ISTORIA CA

DATORIE Omagiu academicianului

IOAN-AUREL POP la împlinirea vârstei de 60 de ani

Coordonatori: IOAN BOLOVAN OVIDIU GHITTA

A CADEMIA R OMÂNA˘ Centrul de Studii Transilvane

Cluj-Napoca, 2015

CUPRINS IOAN BOLOVAN, OVIDIU GHITTA, Cuvânt-înainte • Academician Ioan-Aurel Pop; • Bibliografia selectivă a operei ştiinţifice (MIHAELA BEDECEAN) IONUŢ COSTEA, „Elogierea vieţii”: Profesorului Ioan-Aurel Pop la vârsta de 60 de ani •

ISTORICUL,

I S T O R I O G R A F IA , I D E O L O G IA

DORU RADOSAV, Timpul istoric ca timp al istoricului DENNIS DELETANT, The Historian As Nation-Builder MATEI CAZACU, Un istoric asasinat, o memorie ocultată: Alexandru A. Vasilescu (1885-1948) DAN IOAN MUREŞAN, Marc Bloch revizitat: Pentru un larg Ev Mediu EVA MÂRZA, IACOB MÂRZA, „Ad fontes”! Apelul istoricului Zenovie Pâclişanu la cartea românească veche ŞERBAN TURCUŞ, Un bursier român interbelic: Medievistul Francisc Pall între Roma şi Paris IOAN LUMPERDEAN, Vladimir Diculescu: în orizontul trecutului economic PAUL E. MICHELSON, „Historiography is a Science... and an Art”: Constantin C. Giurescu Reflects on a Historian’s Career (1973) GABRIEL MOISA, Ideologie şi politică în România comunistă: Gheorghe I. Brătianu sau despre un util „duşman al poporului” AUREL RĂDUŢIU, De amicitia: David Prodan şi Ion D. Sîrbu OVIDIU PECICAN, Letopiseţul domniei lui Ştefan cel Mare GHEORGHE CLIVETI, Revoluţia Română de la 1848-1849: Reflecţii istoriografice ALEXANDRU ZUB, The Versailles System: Historiographic Perspectives REMUS CÂMPEANU, Schimbări de paradigmă în istoriografia americană în a doua jumătate a secolului XX ANTONIO FAUR, Evaluări istoriografice (2002-2005) cu privire la fenomenul salvării evreilor din Transilvania de Nord şi Ungaria (1944) COSMIN POPA, Premisele înfiinţării Academiei de Ştiinţe Sociale GHEORGHE E. COJOCARU, Dezavuarea caracterului pretins slav şi afirmarea publică a latinităţii limbii materne a populaţiei româneşti din Basarabia

C U LT U R Ă

M AT E R IA L Ă Ş I S P I R I T UA L I TAT E

SABIN ADRIAN LUCA, ADRIAN GEORGESCU, FLORENTINA MARTIŞ, ADRIAN LUCA, Date despre un sanctuar aparţinând culturii Starčevo-Criş descoperit la Cristian III, jud. Sibiu CORIOLAN HORAŢIU OPREANU, Opinii cu privire la organizarea socială şi religia indigenilor în provincia Dacia şi teritoriile limitrofe

•

11 13 61 89

• 91 • 105 • 117 • 127 • 141 • 153 • 163 • 177 • • • • •

185 193 199 215 237

• 247 • 257 • 267 • 279 • 291

• 293 • 307

ALEXANDRU DIACONESCU, Anii „fără vară”, 536/537, 626 p. Chr. şi calamităţile climatice care au marcat sfârşitul lumii antice • 317 MIHAI BĂRBULESCU, Castrul roman de la Turda în Evul Mediu şi în epoca modernă • 331

ROMÂNII

DIN

E V U L M E D I U,

Î N T R E T Ă TA R I ,

• 343

C RU C IA Ţ I Ş I O T O M A N I

ILEANA CĂZAN, Les croisades et les nouveaux horizons européens aux XII -XIII siècles TASIN GEMIL, Cumano-tătarii şi începuturile statelor medievale româneşti IULIAN-MIHAI DAMIAN, Cruciadă şi naţiune în viziunea papilor (1453-1464) ALEXANDRU SIMON, Cruciada din Moldova într-un raport veneţian din 1476: note asupra unui document ŞERBAN PAPACOSTEA, Integrarea Mării Negre în Imperiul Otoman, episodul Final – 1484 AVRAM ANDEA, Mihai Viteazul şi căpitanul sârb Deli Marco (1595-1600) e

OA M E N I ,

ÎNSCRISURI, ADMINISTRAŢIE, COMERŢ

e

• 345 • 353 • 365 • 375 • 385 • 395 • 405

SUSANA ANDEA, Comentarii pe marginea actului din 11 martie 1291: Original sau fals? • ADINEL DINCĂ, Un exerciţiu de „paleografie latină” în Transilvania secolului al XIV-lea • PETRONEL ZAHARIUC, Un document despre începuturile mănăstirii Coşuna (Bucovăţ) şi alte câteva documente slavo-române (1570-1573) • DUMITRU ŢEICU, Districtul medieval Ilidia • JOSEF WOLF, MARIONELA WOLF, Conceptul de organizare a Banatului Timişoarei: Geneza şi forma de guvernare în perspectivă comparată • COSTIN FENEŞAN, Opriş din Mănerău: un cnez hunedorean din a doua jumătate a secolului al XV-lea • • LIVIA ARDELEAN, Contribuţii la studiul nobililor maramureşeni • OVIDIU CRISTEA, Curieri şi ştiri în veacul al XVI-lea: Câteva exemple VIRGIL CIOCÎLTAN, Veit Marchthaler: Realităţi comerciale în Ţara Românească şi în Ardeal în a doua jumătate a secolului XVI • FLORINA CIURE, Aspecte privind schimburile comerciale dintre Oradea şi Veneţia în secolele XIII-XVII • CRISTIAN LUCA, Negustorii aromâni din Siatista (Macedonia) în prima jumătate a secolului al XVIII-lea •

I S T O R IA

B I S E R I C I I Ş I A V I E Ţ I I R E L I G I OA S E

407 419 429 441 451 467 471 481 491 505 517

• 527

CESARE ALZATI, Il fondamento del primato del Pontefice Romano e dei Patriarchi nel Decreto fiorentino (6 Luglio 1439) • 529 CARMEN FLOREA, Tradiţie şi inovaţie: „Apariţia” Sf. Mihail în Transilvania medievală • 535 LIDIA GROSS, Meşteşug şi pietate în Clujul medieval: Confreria Tuturor Sfinţilor • 545

MARIUS PORUMB, Mitropolia din Dealul Clujului: Pagini de istoria bisericii româneşti din Transilvania (sec. XV-XVI) • ANA DUMITRAN, Biserica românilor din Transilvania în prima jumătate a secolului XVII: Între modelul protestant şi necesitatea reformării • IOAN CHIRILĂ, Nicolae Milescu Spătarul: O reevaluare a contextului cultural-religios al realizării traducerii Vechiului Testament • GRETA-MONICA MIRON, Un cititor din secolul al XVIII-lea şi cărţile sale: Alexandru Fiscuti • CRISTIAN BARTA, Grigore Maior, un episcop incomod • • OVIDIU GHITTA, Episcopul Andrei Bacinschi şi „Marele Iubileom” din 1777 ION CÂRJA, Din culisele unui proiect ecleziastic eşuat: numirea unui cardinal român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea • • NICOLAE BOCŞAN, Andrei Şaguna: Iniţiative, opinii, deziluzii (1867-1872) NICOLAE SABĂU, „Tablouri” ale bisericilor de lemn din câteva protopopiate transilvănene într-o conscriere din anii 1926-1927 • IOAN-MARIUS BUCUR, Partea nevăzută a lunii: serviciile secrete şi „unificarea religioasă” din 1948 •

FA M I L I E ,

V IA Ţ Ă P R I VAT Ă , M O D E L E S O C IA L E , M A L A D I I

MARIA CRĂCIUN, Taţi şi fii: masculinităţi alternative în Transilvania secolelor XV-XVI ENIKŐ RÜSZ-FOGARASI, Zsófia Gyulai, soţia lui Gáspár Heltai, preoteasă din prima generaţie CONSTANTIN BĂRBULESCU, „Pelagra, flagelul ţeranului nostru” sau despre naşterea unei boli sociale SORINA PAULA BOLOVAN, IOAN BOLOVAN, Relaţii intergeneraţionale şi intrafamiliale la românii din Transilvania în timpul Primului Război Mondial MARIUS EPPEL, Confesiune şi căsătorie mixtă în Transilvania în secolul XXI

DIPLOMAŢIE

ŞI POLITICĂ

EMANUEL CONSTANTIN ANTOCHE, Un ambassadeur français à la Porte ottomane: Achille de Harlay, baron de Sancy et de la Mole (1611-1619)

553 559 571 577 591 605 619 633 647 669

• 681 • 683 • 697 • 707 • 721 • 733 • 745 • 747

HARALD HEPPNER, Les principautés danubiennes du temps de Napoléon

• 761

ION BULEI, GHEORGHE IACOB, Parlamentul României în vremea lui Carol I

• 769

RUDOLF DINU, România şi războiul italo-turc (1911-1912): Anxietăţi şi reacţii

• 779

ANA VICTORIA SIMA, Religia Casei Regale a României şi implicaţiile sale politice în preajma Primului Război Mondial

• 793

NICOLAE EDROIU, Rapoartele ambasadorului Belgiei la Paris cu privire la poziţia României în preajma declanşării Primului Război Mondial (1914)

• 801

RUDOLF GRÄF, Germanii din Banat şi sfârşitul Primului Război Mondial

• 809

MARCELA SĂLĂGEAN, Statutul României în noua geopolitică europeană impusă de Pactul Ribbentrop-Molotov

• 837

NICOLAE PĂUN, Decalajele între cele două Europe: Proiecţii ale dezvoltării şi modernizării în România interbelică • 847 ALEXANDRU GHIŞA, Problema copiilor în relaţiile româno-ungare din anii 1940-1950 • 859 CĂLIN FELEZEU, Turcia contemporană şi relaţiile bilaterale cu SUA, între NATO şi UE • 867

U N I V E R S I TAT E

Ş I S O C I E TAT E

CORNEL SIGMIREAN, Universitatea din Cernăuţi şi formarea elitelor ortodoxe din Transilvania (1874-1919) MARIA GHITTA, Universitatea din Cluj, anul I: Centrul studenţesc „Petru Maior” BOGDAN MURGESCU, MATEI GHEBOIANU, Studenţii Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai în anii 1973-1974

IDENTITĂŢI,

R E P R E Z E N T Ă R I S O C IA L E , C O M U N I C A R E

• 883 • 885 • 895 • 909 • 917

FLORIAN DUMITRU SOPORAN, Conştiinţă etnică şi profil politic: Naţiunea medievală la frontierele Christianitas ALEXANDRU-FLORIN PLATON, Les figures d’un «spectre»: Le «corps politique» dans l’imaginaire social roumain (XVIIIe-XIXe siècles) TOADER NICOARĂ, Curţile princiare în ţările române în secolul al XVII-lea: arhitectură şi reprezentare SORIN ŞIPOŞ, Călătorii străini în spaţiul românesc şi simbolistica frontierei (1797-1810) SIMONA NICOARĂ, Protocolul şi solemnitatea înfiinţării Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român – ASTRA (1861) SORIN MITU, Visul prevestitor în folclorul românesc LIVIU MAIOR, Media românească. Asociere şi democraţie: Contribuţii KEITH HITCHINS, The Emergence of Soviet Tajik Literature, 1920s and 1930s LIVIU MALIŢA, Ei şi Noi: Imaginea minoritarului în presa culturală transilvană din primul deceniu interbelic RADU MÂRZA, Primul Război Mondial reflectat în manualele şcolare de istorie din România (până la 1989) IOAN DRĂGAN, Arhivele româneşti la început de mileniu: Preliminarii pentru o strategie VASILE DÂNCU, Generaţia Facebook, alegerile şi triburile politice: Cazul României

• 1051 • 1065

Lista autorilor

• 1079

• 919 • 931 • 945 • 963 • • • •

981 995 1003 1013

• 1023 • 1035

S T U D E N T I I F A C U L T˘A¸T I I D E I S T O R I E -F I L O Z O F I E A U N I V E R S I T˘A¸T I I B A B E Ş -B O L Y A I

n

Î N A N I I 1973-1974*

Bogdan Murgescu, Matei Gheboianu

EȘI PROPAGANDA comunistă pretindea că regimul asigură o conducere științifică a sistemului universitar, ca și a întregii societăți, și deși documentele oficiale evitau de regulă să evidențieze discontinuitățile, învățământul superior din domeniile istoriei și filosofiei a cunoscut mari fluctuații în anii 1948-1989. Variațiile au vizat atât conținuturile, cât și cadrul instituțional și numărul de locuri alocate pentru studierea acestor domenii. În cele ce urmează nu ne propunem o reconstituire a ansamblului acestor mutații, ci doar o contextualizare a unor informații inedite găsite în arhiva Ministerului Educației cu privire la studenții la istorie și filosofie din anii 1970. Totuși, nu se poate să nu menționăm faptul că anii 1970 au fost o perioadă în care regimul comunist a redus considerabil numărul locurilor de studii pentru ceea ce statsticienii regimului numeau specializările „universitar-pedagogice”. Dacă procesul decizional care a stat la baza acestei reduceri rămâne să fie lămurit în detaliile sale concret-istorice prin analiza unor izvoare de arhivă sau de istorie orală încă nevalorificate1, trendul este evident atunci când studiem cifrele statistice. Foarte concret, în deceniul 8 al secolului XX, ponderea grupei de specializări universitar-pedagogice a scăzut de la 38,2% din numărul total de studenți (maximumul fusese 39% în 1968/1969) la doar 9%.

D

*. Documentarea și analizele pentru acest studiu au fost realizate în cadrul proiectului proiectului PN-II-ID-PCE-2011-3-0476 Planificare economică, învățământ superior și acumularea capitalului uman în România în timpul regimului comunist (1948-1989), proiect susținut printrun grant al Consiliului Național al Cercetării Științifice administrat de UEFISCDI. 1. Un indiciu asupra distanței dintre previziunile/dezideratele spiritelor mai luminate din sistem și realitățile fruste ce aveau să urmeze este studiul inedit al ministrului Mircea Malița, Dezvoltarea și perfecționarea învățământului în R.S. România (ANIC, Fond CC al PCR – Secția Economică, Dosar 65/1973, f. 65-161).

910

Bogdan Murgescu, Matei Gheboianu

Numărul de studenți înmatriculați în învățământul superior din România, pe domenii fundamentale de studii

dincare

 Tehnice Industriale Transporturi ConstrucƜiiƔiarhitecturĉ AgricoleƔisilvice MedicoͲfarmaceutice Economice Juridice UniversitarͲpedagogice Artistice Total

1960/1961 30.486 15.552 1.075 5.563 8.306 7.625 5.085 3.101 23.752 1.230 71.989

1970/1971 53.592 32.594 1.106 10.818 9.074 9.898 21.016 5.901 58.108 3.370 151.885

1980/1981 124.006 90.675 1.877 19.163 12.283 23.381 21.919 3.863 17.393 2.207 192.769

Sursa: Învățământul în România – date statistice, București, 1996, p. 102-103.

Altfel spus, după un deceniu în care România cunoscuse cea mai spectaculoasă creștere a numărului de studenți din toată perioada regimului comunist, iar această creștere, deși inegală, fusese semnificativă la nivelul tuturor marilor grupe de specializări universitare, în anii 1970 cea mai mare parte a sporului a fost concentrată la nivelul specializărilor industriale, iar specializările universitar-pedagogice, artistice și juridice au cunoscut scăderi nu doar relative, ci și ca cifre absolute ale numărului de studenți. Desigur, se pot invoca multe elemente care să atenueze șocul cifrelor de mai sus. O mare parte din scădere a fost datorată închiderii foarte multor programe de studii la fără frecvență din domeniile universitar-pedagogice. Totodată, cifrele din statisticile care dau numărul total al studenților sunt influențate și de decizia de a reduce durata studiilor de la cele mai multe dintre aceste specializări de la 5 la 4 ani, decizie care a început să fie aplicată din 1973. Dincolo însă de toate aceste nuanțări, scăderea ponderii specializărilor universitar-pedagogice reflecta o ostilitate mai adâncă a vârfurilor ierarhiei de partid și de stat pentru intelectuali, mai ales pentru cei din domeniile umaniste.2 2. Acest trend trebuie pus în legătură și cu rigidizarea ideologică a regimului Ceaușescu după „tezele din iulie” [1971]. Pentru contextul politic general, vezi mai ales Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate: o istorie politică a comunismului românesc, Iași: Polirom, 2005. O tendință antiintelectualistă similară poate fi observată și în R.D.G. odată cu venirea la putere a lui Erich Honecker (vezi Helmut Köhler, Manfred Stöck, Bildung nach Plan? Bildungs- und Beschäftigungssystem in der DDR 1949 bis 1989, Opladen, Leske + Budrich, 2004, p. 59-74. Pentru contextul mai larg al conflictelor sociale din statele socialiste, a se vedea György Konrád, Iván Szelényi, The Intellectuals on the Road to Class Power. A Sociological Study of the Role of the Intelligentsia in Socialism, Harcourt Brace Jovanovich, 1979 și Silviu Brucan, Pluralism și conflict social. O analiză socială a lumii comuniste, București: Ed. Enciclopedică, 1990.

¸ Facultatii Studentii ˘¸ de Istorie-Filozofie a Universitatii ˘¸ Babeş-Bolyai

911

Trendul general a avut un corespondent net în ceea ce privește numărul locurilor alocate domeniilor istorie și filosofie. Concret, la specializările având istoria în principal, acesta a fost redus la jumătate în anul 1973 și a cunoscut în continuare scăderi în ultimii ani ai deceniului 8, iar la specializările având în principal filosofia (incluzând aici și sociologia) deși au existat suișuri și coborâșuri, pe ansamblul deceniului scăderea a fost și aici considerabilă și avea să continue și în anii 1980. Numărul studenților înmatriculați în anul I la specializările istorie și filosofie pe ansamblul instituțiilor de învățământ superior din România

Sursa: Arhiva Institutului Național de Statistică (publicațiile de uz intern ale Direcției Generale de Statistică)

Mai concret, în anul 1973 la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj au fost scoase la admitere locuri la specializările Istorie, Filozofie, Psiho-pedagogie specială – secundar, o disciplină din școala generală și Psihologie (la cursuri de zi, durata 4 ani), specializările Istorie și Filozofie fiind organizate și la forma fără frecvență, cu durata 5 ani. Candidații pasionați de istorie mai puteau studia cam aceleași specializări la Universitatea din București sau la Universitatea din Iași, precum și specializarea Istorie – secundar o limbă străină (engleză sau germană) la Facultatea de Filologie și Istorie de la Sibiu (care ținea atunci tot de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, sau specializarea Istorie-geografie (cursuri de zi, 3 ani) la Universitatea din București, la Universitatea din Craiova, la Universitatea din Timișoara, sau

912

Bogdan Murgescu, Matei Gheboianu

la institutele pedagogice de 3 ani din Bacău, Constanța, Oradea, Suceava și Târgu-Mureș.3 Condițiile de admitere nu au cunoscut modificări, presupunând la fel ca în anii anteriori doar prezentarea unei recomandări de la organizația de bază de partid sau U.T.C. din care făcea parte candidatul, recomandare care era relativ ușor de obținut, mai ales dacă o comparăm cu cerințele de dosar mult mai severe din anii 1950.4 La Facultatea de Istorie-Filozofie din Cluj s-au prezentat 1419 candidați, ceea ce a însemnat o medie de peste 10 candidați pe un loc; de remarcat faptul că la această facultate concurența la admitere a fost mai mare decât media pe ansamblul Universității „Babeș-Bolyai” (5,73 candidați pe loc), precum și că în acest an la Cluj concurența a fost mai mare decât la Facultatea de Istorie din București (concurență de puțin peste 8 candidați pe un loc).5 Raportul privind admiterea oferă și alte date interesante cu privire la profilul candidaților. Situația admiterii la Facultatea de Istorie-Filozofie din Cluj (1973)  Total

PrezenƜila concurs

ReuƕiƜila concurs

Total Dincare absolvenƜidin anul 1972/1973 Total Dincare: absolvenƜidin anulƕcolar 1972/1973

 1419 587

132 43

RepartizareacandidaƜilordupĉƕcoala absolvitĉ Liceedeculturĉ Liceede Alte generalĉ specialitate ƕcoli zi seralƕif.f. 1338 6 75 Ͳ 563 Ͳ 24 Ͳ

127 43

Ͳ Ͳ

5 Ͳ

Ͳ Ͳ

Dincol.1câƜisunt: Desex Dincomune fem. ƕicomune suburb. 965 482 337 205

102 28

25 7

Se cuvine mai întâi să remarcăm faptul că peste jumătate dintre candidați (mai exact 58,6%) terminaseră liceul cu unul sau mai mulți ani în urmă, și probabil nu se aflau la prima încercare de a intra la facultate; de altfel, experiența acumulată era de natură a mări șansele la admitere, deoarece ponderea acestui grup în rândul celor admiși era superioară celei la nivelul candidaților prezentați la concurs (67,4% față de 58,6%). O a doua observație privește faptul că liceele teoretice dădeau cvasi-totalitatea candidaților admiși (127din 132, adică 96,2%); mai grav încă pentru liceele de 3. „Admiterea în învățământul superior 1973”. Editată de Forum. Revista învățământului superior, [București, 1973], p. 24-39. 4. Matei Gheboianu, „The functioning of entry requirements to specific fields of higher education – History (1948-1989)”, in Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu”, nr. LIII, 2014 (în curs de apariție). 5. Arhiva Ministerului Educației Naționale, Fond Permanent, dosar 423/1973.

¸ Facultatii Studentii ˘¸ de Istorie-Filozofie a Universitatii ˘¸ Babeş-Bolyai

913

specialitate, dintre cei 24 de candidați care absolviseră în 1973 această categorie de licee, nici unul nu a reușit să ia concursul de admitere la Facultatea de IstorieFilozofie de la Cluj. Preponderența studenților care absolviseră licee teoretice era sensibil mai mare și decât media acestora la nivelul studenților din anul I cursuri de zi pe ansamblul Universității „Babeș-Bolyai” (52%), și decât cea la nivel național (53,9%).6 De asemenea, se cuvine să remarcăm predominarea fetelor atât între candidații prezentați la concurs (68,0% din total), cât și între cei declarați admiși (77,3% din total). Tendința de feminizare a corpului studenților la istorie și filozofie era mai veche, dar s-a accentuat încă și mai mult în prima parte a anilor 1970. Astfel, la Facultatea de Istorie-Filozofie din Cluj fetele dădeau majoritatea studenților și în anii mai mari (care reflectau situația admiterilor din 1972, 1971 și 1970), dar cu procentaje ceva mai mici (67,6% în anul II, 66,7% în anul III, 58,0% în anul IV).7 Această situație este consonantă cu informațiile cunoscute deja cu privire la profilul studenților, ponderea fetelor crescând la nivel național de la 40,5% în anul universitar 1972/1973 la 44,4% în anul 1973/19748, cu o reprezentare mai mare la forma studii de zi față de formele seral și fără frecvență, și la specialitățile universitarpedagogice față de cele tehnice. De remarcat însă și faptul că feminizarea corpului studențesc era mai mare la Facultatea de Istorie-Filozofie din Cluj decât la specialitățile similare din alte centre universitare, media la nivel național fiind de 47,4% studente din totalul studenților la specialități cu istoria principal, și 42,0% la filozofie, 48,2% la sociologie, 71,7% la sociologie-psihologie și 70,7% la specialitățile cu psihologia principal.9 În fine, deși tinerii proveniți din mediul rural reprezentau peste o treime din numărul total al candidaților, rata lor de succes era mai mică decât a celor domiciliați în orașe, fapt reflectat și de faptul că ei dădeau mai puțin de 19% dintre candidații declarați admiși. Și în acest caz, Facultatea de Istorie-Filozofie din Cluj se plasa în trendul de accentuare a componentei urbane în ansamblul populației studențești peste media la nivelul Universității „Babeș-Bolyai” și peste media la nivel național.10 Un alt document păstrat în arhiva Ministerului Educației îngăduie reconstituirea structurii sociale a corpului studenților pornind de la ocupația declarată a părinților acestora. Se cuvine să observăm scăderea numărului studenților fii de țărani la sub 10%, precum și treptata depășire a numărului celor proveniți din părinți muncitori 6. Calculul nostru după datele din Învățămîntul superior la începutul anului universitar 19731974, [București]: Direcția Generală de Statistică, p. 144. 7. Ibid., p. 22-23. 8. Ibid., p. 11. 9. Calculele noastre după datele din ibid., p. 112-114. 10. Compară cu datele din ibid., p. 138-143.

914

Bogdan Murgescu, Matei Gheboianu

Originea socială a studenților Facultății de Istorie-Filozofie din Cluj în anul universitar 1974/1975

OcupaƜiapĉrinƜilor TOTAL Muncitori Intelectuali, funcƜionari dincare: 

Total Ingineriƕitehnicieni Pers.despec.didactic, medicoͲsanitar,juridic, decercetare,etc. fĉranicooperatori fĉranicugospodĉrieindividualĉ Cooperatori Meƕteƕugari Particulari AlƜii

StudenƜiînscriƕi dincare Total desex feminin 517 370 201 148 222 164 41 34

Anuldestudiu I

II

III

IV

V

99 32 46 9

142 56 64 9

146 62 54 11

130 51 58 12

Ͳ Ͳ Ͳ Ͳ

181

130

37

55

43

46

Ͳ

41 10 13 1 29

29 4 7 1 17

8 Ͳ 5 1 7

11 1 1 Ͳ 9

14 8 1 Ͳ 7

8 1 6 Ͳ 6

Ͳ Ͳ Ͳ Ͳ Ͳ

industriali de către cei care declarau că părinții lor aparțineau categoriei „intelectuali și funcționari”. Și în acest caz, Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității „BabeșBolyai” se înscrie pe un trend național, pe care însă îl devansează.11 Totodată, România nu făcea excepție printre țările socialiste, odată cu stabilizarea regimului și cu treptata îmburghezire a elitei de partid și de stat scăzând în toate aceste țări interesul pentru măsurile active în favoarea copiilor de muncitori și țărani, care ar fi micșorat șansele de acces la studii universitare și de carieră ale descendenților noilor elite; pe de altă parte, în țările socialiste la fel ca și în întreaga lume, sistemul de admitere meritocratic favoriza intrinsec pe tinerii care beneficiau din mediul familial de un capital cultural superior.12 11. Studiile cu privire la componența socială a studenților sunt mai bogate cu privire la anii 1950 și 1960, decât în ceea ce privește ultimele două decenii ale regimului comunist. Pentru politicile de inginerie socială prin învățământul superior, a se vedea mai recent Marius Cazan, Vlad Pașca, „Lupta de clasă la porțile facultăților. Politici de promovare socială prin învățământul superior în epoca Gheorghiu-Dej (1948-1965)”, in Politici culturale și promovare socială în România secolului XX, Lucian Nastasă-Kovács (coord.), Cluj-Napoca: Mega, 2013, p. 251-279. Pentru profilul studenților de la Universitatea din Craiova, ca și pentru unele observații critice cu privire la statisticile de epocă, a se vedea și Marian Dobrică, „Universitatea din Craiova în sistemul zonal al învățământului”, in Dinamica socială a învățământului universitar. Studiu pe modelul Universității din Craiova, Aculin Cazacu (coord.), Craiova: Ed. Scrisul Românesc, 1973, p. 109-117. 12. Elise S. Brezis, François Crouzet, „The Role of Higher Education Institutions: Recruitement of Elites and Economic Growth”, in Institutions, Development, and Economic Growth,. Theo S. Eicher, Cecilia García-Peñalosa (coord.), Cambridge (Mass.) & London: MIT Press, 2006, p. 193-213.

¸ Facultatii Studentii ˘¸ de Istorie-Filozofie a Universitatii ˘¸ Babeş-Bolyai

915

* DUPĂ CUM credem că a fost evident până acum, studenții Facultății de IstorieFilozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj au reflectat dinamica de ansamblu a societății românești de la începutul anilor 1970, evident cu corecțiile impuse de sistemul meritocratic al accesului la studii universitare printr-un concurs de admitere foarte competitiv și de interacțiunea cu un corp de profesori ce cuprindea personalități remarcabile.13 Printre acești studenți, admis primul la concursul de admitere din 1973, dar începându-și efectiv studiile universitare abia în toamna anului 1974, după efectuarea stagiului militar, era un tânăr născut la Sântioana, la nord-est de Cluj, absolvent al Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, pe numele său Ioan-Aurel Pop.14

13. A se vedea Vasile Vese, „Universitatea Babeș-Bolyai în perioada regimului comunist, 19591989”, in Istoria Universității Babeș-Bolyai, Ovidiu Ghitta (coord.), Cluj-Napoca: Mega 2012, p. 261-298. 14. A se vedea și rememorarea autobiografică din interviul acordat în 2013 lui Ciprian Rus - IoanAurel Pop, „După prima zi de școală, tata m-a luat deoparte și mi-a spus că învățătura e cel mai serios lucru din lume”, in Formula AS, nr. 1069, accesibil online la http://www.formulaas.ro/2013/1069/lumea-romaneasca-24/ioan-aurel-pop-dupa-prima-zi-de-scoala-tata-m-aluat-deoparte-si-mi-a-spus-ca-invatatura-e-cel-mai-serios-lucru-din-lume-16415 (accesat 25.08.2014).