c[ va fi =i o petrecere cu dans unde desigur domni=oara Ghighi va avea rolul principal =i c[ ]n sf`r=it Pripasul va deveni ]n ziua aceea un adev[rat centru rom`nesc de n[dejdi frumoase. }n privin\a locului care-l interesa pe Herdelea preotul venise ]narmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toate formele. Plecar[ ]mpreun[ la judec[torie, pe la notarul public, pe la c[r\ile funduare... P`n[ la amiaz[ ispr[vir[ tot, ba avur[ vreme s[ treac[ =i la Grof=oru care se ]ns[rcin[, gratuit, s[ transcrie grabnic averea r[posatului Ion Glaneta=u pe numele bisericii rom`ne din Pripas. }n aceea=i sear[ =i cu ]nvoirea d[sc[li\ei, Herdelea f[cu o ]n=tiin\are episcopiei cum c[ ]=i retrage pl`ngerea ]mpotriva

208

Ion

preotului Belciug, declar`nd c[ eminentul p[rinte sufletesc al Pripasului numai dintr-o sc[pare din vedere, iar nu din reavoin\[, n-a venit cu crucea la Boboteaz[. Chiar a doua zi sosi apoi =i comunicarea inspectorului c[ ministerul a binevoit s[-i ]ncuviin\eze trecerea la pensie, mul\umindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdelea tremur[ citind adresa =i se ]ng`mf[ de mul\umirile ministrului. Fire=te c[, p`n[ seara, toat[ Armadia afl[ regretele guvernului de-a fi pierdut un ]nv[\[tor at`t de harnic ca Herdelea =i toat[ lumea se minun[ de asemenea distinc\ie rar[. La ber[ria Grivi\a, unde intr[ s[ bea o bere, Herdelea ]nt`lni pe Z[greanu care tocmai primise =i el numirea. — Bravo, urma=ule! strig[ Herdelea ar[t`ndu-i adresa inspectorului. +i-\i doresc s[ cape\i =i dumneata, peste treizeci de ani, o h`r\oag[ ca asta colea! }n cinstea acestor ve=ti, Herdelea ciocni c`teva pahare cu Z[greanu, sper`nd ]n sinea lui c[ t`n[rul, av`nd numirea ]n buzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Z[greanu ]ns[ se posomor] de tot, suspin[ foarte des =i nici m[car nu se uit[ ]n ochii lui Herdelea. — Mi se pare mie c[ Z[greanu vostru e cam ho\oman! zise Herdelea acas[, povestind mu\enia t`n[rului. — Ei, acuma vede\i c-am avut dreptate! strig[ Ghighi, c[ut`nd s[ par[ triumf[toare, de=i inima ]i tremura ca varga. 4 }nainte de pr`nz, pe c`nd Ghighi ]=i potrivea rochia de bal ]n care voia s[ mearg[, a doua zi, la sfin\irea bisericii din Pripas, veni Z[greanu, mai g[tit ca de obicei =i mai grav. ..Vrea s[-mi cear[ m`na“, se g`ndi Ghighi, speriat[ de ru=ine =i ne]ndr[znind s[ sufle un cuv`nt. Z[greanu ]ntreb[ pe doamna Herdelea dac[ nu-i acas[ cumva „domnul colega“ =i, afl`nd ceea ce =tia, se uit[ la Ghighi, ro=i, vru s[ plece ]ndat[ =i ]n sf`r=it ]i s[rut[ m`na =i-i zise:

209

Liviu Rebreanu

— Domni=oar[... cred c[ veni\i la sfin\ire ]n Pripas?... — Da... tocmai m[ preg[tesc s[... murmur[ fata. — Atunci... atunci la revedere ]n Pripas! b`lb`i Z[greanu z[p[cit, ie=ind repede f[r[ a-=i lua r[mas bun de la doamna Herdelea. „Ori e viclean, ori e fricos, ]=i zise d[sc[li\a, cl[tind din cap, f[r[ ]ns[ a se sup[ra cum s-ar fi sup[rat alt[dat[. Barem de-ar da Dumnezeu s[ fie bine...“ }ndat[ dup[ mas[ Ghighi colind[ toate pr[v[liile ca s[ g[seasc[ ni=te p[nglicu\e f[r[ de care rochia ei n-ar fi avut nici un farmec. Voia s[ fie m`ine cea mai dr[gu\[ din toate fetele, mai ales c[-=i zicea ]n g`nd melancolic[: „Poate c[ e ultima mea petrecere de fat[!...“ Trec`nd pe la po=t[, auzi o b[taie ]n geam. Era B[lan, care-i f[cea semn s[ intre. — Scrisori!... +i una chiar de la Bucure=ti! zise B[lan cu z`mbetul lui blajin pe o fa\[ rotund[ =i umed[ de sudoare. Adineaori au sosit... Tocmai m[ g`ndeam cum s[ vi le trimit mai repede, c[ =tiu c`t trebuie s-o a=tepta\i... Poftim, domni=oar[, =i iart[-m[ c[ te-am oprit din drum! — De la Titu! strig[ Ghighi, apuc`nd scrisorile =i repezindu-se afar[, z[p[cit[. Uit[ p[nglicu\ele =i nu se opri p`n[ acas[, fr[m`ntat[ de bucurie, ]nv`rtind ]n m`ini scrisoarea de la Titu =i totu=i nedesf[c`nd-o. — Titu! Scrisoare! \ip[ d`nsa aprins[. — Bravo! Bine c-a dat Dumnezeu! Mi s-a luat o piatr[ de pe suflet! zise Herdelea, pun`ndu-=i ochelarii ca totdeauna c`nd citea ceva deosebit. Ei, ia s[ vedem ce spune bucure=teanul nostru! Citi: „Iubi\ii mei, sunt numai de dou[ s[pt[m`ni ]n Rom`nia =i parc-a= fi de c`nd lumea. O via\[ nou[ s-a deschis ]n fa\a mea. O fi mai bun[, o fi mai rea, cine ar putea spune? Deocamdat[ m[ simt uluit =i at`t de mic c[ ve=nic mi-e fric[ s[ nu fiu strivit de v`rtejul ce m[ ]nconjoar[. Mul\umit aievea sunt numai c`nd

210

Ion

m[ ]ntorc cu g`ndul acas[, ]ntre d-voastr[ care-mi sunte\i cei mai dragi! ]n lumea asta mare =i str[in[...“ — S[racul! bolborosi d[sc[li\a, cu gura pung[ =i ochii umezi. „Ce-a fost =i ce-am f[cut ]n Sibiu, a\i citit desigur ]n gazete. Ar fi trebuit s[ scriu =i eu ceva pentru Tribuna Bistri\ei, dar unde am avut r[gaz de scris c`nd m[ frigeau grijile trecerii grani\ei?“ — Ba ar fi fost bine s[ fi scris, c-ar fi v[zut =i domnii de peaici! se ]ntrerupse Herdelea, privind peste ochelari la d[sc[li\a, ca =i c`nd i-ar fi cerut p[rerea. — S[racul! =opti doamna Herdelea. „C[ci u=or n-a fost de trecut ]n |ar[, f[r[ pa=aport, =i dac[ nu era Virgil Pintea, nu =tiu z[u cum a= fi ajuns la Bucure=ti. Nu v[ pute\i ]nchipui ce om de treab[ e Virgil! Dr[gu\, s[ritor, energic — o adev[rat[ comoar[. Laura poate fi m`ndr[ cu asemenea cumnat...“ — Mi se pare c[ scrisoarea cealalt[ e tocmai de la Laura, zise Ghighi. — Las[, c-o vedem pe urm[, =i t[ce\i acuma! f[cu Herdelea. „Virgil a fost salvarea mea. Eu, c`nd am v[zut c`te greut[\i =i primejdii sunt de biruit, era s[ renun\ de-a mai ]ncerca. De altfel ]ndr[gisem Sibiul =i m[ g`ndeam s[ m[ opresc acolo. Virgil ]ns[ nici n-a vrut s-aud[ de una ca asta. Cum s[ te ]mpotmole=ti la jum[tatea drumului?... Ne-am dus ]mpreun[ la poli\aiul ora=ului care a refuzat categoric. Acela=i r[spuns l-am primit =i la comandantul poli\iei de frontier[... }n sf`r=it primarul, un sas b[tr`n, simpatic, prieten cu Virgil, s-a ]ndurat de mine, ]n urma spuselor lui Virgil c[ sunt ziarist, c[ a= vrea s[ profit de ocazie s[ v[d Bucure=tii =i altele... M-am ]nchinat c`nd m-am v[zut cu biletul de trecere ]n buzunar... P`n[ la Turnu-Ro=u m-a ]nso\it =i Virgil Pintea. Niciodat[ n-am fost mai mi=cat ca ]n jum[tatea de or[ c`t m-am plimbat acolo, pe prundi=ul g[rii care parc[ pl`ngea sub pa=ii no=tri. M[ durea inima =i-n g`nd ]mi ziceam ]ntruna c[ n-am s[ mai v[d poate c`t voi tr[i p[m`ntul Ardealului care mi-e at`t de drag, mai drag ca orice ]n lume. Apoi sirena locomotivei a =uie-

211

Liviu Rebreanu

rat prelung, duios, zguduindu-mi sufletul. M-am ]mbr[\i=at cu Virgil =i am pl`ns am`ndoi...“ — S[racul mamii ]nstr[inat! murmur[ doamna Herdelea, =terg`ndu-=i nasul. „Pe urm[ nici nu =tiu cum m-am pomenit ]n C`ineni... Rom`nia! |ara! Doamne-ajut[!... Graiul unguresc disp[ruse. Pretutindeni =i toat[ lumea, rom`ne=te: func\ionarii g[rii, vame=ii, conductorul trenului, c[l[torii, casele... tot =i to\i... Pentru mine, obi=nuit cu str[inii la toate autorit[\ile de seam[, schimbarea aceasta a fost o minune. Auzeam =i nu credeam, =i m[ sim\eam at`t de fericit c[-mi venea s[ ]mbr[\i=ez pe to\i oamenii. Dar fericirea nu e nic[ieri statornic[. Am sosit ]n Bucure=ti noaptea =i am tras la hotel. Vroiam s[ m[ duc a doua zi la rudele care m-au poftit la S`ngeorz s[ viu la d`n=ii ca acas[. M-am dus =i n-am g[sit dec`t ni=te slugi obraznice. Boierii ]nc[ nu s-au ]ntors de la b[i. Se vede c[ de la S`ngeorz au mai trecut =i aiurea. A treia zi mi-am c[utat o odaie mobilat[, ieftin[, c[ci hotelul mi-ar fi m`ncat repede b[ni=orii cu care am ajuns ]n \ara visurilor mele. Apoi din dou[ ]n dou[ zile am trecut pe la casa deputatului =i voi mai trece. Speran\ele se destram[ ]ns[ mereu. Via\a-i via\[ pretutindeni, cu acelea=i de=ert[ciuni, cu acelea=i a=tept[ri =i mai ales cu aceea=i fa\[ sp[im`nt[toare care reteaz[ scurt aripile av`ntului. Visurile sunt tot at`t de f[r[ pre\ aici, ca =i dincolo. Numai cei ce nu le au sunt mul\umi\i, c[ci numai ei =tiu s[ stoarc[ pl[cerile vie\ii. Se poate totu=i s[ fie din vina mea am[r[ciunea care m[ chinuie=te. Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care =i-l zugr[ve=te omul ]n sufletul s[u. Raiul unuia poate s[ fie iadul altuia. Fericirea e cl[dit[ de ]nchipuirea fiec[ruia =i fiecare =i-o potrive=te ca o hain[. Poate c[ eu sunt croitor prea ne]ndem`natic. +i poate c[, din pricina aceasta, niciodat[ n-o s[-mi g[sesc haina r`vnit[... Dar, ]n locul n[dejdilor stinse, r[sar ve=nic altele noi, mai ademenitoare, mai str[lucitoare, deschiz`ndu-\i drumuri noi, n[zuin\e noi. Necunoscutul e singurul ]ndemn trainic ]n lume, fiindc[ ]ntr-]nsul se ascund toate tainele ce dau pre\ vie\ii.

212

Ion

+i astfel, ]n a=teptarea viitorului, m[ m`ng`i cu trecutul. V[lm[=agul ]n care am c[zut ]mi ]ndreapt[ g`ndurile tot mai des ]napoi. P`n[ s[-mi g[sesc un loc=or ]n lumea nou[, mi-e dor de cea veche pe care am p[r[sit-o. De aceea v[ rog s[-mi scrie\i des =i mult despre tot ce se petrece la noi, c[ci toate m[run\i=urile ]mi sunt mai dragi acuma ca atunci c`nd tr[iam ]n mijlocul lor. Sufletul meu r[t[ce=te aici ]ntr-un de=ert f[r[ popasuri ca o pas[re ce =i-a pierdut cuibul... V[ s[rut pe to\i cu mult[ iubire — Titu“. C`nd ispr[vi Herdelea, r[mase o t[cere ca ]ntr-o biseric[ goal[. De-abia t`rziu d[sc[li\a b`lb`i amar: — Vai s[racul b[iat, cum s-a mai ]nstr[inat!... Of, Doamne, Doamne! — Ce ]nstr[inat? zise Herdelea, c[ut`nd s[-=i ascund[ emo\ia. A=a-i omul c`nd pic[ ]n alt[ \ar[... Las[ c[ se obi=nuie=te d`nsul, c[ doar e b[rbat, nu c`rp[! Se ]ntinser[ la vorb[ to\i trei, ]nc`t uitar[ cealalt[ scrisoare. De altfel Laura nu spunea nimic nou, afar[ de vestea c[ iar e grea =i c[ sper[, cu ajutorul lui Dumnezeu, s[ fac[ un b[iat. Doamna Herdelea vru s[ scrie ea ]ns[=i lui Titu, s[-l m`ng`ie, povestindu-i despre to\i =i toate, =i mai cu seam[ cum s-a pr[p[dit Ion Glaneta=u, =tiind c`t de mult a \inut el odinioar[ la „bietul Ion“. Herdelea ]ns[ o f[cu s[-=i am`ne planul p`n[ dup[ sfin\irea din Pripas, zic`nd: — Cine =tie, poate c[ =i de-acolo vom avea de scris ceva... B[tr`nii schimbar[ o privire plin[ de ]n\eles: „ceva“ ]nsemna Z[greanu. Ghighi auzi =i nu protest[, ca de obicei, fie c[ nu voia s[ se supere dup[ scrisoarea lui Titu, fie c[ avea =i ea oarecare speran\e aninate de sfin\irea bisericii lui Belciug. Ba mai t`rziu spuse enigmatic: — Am s[-i scriu =i eu, ca s[ =tie tot. 5 Duminic[... Satul parc-a ]ntinerit =i s-a primenit ]n a=teptarea zilei mari. E curat =i vesel, nu degeaba poruncise preotul ca

213

Liviu Rebreanu

fiecare om s[ m[ture uli\a ]n fa\a casei, s[ cure\e ogr[zile =i s[ ]mpodobeasc[ por\ile cu verdea\[. }nsu=i Dumnezeu s-a milostivit s[ ]ng[duie o vreme frumoas[, vr`nd parc[ s[ r[spl[teasc[ astfel str[daniile slujitorului s[u. Toat[ lumea ]mbr[case haine albe de s[rb[toare. Soarele de toamn[, cump[tat =i ve=ted, ]mpr[=tia lumin[ cald[ =i pl[cut[. Belciug, fr`nt de oboseala preg[tirilor, nu mai sim\ea dec`t o emo\ie grozav[, alc[tuit[ dintr-o mul\umire f[r[ seam[n =i o ner[bdare din ce ]n ce mai dureroas[. Fiindc[ de s`mb[t[ seara au ]nceput a sosi \[rani de prin satele mai dep[rtate, de-abia a ]nchis ochii toat[ noaptea. }n zorii zorilor apoi a fost ]n picioare, a dat o rait[ pe la =coal[, unde avea s[ fie banchetul „inteligen\ei“, pe la Todosia, v[dana lui Maxim Oprea, unde va petrece poporul, pe la biserica nou[, s[ fie toate ]n bun[ ordine. }=i pip[ia mereu inima, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu ]nceteze deodat[ a mai bate tocmai c`nd s[ culeag[ roadele tuturor silin\elor sale. Acuma dinspre Jidovita =i dinspre S[scu\a, tr[surile uruiau mereu pe Uli\a Mare. Cale=ti frumoase sau hodorogite, ]n[lbite deopotriv[ de praf, bri=ti u=oare, docare iu\i, cupeuri grele aduceau domnimea, pe c`nd \[ranii de pe departe sau mai cu stare veneau ]n c[ru\e acoperite cu scoar\e pestri\e, iar cei de primprejur, sp[la\i =i primeni\i, ]n cete g[l[gioase, pe jos... C`rciuma ]ncepu s[ aib[ c[utare, cu toate opreli=tele preotului care ceruse prip[senilor s[ nu ia nimic ]n gur[ p`n[ dup[ sf`nta liturghie. Rifca, v[duva lui Avrum, ajutat[ de Aizic, avusese grij[ s[-=i umple toate butoaiele cu rachiu, ca nu cumva s[ se ispr[veasc[ b[utura ]ntr-o zi a=a de mare =i cu at`\ia mu=terii. Taraful lui Goghi din Bistri\a sosi ]n trei c[ru\e; ]n cea din urm[ se ]n[l\a gorduna, falnic[ =i prevestitoare de veselie. Belciug nu uitase s[ tocmeasc[ el ]nsu=i l[utari pentru popor; Briceag, ]mpreun[ cu tovar[=ii lui, Holbea =i G[van, ]nchinau la c`rcium[ ]n a=teptarea ]nceputului serb[rii. Preotul Belciug fu mai fericit c`nd picar[ Herdelenii. — Of, bine c[ v-a adus Dumnezeu! suspin[ d`nsul z`mbind cu m`na la inim[. C`t[ emo\ie... Of, barem de-ar merge strun[ toate!

214

Ion

Doamna Herdelea =i Ghighi fur[ rugate ]ndat[ s[ inspecteze ]mpodobirea bisericii =i apoi mai ales preg[tirile f[cute la =coal[ pentru banchetul domnimii. M`nc[rile erau servite de ber[riile Rahova =i Grivi\a din Armadia, dar totu=i ochiul femeii e mai ager ca al celui mai iscusit restaurator din lume. Herdelea ]ns[ trebui s[ r[m`ie cu Belciug, s[-i dea ajutor la primirea oaspe\ilor. Episcopul sosi pe la zece, ]ntr-un cupeu ]nchis, tras de patru cai, ]nconjurat de o ceat[ de fl[c[i prip[seni, c[l[ri, care ]l a=teptaser[ la podul de peste Some=, dup[ ordinele preotului. Cupeul era urmat de vreo =ase alte tr[suri ]n care se g[sea suita episcopului, alc[tuit[ din ]nalte fe\e biserice=ti. Doi preo\i tineri se repezir[ s[-i ajute s[ coboare din cupeu. C`nd p[=i episcopul pe scar[, tr[sura se ]ndoi, aproape s[ se r[stoarne. Era b[tr`n =i foarte gras, dar cu o fa\[ bl`nd[, cu ni=te ochi alba=tri =i limpezi de copil =i cu o barb[ nins[ ]n care se amestecau p[rul lung =i must[\ile g[lbejite. Avea obrajii ro=covani =i sufla greu. — Foarte cald, murmur[ d`nsul sur`z`nd silit ]mprejur =i ridic`nd degetele s[ binecuv`nteze mul\imea descoperit[. Pe fruntea larg[ care se pierdea ]n cre=tetul ple=uv =i lucitor, lic[reau bobi\e de sudori. Sim\i c[-i vine s[ str[nute =i se acoperi repede. Avea groaz[ de guturai =i de aceea se ferea ve=nic de curent =i r[ceal[. Belciug ]=i f[cu loc cu coatele prin ]nghesuial[, =optind ]ntruna mi=cat „da\i-mi voie, v[ rog“ p`n[ ce ajunse cu mare greutate ]n fa\a episcopului. Aici tu=i u=or, ca s[-=i alunge emo\ia din g`t, =i apoi rosti cele c`teva cuvinte de bun[ venire pe care le ]nv[\ase ]n fa\a oglinzii, ]ncurc`ndu-se totu=i de mai multe ori, ceea ce ]ns[ parc[ spori solemnitatea clipei. — Bine... bine, g`f`i episcopul plictisit. Tare frumos... R`vna sfin\iei tale m[ bucur[ foarte... Preotul... p[storul Domnului... Da... A=a... Dar ]nainte de-a ]ncepe programul, a= dori s[ m[ odihnesc pu\in... M[car zece minute... M-a pr[p[dit c[l[toria... +-apoi am dormit foarte prost azi-noapte ]n Armadia...

215

Liviu Rebreanu

Protopopul din Armadia, la care dormise episcopul =i care-i f[cuse un pat ]mp[r[tesc, p[li, dar se f[cu c[ nu aude. Arhiereul intr[ ]n cas[ cu Belciug, ceru ap[, se a=ez[ ]ntr-un jil\ =i st[tu neclintit vreun sfert de ceas, cu ochii trudi\i ]nchi=i, mi=c`nd doar buzele din c`nd ]n c`nd f[r[ glas, Belciug r[mase l`ng[ d`nsul, t[cut =i respectuos. Afar[ ]ns[ lumea porni spre biseric[. Cincizeci =i doi de preo\i, cu episcopul ]n frunte, slujir[ sfin\irea. Ve=mintele b[tute cu fir umpleau biserica de str[lucire. Mirosul de t[m`ie se urca p`n[-n tavan =i se cobora p`n[-n sufletele care-l sorbeau lacome, ]mb[tate de evlavie. O tain[ ad`nc[, cople=itoare =i pl[cut[, fr[m`nta toate inimile =i min\ile. Din clipa c`nd trecu pragul bisericii, ]nf[\i=area episcopului s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui m[ri\i p[reau sc[lda\i ]ntr-o bl`nde\e cuceritoare =i pe toat[ fa\a ]i plutea un z`mbet bun, nevinovat =i cucernic, ce-i tremura u=or barba argintie. Glasul obosit r[suna dulce =i lin, p[trunz`nd drept ]n suflete, ]mbr[\i=`ndu-le =i ]n[l\`ndu-le ]n alt[ lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte p[rea o cununi\[ de diamante sau o aureol[ nedesp[r\it[. }n sf`r=it se sui ]n amvonul str`mt, p[=ind anevoie pe treptele ]n spiral[, g`f`ind foarte tare ]nc`t se auzea p`n[ ]n cor. Lini=tit ]=i roti privirea peste tot cuprinsul bisericii, m`ng`ind parc[ icoanele noi, tavanul pictat cu stele, din care at`rna un candelabru cu zeci de lum`n[ri albe aprinse, ca o f[clie uria=[, altarul daurit, fumul alburiu de t[m`ie =erpuind deasupra mul\imii de oameni care se ]nghesuiau t[cu\i, cu fe\ele ro=ii asudate, cu ochii mari ridica\i spre amvon, amesteca\i de-a valma, domni ]n haine negre, \[rani cu c[ma=a ca z[pada, femei ]n catrin\e pestri\e... Apoi, ca un mo=neag obosit de anii vie\ii =i ]ntrez[rind fericirea cea mare, vorbi rar, domol, f[r[ ]nflorituri =i f[r[ gesturi, despre Dumnezeu, despre oameni, despre rom`ni, despre =coal[ =i credin\[, despre Belciug, despre toate, neme=te=ugit, ]ncheind cu o blagoslovenie simpl[, ca o rev[rsare a unui duh viu. O t[cere lacom[ ]i ]nghi\ea cuvintele, picur`ndu-le ]n inimile oamenilor ca un balsam atotputernic...

216

Ion

Doamna Herdelea, care la ]nceput nu-l putuse suferi, p[r`ndu-i-se prea gras =i lumesc, din care pricin[ nici nu se ]mbulzise s[-i s[rute m`na, de=i se zice c[ asemenea s[rutare poart[ noroc toat[ via\a — acuma, =ez`nd ]n stran[, av`nd la st`nga pe Ghighi =i la dreapta pe doamna Filipoiu, se ]mbl`nzi =i sim\i din ce ]n ce mai mult[ simpatie pentru omul b[tr`n at`t de schimbat la fa\[, parc[ ar fi v[zut pe Dumnezeu. C`nd se ispr[vi predica, =opti poc[it[ doamnei Filipoiu: — Uite-a=a ]mi ]nchipuiesc c[ trebuie s[ fi fost =i apostolii! Oameni cu sl[biciuni ]n fa\a oamenilor, =i sfin\i cuprin=i de duhul sf`nt ]n fa\a lui Dumnezeu... — Da, da, f[cu doamna Filipoiu, ]ntorc`ndu-se speriat[, f[r[ a fi auzit =oapta, c[ci, ]n vremea c`t vorbise episcopul, ea se g`ndise cu triste\e la Elvira ei care n-a avut ]nc[ nici un pe\itor. }ndat[ dup[ s[v`r=irea slujbei, episcopul ceru s[ i se aduc[ repede cupeul, s[ plece, dornic s[ ajung[ negre=it acas[ desear[, la p[tuceanul lui ]n care s[-=i odihneasc[ oboselile drumului. Belciug de-abia l-a putut ]ndupleca s[ guste ceva la iu\eal[ =i s[ ]nchine un pahar de vin pentru viitorul parohiei din Pripas. }mpreun[ cu episcopul plecar[ fire=te =i fe\ele simandicoase, venite numai ca s[ arate c[ nu lipsesc de la ceremoniile na\ionale =i religioase. Ceilal\i oaspe\i ]ns[ r[suflar[ sc[p`nd de prezen\a st`njenitoare a vl[dicii. }n c`teva minute toat[ domnia se g[si la banchet, ]nt`mpinat[ cu De=teapt[-te, rom`ne de c[tre iscusitul Goghi. Mesele erau ]ntinse ]n =coala golit[ de b[nci =i ]nfrumuse\at[ cu verdea\[. Grof=oru \inu ]nt`iul toast pentru „vrednicul preot Belciug“, av`nd grij[ s[ accentueze la urm[ c[ „datoria acestui col\ rom`nesc este s[ trimit[ ]n viitor deputat rom`n ]n Camera de pe malul Dun[rii“. +i de-aci ]ncolo toasturile urmar[ lan\ dou[ ceasuri, ]nc`t tinerii de ambele sexe, doritori de dans, ]ncepur[ s[ murmure. Belciug primea felicit[rile, mul\umea tuturor, d[dea ordine chelnerilor, neobosit ca =i c`nd fericirea care-i ]nflorise obrajii i-ar fi ]ndoit =i puterile.

217

Liviu Rebreanu

Ghighi b[use o jum[tate de pahar de vin ro=u, ciocnind mereu cu Z[greanu care se f[cuse ca racul, ]i angajase toate dansurile, ]=i d[dea ochii peste cap, neg[sind vorbele care s[-i ]mbrace g`ndurile, ]=i desf[=ura planurile de viitor ce prevedeau negre=it =i ]ndeosebi o nevast[ dr[gu\[, cuminte, cult[... „]ntocmai ca dumneata, stimat[ domni=oar[“. — Dansul! Dansul! se auzi ]n sf`r=it tot mai des printre cavalerii ner[bd[tori, r[spl[ti\i cu priviri recunosc[toare de c[tre domni=oarele sfioase, ]n bun[ parte odrasle de preo\i, ahtiate dup[ dans deoarece vara aceasta n-a fost nici o petrecere de seam[ ]n ]mprejurimi. }n sf`r=it Z[greanu ]ncepu ni=te tratative misterioase cu Goghi, pe care le ]ncheie cu o str`ngere de m`n[, neuit`nd s[ aib[ ]n palm[ o h`rtie de zece coroane. Rezultatul fu o some=an[ zv[p[iat[ care st`rni un ropot de aplauze tinere=ti. }ntr-o clipire c`\iva \[rani scoaser[ afar[ at`tea mese ]nc`t jum[tate =coala se pref[cu ]n sal[ de dans. Z[greanu, fericit, alerg[ la Ghighi, care ro=i de m`ndrie c[ are cinstea de-a deschide balul, pe c`nd prietenele ei din Armadia =edeau ]ngrijorate. Doamna Herdelea, \in`nd carnetul de dans =i evantaiul Ghighi\ei, ]=i lu[ cuvenitul loc pe un scaun l`ng[ perete, ]ntre doamna Filipoiu =i doamna Grof=oru, dezb[t`nd greut[\ile vie\ii. Vorbind ]ns[ nu sc[pa din ochi de loc pe Ghighi, care dansa ca o z`n[, se ml[dia, z`mbitoare, primea multe complimente =i ciripea cu Z[greanu, ocolindu-i privirile rug[toare. }n cealalt[ jum[tate de =coal[ domnii continuau banchetul =i toasturile. Popa din V[rarea se chercheli cur`nd, ca =i doctorul Filipoiu =i profesorul Maiereanu. }n cele din urm[, cu toat[ ]mpotrivirea lui Sp[taru, \inu un mic discurs =i solg[bir[ul Chi\u, subliniind ]n treac[t liberalismul st[p`nirii care ]ng[duie bucuroas[ prop[=irea tuturor popoarelor credincioase patriei. Silvicultorul Madarasy dob`ndi s[rutarea vajnicului Sp[taru pentru un ]nfl[c[rat „tr[iasc[ rom`nii“. Herdelea, ]nt`lnind printre preo\i mul\i prieteni din copil[rie pe care nu-i v[zuse de ani de zile, b[u cu fiecare c`te un p[h[rel =i povesti tuturor

218

Ion

cum dup[ treizeci =i doi de ani de zile de slujb[, av`nd nevoie de odihna binemeritat[, a primit mul\umiri de la ]nsu=i ministrul =coalelor. }n acela=i timp ]ns[ l[uda c[tre to\i pe Belciug care-i „un pop[ f[r[ pereche =i un om cum nu se poate mai de treab[“. Belciug de asemenea ]mpuia urechile tuturor sl[vind pe Herdelea, „prieten nepre\uit =i rom`n vrednic de stima ob=teasc[“. Aproape de asfin\itul soarelui, preotul propuse lui Herdelea s[ mearg[ pu\in ]n mijlocul \[ranilor, zic`nd: — E datoria noastr[, Zaharie, s[ purt[m de grij[ poporului! — A=a-i, Ioane, a=a-i... Prea bine... Dar s[-mi iau =i baba! r[spunse Herdelea clipind din ochi foarte jovial. Doamna Herdelea nu putea s[ lase singur[ pe Ghighi. Atunci ]=i aduse aminte =i Z[greanu c[, fiind ]nv[\[torul comunei, are obliga\ia s[ mearg[ =i d`nsul, mai ales c[ f[r[ domni=oara Ghighi nu face dou[ parale toat[ petrecerea. Ghighi era de asemenea bucuroas[ s[ plece, fiindc[ Z[greanu devenise iar melancolic, se ]nc[p[\`na s[ vorbeasc[ tot mai st[ruitor de ochii ei =i chiar ]ncep`nd de c`teva ori s[-i declare: „Domni=oar[, te...“, f[r[ ]ns[ a ]ndr[zni s[ sf`r=easc[: „...iubesc!“ Mai g[sindu-se =i al\i doritori de a vedea petrecerea poporului, se adun[ repede un grup vesel care porni spre casa Todosiei lui Maxim Oprea. Ograda gemea de oameni... B[tr`nii, cu primarul Florea Tancu ]n frunte, st[teau ]n poarta deschis[ =i, privind cum joac[ tineretul, vorbeau despre biseric[, despre cules =i despre d[rile grele. Toma Bulbuc, mohor`t, ofta des =i de-abia arunca uneori c`te-un cuv`nt, c[ci g`ndurile lui erau mereu la George, care acuma =edea ]n temni\a din Bistri\a, a=tept`nd judecata cur\ii cu jura\i. Mai la o parte, stingher, b[tr`nul Glaneta=u tr[gea cu urechea, mai umilit ca odinioar[; moartea lui Ion ]l ]nc[run\ise de tot =i-i s[dise ]n ochii bl`nzi o triste\e statornic[. Straja Cosma Cioc[na= fusese ]ns[rcinat de Belciug cu ]mp[r\irea celor trei vedre de rachiu gratuit, prev[zute ]n programul pentru s[rb[toarea sfin\irii noii biserici. }=i ]ndeplinea

219

Liviu Rebreanu

slujba cu at`ta nep[rtinire c[ bruftului pe unii fl[c[i care voiser[ s[ ia dou[ por\ii, iar cu Macedon Cerceta=u ajunsese chiar la o u=oar[ =i trec[toare p[ruial[. — Tot omul are dreptul la o litr[ de b[utur[! A=a-i porunca! Cine nu se satur[, s[ mai cumpere =i de la c`rcium[! striga Cioc[na=, sf[tos, din c`nd ]n c`nd, ]n gura tinzii, unde trona cu o p`lnie ]ntr-o m`n[ =i ]n cealalt[ cu o m[sur[ de tinichea, ]mprumutate de la v[duva lui Avrum. L`ng[ prisp[ s-a str`ns un p`lc de b[rba\i ]mprejurul lui Simion Butunoiu, care povestea minciuni din b[tr`ni, tu=ind =i str[nut`nd zgomotos. Macedon Cerceta=u, tr[snit r[u, umbla de ici-colo, comand`nd nem\e=te =i d`nd din m`ini spre marea veselie a copiilor care ]l salutau milit[re=te. L[utarii c`ntau ]nv`rtita cu foc. Fl[c[ii trop[iau \an\o=, iar fetele se r[suceau ca sf`rlezele, cu z`mbete mul\umite pe fa\[. Umbra nucilor b[tr`ni de l`ng[ =ur[ se ]ntindea din ce ]n ce, sub\ire, cuprinz`nd aproape toat[ ograda. C`nd sosi grupul de domni, jocul se opri brusc, ]n semn de respect. To\i b[tr`nii se descoperir[, iar primarul cu b[tr`nii ]nconjurar[ pe Belciug =i pe Herdelea, vorbind de solemnitatea sfin\irii care a prilejuit at`ta cinste satului ]ntreg =i ]ndeosebi preotului. Ilie Onu, care, de c`nd s-a ]nsurat =i Nicolae T[taru cu fata lui +tefan Hotnog, a r[mas capul fl[c[ilor, se apropie de Z[greanu =i-l pofti s[ joace, oferindu-i pe cea mai frumu=ic[ fat[ din Pripas, pe Maria lui Trifon T[taru, pe care =i-o ochise d`nsul s-o ia de nevast[ cu c`=legi. Z[greanu, nedezlipit de Ghighi, refuz[ z[p[cit. Atunci Ilie chem[ pe domni=oara la joc, ceea ce pe doamna Herdelea o umplu de revolt[, iar pe Ghighi o f[cu s[ z`mbeasc[ de ru=ine. }n sf`r=it primarul, cu consim\[m`ntul preotului, porunci fl[c[ilor s[ continue jocul, s[ vad[ =i domnii c`t sunt de frumoase petrecerile prostimii. Toma Bulbuc izbuti cur`nd s[ ia deoparte pe Herdelea, s[ se mai sf[tuiasc[ cu d`nsul despre George. Nevasta lui Toma, mai uscat[, cu ochii mici, veseli, mai ad`nci\i ]n cap =i cu glasul mai pl`ng[tor, veni l`ng[ ei, ]=i fr`nse m`inile =i se jur[ c[

220

Ion

numai farmecele rele au putut face pe b[iatul lor s[ cad[ ]n asemenea n[past[. Herdelea ]l ]ncuraj[ s[ aib[ deplin[ ]ncredere ]n Grof=oru, c[ci nu-i avocat ca el nic[ieri. — Mi se pare c[ p`n[ s[ vie acas[ George, nevast[-sa o s[-l a=tepte cu copila=ul ]n bra\e. Zice c[-i grea... O fi, c[ asta-i menirea femeii, rosti mai t`rziu Toma, ]nseninat pu\in. Prin sat ]ns[ umbla zvonul c[ Florica ar fi r[mas ]ns[rcinat[ cu Ion. Nimeni nu =tia de unde a ie=it vorba aceasta, dar mul\i o credeau. Unele babe mai lacome de b`rfeli ispiteau pe Savista, care acum se mutase ]napoi la Trifon T[taru =i cer=ea iar ]n Uli\a Mare, deoarece Florica o vedea ca sarea ]n ochi. Oloaga ]ns[ nu r[spundea nim[nui, era ve=nic acr[ =i m`nioas[, ]nc`t lumea spunea c[ trebuie s[ fi intrat ]n anul mor\ii. Tocmai c`nd se ispr[vi jocul, veni g[l[gios Vasile Baciu care, dup[ ce ]ncercase zadarnic s[ conrup[ pe Cosma Cioc[na=, se dusese la c`rcium[ s[-=i potoleasc[ mai bine setea. Cum z[ri pe Belciug, se ]ntunec[ =i se ]ndrept[ glon\ spre d`nsul zic`ndu-i: — +i a=a, domnule p[rinte, vrei s[-mi iei mo=ia cu tot dinadinsul? Preotul ]ncerc[ s[ nu-l bage ]n seam[, ca s[ nu-=i strice dispozi\ia. Vasile ]ns[ nu-l sl[bi =i se ]nd`rji tot mai r[u. Atunci Belciug, sup[rat, ]i zise tare, s[ aud[ ]ntreg norodul: — Ai ajuns ru=inea satului, m[i Vasile, =i tot nu te mai saturi de blestem[\ii?... P[m`nt mai mult ]\i trebuie ca s[ po\i bea mai mult?... N-ar fi p[cat de Dumnezeu s[ ]ncap[ ]n m`inile tale mo=ia, s-o pr[p[de=ti prin c`rciumi?... Apoi p[m`ntul nu-i pentru be\ivi =i lene=i, Vasile! Nu, nu! P[m`ntul a=teapt[ munc[ =i trud[, nu lenevie!... Ion, ginere-t[u, fie iertat, da, merita mo=ia, c[-i era drag[ =i punea osul s-o munceasc[. Bine te-a cunoscut de n-a vrut ]n ruptul capului s[ o lase s-ajung[ iar pe seama ta... C`nd vei vrea s[ munce=ti omene=te =i s[ te la=i de be\ie, atunci s[ vii la mine s[ mai vorbim! Deocamdat[ =i c`t ai e prea mult... A=a!... P`n[ atunci ]ns[ s[ piei din ochii mei, satan[ afurisit[!

221

Liviu Rebreanu

Dojana preotului, mai ales fiind st[p`nit[, g[si aprobarea tuturor s[tenilor. Chiar =i Vasile Baciu parc[ se dezmetici, c[ci ]ndat[ ]ncepu s[ se ]nchine, morm[ind: — Apoi dac[-i a=a, am s[ fac jur[m`nt ]n biserica cea nou[ =i n-am s[ mai iau ]n gur[ nici un strop de rachiu, c`te zile-oi mai tr[i... Belciug auzi f[g[duin\a, mul\umit, dar totu=i nu vru s[ mai ]ntind[ vorba cu d`nsul, ci se ]ntoarse spre un grup de \[rani din S[scu\a, care veniser[ la sfin\ire dornici s[ poat[ muta c`t mai degrab[ biserica cea veche, s[ aib[ =i ei bisericu\a lor ca toate satele cre=tine. Fiindc[ se ]nsera =i mai ales fiindc[ Herdelea ]ncepuse s[ ]nchine p[h[rele cu \[ranii, doamna Herdelea hot[r] c[, f[r[ a mai trece pe la =coal[, unde continua petrecerea domneasc[, e vremea s[ plece direct acas[, ]n Armadia. Zadarnice fur[ st[ruin\ele preotului, care de-abia acuma voia s[ se a=eze serios la chef cu Herdelea, zadarnice rug[min\ile lui Z[greanu, care se jura c[ lipsa Ghighi\ei r[pe=te tot farmecul balului — doamna Herdelea r[mase ne]nduplecat[. Belciug atunci le oferi bri=ca lui cea bun[, regret`nd ]ns[ mereu c[ doamna nu binevoie=te s[ mai z[boveasc[ barem un ceas. Ca s[-i arate c[ nu-i sup[rat[, doamna Herdelea ]l pofti s[ trag[ totdeauna la d`n=ii, c`nd va veni ]n Armadia, ceea ce preotul primi foarte bucuros. — Mare p[cat ]ns[ c[ nu vom mai lucra de-acuma ]mpreun[, drag[ Zaharie! ad[ug[ Belciug cu duio=ie ]n glas. — Ce are a face, Ioane ?... N-ai colea pe prietenul Z[greanu, care-i tot de-al nostru ? — A=!... Z[greanu!... Noi doi anevoie o s[ ne ]n\elegem, morm[i Belciug, ]nnour`ndu-se. — Las[ c[-i b[iat bun, z[u e bun, zise Herdelea ]nv[luind pe Z[greanu ]ntr-un z`mbet de ]ncredere. — Poate numai dac-ar avea norocul s[-=i g[seasc[ o nevestic[ bun[, rom`nc[ verde, uite-a=a ca domni=oara Ghighi, poate c[ atunci ar pricepe care i-e chemarea ]n mijlocul nostru! rosti preotul mai grav.

222

Ion

Ghighi era s[ le=ine de ru=ine. Z[greanu ]ns[ fu cuprins de o ]ndr[zneal[ extraordinar[, ]nc`t zise repede: — Dac[ domni=oara m-ar vrea, eu... eu... — M[ rog, m[ rog, asemenea lucruri serioase nu se pun la cale ]n uli\[! ]l ]ntrerupse doamna Herdelea cu o bl`nde\e neobi=nuit[. Vino pe la noi, =i te primim cu drag[ inim[... Totu=i Z[greanu, spre a-=i potoli av`ntul, apuc[ m`na Ghighi\ei =i o s[rut[ prelung. Bri=ca porni la pas, c[ci Z[greanu ]i ]nso\ea pe jos. }n fa\a casei lor din capul satului se oprir[ pu\in. Zenobia, care =edea posomor`t[ pe prisp[, veni la tr[sur[, vorbi despre Ion, pl`nse cu sughi\uri =i ]n cele din urm[ afurisi pe George =i tot neamul lui Toma. — Bietul Ion! zise doamna Herdelea. Iute s-a mai pr[p[dit... Se vede c-a=a i-a fost scris! Zenobia se ]ntoarse acas[, l[s`nd ]n urm[-i o d`r[ de jale. Pe urm[ ]ns[ se uitar[ cu to\ii la casa lor mereu goal[, mereu ]ncuiat[, cu ograda n[p[dit[ de buruieni. — Casa v[ a=teapt[ s-o st[p`ni\i, murmur[ Herdelea privind ]ncrez[tor ]n ochii urma=ului s[u. Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fa\a poleit[ de o raz[ ]nt`rziat[, parc[ ]i m`ng`ia, zuruindu-=i u=or trupul ]n adierea ]nser[rii de toamn[. Z[greanu r[mase ]n mijlocul uli\ei, urm[rind cu priviri dr[g[stoase tr[sura ce se dep[rta ]n trapul cailor. Ghighi, =ez`nd pe sc[unelul din fa\[, ]l vedea =i-l g[sea mai dr[gu\ ca orice alt b[rbat din lume. La R`pile Dracului b[tr`nii ]ntoarser[ capul. Pripasul deabia ]=i mai ar[ta c`teva case. Doar turnul bisericii noi, str[lucitor, se ]n[l\a ca un cap biruitor. Z[greanu ]ns[ era tot ]n drum, ]n fa\a crucii, cu capul gol =i, cum st[tea acolo a=a, parc[ f[cea un jur[m`nt mare. Apoi =oseaua cote=te, apoi se ]ndoaie, apoi se ]ntinde iar dreapt[ ca o panglic[ cenu=ie ]n amurgul r[coros. }n st`nga r[m`ne ]n urm[ Ci=meaua Mortului, pe c`nd ]n dreapta, pe

223

Liviu Rebreanu

hotarul ve=ted, delni\ele se urc[, se ]mpart, se ]ncurc[ p`n[ sub p[durea V[rarei. Apoi P[durea Domneasc[ ]nghite uruitul tr[surii, v`ltorindu-l ]n ecouri zgomotoase... Satul a r[mas ]napoi acela=i, parc[ nimic nu s-ar fi schimbat. C`\iva oameni s-au stins, al\ii le-au luat locul. Peste zv`rcolirile vie\ii, vremea vine nep[s[toare, =terg`nd toate urmele. Suferin\ele, patimile, n[zuin\ele, mari sau mici, se pierd ]ntr-o tain[ dureros de necuprins[, ca ni=te tremur[ri pl[p`nde ]ntr-un uragan uria=. Herdelenii tac to\i trei. Numai g`ndurile lor, a\`\ate de speran\a ]mpodobitoare a tuturor sufletelor, alearg[ ne]ncetat ]nainte. Copitele cailor boc[nesc aspru pe drumul b[t[torit =i ro\ile tr[surii uruie mereu, monoton, monoton ca ]nsu=i mersul vremii. Drumul trece prin Jidovi\a, pe podul de lemn, acoperit, de peste Some=, =i pe urm[ se pierde ]n =oseaua cea mare =i f[r[ ]nceput... CELOR MUL|I UMILI! Martie 1913—iulie 1920

224

Ion

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE Cre`ndu-l pe Ion, Rebreanu a ezitat ]ntre dou[ impulsuri contradictorii. Pe de o parte, s[ ]nf[\i=eze un personaj tipic pentru drama \[ranului intrat ]ntr-un proces acut de dezumanizare datorit[ feti=iz[rii p[m`ntului, act la care-l oblig[ rela\iile capitaliste, pe de alt[ parte s[ construiasc[ — a=a cum observa =i E. Lovinescu — o figur[ simbolic[ a plugarului rom`n, ceea ce implic[ ]ns[, fatal, absolutizarea condi\iei eroului. Talentul scriitorului a obiectivat ]ns[ ]n oper[ determin[rile ideologice. Sugestiile naturaliste, nu sub forma atavismelor simplificatoatre, ci a impulsurilor umane obscure, ad`nci =i violente au fost integrate, ca o experien\[ rodnic[, unui realism evoluat, modern, demitizant, crud, atent la zonele de umbr[ ale vie\ii, la viclenia instinctelor =i la poezia for\elor stihiale care decid prin jocul lor orb destinul indivizilor. Ov. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie mondiale, 1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 293. |[ranul s[rut`nd p[m`ntul, imagine surprins[ ]n adolescen\[ la hotarul satului Prislop, s-a asociat cu elanurile ]nc[ nerealizate ale t`n[rului Liviu Rebreanu. Peste mul\i ani, ]n scena cunoscut[ din Ion, scriitorul va figura, ]ntr-un fel, =i speran\a de atunci ]ntr-o victorie realizat[ p`n[ la urm[: mitul supremei posesiuni. Va figura propriile sale temeri =i n[dejdi, ]nfr`ngerea propriilor sl[biciuni de tinere\e. S[ spunem totul: a piedicilor care st[teau ]n calea ]nf[ptuirii idealului s[u de mare scriitor. Este metafora luptei =i a izb`nzii finale. Ca =i eroul s[u, Rebreanu „a urm[rit o \int[, f[r[ s[ se uite ]n dreapta sau ]n st`nga“, =i a realizat-o. V[z`nd scena de la hotarul satului Prislop, el ]=i va fi spus ca =i t`n[rul Titu Herdelea contempl`nd zig-zag-ul existen\ei sale de p`n[ atunci, lipsa de \el a vie\ii sale: „Numai o pasiune puternic[, unic[, nezdruncinat[ d[ pre\ul adev[rat vie\ii!“ =i va fi ]ntrez[rit c[ pentru sine numai arta este o astfel de pasiune unic[ =i de nezdruncinat. Trebuie s[ fi fost clipa de cump[n[, c`nd t`n[rul Rebreanu se va fi sim\it „mic“ ]n fa\a „\[ranului care a

225

Liviu Rebreanu

mers drept ]nainte, trec`nd nep[s[tor peste toate piedicile, lupt`nd neobosit, ]mpins de o patim[ mare“. Destinul scriitorului va fi acela al personajelor sale, energice, voluntare, capabile s[ lupte, s[ ]nfrunte via\a. Sentimentul lui Ion fa\[ de p[m`nt ]l are scriitorul ]nsu=i ]n fa\a vie\ii pe care =i-o supune, ]n oper[. Via\a aceasta ]l atrage — ca pe Ion p[m`ntul — cu „bra\ele unei iubite p[tima=e“. }n fa\a ei ]ngenunche „cucernic“, ca ]n fa\a miracolului existen\ei. Pentru Ion, cum se =tie, nucleul originar este scena cu \[ranul care ]ngenuncheaz[ =i s[rut[ p[m`ntul. Dup[ numai o s[pt[m`n[ de la ]nregistrarea ei f[r[ scop deosebit, o ]nt`mplare petrecut[ ]n Prislop: un \[ran ]nst[rit ]=i bate fata care „gre=ise“ cu „cel mai bicisnic fl[c[u din sat“. „Ru=inea“ omului era mai amar[: „afar[ de gre=eala fetei, trebuia s[ se ]ncuscreasc[, el, cu pleava satului =i s[ dea o zestre bun[ unui pr[p[dit de fl[c[u care nu iubea p[m`ntul =i nici nu =tia s[-l munceasc[ cum se cuvine“. F[r[ a sta pe g`nduri, scriitorul preface ]nt`mplarea ]ntr-o nuvel[ (Ru=inea) a c[rei idee este c[ fata (Rodovica o chema) devine „negre=it o victim[ a iubirii“. Prima scen[, cea de la hotar, ]l uimise numai, interes`ndu-l doar a=a, „ca o bizarerie, ca o ciud[\enie \[r[neasc[“. }nt`mplarea cu Rodovica ]ns[ l-a impresionat: Rodovica era o victim[ a iubirii etc. |[ranul din scena bizar[ evident c[ iubea p[m`ntul; fl[c[ul „bicisnic“ care furase fericirea Rodovic[i era, ]n schimb, lene=, nu iubea p[m`ntul =i nu-i pl[cea s[-l munceasc[. Dar scriitorul ]nc[ nu intuia c[, ab[t`ndu-se de la ]mprejurarea cunoscut[, ar putea pune pe cel dint`i ]n locul celui de-al doilea =i nu b[nuia resursele dramatice =i interesul mai acut al acestei posibile substituiri. Tot atunci intervine un lucru care-i d[ mai mult de g`ndit, =ocul care-l ajut[ deodat[ s[ interpreteze altfel ]nt`mpl[rile anterioare. St[ de vorb[ cu „un fl[c[u din vecini, voinic, harnic, muncitor =i foarte s[rac“, numit Ion Pop. Ce-i spunea acest Ion? „Mi se pl`ngea fl[c[ul de diversele-i necazuri a c[ror pricin[ mare, grozav[, unic[, el o vedea ]n faptul c[ n-are p[m`nt. £...¤ Pronun\a, de altfel, cuv`ntul «p[m`nt» cu at`ta sete, cu at`ta l[comie =i pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiin\[ vie =i adorat[.“ Convorbirea cu Ion Pop al Glaneta=ului comunic[ o identitate \[ranului dint`i, un con\inut concret, =i motiveaz[ bizarul gest. P`n[ aici o suit[ ]nt`mpl[toare de fapte, acum ]ns[, pentru prima oar[, acestea, acumul`ndu-se, ating un alt prag al semnifica\iilor; virtualul romancier intuie=te cine putea fi, adic[ cine era, de fapt, ]n planul artei, un plan mai ad`nc al adev[rului, mai esen\ial — \[ranul dint`i: el putea

226

Ion

fi acest Ion Pop; dac[ „fl[c[ul acesta“ (Ion Pop) „ar ajunge s[ dob`ndeasc[ o bucat[ de p[m`nt, ar fi ]n stare s[-l ]mbr[\i=eze el, ca =i cel pe care l-am surprins eu, poate chiar cu mai mult[ ardoare“. Gestul ar avea con\inut plauzibil, ]ncet`nd de a fi „bizarerie \[r[neasc[“, prea =ocant. Prin reac\ii asociative ]n lan\, scriitorul integreaz[ ]n corela\ie =i ]nt`mplarea cu Rodovica. Se „pomene=te“ stabilind o leg[tur[ ]ntre cele trei momente: Ion al Glaneta=ului, cel ]nsetat de p[m`nt, el trebuie s[ fi sucit capul bietei Rodovica, ]nadins =i numai ca s[ sileasc[ pe tat[l ei s[ i-o dea de nevast[, ]mpreun[ cu p[m`ntul de zestre ce se cuvine unei fete de om bogat. B[tr`nul va trebui s[ cedeze p`n[ la urm[, =i atunci „fl[c[ul, devenit ]n sf`r=it st[p`nul p[m`ntului, ]l va s[ruta drept simbol al posesiunii“. Ce elemente noi — calit[\i noi — au intervenit? Mai ]nt`i: motivarea realist[ a gestului; ]n al doilea r`nd, ]nlocuirea fl[c[ului bicisnic cu Ion, fl[c[ul harnic. Lucrurile c[p[tau brusc alt[ perspectiv[. }n al treilea r`nd: din victim[ a iubirii (plan str`mt, sentimentalist, cli=eu demonetizat ]n literatura timpului), fata (Rodovica, ]n roman Ana lui Vasile Baciu) devine o expresie determinat[ a rela\iilor umane, „victima“ lor neputincioas[: la ea, problema iubirii nici nu se pune, voin\a =i sentimentele ei nu intereseaz[. Faptele s-au cimentat astfel ]ntr-o schem[ indestructibil[, ]n linii de strict[ tipicitate. Acesta e momentul decisiv al elabor[rii romanului. Scriitorul poveste=te c[ numaidec`t =i-a notat subiectul pe c`teva pagini ]ntr-un caiet anume destinat, pe coperta c[ruia indicase titlul provizoriu: Zestrea. +i-a notat apoi scene, gesturi, convorbiri, nume de oameni =i locuri. Dar „scheletul“ era ]nc[ vizibil; a urmat inevitabila „]ndoial[“; i se p[rea c[ subiectul e „banal“. Interveneau =i „grijile cotidiene“ ale vie\ii; totu=i, „peste toate ]ndoielile =i grijile, povestea continua s[ m[ preocupe, de=i f[r[ st[ruin\a dint`i“. Schema odat[ ]ntocmit[, hot[r`t[, ap[reau probleme noi, f[r[ solu\ionarea c[rora lucrul nu putea s[ ]nainteze. „A=a cum mi se ar[ta atunci, eroul meu nu avea calit[\i reprezentative.“ Fusese g`ndit[ o singur[ latur[ a caracterului s[u, real[, dar lipsa unui fundal puternic risca s[ compromit[ eroul. Anume, ]n aceast[ faz[, Ion „era un fl[c[u iste\ =i mai ales =iret, care, printr-o ]n=el[ciune vulgar[, ajunge ginerele unui \[ran ]nst[rit“. Practic, scriitorul era pus ]n fa\a urm[toarei alternative: s[ mearg[ pe drumul =tiut, s[ fie epigonul viziunii marilor autori naturali=ti, sau, experiment`nd solu\ii noi, s[-i concureze de la o ]n[l\ime egal[. +ire\i, iste\i =i vulgari erau eroii lui Zola, ai lui Balzac, ai lui Maupassant. Aveau s[ fie la fel =i cei din Ion? Rebreanu a decis s[-i arate nu numai

227

Liviu Rebreanu

sub puterea alien[rii, dar =i sub un aspect inalterabil uman =i ]ntr-un anume ]n\eles s[ fac[ din ei ni=te eroi grandio=i, m[sur`ndu-se ]ntr-o ]nfruntare de propor\ii epopeice. Moartea lui Ion nu va fi, astfel, lipsit[ de un sens tragic. Ion nu putea fi un simplu =i vulgar ]n=el[tor, ambi\ia sa era traversat[ de o mare pasiune, =i chiar de un suflu al revoltei vitale. Dac[ Ion r[m`nea un \[ran =iret, f[r[ patimi supreme, f[r[ o mare nevoie de a iubi, care ]nvinge instinctul posesiunii, =i-l umanizeaz[, romanul pierdea ]nalta perspectiv[, patosul. „Nu se justifica aievea nici m[car s[rutarea p[m`ntului — observ[ cu fine\e scriitorul — f[r[ a mai spune c[ ]ns[=i logica estetic[ nu putea admite ]n=el[ciunea lui nepedepsit[, oric`t asemenea cazuri sunt frecvente ]n via\a real[.“ Ceea ce a urmat n-a fost doar o ]ntregire a romanului. Dup[ ce eroul va fi dob`ndit „cu aprig[ lupt[ p[m`ntul r`vnit, i se va rede=tepta ]n inim[ dragostea adev[rat[...“ P`n[ la acest punct al elabor[rii, pasiunea pentru p[m`nt a eroului avea ]nc[ destule elemente abstracte. S[rut[ p[m`ntul, ]=i zdrobe=te dragostea, ]n=eal[ ]ncrederea Anei, e de o viclenie sumar[... Putea fi el absolvit de rigorile eticii umane, care-l condamnau, dac[ ac\iunii sale, pasiunii pentru p[m`ntul „pe care s-a n[scut, pe care tr[ie=te =i moare“ — scriitorul nu i-ar fi dat o dimensiune major[, un suflu aproape mitic =i deopotriv[ ]ntreaga motivare social[? Ad`ncirea acestei motiv[ri reprezint[ pasul hot[r`tor ]n „umanizarea“ eroului, tot a=a de important ca izb`nda ]n sufletul s[u a glasului iubirii. Era vorba de a rezolva problema: de ce vrea Ion p[m`ntul cu at`ta ardoare, ce este reprezentativ ]n aceast[ dorin\[ a sa. Caracterul larg reprezentativ ]l d[ motivarea setei de p[m`nt, la care Rebreanu a ajuns prin ]n\elegerea intuitiv[ a contradic\iilor sociale: dorin\a de a avea p[m`nt este =i expresia revoltei \[ranului. Evenimentul social care-i va fixa definitiv punctul de vedere asupra problemei \[r[ne=ti va fi r[scoala din 1907. Aceasta avea loc ]n perioada c`nd Rebreanu era fr[m`ntat de romanul Ion, d`nd preocup[rilor sale o direc\ie social[. „Era cur`nd — scrie el — dup[ r[scoalele \[r[ne=ti de la 1907, care zguduiser[ grav statul rom`n =i r[sp`ndiser[ mult[ ]ngrijorare =i ]n Ardeal. Mi-au c[zut ]n m`n[ diferite volume =i bro=uri, ]n care se discutau cauzele r[scoalelor. Lecturile acestea au deschis pentru romanul meu ]n embrion orizonturi mai largi.“ Acum „problema p[m`ntului mi se ar[ta mai vast[, mai variat[ =i mai trainic[ dec`t o privisem, schi\`nd povestea lui Ion Glaneta=u“. Scriitorul va recunoa=te c[ brusca deschidere de orizonturi, provocat[ de ]n\elegerea problemei p[m`ntului ]ntr-un context adecvat, a

228

Ion

dat un nou sens romanului: „De aici apoi a ie=it un plan de roman cu totul de alte propor\ii =i dimensiuni, dec`t cel schi\at ]n caietul meu. M[ g`ndeam acum la un roman care s[ cuprind[ ]ntreaga problem[ a p[m`ntului.“ Ap[ruse ]ntre timp firul unei noi intrigi. Scriitorul ]l ]ncruci=eaz[ cu tema fundamental[: „}n anii ace=tia s-a n[scut =i ideea de a completa simpla ceart[ ]ntre \[rani, pentru p[m`nt, care ar fi fost prea monoton[, cu o ac\iune secundar[, c`nd paralel[ =i c`nd ]mpletit[ cu cea principal[, o ac\iune care s[ priveasc[ p[tura intelectual[ din Ardeal =i, ]n primul r`nd, familia ]nv[\[toreasc[ =i preo\easc[“. Cele dou[ planuri, c`nd paralele, c`nd ]mpletite, urmeaz[, cum s-a spus, tehnica contrapunctului; ele au =i importante consecin\e de con\inut: familia Herdelea tr[ie=te epopeea vie\ii curente. Ion, dimpotriv[, este eroul unei epopei tragice, de neg`ndit ]n mediu mic-burghez; ceea ce ]ns[ obseda mai mult pe scriitor era s[ ob\in[ impresia unei desf[=ur[ri unitare, organice. }ncep`nd, ]n martie 1913, s[ lucreze din nou la Ion, dup[ vreo trei luni, citind cele ce a=ternuse pe h`rtie, m[rturise=te c[ a r[mas „crunt decep\ionat“. Pricina decep\iei o constituia, ]n primul r`nd, tocmai lipsa acestei r`vnite organicit[\i. „Ie=ise ceva cu des[v`r=ire neorganic.“ Personajele, episoadele nu se „legau“ ]ntre ele, „nu decurgeau din ac\iunea conduc[toare“. C`nd citim opera definitiv[, ne izbe=te tocmai des[v`r=ita coeziune a episoadelor cu ]ntregul, senza\ia de lucru viu, organic, cristalizat ca sub puterea unei necesit[\i absolute. Decep\ia era de ]n\eles. Organicitatea construc\iei decurge din adev[rul situa\iilor =i condi\ioneaz[ acest adev[r. Totul trebuia s[ fie a=a, =i nu altfel... E o ]nt`mplare c[ George, de pild[, nu se poate ]ndr[gosti de o femeie dec`t dac[ constat[ a\`\at c[ femeia aceasta place mai ]nt`i altuia, =i c[ pentru el e o chestiune de ambi\ie — specific[, de fapt, unui om slab — s[ ia aceast[ femeie, s[ =i-o ]nsu=easc[, a=a cum e obi=nuit s[-=i ]nsu=easc[ =i s[ posede totul numai ]n virtutea puterii sale sociale? Dar s[ lu[m un detaliu, oricare, ]n spiritul cel mai exact cu putin\[ este ]n=urubat la locul s[u. }n noaptea mor\ii sale, Ion vine ame\it de b[utur[ s[ se ]nt`lneasc[ cu Florica. Ar fi inutil s[ motiv[m c[ tocmai a=a, =i nu altfel, trebuia s[ se ]nt`mple =i c[, dac[ n-ar fi fost ame\it, uciderea sa de c[tre George ar fi fost un act mai pu\in verosimil dec`t este ]n roman. Ion nu putea s[ cad[ dec`t ]n condi\ii de inegalitate. Concep\ia lui Rebreanu este, deci, aceasta, c[ un roman trebuie s[ constituie un „organism viu =i unitar“. }n noaptea de august 1916, „cea mai fecund[ din via\a mea“, el a g[sit „tonul“ ]ntregului roman, atunci a scris capitolul ]nt`i din Ion =i parte din al doilea.

229

Liviu Rebreanu

}ntreb`ndu-se, cincisprezece ani mai t`rziu, care este explica\ia acestei „rodnicii excep\ionale“, Rebreanu ne ofer[ un r[spuns concludent. Tonul, care odat[ g[sit („creat“) va str[bate ]ntregul roman, apare ]ntr-un moment c`nd scriitorului lumea i s-a dest[inuit excep\ional de clar =i totodat[ ]ntr-un fel misterios. F[r[ aceast[ comunicare cu propria-i biografie interioar[, construc\iei i-ar lipsi elanul =i via\a. „Aproape toat[ desf[=urarea din primul capitol este, de fapt, evocarea primelor amintiri din copil[ria mea. Voi ad[uga ]ns[, imediat, c[ nici prin g`nd nu mi-a trecut, c`nd am scris capitolul acesta, s[-mi scriu amintirile copil[riei =i cred c[ nimeni nu ar putea descoperi, ]n zugr[virea obiectiv[ a tuturor celor ce se petrec acolo, note subiective. +i totu=i!“ Revela\ia tonului este g[sirea acelui punct unic, nerepetabil, ]n care via\a se ]ncruci=eaz[ cu arta, fic\iunea comunic[ cu realitatea, deschiderea prin care realitatea p[trunde ]n roman. }n\elegem c[ deschiderea prin care via\a inund[ romanul este, de fapt, drumul (descris ]n prima pagin[ a lui Ion), care se desprinde din =oseaua principal[, „trece r`ul peste podul b[tr`n de lemn £...¤, apoi cote=te brusc pe sub R`pile Dracului, ca s[ dea buzna ]n Pripas“. Pe acest drum via\a trece ]n art[. Dup[ o ]ncercare nereu=it[ de distribuire, pe capitole, „am ]ncercat un aranjament dup[ trebuin\ele evolu\iei ac\iunii =i dup[ respira\ia natural[ (s. n.) a ]nt`mpl[rilor. Materialul s-a grupat aproape de la sine (s. n.) ]n treisprezece capitole mari...“ Aceast[ „respira\ie natural[“, urmat[ ]ntocmai, ne d[ cheia construc\iei romanului. Scriitorul se c[l[uze=te dup[ „respira\ia natural[“ a ]nt`mpl[rilor; aceast[ respira\ie exist[; =i o sim\im tocmai datorit[ „construc\iei“, a c[rei menire este s[ ]nl[ture toate obstacolele din calea ei, a respira\iei naturale. Nu de a ad[uga ceva, ci de a deschide drum liber, de a face ca opera s[ respire ]n voie, ca =i o fiin\[ vie ]n natur[. Arta construc\iei const[ =i ]n aceasta c[ scriitorul =tie s[ dea senza\ia c[ lucrurile se ]nl[n\uie — cum zice el — „de la sine“. }ntr-o noapte de august 1916 „am reluat Zestrea s-o scriu din nou. «Am reluat» e un fel de a vorbi; de fapt, nici nu m-am mai uitat ]n prima versiune. Am ]nceput s[ scriu din nou, ca =i c`nd nici n-a mai existat textul cel dint`i.“ Indica\iile acestea readuc ]n memorie o remarcabil[ intui\ie c[linescian[: „C`nd ideea poetic[ nu cristaliza bine, Eminescu o p[r[sea spre a o arunca din nou (s.n.) ]n foc“, scopul fiind acela de a cristaliza ideea c`t mai aproape de „momentul genetic“. Varianta la Eminescu nu urm[re=te „]mbun[t[\irea formei, ci g[sirea adev[ratei mi=c[ri a ideii“. „Poetul ia de la cap[t ideea ]n alt ritm, nu repar[ am[nuntele, ]nc`t se

230

Ion

]nt`mpl[ ca, la fiecare reluare, s[ apar[ alte asprimi de turn[tur[.“ „Este gre=it, dar, s[ se cread[ c[ Eminescu ]ngrijea forma, fiindc[ ]n ]n\elesul acesta, de combina\ie, forma nu-l intereseaz[ deloc.“1 Nici Rebreanu, cum u=or s-ar fi dedus =i ]n absen\a m[rturiei aduse de el ]nsu=i, nu „]ngrijea“ cuminte „forma“, nu sta s[ ]ndrepte prea mult, meticulos ca un me=te=ugar, variantele, el f[cea mereu variante noi p`n[ c`nd ideea =i tonul cristalizau laolalt[ ]ntr-un mod satisf[c[tor. Rebreanu nu ]ndreapt[ textul, ci re-face opera, o na=te din nou, mai bine. Prin nealterata obiectivitate, ale c[rei origini nu se v[d =i ale c[rei explica\ii se estompeaz[ pe m[sur[ ce le c[ut[m, =i se pierd ]n mister, scrierile de tinere\e anticipeaz[ crea\iile definitive. S-a observat c[ aceast[ ]nsu=ire (care-l diferen\iaz[ pe Rebreanu) apare foarte devreme =i se men\ine ]n virtutea unui enigmatic mecanism interior „]nc[ ]n lucr[rile cu tendin\e romantico-sentimentale“2. Tonul de obiectivitate va putea fi p[strat ]n voie pe ]ntinderi epice mari, unde e mai potrivit, dar va dispare tendin\a (romantic[, sentimental[, sau de orice alt[ culoare) =i mai ales va cre=te nem[surat senza\ia de curgere ne]ntrerupt[ a vie\ii, ]n stare s[ anuleze golurile dintre evenimente, care ]n nuvelistic[ se resimt. R[fuiala este nucleul romanului Ion, dar: „Renun\area Rafilei la dragostea pentru T[nase, acceptarea c[s[toriei cu Toma, atitudinea fl[c[ului s[rac ]n momentul c`nd iubita ]l p[r[se=te pentru averea celuilalt, precum =i probabilele fr[m`nt[ri suflete=ti prin care el a trecut de la desp[r\ire =i p`n[ la ]nt`lnirea ]nt`mpl[toare de la nunt[ — toate acestea r[m`n spa\ii par\ial sau total goale, ceea ce sl[be=te construc\ia nuvelei ]n ansamblul ei“3. Pentru ca literatura rebrenist[ s[ fie absolvit[ de aceste goluri, de aceste spa\ii albe, a trebuit s[ apar[ Ion. Nuvelele inspirate de lumea satului reprezint[, cum s-a spus, exerci\ii, desene fragmentare prin care se preg[te=te „p`nza enorm[“ a lui Ion. Dar, ]n acela=i timp, se poate observa c[ ]n roman Rebreanu, chiar de va repeta situa\iile, nu va relua viziunea. }n nuvele, el reface ca pentru sine, ]n linii sumare =i repezi, experien\a ]ntreag[ a scriitorilor interesa\i s[ introduc[ o not[ lucid[, necru\[toare, ]n reprezentarea vie\ii \[ranului. }n spiritul uniform al literaturii imitate (tip Mau1 G. C[linescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV, Funda\ia pentru literatur[ =i art[, Buc., 1936, p. 223—225. 2 V. Ana Giambruno, Un naturalisto romeno: Livio Rebreanu. 3 Al. Bistri\eanu, Nuvelistica lui Liviu Rebreanu, ]n „Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor“, nr. l, 1960.

231

Liviu Rebreanu

passant) — din ele lipse=te poezia grav[ a existen\ei, cenu=iul atitudinii confund`ndu-se f[r[ surprize cu aspectul invariabil mohor`t al subiectelor =i al realit[\ii ]nregistrate cu ostentativ[ fidelitate. Etapa aceasta va fi dep[=it[ ]n roman, =i scriitorul, eliberat, prin verific[ri proprii, de atare ]ngr[diri ce puteau duce la exasperant[ monotonie, va integra rezultatele experien\ei consumate, deprinderea lucidit[\ii, oroarea de conven\ional etc. ]ntr-o viziune epopeic[ solemn-dramatic[ a vie\ii, de care p[reau a se lipsi scriitorii francezi ai satului =i Rebreanu ]nsu=i ]n faza incipient[. }ntre nuvelele de perspectiv[ realist[, limitat[ ]ns[ de aspectul voit posomor`t, ce amenin\a s[ se prefac[ ]ntr-un conven\ional cu semn schimbat, dar la fel de uniform ca acela de tip idilic, se deta=eaz[ Pro=tii, aproape o capodoper[, prin observarea, ]n atitudini de mare claritate tipologic[, a mentalit[\ii \[r[ne=ti ]n ciocnirea cu o lume absurd[, buim[citoare. Din Pro=tii ]ns[ linia duce direct spre R[scoala (pare una din acele scene de poten\are, de motivare a mi=c[rii populare, care fac t[ria volumului ]nt`i al romanului, ]ndeosebi prin izbucnirea final[, zv`cnind de revolt[, a \[ranului: „— Nu v-ajute Dumnezeul, sf`ntul...“) =i doar tangen\ial =i fragmentar anticipeaz[ pe Ion, co=marul tr[it de erou la ora=, ]n fa\a judec[torului, a autorit[\ilor. Originea romanului, cu toate c[ aici intervine, cum spuneam, o perspectiv[ nou[, care, dup[ ce dep[=ise din vreme conven\ionalul idilic, las[ ]n urm[ =i pe acela cenu=iu „pesimist“, o g[sim ]n R[fuiala, ]n Nevasta, ]n Ofilire; nuvele, desigur, onorabile, care valoreaz[ destul =i ]n sine, f[r[ de stabilirea vreunei analogii cu crea\ia grandioas[ din Ion =i R[scoala. Func\ioneaz[ =i ]n ele un apel brutal la realitate. Dar mai semnificative sunt deosebirile. Aparent se schimb[ ]n trecerea de la nuvel[ la capitolul corespunz[tor din roman doar c`te un detaliu, se modific[ identitatea social[ a unui erou. Dar aceste modific[ri aproape imperceptibile sunt hot[r`toare. Trec`nd de la nuvel[ la roman, Rebreanu a ]nv[\at mai cur`nd ce s[ evite, dec`t ce s[ dezvolte, s[ amplifice etc. =i ]n primul r`nd a hot[r`t s[ ]ndep[rteze situa\iile =i rezolv[rile banale, cu un pronun\at caracter literar, f[cute parc[ s[ treac[ nemijlocit din via\[ ]n art[. }n R[fuiala — anticipare direct[ a lui Ion — fata iube=te fl[c[ul s[rac, dar trebuie s[ ia pe cel bogat, continu[ s[-l iubeasc[ pe fl[c[ul s[rac, care ]n cele din urm[ cade r[pus de m`na so\ului gelos. Totul cu un aer previzibil, de lucru „de la sine ]n\eles“ =i prin aceasta coeficientul de tipicitate, ]mpotriva aparen\ei contrarii, este mai sc[zut. }n roman, aspectul de fabul[ binecunoscut[ dispare. Ion se ]ntoarce la Florica, dup[ moartea Anei, c`nd nu mai e fl[c[ul s[rac, f[cut s[ ]ntruneasc[ de la sine sim-

232

Ion

patiile cititorului. Situa\ia trece ]ntr-un plan obiectiv, f[r[ implica\ii sentimentale. }n R[fuiala — relatarea unei ]nt`mpl[ri dramatice, desigur, ]n Ion — via\a surprins[ ]n durata continu[, majestuoas[, =i o cov`r=itoare impresie de destin. Aspect de fabul[ cunoscut[ are =i nuvela Ofilire: fata de \[ran, lovit[ ]n buna ei credin\[, ]n=elat[ de feciorul popii, se arunc[ ]n iaz c`nd afl[ c[ acesta se ]nsoar[, fire=te, cu alta. Situa\ie banal[ =i totu=i de o tipicitate firav[, ]ntr-un fel care ilustreaz[ foarte bine deosebirea dintre ceea ce este caracteristic =i ceea ce este (numai) banal. Descrierea rece ascunde ]n roman un plan mai ad`nc, o re\inut[ cutremurare ]n fa\a destinului, aparent analog, al Anei lui Vasile Baciu. Absen\a atitudinii sentimentale ]n fa\a mor\ii leag[ scenele fundamentale din Ion de nuvela Nevasta, care, ]n maniera Maupassant, arat[ femeia de la \ar[ tr[ind un sentiment de u=urare, de eliberare, la moartea so\ului. Str[in conven\iei este Rebreanu =i ]n roman, dar aici, spre deosebire de nuvel[, ]n\elege c[ nu trebuie s[ reduc[ din marea reculegere, s[ anuleze solemnitatea tragic[ a mor\ii. }n roman, scriitorul integreaz[ polemica fa\[ de viziunea conven\ional[, dar se ridic[ peste limitele fatale ale polemicii. }n nuvelistica \[r[neasc[, cu toate meritele incontestabile, Rebreanu practic[ un realism elementar, ]n roman va izbuti sinteza major[, realismul de factur[ epopeic[ =i simbolic[. Lumea nou[ a crea\iei lui Liviu Rebreanu se cristalizeaz[ sub puterea pasiunii. Hora care deschide romanul Ion ne introduce, de la ]nceput, ]ntr-un climat torid, de o comprimat[ electricitate. T[cerea stranie, z[pu=eala sufocant[, aparenta letargie se rezolv[ ]n izbucnirea frenetic[ a jocului. Savista, oloaga, nici ea nu poate sta locului =i nu are ast`mp[r de patima care clocote=te ]n jur, asmu\it[ mereu de cei trei l[utari tocmi\i „s[-=i rup[ arcu=urile“, s[ mai spun[ o dat[ c`ntecul ce „salt[ aprig, ]nfocat“. Hristosul de tinichea ruginit[ zace departe de g`ndurile celor prin=i ]n v`rtejul patimei dogor`toare. Tropotul juc[torilor bate cu putere ritmul Some=anei =i nu vrea cu nici un chip s[ se potoleasc[. |iganul s-ar opri s[-=i mai trag[ sufletul, dar fl[c[ii se reped la el amenin\[tor. C`\iva pa=i mai departe, fetele nepoftite la joc, r`z`nd silit; printre ele se r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[. Copiii se las[ la p[m`nt s[ contemple picioarele dezgolite ale dansatoarelor. Ion str`nge pe Ana, cer`ndu-i aprins „s[ vie“, =tie ea. Z[re=te pe Florica =i, ca s[ =i-o alunge din minte, din sim\uri, fiindc[ a=a trebuie, trage din sticla cu rachiu. Anei ]i =opte=te cuvinte corect-pasionale, puterea din care cresc acestea nu e a dragostei adev[rate, c[ci se vede prea bine

233

Liviu Rebreanu

de pe acum, el nu o vrea pe Ana, vrea p[m`nturile lui Vasile Baciu, pe c`nd ea, Ana, tremur[ de emo\ia iubirii. O str`nge ]n bra\e, dar salutul nea=teptat, batjocoritor, al lui Ilie Onu: „Noroc, noroc, Ioane“ vine ca o dezv[luire rece. Este Ion un iremediabil scelerat? Aceasta este p[rerea preotului Belciug =i nu pu\ini critici literari o ]mp[rt[=esc. Duminic[, de la amvon, popa Belciug, anticip`nd opiniile criticii, amenin\[ pe scelerat cu m`nia lui Dumnezeu: „Dojana preotului ]l =fichiuia ca un bici de foc. Numai tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar el de ce e tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare, pentru c[ vrea s[ fie ]n r`ndul oamenilor? (s.n., L.R.). }i ardeau obrajii =i tot sufletul de ru=ine =i de necaz...“ }nd`rjit de dispre\ul celor ]nst[ri\i, dup[ b[taia cu George, dup[ ]nfruntarea cu Vasile Baciu, dup[ predica lui Belciug din biseric[, aceea care-l f[cuse de r`sul satului, fl[c[ul ]n\elege ce are de f[cut; are un singur lucru de f[cut, numai o cale. „Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de tot sim\irea, se l[ud[ c[ n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana de nevast[, numai ca s[-i arate el popii c[, dac[-i la adic[telea, nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume.“ Alt drum care s[-l scoat[ din ru=ine =i umilin\[ nu are ]naintea sa. A doua zi ]=i zice c[ are dreptate preotul, nu e cuminte ce vrea s[ fac[, el pe Florica o iube=te, dar, dup[ aceea, ]=i ia seama, =i hot[r`rea de a trece peste orice =i a lua de nevast[ pe Ana lui Vasile Baciu ]l obsedeaz[ cu putere tot mai mare, c[ci, f[r[ p[m`nt, nu va putea vreodat[, oric`t ar fi de harnic, s[ ias[ la un liman, ]n r`nd cu oamenii. „}=i zicea din ce ]n ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[ =i el ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[ munceasc[ spre a ]mbog[\i pe al\ii?... M`ine-poim`ine ]l vor cople=i poate copiii. Cu ce-i va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte?... +i-l vor blestema copiii precum blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[l s[u, pentru c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa pentru c[ nu i s-a ]mpotrivit.“ Va tr[i f[r[ dragoste =i ce fel de via\[ va fi aceasta, dec`t ]ntunecat[, rece =i neomeneasc[? Dar =i ce fel de dragoste va fi aceea petrecut[ ]n umilin\[, terorizat[ zi cu zi de griji, de ru=ine =i nedreptate? El are nevoie de p[m`nt ca s[ tr[iasc[, dar p[m`ntul ]l ]mpiedic[ s[ tr[iasc[ omene=te, cu patim[ =i bucurie. Este dilema ]n care va trebui s[ se zbat[. }n demonstra\ia acestui drum ]nchis, Rebreanu a exprimat toat[ fr[m`ntarea \[ranului prins ]n re\eaua unor raporturi determinate, necesare. Izbucnirea pasional[ care deschide romanul, cu toate c[ se manifest[ ]n forme limitate, este frenetic omeneasc[, chiar dac[ elementar-omeneasc[, dar ]n calea ei se ridic[ o pu-

234

Ion

tere nou[, rece, s[lbatic[. Din ]nfruntarea aceasta, f[r[ solu\ie, Ion nu va ie=i viu. Indiscutabil c[ ]n hot[r`rea ]nd[r[tnic[ de a-=i schimba soarta, de a sfida lipsa de noroc, este =i un act de revolt[, dar unul prin care, fatal, se automutileaz[. Nu e gest care s[ nu fie ]nsemnat de aceast[ contradic\ie. Ion tr[ie=te ]ntr-o lume ]n care gestul posibil „frumos“, abandonarea planului de a lua ca nevast[ pe Ana, =i odat[ cu ea p[m`nturile lui Vasile Baciu, nu are nici o pondere real[, n-are consisten\[. Este gratuit, abulic =i de altfel nici nu-i red[ libertatea, ci ]l ]nc[tu=eaz[ =i mai mult. A p[r[si g`ndul c[s[toriei cu Ana ]nseamn[, practic, a ]nmul\i p[m`nturile lui George, =i ]ndeosebi g`ndul acesta oprim[ pe Ion. A renun\a la Ana nu ]nseamn[ a face un gest „nobil“, ci un gest caritabil fa\[ de George, =i a da acestuia temei s[-l umileasc[ =i mai mult. A renun\a la Ana lui Vasile Baciu, a lega o c[s[torie dezinteresat[ cu Florica ]nseamn[ a pune um[rul pentru George, a colabora, ]n chip nea=teptat, cu nedreptatea. Dar el nu poate, nu e f[cut s[ urmeze sugestiile Hristosului1 de tinichea uitat de to\i undeva la marginea satului. „}i venea s[ turbeze — motiveaz[ scriitorul — g`ndinduse c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu vor ]nmul\i averea lui George, iar el va r[m`ne tot calic, mai r[u chiar dec`t o slug[...“ F[r[ p[m`nt, „tot calic“, slug[ la al\ii, ajuta\i de el, ca de un binef[c[tor absurd, Ion nu va putea tr[i al[turi de Florica, =i faptul c[ respinge aceast[ solu\ie, numai abstract „moral[“, nu-l face „scelerat“. Bucuria omeneasc[, voio=ia, senza\ia de libertate, din clipa ]nt`lnirii cu Florica, acestea sunt st[ri ]ntrev[zute, ]ns[ cu neputin\[ de permanentizat. }n condi\ii reale, de care firea sa activ[, pozitiv[, nu poate s[ nu \in[ seama, valorile acestea reprezint[ doar n[dejdi fugare, umbrele unei fericiri neaderente la situa\ia dat[. De ajuns s[-i dispar[ o clip[ din minte datele realului cu puterea lor rece, metalic[ =i at`t de constr`ng[toare ]nc`t va trebui s[-i cedeze, de ajuns s[ ignore o clip[ existen\a lui George, nevoia de p[m`nt, umilin\a, c[ci numai cu pre\ul acestei ignor[ri se poate din nou apropia de Florica — =i bucuria adev[rat[ ]i p[trunde „]n inim[, mereu vie =i st[p`nitoare...“ Numai schimb`nd ]n minte sau ignor`nd datele realului, poate spune „deodat[, cu glas r[gu=it, ca =i cum o m`n[ du=man[ i s-ar fi ]ncle=tat ]n 1 Ce sens are imaginea aceasta ]n roman se dezv[luie, clar, mai t`rziu: „Era o zi de prim[var[ minunat[, cu miresme de flori de c`mp ]n aer, cu un cer ca o oglind[ fermecat[. Peste drum, Hristosul de tinichea (suntem ]n ziua „licita\iei“ de care profit[ necre=tine=te p[rintele Belciug — n.n.) st[tea ]ncremenit pe cruce, cu ochii pleca\i, ca =i c`nd ar fi sim\it c[ durerea lui nu se potrivea cu pofta mare de via\[ ce respira din to\i porii firii rede=teptate.“

235

Liviu Rebreanu

beregat[: — Florico, ascult[, s[ =tii c[ te iau de nevast[ m[car de-ar fi orice!...“ Dar totul nu dureaz[ dec`t o clip[, ]ntruc`t este evident c[ scriitorul n-a vrut s[ conceap[, ]n Ion, un erou care s[ ignore datele realit[\ii =i s[ ac\ioneze ]mpotriva intereselor sale, a ceea ce este real =i plin de vitalitate social[ ]n fiin\a sa. Dac[ Ion ar fi cedat ]n acest punct patimii sale umane, ]nainte de a intra ]n st[p`nirea p[m`ntului, existen\a sa ]n planul fic\iunii realiste =i-ar fi pierdut ]nsu=irea capital[ a organicit[\ii. Obiec\ia unor critici, dup[ care Ion este un personaj neconsecvent realizat, ar fi fost ]ndrept[\it[, dac[ el, conceput ca erou reprezentativ, ar fi urmat de la ]nceput glasul inimii. Din modul cum urm[re=te realizarea hot[r`rii lui Ion de a avea p[m`nt, ]n\elegem c`t de ad`nc[ era ]n scriitor intui\ia unit[\ii fluide a organicit[\ii personajului, =i c`t de pu\in ]ndrept[\it[ ideea unor critici c[ Rebreanu ar folosi ]n exclusivitate formele elementare ale observa\iei, ignor`nd posibilit[\ile analizei fine, ale psihologiei diferen\iate. Un scriitor al viziunii „fruste“ n-ar fi avut la ]ndem`n[ observa\ia, de un rafinament strict ]ntemeiat pe adev[r (=i deci infinit mai greu de realizat), c[ hot[r`rea lui Ion de a avea p[m`nt, de a lua pe Ana, de a-=i urma f[r[ =ov[ire \inta =i planul s[u, se ]nso\ea (odat[ aceast[ hot[r`re luat[ ]ntr-un chip definitiv) cu un soi de absen\[, cu o ]nstr[inare de scopul propus =i care, ]n realitate, reprezint[ manifestarea paradoxal[ a concentr[rii sale asupra scopului. Hot[r`t s[ mearg[ f[r[ ezitare pe drumul ales, Ion ]ncepe a tr[i parc[ dincolo de realit[\i, ca =i cum s-ar desprinde de raporturile practice ale vie\ii. Forma particular[ a obsesiei, scriitorul nu ]nt`rzie s[ o fixeze, printr-o tr[s[tur[ de expresivitate prea pu\in obi=nuit[, ]n scena ]nt`lnirii eroului cu Titu Herdelea. Alegere semnificativ[ tocmai pentru c[ Titu Herdelea, spre deosebire de Ion, este desprins de realit[\i, cu toate c[ face pe omul serios, bine ]nr[d[cinat ]n solul prozaic. Judec[\ile „de existen\[“, ca =i obiec\iile adresate romanului, vin din dou[ direc\ii divergente; ]nt`lnindu-se, se combat =i — f[c`nd inutile alte dovezi suplimentare — se anuleaz[. S-a spus c[ eroul nu este tipic, c[ reprezint[ o deformare a realului, o excep\ie etc. S-a spus dimpotriv[ c[ Ion „sufer[“ de prea mare tipicitate, c[ el =i ceilal\i eroi din roman, fiind exponen\i prea tipici =i deci abstractiza\i ai unei „pasiuni“, ]nceteaz[ de a tr[i ca individualit[\i. Oric`t ar fi de r[sp`ndit[ ideea c[ literatura, ]n ansamblul ei specific, opereaz[ cu sinteze de tipic =i individual, practic astfel de sinteze se realizeaz[ rar, tipicitatea abstractizeaz[, anuleaz[ nu o dat[ individualul, iar individualul adesea se sustrage legii tipice. Primul caz este frecvent ]n arta „clasicilor“,

236

Ion

al doilea — la scriitorii „naturali=ti,“ tortura\i de particular. Rebreanu evit[ aceste excese, fiind ]n literatura rom`n[ cel mai mare creator de via\[, dar de via\[ caracteristic[, un adept al realismului sintetic, care sistematizeaz[ datele vie\ii, f[r[ a c[dea ]n abstrac\ii, =i le men\ine ]n marginile adev[rului f[r[ a renun\a la sistematizarea lor. Personajele din Ion nu dispar sub povara tipicit[\ii lor. „Stilizarea“ ]n direc\ia tipicului realizat[ de Rebreanu o urm[resc foarte mul\i scriitori, dar o realizeaz[ sacrific`nd, ]n procesul stiliz[rii, via\a concret[, multiform[. Personajele tr[iesc ]n condi\ii de o tipicitate at`t de departe ]mpins[, ]nc`t ar fi putut s[ le primejduiasc[ fiin\a individual[. Scena pe\itului Anei lui Vasile Baciu, ne]n\elegerile dintre popa Belciug =i ]nv[\[torul Herdelea etc. sunt practic verosimile, =i ]n acela=i timp at`t de tipice ]nc`t produc impresie de ritual. Un act este verosimil ]n raport cu datele personale, cu logica particular[ a eroului, a categoriei social-psihologice, =i totodat[ reprezentativ. }ns[ ]ntr-un fel care nu pericliteaz[ via\a concret[, unicitatea sa ]n timp =i spa\iu. Acest echilibru, chiar =i scriitori de m[rimea ]nt`i ]l realizeaz[ rar. Rebreanu ]nsu=i, numai ]n fazele de apogeu ale crea\iei. Imprim`nd destinului lui Ion direc\ia =tiut[, conduc`nd eroul pe un drum fatal la deznod[m`nt, aplic`ndu-i — indirect — sanc\iunea care ]l „pedepse=te“ pentru abaterea de la legea moral[, dar ]l =i reabiliteaz[ dramatic ]n planul uman, Rebreanu afirm[ c[ satisface „logica estetic[“, =i nu se ]n=al[. P[=im, st[ruind asupra semnifica\iei actului final =i a modului cum Rebreanu ]l motiveaz[, ]ntr-o zon[ ad`nc revelatoare pentru leg[tura scriitorului cu ]ntreaga tradi\ie a literaturii transilv[nene =i ]n acela=i timp pentru saltul realizat de el ]n raport cu tradi\ia. +tim c[ Rebreanu ]nsu=i consider[ c[ ]n literatura ardelenilor eticul are o pondere cert[, foarte specific[. Proza lui Ag`rbiceanu, de exemplu, ilustreaz[ deplin aceast[ mentalitate; analiz`ndu-i manifest[rile multiple, un critic citeaz[ urm[torul fapt semnificativ ]n leg[tur[ cu Ion Slavici, exponentul ei cel mai tipic: „}ntr-o cronic[ dramatic[ consacrat[ de Slavici premierei Nop\ii furtunoase, autorul lui Popa Tanda ]i atr[gea aten\ia dramaturgului £...¤ c[ adulterul Vetei trebuia s[ imprime comediei orientarea c[tre dram[ =i c[ el era obligat s[ sanc\ioneze prin deznod[m`nt c[lcarea legii morale“1. Credincios acestei recomand[ri, se pare c[ Rebreanu nu procedeaz[ altfel dec`t s-ar fi cuvenit (dup[ p[rerea lui Slavici) s[ procedeze Cara1 „A=a a v[zut =i Ag`rbiceanu misiunea moral[ a literaturii...“ (+erban Cioculescu, Marginalii la opera lui Ion Ag`rbiceanu, „Via\a rom`neasc[“, nr. 9, 1962.)

237

Liviu Rebreanu

giale, el „sanc\ioneaz[ prin deznod[m`nt“ c[lcarea de c[tre Ion a „legii morale“. Rebreanu preface logica etic[ ]n logic[ estetic[. Propria m[rturie a scriitorului (logica estetic[ l-a obligat s[ sanc\ioneze eroul) n-ar constitui o prob[ suficient de conving[toare, dar fapt este c[ realitatea romanului o confirm[. La marii arti=ti sensibilitatea etic[ nu se manifest[ ca atare, ci devine sensibilitate estetic[, necesitate interioar[ a structurii artistice. Fa\[ de „tradi\ie“, de care e de altfel str`ns legat, Rebreanu face, ]n aceast[ direc\ie, pasul ]nainte, care „emancipeaz[“ romanul rom`nesc. Discu\ia ]n jurul lui Ion devine steril[ dac[ o reducem la stricta precizare de termeni ]n planul etic, aplic`nd personajului un criteriu absolut al omeniei, de la care este evident c[ el, constr`ns de raporturile reale ce alc[tuiesc substan\a epic[ a romanului, se ]ndep[rteaz[. Din punctul de vedere al moralei patriarhale, Ion este desigur „brut[“ etc., dar scriitorul s-a ferit, dintr-o ad`nc[ intui\ie realist[, s[ adopte un punct de vedere ce ar fi cobor`t cu siguran\[ romanul ]n banalitate. Energia cu care eroul lupt[ s[-=i realizeze \inta este o realitate explicabil[ sub aspectul social ca =i sub aspectul psihologic, este verosimil[ ]n planul superior al fic\iunii =i dovada cea mai concludent[ o constituie coeziunea artistic[ a personajului, faptul c[ personajul tr[ie=te, c[ el exist[. Cum nu tr[iesc =i nu exist[ „tinerii“ fantomatici din Gorila, cu toate c[ =i acolo li se atribuie o energie ]nd[r[tnic[. Rebreanu nu „idealizeaz[“, realismul s[u nu cedeaz[ discontinuit[\ii. Ion este un erou organic, adev[rul s[u respinge atributul ideal. Fenomenul se delimiteaz[ de unghiul de vedere din care a fost observat. }n Ion se poate distinge rezisten\a opus[ de scriitor realit[\ii ca atare, sugestiilor ei, planul subiectiv reflect[ planul obiectiv ]n liniile sale esen\iale, ]n tendin\a sa, dar nu se confund[ cu aparen\a sa, ]ntr-un mod care s[ ne ]ndrept[\easc[ a vorbi de „idealizare“ £...¤ Ceea ce constituie un temei al viabilit[\ii romanului este tocmai natura conving[tor realist[, din punct de vedere social, =i f[r[ concesii fa\[ de explica\iile biologiste, etniciste etc. a eroului, st[p`nit de „instinctul“ posesiunii p[m`ntului. Faptul a fost observat ]nc[ de la apari\ia romanului: „Ion £...¤ este un fl[c[u ce ]ntrupeaz[ lupta p[tima=[ dus[ ]ntru cucerirea p[m`ntului de acei care au fost ursi\i s[-l lucreze numai … (s. n.) Cititorul acestui roman poate r[m`ne la un moment dat surprins, dac[ nu chiar =i indignat, de felul cum Ion g[se=te de cuviin\[ s[ lupte pentru cucerirea p[m`ntului... }n patima sa de a c[p[ta p[m`nt =i, trebuie s[ adaug, c`t mai mult p[m`nt, nu prea ]=i alege arme leale, ca s[ nu zic morale“; „£eroul porne=te de la¤ premisa cum

238

Ion

c[, oric`t de mult ar munci, oric`t de avan s-ar str[dui, nu va putea s[-=i ]ndeplineasc[ dorin\a-i p[tima=[...“1 A=adar, nu o „l[comie obscur[“, „dat biologic“ etc., ci dezvoltarea unei premise, ]nainte de toate, sociale. Substituind socialul prin biologic etc., Rebreanu n-ar fi izbutit s[ se ridice, a=a cum aprecia critica ]n anii dinaintea r[zboiului, „la o ]nalt[ viziune epic[ a proceselor sociale fundamentale caracteristice satului rom`nesc de atunci“2. Dorin\a de a avea p[m`nt, care obsedeaz[ pe Ion, ia forma instinctului numai ]n sensul c[ se ad`nce=te ]n fiin\a sa l[untric[, ca o realitate veche, statornic[. S-a observat cu toat[ ]ndrept[\irea c[, ]n condi\iile satului capitalist, p[m`ntul r`vnit cu patim[ de Ion nu trebuie privit ca obiect exclusiv al „arivismului“, ]ntruc`t ]n condi\iile respective p[m`ntul reprezint[ „un ideal fundamental“. („P[m`ntul pentru Ion ]nsemna =i situa\ie social[, demnitate uman[, posibilitatea de a munci cu folos etc.“3) Mai apropiate de adev[r, astfel de interpret[ri cad parc[ ]n ispita de a „disculpa“ eroul, de a justifica pas cu pas actele sale. (O justificare ]n planul moral nu urm[rea nici scriitorul, mai ciudat ar fi s-o urm[rim noi...) Rebreanu nu se limiteaz[ la explicarea sociologic[ =i psihologic[ a actelor lui Ion, nu se m[rgine=te a ar[ta c[ Ion face ceea ce este constr`ns s[ fac[, ci dep[=e=te acest nivel prea „terestru“, care l-ar confunda cu eroul, tinz`nd la o viziune mai ]nalt[ a vie\ii. Ca prob[ sigur[ a ne]nzestr[rii eroului, pentru care chiar =i „no\iunea de ambi\ie e prea complicat[“, actele sale nefiind „de fapt dec`t viclenii ale unei fiin\e reduse“, s-a invocat ]mprejurarea c[ Ion accept[, cu naivitate, s[ cread[ ]n promisiunile lui Vasile Baciu =i c[, f[r[ a ]ncheia acte ]n regul[, se cunun[ cu Ana, ca s[ constate apoi c[ socrul refuza s[-i dea „locurile“ f[g[duite. „Ion seduce pe Ana ca s[ sileasc[ pe viitorul socru s[-i dea p[m`nt, neg`ndin-du-se, totu=i, s[ treac[ peste simpla f[g[duial[ la constr`ngerea unui act dotal. Evident (s.n.), socrul ]l chinuie cu ]nd[r[tniciile lui.“ }n aceast[ viziune critic[, Ion apare ca un individ josnic, spre deosebire de Vasile Baciu, v[zut cu mai mare indulgen\[ doar ca un ins cam ]nd[r[tnic, care „evident“ chinuie pe ginere, refuz`nd s[-=i \in[ f[g[duiala etc. Scriitorul ar 1

Mihail Sorbul, „Lamura“, nr. din decembrie 1920. Ilie Constantinovski, De la R[scoala la Gorila, „V. R.“ nr. 12, 1938. 3 Paul Georgescu (Prefa\[ la Ion, E.P.L., 1963) observ[ ]n continuare c[ „nici ceilal\i (]n afar[ de Ana, care-l iube=te pe Ion) nu procedeaz[ altfel, c[ tat[l fetei ca =i p[rin\ii b[iatului privesc problema c[s[toriei ca o problem[ strict economic[“. Violen\a lui Ion „e forma pe care o ia, ]n condi\iile date, o energie exasperat[ de a nu se fi putut exprima altfel…“ 2

239

Liviu Rebreanu

fi neconsecvent, oblig`nd un personaj calculat, ambi\ios, viclean s[ cread[ c[ Vasile Baciu ]i va da ]ntr-adev[r „locurile“. }n realitate, aceast[ neconsecven\[ — care e real[ —, aceast[ absen\[ ]n felul de a proceda al lui Ion — are un rost bine determinat, de a dezv[lui o ultim[ dat[, =i irevocabil, c[ el este aproape constr`ns s[ fie imoral pentru a avea, ]n sf`r=it, p[m`nt; alt drum, ]n situa\ia dat[, nu exist[. Dar aceast[ inconsecven\[ demonstreaz[ nu numai c[ Ion este silit s[ procedeze, pentru a avea p[m`ntul r`vnit, a=a cum procedeaz[, c[ el trebuie s[ urm[reasc[ planul s[u f[r[ s[ se uite ]n st`nga =i-n dreapta, dar c[ este deajuns, ]n lumea sa, s[ aib[ o clip[ de sl[biciune, s[ fie o clip[ numai ]ncrez[tor, sau pur =i simplu absent, ca \inta r`vnit[ s[-i dispar[ fulger[tor din cale =i el s[ se ]ntoarc[ iar[=i la punctul de unde a pornit. Evident (dar de ast[ dat[ cu ceva mai mult[ ]ndrept[\ire), Ion se abrutizeaz[, devine mai nep[s[tor, mai cinic. Nu este nimic neexplicat ]n „caracterul“ lui Ion. Fixat de scriitor ]n culori aspre, procesul de alienare, cu toat[ degradarea moral[, cu egoismul =i lipsa de scrupule etc. — a constituit pentru unii critici, tenta\i s[ absolutizeze ]n lumea satului sediul moralit[\ii patriarhale, un motiv suficient de tare pentru a-l exila pe eroul lui Rebreanu ]ntr-o zon[ singular[, a excep\iei monstruoase. Ast[zi ]nc[ se men\ine o anumit[ ezitare ]n a-i recunoa=te calitatea reprezentativ[. Nici figur[ ideal[, m[rea\[, a c`mpului, nici caz de excep\ie, cumul de ]nsu=iri rele, v[zute ca exemplificare a amoralit[\ii, eroul r[m`ne uimitor de normal =i iese din comun numai prin ap[sata pregnan\[ a caracteriz[rii =i totodat[ prin violen\a situa\iilor pe care le tr[ie=te; nu este o „brut[“, ci individul, ]n genere, care se abrutizeaz[, e drept, p`n[ la o limit[ aproape incredibil[, sub teroarea procesului social, sub puterea necesit[\ii de p[m`nt =i avere. Nimic patologic ]n el, nici o justificare de a-l ]ncadra printre poseda\ii de o „mistic[“ atotbiruitoare. Cei care judec[ astfel ]=i constituie, cu privire la satul dominat de s`ngeroase rela\ii economice capitaliste, o viziune ]nc[ abstract[. Balzac, Zola ap[saser[ desigur nota sumbr[ a vie\ii la \ar[ ]n condi\iile capitalismului, absolutiz`nd-o p`n[ a face s[ dispar[ aproape din existen\a eroilor lor \[rani con\inutul omenesc, umbra unei c`t de efemere moralit[\i, totu=i intui\ia le-a fost, ]n linii generale, just[, cu meritul de a fi ]nl[turat viziunea idilic[ a satului =i de a fi atras cu energie aten\ia tuturor asupra abrutiz[rii, egoismului feroce =i a celorlalte consecin\e ale raporturilor sociale. Tendin\ele individualiste, achizitive — duse p`n[ la co=mar —, cele care abrutizeaz[ pe Ion, sunt caracteristice la o treapt[ fireasc[ \[ranului, ]n capitalism, constituie o latur[ fundamental[ a psihologiei sale. £...¤

240

Ion

Nu e greu de observat c[ ceea ce inspir[ actele lui Ion este tocmai individualismul s[u foarte „normal“. Poate c[, ]ntr-un anumit sens, exist[ ]n erou ceva „monstruos“, dar aceast[ monstruozitate devenea un fenomen curent, urmarea cea mai fireasc[ a legii care dicteaz[ ]n societatea ]ntemeiat[ pe rela\ii de proprietate. Tiranic[, cinic[, tendin\a aceasta ]nt`mpin[ ]n eroul prev[zut cu toate atributele omenescului, numai c[ deviate, comprimate, o anumit[ rezisten\[ ce ]mpiedic[, p`n[ la urm[, nemiloasa desfigurare, definitivul exil ]n zonele, de excep\ie, ale patologiei. Dac[ degradarea ar ]nainta p`n[ la ultimul termen — cum accept[ s[ cread[ o parte a criticii — e sigur c[ romanul lui Rebreanu =i-ar pierde marea \inut[, marea lini=te, caracterul de epopee tragic[. Adopt`nd, fa\[ cu eroul s[u, viziunea diferen\iat[ care decurge din fr[m`ntarea, din contradic\iile reale ale acestuia, dar p[streaz[ invariabil distan\a, dreapta perspectiv[ asupra lor, Rebreanu ]mpinge departe, la limita social[ =i psihologic[ posibil[, motivarea actelor lui Ion, tinz`nd totu=i s[ nu dea motiv[rii un sens de justificare, de idealizare =i absolvire. Numai ]ncorpor`ndu-=i viziunea foarte complex[ a scriitorului ]nsu=i, analiza critic[ va putea s[ evite concluzii str[ine de fondul problemei, condamnarea integral[ a eroului ]n virtutea principiului moral, abstract, sau „absolvirea“ integral[, ie=it[ dintr-o ]n\elegere prea larg[ a „condi\iilor concrete“, a situa\iilor care determin[, elimin`nd parc[ orice factor subiectiv, destinul lui Ion. Eroul nu trebuie condamnat sau absolvit prin generalizarea tr[s[turilor sale „rele“ sau „bune“, privite ]n sine, ca ni=te categorii date; mai cur`nd, dac[ tot accept[m discu\ia ]n jurul acestei categorii de probleme, ar fi de v[zut felul =i m[sura ]n care ac\ioneaz[ asupra lor pozi\ia eroului ]n lumea respectiv[, raporturile cu ceilal\i, puterea legilor sociale. S-a =i observat c[ instinctul posesiunii abate ]n r[u puternice calit[\i native absolut incontestabile, inteligen\a nativ[ se degradeaz[ ]n viclenie sumar[, t[ria de caracter — ]n cruzime. Aceste ]nsu=iri nu exist[ ]n sine, la Rebreanu, ele sunt date numai ]n procesul apari\iei, devenirii, devierii sau dispari\iei lor =i al posibilei regener[ri. }n partea a doua a romanului, Ion se ]ntoarce la Florica, are din nou rezonan\[ ]n el glasul iubirii. Intervine ]ns[, semnificativ, o situa\ie pe care scriitorul o pune ]n lumin[, nu foarte izbitor, ci exact cu at`ta claritate c`t[ trebuie: dragostea de acum, cu Florica este p[tima=[, este „s[lbatic[“ etc., nimic nu-i poate sta ]n cale, eroul ]nfrunt[ moartea pentru ea =i piere — dar este alta dec`t ]nainte de c[snicia silit[ cu Ana, ]nainte de moartea Anei, de care =i Ion este r[spunz[tor. Dragostea a pierdut, de aceea, mult: din tensiunea egal[, difuz[, a omenes-

241

Liviu Rebreanu

cului, din lumina ei calm[, solar[. Cu aceste pierderi grele, pedepsitoare, pl[te=te Ion pentru tot ce s-a ]nt`mplat mai mult ]nc[ dec`t cu via\a sa. R[ceala, pustiirea, ruina interioar[ reprezint[ dreapta consecin\[, cea cu adev[rat dureroas[, a abaterilor suferite ca sub o putere diabolic[. De-ar fi s[ surprindem intuitiv, f[r[ preten\ii de sistematizare, tonalitatea romanului Ion, =i de altfel a tuturor romanelor lui Rebreanu, ne-am referi mai ]nt`i la o formulare, cu multiple ecouri, a scriitorului ]nsu=i: „ca o de=teptare din somn prin ]ntuneric“. De fiecare dat[, sentimentul acut al de=tept[rii ]ntr-o lume nou[, de tain[, lumea fic\iunii. Opera ]ntreag[ are fream[tul unui „prim contact cu lumea exterioar[“, fiecare carte are ceva de amintire tulbur[tor de vie, ]nregistrat[ cu tonalitatea emo\ional[, cu r[sunetul afectiv ce-i este specific =i corespunde exact con\inutului formulat. Ne amintim de ele cu intensitatea cu care scriitorul ]=i retr[ie=te primele amintiri, prima de=teptare la via\a con=tient[. Sunt fascicule de lumin[ materializat[, „urme ce nu se pot =terge, ]n toate domeniile percep\iei =i ale con=tiin\ei“. Rebreanu traseaz[ ]n con=tiin\a sensibil[ a cititorului astfel de „urme“, ele sunt operele sale majore; ne urm[resc cu o claritate plastic[ excep\ional[. Ion ca =i R[scoala sau P[durea sp`nzura\ilor sunt astfel de de=tept[ri ]n plin[ fic\iune, de o acuitate comparabil[ primelor amintiri de via\[ con=tient[ =i ca =i acestea nu se uit[ =i mereu dau senza\ia c[ ating „coarda cea mai trainic[ a existen\ei“, f[c`nd-o s[ vibreze cu un sunet p[trunz[tor, fundamental. Ele opereaz[ o deschidere ampl[, ad`nc[, prelung[ ]n zonele difuze ale con=tiin\ei. Scriitorul are capacitatea de a rede=tepta ]n noi prin mijlocirea lor sunete „noi, ciudate“, purt`nd amintirea, sugestia vie\ii ]ns[=i. Evoc`nd ]n M[rturisiri prima „de=teptare“ ]n zona con=tiin\ei, scriitorul re\ine, al[turi de glasul „cunoscut“ al tatei =i de cel la fel de cunoscut, dar „mai lini=titor“ pentru sine al mamei, un glas „necunoscut“, un glas „str[in“, al \[ranului care m`na c[ru\a ]nc[rcat[ cu „catrafusele“ familiei. Este primul glas de \[ran care r[sun[ ]n auzul lui Liviu Rebreanu; prototipul tuturor vocilor \[r[ne=ti din opera sa. Glasul „de atunci“, ale c[rui „culoare =i tonalitate“ nu le va uita niciodat[ =i se va str[dui s[ le reproduc[ ]n toat[ materialitatea, are o not[ posomor`t[, tr[d`nd o nemul\umire surd[ =i totodat[ anume a=ezare =i sedimentare, anume statornicie. Glasul „necunoscut“, care r[spunde temerilor exprimate de glasurile „cunoscute“ („ — Apoi c[ prea multe...“), se va multiplica ]n oper[ =i-l vom auzi, ]n aceea=i tonalitate, de at`tea ori,

242

Ion

]n Ion, R[scoala: „Apoi c[...“ =i ]nc[ o dat[. O infinitate de voci multiplic`nd o prim[ imagine fundamental[, fixat[ ]n copil[rie. Precum ]n celebrul mit platonician, scriitorul se va str[dui, cu o dureroas[ ne]ntrerupere, s[-=i „aminteasc[“ =i s[ reproduc[ glasul de atunci, preexistent. Acel timbru posomor`t, lipsit de bucurie =i ]n acela=i timp ]ncrez[tor ]ntr-un mers implacabil al lucrurilor, trimite la o realitate care va urm[ri pe scriitor. Nemul\umirea surd[ din glasul prototip se va elibera ]n cuvintele =i ac\iunile lui Ion =i ]n cele ale \[ranilor din R[scoala. Am spus c[ aceast[ voce este posomor`t[ =i totu=i exprim[ o anumit[ ]ncredere. Vorbind despre Reymont, scriitorul sugereaz[ existen\a acestei antinomii ]n „sufletul \[ranului“, care e „sumbru“ =i „vis[tor“ „]nchis =i ]ncrez[tor, ]n acela=i timp“. Dar ]n „glasul necunoscut“ g[sim ritmul ]nsu=i al vorbirii (cu inflexiuni =i tonuri de neuitat), al tuturor eroilor \[rani din opera sa, anticiparea at`tor vorbe care te cutremur[, care exprim[ totul =i ]nc[ ceva, nesesizabil, ]n plus, un g`nd nou sau cap[tul unui g`nd vechi ]ntr-o serie de implica\ii noi, o amenin\are, un blestem sau un ]nceput de speran\[. Glasul „necunoscut“, originar, se ]ntrerupe ]n „pauze icnitoare ca =i c`nd ar fi dezlegat cu greutate ceva ]n vreme ce vorbea“, ca de at`tea ori ]n c[r\ile lui Rebreanu. Vorbele „dezleag[“ cu greutate ni=te rela\ii fundamentale, de o densitate =i o pondere extrem[, o ]ncle=tare care se cere imperios l[murit[, rezolvat[. Sunt frazele acelea ciuntite, neterminate, de-o maxim[ expresivitate =i pe care criticul le citeaz[ cu smerenie analiz`nd R[scoala sau Ion, desf[c`nd bra\ele a neputin\[. Replici cu mari efecte „de ordin auditiv“, capabile s[ dep[=easc[ imediatul, revel`nd con\inuturi misterioase. Ion, R[scoala sunt =i succesiuni de memorabile replici, ce parc[ dezleag[ „cu greutate ceva“, audi\ii de o rezonan\[ ie=it[ din comun1. Iat[ romanul Ion spus ]n fraze definitive, ]n ]mperecheri de o materialitate indestructibil[: „S[ vii, Ancu\[... S[ nu cumva s[ nu vii!“ 1 }n Arta prozatorilor rom`ni (1941, p. 33), Tudor Vianu contest[ capacitatea auditiv[ a lui Rebreanu, ]ndeosebi ]n sectorul limbii vorbite: „Ceea ce este mai surprinz[tor ]n operele despre care ne ocup[m este ]ns[ slaba lor ]nclinare de a extrage efecte din notarea graiului viu, din adev[rul =i sclipirea dialogului. Printre marii no=tri prozatori, ]n afar[ de Arghezi, al c[rui registru stilistic este pur scriptic, L. Rebreanu este singurul care nu manifest[ o ]nzestrare special[ ]n direc\ia intui\iei limbii vorbite“ (p. 33).

243

Liviu Rebreanu

„— Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor. — Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte...“ „— Bine, bade Vasile, las[ c[...“ „— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...“ „— Harnic, harnic! — Apoi ce s[ facem? Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat Dumnezeu pe lume...“ „— A=a munce=ti tu, dragul mamii?“ „— Bine, draga tatii, bine... Bine c[ =tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a, apoi eu \i-s popa.“ „— Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s[ ajung b[taia de joc a Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am omor`t.“ „— Nu i-a= da-o, s[ =tiu de bine c[...“ „— Las[, Anu\[, fii lini=tit[, c[ noi tot ]mpreun[... ]mpreun[... ]mpreun[...“ „— S[ m[ ]nve\i, domnule ]nv[\[tor, =i s[ nu m[ la=i...“ „— Mare mirare s[ nu fie b[iat, m[i Vasile! Numai s[-i ajute Dumnezeu s[-l poarte s[n[toas[...“ „— Apoi s[ =tii c[ gre=e=ti, bade Vasile, c[ eu nu-s de vin[! Nu, crede-m[... Apoi dac[ s-a ]nt`mplat altfel nu-i vina mea, bade Vasile. C[ eu m-am dat la o parte c`nd am v[zut cum a ie=it altul noaptea din cas[ =i ]nc[ am auzit ce-am auzit...“ „— A nebunit Vasile, oameni buni, =i n-are s-o lase p`n[ n-o omoar[...“ „— Apoi dac[ te-a trimis pe tine, r[u te-a trimis... A=a, Anu\a! A=a s[-i spui! C[ eu cu tine n-am ce s[ m[ sf[tuiesc...“ „— Apoi, a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i..., pe drumuri nu-i...“ „— Numai tu mi-e=ti drag[ ]n lume. Florico, auzi tu? Auzi?“ „— }mi trebuie tot p[m`ntul, socrule, =tii bine... tot p[m`ntul...“ „— C`nd ]\i vine ceasul, te duci la moarte cum te-ai duce la nunt[...“ Prima amintire, evocat[ cu sentimentul c[ electrizeaz[ coarda cea mai prelung vibrant[ a sufletului, coarda cea mai trainic[ a existen\ei, condenseaz[ parc[ spiritul =i tonalitatea operei ]ns[=i; matc[ originar[ din care se desprind teme afective, primordiale. C`nd se refer[ la ea, ]n anul 1932, Rebreanu se exprimase pe de-a-ntregul; este de presupus c[ platforma aceasta, perspectiva maturit[\ii au modificat ]ntruc`tva amintirea, comprim`nd ]n ea, ca ]ntr-un mit, sevele tari ale operei. Scriitorul, ]n fond, ni se explic[. El socote=te c[ aceste amintiri exprim[

244

Ion

„primul contact cu lumea exterioar[“. Lucrurile trebuie luate nu numai ]n ]n\elesul literal, ci, mai mult, ca o dest[inuire de semnifica\ii. Scrierile sale sunt ele ]nsele expresii obsedante ale unui „prim contact cu lumea exterioar[“, evit`nd uzura, vechea iner\ie =i aplatizare a comunic[rii, ce definesc ]n mare m[sur[ percep\ia comun[, neartistic[. Amintirea — precizeaz[ scriitorul — „e de ordin auditiv“. Opera ]ntreag[ tr[ie=te cu o prezen\[ auditiv[ extraordinar[. Scriitorul „aude“ lumea ]n toat[ varietatea formelor sale. Urm[rind „primul contact“ cu lumea exterioar[, Rebreanu noteaz[, mai departe, c[ lucrurile amintite s-au petrecut noaptea („Cred c[ am ajuns noaptea t`rziu ]n sat...“). T[ria senza\iilor ]nregistrate e ]ntr-un fel condi\ionat[ de aceast[ ]mprejurare; noaptea, auzul se substituie prin intensitate func\iilor celorlalte. Scriitorul nu omite s[ precizeze: „Amintirea aceasta dint`i e ca o de=teptare din somn prin ]ntuneric, c`nd urechea ]nlocuie=te toate celelalte sim\uri“. Este semnificativ c[ situa\iile alese spre a ilustra acuitatea acestei func\ii se petrec noaptea, pe un ]ntuneric ca acela din prima amintire evocat[. +i se =tie c[ Rebreanu lucra ]ndeob=te noaptea, m[rturisind ]n c`teva r`nduri c[ numai ]n ambian\a ei percepe bine o realitate. }ntr-o noapte de august 1916 a scris capitolul ]nt`i din Ion — „ritmul =i tonul ]ntregului roman ]n noaptea aceea s-au creat“. Un capitol se =i intituleaz[ Noaptea: reprezentarea, cu mijloace ]n exclusivitate auditive, a celei dint`i nop\i de iubire f[r[ iubire dintre Ion =i Ana; c`nd, aplic`ndu-=i planul prin care urm[rea s[ intre ]n st[p`nirea averii lui Vasile Baciu, Ion las[ pe Ana ]ns[rcinat[, ca s[ sileasc[ apoi pe tat[l ei s[ i-o dea ]mpreun[ cu zestrea r`vnit[. „Casa z[cea ]n ]ntuneric, neagr[ ca un bivol adormit.“ „}ntr-un t`rziu u=a tinzii se deschise sc`r\`ind =i Ana se ascunse repede ]n sumanul lui, zic`ndu-i ]ndat[ rug[toare =i alin[toare: — Ast[-sear[ trebuie s[ vii ]n cas[, Ionic[!... Nu te las p`n[ nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovi\a =i acum sfor[ie de hurduc[ pere\ii!...“ „}n tind[ se oprir[. Fata trase z[vorul, =i pe urm[ ]l lu[ de m`n[ =i-l duse ]n cas[.“ „}n odaie era parc[ mai ]ntuneric. £...¤ Auzea din pat sfor[itul ]nec[cios al lui Baciu, at`t de aproape c[ i se p[rea pref[cut. £...¤ St[tur[ c`teva clipe nemi=ca\i, ascult`nd horc[ielile, ]=i auzeau b[t[ile inimilor ]ndurerate de ]ncordare. Sfor[itul se ]ncurc[ deodat[ ]ntr-o tuse groas[. Vasile Baciu se urni ]n a=ternut ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale. Ion ]nghe\[. Fata ]i str`nse m`na cu desperare. B[tr`nul ]ns[ se ]nv`rti pu\in, se ]ntoarse iar cu fa\a ]n sus =i sfor[itul ]ncepu mai n[prasnic.“

245

Liviu Rebreanu

„}n vatr[, sub o spuz[ groas[, s`s`iau c`\iva bu=teni verzi de arin... Fata se ]n[l\[ ]n v`rful picioarelor p`n[ la urechea fl[c[ului =i-i =opti, str`ng`ndu-i mereu m`na: — Las[-\i sumanul pe prichici... S[ nu faci zgomot, c[ ne omoar[ pe am`ndoi!... Oasele lui Ion p`r`ir[ urc`ndu-se ]n culcu=. O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\`it[ de friguri. Apoi Ana ]ncepu s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l roage s[ fie cuminte. Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[ nu-l trezeasc[ =oaptele ei =i-i astup[ gura cu o s[rutare.“ Vocea fetei „pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire“: „— Ionic[... ce vrei s[ faci?... Nu... Nu...“ Vocea lui Ion: „Taci... taci... taci...“ „Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esau tot mai nest[vilite, p`n[ ce se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care se ]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i mai prelung ]n urechile lui Vasile Baciu, care, de=i strivit de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu mintea ]nc`lcit[ =i, auzind oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedumerit: „— Ce face\i voi acolo?“ }n poart[, la plecare, Ana roste=te cele c`teva cuvinte pe care George le aude „limpede parc[ i le-ar fi spus chiar lui“: „— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea!“ A doua scen[ se petrece tot noaptea =i ]nregistreaz[ de asemenea totul printr-o intens[ cuprindere auditiv[ — este scena venirii lui Ion la Florica, ]n absen\a — presupus[ — a b[rbatului ei, scena sf`r=itului lui Ion. Prevenit de Savista asupra iminentei vizite, George se ]ntoarce acas[, sper`nd s[-=i surprind[ rivalul =i s[-l r[pun[. George se apropie de casa sc[ldat[ ]n noapte. „Casa dormea nep[s[toare =i t[cut[ ca o matahal[ moart[. Peste drum un c`ine h[m[i de dou[ ori, iar ]n balta din vale broa=tele or[c[iau ur`t ]ntr-o ]ntrecere a\`\[toare... B[tu ]n u=[ u=or, cum bat fl[c[ii ]n geam, la fete. Glasul Floric[i r[spunse ]ndat[, limpede, nedormit: — Cine-i? George t[cu. Glasul femeii ]i zorn[ia ]n creieri, spun`ndu-i: — Vezi, nu dormea... }l a=tepta... Auzi pa=ii Floric[i, descul\i, apropiindu-se ]ncurca\i de fo=netul c[m[=ii. U=a se cr[p[ ho\e=te s[ nu fac[ zgomot. — Tu e=ti? =opti ea. — Eu, eu, morm[i George intr`nd repede.“ Florica „nu vedea nimic, dar ]l auzea sufl`nd greu =-apoi deodat[ dezbr[c`ndu-se gr[bit“. „— Ce \i-e de te cutremuri a=a? ]ntreb[ b[rbatul, cu un glas gros =i greu ca un dang[t de clopot.“

246

Ion

„Vremea parc[ st[tea ]n loc, precum st[teau =i d`n=ii nemi=ca\i, oprindu-=i respira\ia ca s[ aud[ mai bine orice urm[ de zgomot, ]ntr-o a=teptare amor\it[.“ Apoi, „pe c`nd se g`ndeau, auzir[ deodat[ poarta, sc`r\`ind foarte u=or, apoi ni=te pa=i care se apropiau de cas[, rar, cu mare b[gare de seam[. Apoi c`inele de peste drum h[m[ind iar de dou[ ori. C`ntecul broa=telor se curm[ scurt, ca =i c`nd arunci un bolovan ]n ap[.“ Pa=ii lui Ion care se aud apropiindu-se, „apoi iar urm[ t[cerea ap[s[toare ca o piatr[ de morm`nt“. Fulgerul ]ntrerupe t[cerea =i ]ntunericul, apoi totul reintr[ ]ntr-o bezn[ ad`nc[. „}n aceea=i clip[ r[sun[ un =uierat lin ca o chemare veche.“ Ion d[ de veste Floric[i c[ a venit. George ascult[, „iar dup[ un r[stimp =opti stins: — Mi se pare c[ e cineva ]n ograd[? — Cine s[ fie? zise Florica cu un glas g`tuit de spaim[.“ George iese ]n prisp[ cu sapa, nu vede nimic ]n ]ntuneric =i zice „aspru =i tare“: „— Cine-i? Cine-i?“ Se aude, neprevenit[, vocea lui Ion. „Ssst, ssst... ssst...“ =i din nou =i „mai aproape“: „Sssst.“ George izbe=te cu sapa =i din nou — absurd: „Ssst... ssst“... Apoi „un horc[it surd, urmat de un zgomot n[bu=it, ca =i c`nd se pr[vale un sac plin. Mai ales zgomotul acesta ]nfurie mai crunt pe George... Lovi a treia oar[, f[r[ s[-=i mai dea seama unde.“ Din nou „or[c[itul broa=telor“ =i „v`ntul ce sufla mereu mai m`nios =i mai ]n\esat“. „— Ce-ai f[cut, omule?... — L-am omor`t! r[spunse scurt George.“ Eroii lui Rebreanu, Ion cu deosebire, s-ar p[rea c[ sunt expresia unei viziuni rectilinii, simplificate, schematice chiar, neg`ndu-se uneori scriitorului capacitatea de a vedea omul ]n mobilitatea, ]n complexitatea atitudinii =i actelor sale. Se nume=te atunci schematism modul de a vedea organic un personaj, f[r[ ezit[ri care, departe de a constitui un merit, indic[ o sigur[ deficien\[ a puterii creatoare. Departe de a fi lineare, personajele lui Rebreanu sunt „numai“ organice. Ele ]nsumeaz[ contradic\ii principiale, iar perspectiva din care sunt privite este dialectic[, ]n stare s[ ia ]n considera\ie toate laturile procesului sufletesc, =i atent nu numai la unitate, dar =i la contrastele ce o condi\ioneaz[. Scriitorul atribuie ]ndeob=te actelor eroilor s[i, cuvintelor pe care le rostesc, o dubl[ motivare, nu succesiv[, ci simul-

247

Liviu Rebreanu

tan[, asociind pentru a le explica un termen din sfera vie\ii practice cu altul din sfera ra\iunii etice superioare, un termen terestru cu altul b[t`nd spre sublim. Schema ar fi urm[toarea: personajul se decide s[ ]ntreprind[ ori s[ declare un anumit lucru =i pentru c[ se g`nde=te c[ e bine, e frumos, dar =i pentru c[ este direct =i brutal interesat ]n direc\ia sa. Asocierea termenului luat din zona interesului practic nu tinde neap[rat s[ degradeze personajul, ci mai cur`nd s[ evite simplificarea, s[-i dea consisten\[ organic[, s[ dea gestului sau cuv`ntului un coeficient de credibilitate. Amestecul de abnega\ie cet[\eneasc[ =i de interes ]ngust personal define=te adesea, ]n Ion, conduita ]nv[\[torului Zaharia Herdelea, unul din cele mai caracteristice personaje rebreniste. Dac[ adep\ii complexit[\ii caracterologice repro=eaz[ scriitorului „simplificarea“ peste marginile adev[rului a figurii eroului din Ion, reducerea lui, „]n realitate, la un singur instinct“, la o pasiune „unic[“, al\ii, dimpotriv[, partizani ai unei viziuni organiciste, cu gustul viguroaselor simplific[ri, constat[, cu un ochi critic, tendin\e eterogene =i repro=eaz[ romanului contrastele manifeste ]n structura eroului, efect al voin\ei de „umanizare“, de „reabilitare“. Nu acord[, deci, credit ]mprejur[rii c[ un erou ambi\ios ]n planul social ca Ion se ]ntoarce la iubire =i dispare fiindc[ a iubit. Criterii ]nrudite, gustul pentru anume forme de art[ determinau pe Faguet s[ incrimineze la Stendhal inconsecven\a concep\iei asupra eroului din Ro=u =i negru, erou calculat, rece, ambi\ios ca =i Ion, =i care — totu=i — cade victim[ unui impuls necontrolat =i neconform „naturii“ sale, omor`nd pe doamna de Renal. Posibil; =i totu=i, feri\i de atare inconsecven\e, Ion ca =i Julien Sorel n-ar fi ceea ce sunt, n-ar avea ad`ncimea =i imprevizibilul marilor crea\ii. N-ar avea marea putere de proiec\ie =i ar r[m`ne pure abstrac\iuni, ilustra\ii schematice ale unei unice, incredibile pasiuni. Despre inconsecven\[ putea fi vorba numai dac[ eroul era g`ndit ca expresie linear[, simplificat[ a unei singure solicit[ri. Rezerva critic[ fa\[ de realizarea lui Ion e tot at`t de pu\in ]ndrept[\it[ ca =i aceea c[ Emma Bovary, Sorel ar fi caractere „rupte ]n dou[“, cum s-a spus, prin gestul final neconsecvent cu „firea“ lor, cu „natura“ lor. Rebreanu, ca =i Stendhal sau Flaubert, n-a vrut s[ ilustreze nimic; eroii s[i sunt fic\iuni verosimile, cu o existen\[ obiectiv[ =i autonom[, pe care E. Lovinescu, anul`nd, ]n con\inutul ei, obiec\ia f[cut[ cu dou[ pagini ]nainte, o rezum[ magistral: „eroul merge p`n[ la crim[ pentru a rena=te apoi, ]n liberul joc al unor ac\iuni pe care nu le comand[ nici o inten\ie sau rezerv[...“ }nf[\i=`nd cu incoruptibil adev[r — f[r[ a o exalta =i, ]n acela=i timp, f[r[ a-i nega, ci, dimpotriv[, dimensiunea grandioas[ — via\a

248

Ion

\[ranului, Rebreanu realizeaz[ prin Ion o performan\[ pe care nimeni aproape, ]n literatura noastr[, la drept vorbind, n-o mai a=tepta; se considera c[ „tema“, at`ta c`t a rodit, este epuizat[. Unul din comentatorii foarte p[trunz[tori ai operei lui Rebreanu, Al. Philippide, rezum[ astfel impresia produs[ de apari\ia c[r\ii: „Un subiect literar at`t de fr[m`ntat, at`t de uzat =i at`t de stors cum p[rea \[ranul, se ]nf[\i=a dintr-o dat[ ca un material uman nou =i proasp[t, l[s`nd cititorului impresia c[ el nu putea fi dec`t a=a cum era v[zut =i descris ]n Ion.“ 1 Instinctul leg[turii organice cu p[m`ntul, at`t de nemilos ]n Ion, av`nd aici =i alt caracter dec`t ]n R[scoala — unde este =i mai mult expresia-limit[ a nevoii omene=ti de supravie\uire =i unde nu i se asociaz[ proiec\ia mitic[ — Rebreanu l-a explicat prin realitatea unor condi\ii specifice =i cu argumentele determinismului istoric: „C`t despre dragostea ]nd[r[tnic[, a noastr[, a ardelenilor, pentru bucata de p[m`nt, e explicabil[ prin faptul c[ de 500 de ani =i mai bine am fost proprietari =i sentimentul acesta al dragostei de glie s-a mo=tenit din tat[ ]n fiu, devenind o pasiune, sau mai degrab[ un instinct; a=a se =i ]n\elege faptul c[ ]n vechiul regat sentimentul p[m`ntului e mai pu\in crunt =i haps`n.“ 2 Co=buc — scrie Rebreanu — „a venit de acolo unde sinceritatea sim\irii d[inuie=te“. Cu asemenea viziune se poate face Ion, dar se poate face =i o carte slab[, care s[ exalte ]n spirit banal =i cu falsitate „sinceritatea sim\irii“ eroilor de la sat. Pentru Ion, ]ns[, Rebreanu a dat deoparte prejudecata =i a trecut la stabilirea unei foarte necesare distinc\ii. Este adev[rat c[ romanul se ]ntemeiaz[ pe izbucnirea violent[ a unor „sim\iri sincere“, dar cultul acestei sim\iri nu-l ]mpiedic[ pe scriitor s[ dea o imagine exact[ a eroului, care, pentru a intra ]n posesiunea averii lui Vasile Baciu, renun\[ la „sinceritatea sim\irii“, ]n=al[ ]ncrederea fetei, spune vorbe ]n care nu crede, face din iubire calcul rece. Reprimat[, „sinceritatea sim\irii“ va izbucni, mai t`rziu, aprig. Fapt este c[ Rebreanu n-a idealizat pe erou numai spre a ilustra „sinceritatea sim\irii“ sale, ci a intuit c[, ]ntr-o lume a ciocnirii brutale de interese, sinceritatea sim\irii poate prea bine disp[rea, oric`t ar fi un atribut „etern“ al lumii din care venea Co=buc, sau poate deveni tot at`t de bine o arm[ strategic[ folosit[ cu ]ndem`nare de eroul prins ]n cursa intereselor sale sociale. 1 Al. Philippide, Rebreanu =i sufletul mul\imii, „Adev[rul literar =i artistic“, nr. din 8 dec. 1935. 2 Liviu Rebreanu, Interviu de Valer Dona, loc. cit.

249

Liviu Rebreanu

Lumea ]n care „sinceritatea sim\irii d[inuie=te“ e aceea=i care, prins[ ]n v`rtejul noilor rela\ii sociale provocate de penetra\ia capitalismului la sat — abrog[ sinceritatea sim\irii, condamn[ la pieire tragic[ pe acei ce o iau prea ]n serios; „sinceritatea sim\irii“ Anei e pricina pieirii sale; Ion, c`nd s-a hot[r`t s[ fie „sincer“ ]n sim\irea sa, cade =i el. E adev[rat, acolo — de unde a venit Co=buc, un sat „de l`ng[ N[s[ud“, adic[ tot cam pe unde se consum[ dramele relatate ]n roman — „sunt mun\ii Rodnei, cu |ible=ul =i Ineul, cu p[durile str[vechi, pline de taine =i de basmuri, cu v[zduhul curat. Acolo natura e tovar[=a omului =i-i dezv[luie toate frumuse\ile. Acolo rapsozii populari — fl[c[i ]ndr[gosti\i — se ]ntrec duminica la hor[ ]n chiuituri noi, ]n viersuri glume\e =i s[lt[re\e.“ E adev[rat, acesta e un cadru nimerit pentru o epopee a satului, =i Ion este o astfel de epopee, ]ntre altele =i pentru c[ se ]ntemeiaz[ pe un fundal ca acesta, exaltat de Rebreanu ]n articolul George Co=buc. Acolo e mult „v[zduh curat“, sunt „basmuri“, dar =i realit[\i, =i Rebreanu cu acestea construie=te romanul s[u. Acolo e „natura“ frumoas[, dar ]n plin[ aceast[ natur[, ]ntr-o diminea\[ de iarn[ geroas[, ]ntorc`ndu-se de la nunta lui George, Ana „se pomeni zic`ndu-i tare“ lui Ion: „Am s[ m[ omor, Ioane!“, =i tot ]n cadrul naturii, Ion r[spunde nep[s[tor ca natura: „— Da omoar[-te, dracului, c[ poate a=a am s[ scap de tine!“ Acolo „fl[c[ii ]ndr[gosti\i se ]ntrec duminica la hor[“, e adev[rat, dar tot la hor[, l[s`nd deoparte „sinceritatea sim\irii“, Ion se preface a o iubi pe Ana lui Vasile Baciu, c`nd el ]i iube=te p[m`ntul. Rebreanu scrie mereu romanul unei obsesii, al unei chem[ri secrete, care cov`r=e=te totul =i face ca epica propriu-zis[ s[ devin[ numai semnul, numai aparen\a, uneori paradoxal[, a unui joc de imponderabile ce se desf[=oar[ ]n subteranele vie\ii suflete=ti. Sunt, mereu, tonuri =i energii cufundate ]n subcon=tientul creator, ie=ite la iveal[ sub forme surprinz[toare £...¤ Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 75—90, 91—105. Ion este, f[r[ ]ndoial[ un tip, cuprinde ]n sine imaginea cea mai general[ a \[ranului rom`n, muncitor al p[m`ntului, dar trebuie s[ remarc[m c[ este =i un caz. A fost remarcat[, ]n genere, latura tipic[, datorit[ concordan\ei sale cu o secular[ lips[ de p[m`nt a \[ranului rom`n; din aceast[ cauz[ s-a observat pu\in c[, ]n condi\iile spe-

250

Ion

cifice ale satului descris de Rebreanu, aceast[ situa\ie nu este tipic[, ci, dimpotriv[, constituie o excep\ie. Ion, ]n satul s[u de gospodari, tinde s[ devin[ un declasat, tinde s[ fie aruncat ]n afara societ[\ii; personajul apar\ine, deci, prin forma\ie, unei categorii sociale — cu toate valorile ei —, ]n vreme ce situa\ia concret[ tinde spre o eliminare a sa din aceast[ categorie; departe de a fi un arivist al lumii satului, Ion ]=i concentreaz[ toate for\ele pentru a r[m`ne ceea ce este, iar pentru aceast[ ac\iune conservatoare nu preget[ s[-=i mortifice erosul =i nu preget[ s[ treac[ peste existen\a unor oameni pe care-i distruge. Situa\ia sa cu totul aparte cere o extraordinar[ desf[=urare de for\e pentru a se conserva la rangul de tip, pentru a r[m`ne ]n r`nd cu ceilal\i. Reprezentarea sa include ]n chip organic =i aspectul bio-fiziologic, corelat cu cel al instinctelor; acest aspect biofiziologic nu apare nicidecum ca lipit arbitrar, ca paralel cu cel social, personajul se angajeaz[ ]n existen\a social[ cu ]ntreaga latur[ bio-fiziologic[, inseparabil[ de ]ntreg. Un sigur instinct artistic l-a ferit pe Rebreanu de exager[rile naturaliste: lipse=te din reprezentarea lui Ion acel accent prea puternic pus de Zola pe ereditate =i pe boal[, lipse=te =i sexualismul literaturii naturaliste minore; cu toate acestea, ni-l reprezent[m pe Ion pregnant =i pe latura trupeasc[, personajul are consisten\[ material[ accentuat[ ]n lumea romanesc[ a lui Rebreanu. Dar, odat[ cu trupul, p[trund ]n reprezentarea literar[ =i instinctele, mod de manifestare a bio-fiziologicului ]ntr-un domeniu superior, cel psihologic. Deocamdat[, ]n cazul lui Ion, ca =i ]n ]ntreaga literatur[ naturalist[, domin[ determinismul trupesc riguros, domin[ instinctualitatea asupra celorlalte zone ale psihicului; am v[zut ]ns[ c[ nu lipsesc aceste zone. Rebreanu n-a inten\ionat s[ scrie roman psihologic; a fost ]ns[ ]mpins prin natura lucrurilor =i for\a talentului s[u c[tre aceasta. Petru Mihai GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartea rom`neasc[, 1977, p. 212—213. O idee gre=it[ care mai trebuie ]nl[turat[ ]n leg[tur[ cu Ion este c[ romanul ar avea caracter de epopee. Dac[ prin epopee se ]n\elege o oper[ cu eroi complica\i suflete=te, atunci Ion este o epopee, dar ]n acest sens orice roman este o epopee, romanul fiind epopeea vremilor moderne. Prin epopee propriu-zis[ ]n\elegem ]ns[ o oper[ cu exponen\i, ]n care primul plan ]l ocup[ eroul colectiv, o familie sau masele, cum se ]nt`mpl[ =i la Rebreanu, ]n R[scoala. }n acest sens, Ion este epopee

251

Liviu Rebreanu

numai ]n subsidiar sau chiar deloc, fiind ]n schimb un adev[rat roman. Este curios ]ntr-adev[r cum nu s-a remarcat aceast[ deosebire dintre Ion =i R[scoala, cum i s-a atribuit scriitorului o singur[ modalitate de construc\ie, refuz`ndu-i-se alta. Dup[ primul r[zboi mondial, c`nd romanul nostru era ]nc[ la ]nceputurile lui, critica a fost bucuroas[ s[ recunoasc[ ]n Ion primul mare roman rom`nesc. Dup[ apari\ia R[scoalei ]ns[, c`nd spe\a ]nregistrase mai multe tipuri, pornindu-se de la caracterul evident al noii crea\ii, s-a decis printr-o gr[bit[ generalizare c[ specialitatea lui Rebreanu ar fi epopeea. Tehnica difer[ totu=i radical. }n Ion e definit un \[ran, ]n R[scoala — \[r[nimea. }n Ion avem un caracter, ]n R[scoala — numai exponen\i. Lucrurile s-au petrecut ]ntocmai ca ]n cazul lui Tolstoi, ale c[rui romane Anna Karenina =i R[zboi =i pace au fost am`ndou[ subsumate tipului epopeic, de=i caracterul epopeic, evident ]n R[zboi =i pace, este aproape cu totul absent ]n Anna Karenina. Ion al lui Rebreanu nu este un simulacru, =i chiar dac[ autorul l-a g`ndit ca pe un simbol, nu l-a oprit la schem[, ci l-a pus s[ ac\ioneze ]n chip absolut original. Al. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[, Bucure=ti, 1978, p. 220. }n ceea ce prive=te romanul Ion, eforturile autorului de a \ine ]n fr`u instinctele primare ale protagonistului printr-o organizare str`ns[ a materiei c[r\ii, efasarea prezen\ei naratorului din planul epic, rolul acordat — ]n schimb — impresiilor =i punctelor de vedere ale personajelor, precum =i o anume relativizare a no\iunii de timp, toate launloc au dus la crearea unei opere unice, care a fost a=ezat[ ]nc[ din epoc[ piatr[ de hotar a romanului rom`nesc modern. Liviu Rebreanu ]ncheia, astfel, un periplu interior dramatic (o alt[ fa\[ a odiseii) de des[v`r=ire artistic[ =i de c[utare de sine, periplu ]nceput demult printre ai s[i, cu impresia produs[ de un \[ran care s[ruta p[m`ntul ]n hotarul satului Pripas. La scurt timp dup[ apari\ia c[r\ii, fratele s[u, Iuliu Rebreanu, ]i scria, ]n 27 decembrie 1920: „Am aflat volumele romanului t[u cel mai nou, Ion, =i afl`ndu-l ]n libr[rie l-am adus acas[, unde umbl[ din m`n[ ]n m`n[ =i de-abia a=teapt[ to\i s[-l poat[ cump[ra. Am vorbit cu librarul nostru de aici, care ]l va procura ]n cur`nd. Lui Mi\i i-a pl[cut foarte mult, apoi po\i cugeta ce pl[cere le face citirea romanului la some=eni!“ Simbolic[ aceast[ ]ntoarcere „acas[“ a romanului Ion! Imaginea c[r\ii, smuls[ din inima =i mintea scriitorului, se

252

Ion

]ngem[na =i se confunda pentru totdeauna cu imaginea spiritual[ a Transilvaniei. Stancu ILIN, Liviu Rebreanu ]n Agora, Editura Minerva, Bucure=ti, 1988, p. 83—84. £...¤ Nic[ieri ]n literatura rom`n[ via\a satului n-a fost evocat[ cu at`ta for\[ realist[, at`t de viguros =i p[trunz[tor. Condi\ia lui Ion rezum[ tragedia istoric[ a \[ranului f[r[ p[m`nt =i dac[ parvenirea social[ a personajului este reprezentativ[ doar pentru o mic[ parte a acestei \[r[nimi, ambi\ia de care el este devorat define=te sufletul \[r[nesc ]n general. Teribil[, sfor\area lui Ion de a-=i dep[=i condi\ia cap[t[ dimensiuni universale =i ]nfr`ngerea sa ]n lupta cu soarta implacabil[ aduce aminte de pr[bu=irea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii =i surp[rii lui Ion adun[ ]n cuprinsul ei, concentrat[, ]nchis[ parc[ ]ntr-un cerc, ]ntreaga existen\[ de alt[dat[ a Transilvaniei rom`ne=ti. Lumea \[r[neasc[, cu straturile ei, nu f[r[ comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualit[\ii satului: ]nv[\[torul, preotul, apoi autorit[\ile: primarul, jandarmul, notarul, lista politicienilor ]n goan[ dup[ voturi; de asemenea datinile ardelene specifice, legate de hor[, nunt[, ]nmorm`ntare, ]ntr-un cuv`nt — via\a satului ]n toate ]nf[\i=[rile sale alc[tuie=te ]n cuprinsul romanului un amplu =i magistral caleidoscop. Ion este o dens[ monografie sau, mai precis, o epopee a satului rom`nesc de peste mun\i... Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iriana, Bucure=ti, 1995, p. 110. Pentru Transilvania, istoria lui Ion al Glaneta=ului era doar nucleul primar, un punct de pornire, amplificarea anecdoticii ini\iale, diversificarea planurilor epice merg`nd m`n[ ]n m`n[ cu ambi\ia de „fresc[ a vie\ii rom`ne=ti din provincia aceasta“. Astfel, dac[ mobilul aparent al ac\iunii epice r[m`ne conflictul ]n jurul zestrei r`vnite de erou, cu toate consecin\ele tragice ale concuren\ei dintre „glasul p[m`ntului“ =i „glasul iubirii“, ]n ad`ncul \es[turii narative ac\ioneaz[ =i condi\ia dublei asupriri istorice, precum =i aspira\ia irepresibil[ a realiz[rii visului secular de unire cu |ara. Excep\ionala performan\[ a lui Rebreanu const[ tocmai ]n ocolirea unei formule manifeste, retorice, de exprimare exterioar[ a impulsurilor existen\ei unor personaje banale, cum sunt membrii familiei Herdelea, romancierul reu=e=te s[ surprind[ formele r`nd pe r`nd rudimentare, naive, difuze, apoi con=tientizate ale aces-

253

Liviu Rebreanu

tui proces de afirmare a istoriei. Tribula\iile micului dasc[l de \ar[, ezit[rile lui ]ntre legalism =i nevoia organic[ de eliberare de sub jugul opresiv, pendul[rile de con=tiin\[ ale lui Titu Herdelea, de alt[ parte, ca expresie a unei noi genera\ii, mai preg[tit[ pentru confruntarea istoric[ a c[rei apropiere o presimte, toate relev[ componente esen\iale ]n realitatea ardelean[ din preajma primei conflagra\ii mondiale. Latent[ =i difuz[ ]n Ion, aceast[ stare de tensiune mocnit[, redus[ la nivelul unei a=tept[ri colective (corespondent al motivelor de baz[ din lirica lui O. Goga, cu care comunic[ perfect ca „atmosfer[“ a ]nceputului de veac), izbucne=te — prin declan=area r[zboiului — ]n forme virulente. Din isidioas[, aproape insesizabil[, istoria devine manifest[ =i univoc[. For\a ei brutal[ avea s[ constituie pentru Rebreanu un motiv perpetuu de medita\ie/fascina\ie. Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 328.

254