POLITICA SI SOCIETATE IN AMERICA LATINA « PUZZLE-UL LATINO » PERIOADA: AL 2LEA SEMESTRU 2014/2015

TITULAR : LECTOR DR. CATERINA PREDA ([email protected])

1

FISA CURSULUI / COURSE OUTLINE / FICHE DU COURS 2013/2014 Titlul cursului / Course title / Intitulé du cours : Politicã şi societate în America latinã Tipul cursului / Course type / Type du cours :

obligatoriu / compulsory / obligatoire opţional / elective / optionnel facultativ / voluntary / facultatif

Numele şi prenumele responsabilului de curs / Name of the person in charge of the class / Nom et prénom du responsable de cours : Caterina Preda Gradul didactic / Academic title / Titre académique : Lector Dr. Semestrul / Semester / Semestrul

I

II

Descriere sintetică a cursului / Brief description of the course / Description synthétique du cours Acest curs se adresează studenţilor de anul 2 şi îşi propune, printr-o serie de prezentări generale, să introducă studiul politic al continentului latino-american. Pentru a înţelege configuraţia actuală a politicii latino-americane o privire de ansamblu asupra istoriei continentului este necesară. Cum altfel ar putea fi înţeleasă importanţa alegerii lui Daniel Ortega la preşedenţia Nicaragua în 2006 dacă nu printr-o privire retrospectivă asupra revoluţiei sandiniste? Cum poate fi desluşit sensul neînţelegerilor diplomatice dintre Chile şi Bolivia dacă nu prin pierderea acesului la Oceanul Pacific al acesteia din urmă prin înfrângerea suferită în războiul Pacificului de la sfârşitul secolului XIX? În acelaşi fel, discuţia actuală despre neo-populism nu poate fi înţeleasă fără a un studiu al populismului latinoamerican (Peron, Vargas, etc.) Acest tip de întrebări îşi vor găsi un răspuns prin acest curs introductiv. Bibliografie generală / References / Bibliographie générale Skidmore, Thomas E. and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press, th 2010 (7 edition) ème Dabène, Olivier, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5 édition) ème Vayssière, Pierre. L’Amérique latine de 1890 à nos jours. Paris : Hachette Supérieur, 2006 (3 édition) + textele pentru seminare prin email sau online pe pagina mea de profesor (fspub.unibuc.ro) Forme şi criterii de evaluare / Requirements and evaluation / Formes et critères d’évaluation 1. Prezenţa la curs este obligatorie. 2. Evaluarea finalã constã ȋntr-un examen scris format din 20-24 de întrebãri extrem de specifice evaluând informaţia prezentată la cursuri şi seminarii NOTA : Studenţii sunt obligaţi să cunoască politica de probitate intelectuală a Facultăţii: plagiatul, copiatul, înşelătoria, multipla utilizare a unui referat, recursul nemărturisit la surse bibliografice sau la internet vor conduce la anularea notei şi a creditelor alocate cursului. Students should be aware of the Department’s policy of academic integrity: cheating, falsification, forgery, multiple submission, plagiarism, complicity and computer misuse will result in the invalidation of both grade and credits Les étudiants sont tenus connaître la politique de la Faculté en matière d’honnêteté intellectuelle : le plagiat, la contrefaçon, le dépôt multiple des travaux, la falsification, le recours inavoué aux sources bibliographiques et à l’Internet entraînent l’annulation des crédits et de la note du cours.

2

1. 2. 3.

Lecturi obligatorii (la alegere unul din cele 3 manuale) Skidmore, Thomas E. and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press, 2010 (7th edition) Dabène, Olivier, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5ème édition) Vayssière, Pierre. L’Amérique latine de 1890 à nos jours. Paris : Hachette Supérieur, 2006 (3ème édition) Programul cursului 1. Introducere în studiul Americii latine: terminologie şi abordări - Diviziuni teritoriale (America Centrală, Caraïbe, Ţările andine, Conul Sud…) şi temporale (de la colonializare la indepedenţă…) - Conceptul de America latină „Americile latine” - AL astăzi – problemele esenţiale (o hartă diversificată) - Panorama latino-americaină între stereotipii şi realităţi (inegalităţi extreme, dictaturi şi militari) - Modelul cultural latino-american Referinţe: Thomas E.Skidmore and Peter H. Smith, Modern Latin America. Oxford: Oxford University Press, 2010 (7th edition), Prologue. Why Latin America? pp. 3-14. 2. Descoperirea, cucerirea şi administraţia colonială (sec. XV-XVIII) Independenţa/Independenţele – 1810-1830 - Modelul hispanic şi modelul portughez - Celelalte colonii: englezeşti (Jamaica, Belize), franceze (Guyana şi Antile) şi olandeze (Suriname şi Antile) - Independenţele ‚recente’ (Cuba, Panama) Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unu pp. 14-41. Seminar: visul unităţii latino-americane: utopia permanentă (de la Bolivar la Chávez) Texte:Simón Bolívar: Manifestul din Cartagena (1812); Scrisoare din Jamaica (1815); Discursul de la Angostura (1819) Revoluţia Bolivariana a lui Hugo Chavez: Jennifer McCoy, “Venezuela: Leading a New Trend in Latin America?”, ReVista (2008) 3. Secolul XIX: de la independenţã la dificila construcţie a statelor (republicile formal democratice) - După independenţă până în anii 1850 – caudillo conservatori; după 1850 – liberalii Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unu, pp. 27-41. Seminar: caudillo, dictatori, lideri carismatici... Texte: William H. Beezley, “Caudillismo: An Interpretive Note”, Journal of Inter-American Studies, 11: 3 (1969): 345-352 Eric R. Wolf and Edward C. Hansen, “Caudillo Politics: A Structural“, Comparative Studies in Society and History, 9:2 (1967): 168-179 Roger M. Haigh, “The Creation and Control of a Caudillo”, The Hispanic American Historical Review, 44:4 (1964): 481-490 + John Lynch, “Bolivar and the Caudillos”, The Hispanic American Historical Review, 63:1 (1983): 3-35 4. Sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX (1870-1910); Mexic - Crizele de la sfârşit de secol - războaiele (Paraguay 1864-1870 si Pacific 1879-1883) - Pozitivismul şi imperialismul americain - Revoluţia mexicană (1910-1920) Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Trei pp. 45-81. Texte: Alan Knight, “The peculiarities of Mexican History: Mexico compared to Latin America 1821-1992”, Journal of Latin American Studies 24 (1992): 99-144 Chris Gilbreth and Gerardo Otero, “Democratization in Mexico. The Zapatista uprising and civil society”, Latin American Perspectives 28:119 (2001): 7-29. Enrique Krauze, “Furthering Democracy in Mexico”, Foreign Affairs, January/February 2006 5. Anii de prosperitate (1914-1930); Conul sud - Primul război mondial - Reformismul (Argentina, Uruguay, Chile) - Imperialismul american consolidat (politicile americane) Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Noua, pp. 244-256; Capitolul Zece, pp.278-290.

3

Seminar: prezidenţialism ȋn LA Texte Scott Mainwaring and Matthew S. Shugart, “Juan Linz, Presidentialism, and Democracy: A Critical Appraisal”, Comparative Politics, 29:4 (1997): 449-471 Scott Mainwaring, “Presidentialism in Latin America”, Latin American Research Review, 25:1 (1990): 157-179 Arturo Valenzuela, “Latin American presidencies interrupted”, Journal of Democracy 15:4 (2004): 5-19 6. Populism şi neo-populism: de la Vargas şi Peron la Chavez şi Fujimori De la criză la căuatarea de noi soluţii (1930-1960) - marea criză din 1929; modelul de substituţie al importurilor, decolajul industrial - Modificarea populaţiei: creşterea demografică şi extinderea urbană - Criza politică: guvernele militare şi populismele (Argentina, Brazilia) Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Noua, pp. 259-268; Capitolul Unsprezece. pp. 324-330. Seminar: Populismul şi neo-populismele (Hugo Chávez/Fujimori) Texte Steve Ellner, “The Contrasting Variants of the Populism of Hugo Chávez and Alberto Fujimori”, Journal of Latin American Studies, 35:1 (2003): 139-162 Kurt Weyland, “Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: How Much Affinity?”, Third World Quarterly, 24:6 (2003): 1095-1115 Kurt Weyland, “Neoliberal Populism in Latin America and Eastern Europe”, Comparative Politics, 31:4 (1999):379-401 7. Cuba: un portret de la independenţã - Revoluţia cubaneză (1959) şi sistemul cubanez - Eşecul revoluţiei continentale; revoluţia nicaraguană (1979-1990) - Guerille rurale (America centrală) şi urbane (Conul sud): diferenţe şi specificităţi Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Cinci, pp. 121-149. Seminar: Cuba după Fidel – un model? Texte Mark P. Sullivan, “Cuba after Fidel Castro: issues for US policy”, CRS Report for Congress (2005) Daniel P. Erikson, “Charting Castro’s possible successors”, SAIS Review XXV:1 (2005): 89-103. Tim Anderson, “Contesting ‘Transition’ The US plan for a ‘Free Cuba’”, Latin American Perspectives 32:6 (2005): 28-46 8. Terorism de stat ȋn Conul Sud (Argentina, Chile, Uruguay, Paraguay) - Rolul militarilor ȋn politica latino-americanã; doctrina Securităţii naţionale şi regimurile autoritare Referinte: Skidmore and Smith, Capitolul Noua pp.265-271; Capitolul Zece, pp. 302-304. Seminar: `Originalitatea` latino-americană: statele teroriste şi Operaţia Condor (Brazilia, Chile, Argentina, Uruguay) Texte J. Patrice Mc Sherry, “Tracking the Origins of a State Terror Network Operation Condor”, Latin American Perspectives 29:1 (2002): 38-60. 9. Tranziţiile democratice ȋn America Latinã; Brazilia. - Deceniul pierdut: anii 1980 - 1989 în America latină (Panama, Stroessner, Pinochet…); democraţii consolidate? Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Unsprezece, pp. 306-348; Paul C. Sondrol, "Paraguay and Uruguay: Modernity, Tradition and Transition", Third World Quarterly, 18:1 (1997):109-125 Seminar: Comisiile de adevăr – justiţia tranziţională 10. Sub influenţã nord-americanã: America centralã şi Caraibele - America centralã: ȋntre istorie comunã şi specificitãţi - Caraibele: Haiti şi Republica Dominicanã, Puerto Rico şi micro-statele Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Patru, pp. 82-120. Seminar: influenţa americană în America latină – Caraibele şi America centrală Texte Skidmore and Smith, Chapter Twelve, pp. 396-439.

4

11. Democraţii formale: Columbia (democraţia drogurilor) şi Venezuela (de la democraţie coruptã la Chavez) Referinţe: Skidmore and Smith, Capitolul Sapte, pp. 191-218; Capitolul Opt, pp. 219-243. Referinte suplimentare: Jennifer L. McCoy and William C. Smith, “Democratic Disequilibrium in Venezuela”, Journal of Interamerican Studies and World Affairs, 37:2 (1995):113-179; Ronald D. Sylvia and Constantine P. Danopoulos, “The Chávez Phenomenon: Political Change in Venezuela”, Third World Quarterly, 24:1 (2003): 63-76 Seminar: Colombia sau absenţa statului (guerilla, mişcări paramilitare şi droguri= Texte W. John Green, “Review: Guerrillas, Soldiers, Paramilitaries, Assassins, Narcos, and Gringos: The Unhappy Prospects for Peace and Democracy in Colombia”, Latin American Research Review, 40:2 (2005): 137-149 Siddhartha Baviskar, “Drugs and Democracy”, Economic and Political Weekly, 31:11 (1996): 654-655 Cynthia A. Watson, “Political Violence in Colombia: Another Argentina?”, Third World Quarterly, 12: 3/4 (1990 - 1991): 25-39 12. Statele „andine”: Peru, Ecuador, Bolivia; instabilitate şi derapaje politice - Problema indiană reapare: Bolivia, Ecuador, Peru; Referinţe:: Skidmore and Smith, Capitolul Sase, pp. 150-190; Seminar: integrare economicã regionalã – UE drept model? UNASUR (2008) - sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XX în AL: neo-liberalism şi consensul Washington - noi alianţe regionale: modelul american (TLCs) versus modelul Bolivarian (ALBA) Texte:Skidmore and Smith, Capitolul Doisprezece, pp. 351-375. Victor Bulmer-Thomas, “Debate. Regional integration in Latin America and the Caribbean”, Bulletin of Latin American Research 20:3 (2001): 360-369. 13. Modelul cultural latino-american Referinţe:: Skidmore and Smith, Capitolul Paisprezece, pp. 403-437. Site-uri web 1. Bază de date politice a Americilor 2. Latin American Network Information Center 3. América Latina. Portal Europeo 4. Portail du Réseau Amérique Latine 5. El portal sociopolítico de Iberoamérica 6. Resurse Internet pentru America latină 7. The World Factbook 8. Hărţi 9. RISAL 10. BBC 11. Yahoo-fr 12. Amelatine 13. Latin Reporters 14. Actualites Amerique latine 15. Analize socio-politice (spaniolă şi engleză) 16. Reuters LA 17. Angus Reid analyses 18. http://www.latinnews.com 19. Project Syndicate 20. Le Monde Diplomatique

5

6

7

8

Argentina (República Argentina/Nación Argentina) Capitalã: Buenos Aires Suprafaţã: 2.8 milioane km² Population : 39.745 milioane (Indieni – 3%) Independenţã: 9 iulie 1816 Republicã federalã prezidenţialã: 23 provincii şi districtul federal deBuenos Aires (24 districte). Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi (TRS) – mandat de 4 ani1; Congres: PR – liste ȋnchise (bicameralism perfect) Constituţie: 1853 (reformatã ȋn 1860, 1898, 1957 şi 1994) Sufragiu: universal şi obligatoriu ȋncepând cu 18 ani Executiv: Preşedinte (4 ani) Mauricio Macri (2015) http://www.presidencia.gov.ar Vice-presedinte: Gabriella Michetti Ultimele alegeri prezidențiale (2015): 1st tur Mauricio Macri – Pro (Cambiemos) 34.15% Daniel Scioli – PJ (Frente para la Victoria) 37.08 Sergio Massa FR (Unidos por una nueva alternativa) 21.39

2nd tur 51.34% 48.66%

Legislativ: Senat – 72 membri aleşi pentru 6 ani (o treime reȋnnoibilã la 2 ani)2 Camera Deputaţilor – 257 membri aleşi pentru 4 ani (jumãtate reȋnnoibili la 2 ani) conform cu formula D’Hondt cu un prag de 3%. 3 Senat Pj- Frente para la Victoria 40 UCR 8 Frente Pro 6 Chubut somos todos 1 Federalismo y Liberacion 1 Frence Civico y Social de Catarmarca 1 Frente Popular 1 Frente Progressita Ccari 1 Gen 1 Justicialiasta San Luis 2 Justiciliastas 8 de octubre 1 Movimiento Popular Fueguino 1 Movimiento Popular Neuquino 1 Partidio Justicialista la Pampa 1 Produccion y trabajo 1 Proyecto Sur-Unen 1 Santa Fe Federal 1 Union por Cordoba 1

Camera Deputaților Pj- Frente para la Victoria 81 Union PRO 41 UCR 41 Federal Unidos por Una Nueva Argen, 28 Justicialista 17 Frente Civico Por Santiago 6 Coalicion Civica 5 Compromiso Federal 3 Partido Socialista 3 Frence Civico y Social de Catarmarca 3 Frente de Izquierda y de los Trabajadores 3 Social Cristiano 3 Trabajo y dignidad 3 Movimiento Popular Neoquino 2 Libres del Sur 2 Suma + Unen 1 Gen 1 PTS Frente de Izquierda 1 Solidaridadd Si 1 Cultura Educacion y Trabajo 1 Union por Entre Rios 1 Proyecto Sur 1 Movimiento Solidaridad Popular 1 Conservador Popular 1 Compromiso con San Juan 1 Libertad y Democracia 1 Chubut somos todos 1 Union celeste y blanco 1 Primero Tucuman 1 Concertacion Forja 1 Salta somos todos 1 Avanzar San Luis 1

1

Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi ȋmpreunã. Ei nu pot exersa douã mandate succesive. Din 2001 ei sunt aleşi direct şi nu ca ȋnainte prin legislaturile porivinciale. Mandatul s-a micşorat de la 9 la 6 ani şi numãrul senatorilor a crescut de la 48 la 72. (Reforma constituţionalã din 1994, intratã ȋn vigoare pentru alegerile din 2001). 3 http://www.congreso.gov.ar 2

9

Argentina – şefi de stat Preşedinte al Provinciilor Unite ale Plata Bernardino Rivadavia (1826-1827) Director Provizoriu ȋnsãrcinat cu relaţiile externe Justo José de Urquiza - 1852 Preşedinte al Confederaţiei Argentina ales conform Constituţiei din 1853 Justo José de Urquiza (1854-1860) Preşedinte 1. Santiago Derqui (1860-1861) 2. Bartolomé Mitre (1861-1862) 3. Bartolomé Mitre (1862-1868) 4. Domingo Faustino Sarmiento (1868-1874) 5. Nicolás Avellaneda (1874-1880) 6. Julio Argentino Roca (1880-1886) 1ul mandat 7. Miguel Juárez Celman (1886-1890) 8. Carlos Pellegrini (1890-1892) 9. Luis Sáenz Peña (1892-1895) 10. José Evaristo Uriburu (1895-1898) 11. Julio Argentino Roca (1898-1904) al 2lea mandat 12. Manuel Quintana (1904-1906) 13. José Figueroa Alcorta (1906-1910) 14. Roque Sáenz Peña (1910-1914) 15. Victorino de la Plaza (1914-1916) 16. Hipólito Yrigoyen (1916-1922) 1er mandat 17. Marcelo Torcuato de Alvear (1922-1928) 18. Hipólito Yrigoyen (1928-1930) al 2 lea mandat 19. José Félix Uriburu (1930-1932) 20. Agustín Pedro Justo (1932-1938) 21. Roberto Marcelino Ortiz (1938-1942) 22. Ramón S. Castillo (1942-1943) 23. Pedro Pablo Ramirez (iunie 1943-feb 1944) 24. Edelmiro Julián Farrell (1944-1946) 25. Juan Domingo Perón (1946-1952) 1ul mandat 26. Juan Domingo Perón (1952-1955) al 2lea mandat 27. Eduardo Lonardi (20 sept – 13 noi 1955) 28. Pedro Eugenio Aramburu (1955-1958) 29. Arturo Frondizi (1958-1962) 30. José María Guido (1962-1963) 31. Arturo Umberto Illia (1963-1966) 32. Juan Carlos Onganía (1966-1970) 33. Roberto Marcelo Levingston (1970-1971) 34. Alejandro Agustín Lanusse (1971-1973) 35. Héctor José Cámpora (25 mai – 12 iulie 1973) 36. Raúl Alberto Lastiri (12 iul-12 oct 1973) 37. Juan Domingo Perón (12 oct 1973 -1 iul 1974) al 3lea mandat 38. María Estela Martínez de Perón (1974-1976) Dictatura militarã 1. Jorge Rafael Videla (24 de Marzo de 1976-1981) 2. Roberto Eduardo Viola (29 mars – 22 déc 1981) 3. Leopoldo Fortunato Galtieri (22 déc 1981 -1 juillet 1982 ) 4. Reynaldo Benito Bignone (1 juillet 1982-10 déc 1983) Democraţie 1. Raúl Ricardo Alfonsín (1983 -1989) 2. Carlos Saúl Menem (1989-1995) 1ul mandat 3. Carlos Saúl Menem (1995-1999) al 2lea mandat 4. Fernando De La Rúa (10 dec 199-20 dec 2001) 5. Federico Ramón Puerta (20-23 dec 2001) 6. Adolfo Rodriguez Saá (23-30 dec 2001) 7. Eduardo Oscar Camaño (30 dec 2001-1 ian 2002) 8. Eduardo Alberto Duhalde (1 ian 2002 – 22 mai 2003) 9. Néstor Carlos Kirchner (25 mai 2003-2007)

10

Bolivia (República de Bolivia) Capitalã: La Paz – sediul guvernului (Sucre – capitala) Suprafaţã: 1.084.390 km² Populaţie: 9.1 milioane (62% Indieni4) Independenţã: 6 august 1825 Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 9 departamente. Constituţie: 2009 Sistem de vot: preşedinte & vice-preşedinte aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani; Legislativ: Adunarea Legislativa Plurinationala: Camera Deputaţilor (130) deputaţi aleşi pentru 5 ani ; Senat : (36) senatori aleşi ȋn cirumscripţii departamentale pentru 5 ani . Executiv – Preşedinte: Evo Morales (2006) MAS & Vice-preşedinte: Álvaro García Linera Ultimele alegeri (12 octombrie 2014) Evo Morales (Mișcarea către socialism – MAS) Samuel Doria Medina (Unitatea naționaă) Jorge Quiroga (Partidul Creștin Democrat)

61.3% 24.23% 9.04%

Penultimele alegeri (6 decembrie 2009) 5 Evo Morales (Alianza para la Refundación de Bolivia MAS – IPSP) 64.22 Manfred Reyes Villa (Plan Progreso para Bolivia – Convergencia Nacional) Samuel Doria Menida (Alianza para el consenso y la unidad nacional) René Joaquino Carlos (Alianza Social)

26.46 5.65 2.31

Precedentele alegeri (18 decembrie 2005) Evo Morales6 (Movimiento al Socialismo-MAS)7 Jorge Quiroga (Poder Democrático y Social –PODEMOS)

% 53.7 28.5

Legislativ: Congres Naţional: Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) 130 – 5 ani & Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) 36 – 5 ani (PR) Ultimele alegeri (12 octombrie 2014) MAS Unitatea Democratică Partidul Creștin Democrat

Senat 25 9 2

penultimele alegeri (6 decembrie 2009) Movimiento al Socialismo MAS Poder Democrático y Social - PODEMOS Frente de Unidad Nacional - UN Movimiento Nacionalista Revolucionario - MNR Preşedinţi dupã tranziţia la democraţie Hernán Siles Zuazo (UDP) Victor Paz Estenssoro Jaime Paz Zamora Gonzalo Sánchez de Lozada (MIR) Hugo Banzer Suarez8 Jorge Quiroga Ramírez Gonzalo Sánchez de Lozada Carlos Mesa Gisbert Eduardo Rodríguez Veltzé

Deputaţi 88 25 10 Senat 12 13 1 1

Deputaţi 72 43 8 7

1982-1985 –al 3 lea mandat 1985-1989 – al 4 lea mandat 1989-1993 1993-1997 1997-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2005 Iunie 2005-ianuarie 2006

4

La recensãmântul din 2001, 62% din populaţia de peste 15 ani s-a identificat cu unul din popoarele indiene www.evomorales.net

5

Evo Morales had participated to the preceding elections (2002) and had won: 20,9% of the votes (1,6% behind the victorious Sánchez de Lozada). At the legislative elections of 2002 MAS had won 11.9% (27 deputies and 8 senators).

6

Evo Morales a participat la alegerile precedente (2002) şi a obţinut: 20,9% din voturi (cu 1,6% ȋn urma câştigãtorului Sánchez de Lozada). La alegerile legislative din 2002 MAS obţinuse 11.9% (27 deputaţi şi 8 senatori) 7 Movimiento Al Socialismo (Evo Morales) http://www.masbolivia.org 8 Fost dictator 1971-1978

11

Brazilia (República Federativa do Brasil) Capitalã: Brasilia Suprafaţã : 8 514 877 km² (de 35 de ori suprafaţa României) Populaţie: 190 de milioane9 Independenţã : 7 septembrie 1822 (de Portugalia) Republicã federalã prezidenţialã10 : 26 de state şi districtul federal Brasilia (27 unitãţi federale) Constituţie :1988 (reformatã de mai multe ori) Sistem de vot (obligatoriu) Preşedinte : uninominal majoritar ȋn douã tururi Senatori (Senat federal) : uninominal majoritar ȋn douã tururi Deputaţi fedrali (Camera deputaţilor federali) : proporţional cu liste deschise Gouverneurs : uninominal majoritar ȋn douã tururi Deputaţi ai Statelor (Adunãri legislative ale statelor federate) : proporţional cu liste deschise. Primari : uninominal majoritar ȋn douã tururi. Membri ai camerelor municipale (vereadores) : proporţional cu liste deschise. Executiv Preşedinte & Vice-preşedinte (4 ani)11 : Dilma Roussef (2010) PT; Michel Temer Rezultate ale ultimelor alegeri prezidenţiale (5/26 octombrie 2014) Dilma Roussef (PT/PMDB) 51.64 % Aecio Neves (PSDB) 48.36% Legislativ : Congres Naţional : Camera Deputaţilor (Câmara dos Deputados) (513 aleşi ) – 4 ani & Senat Federal (Senado Federal) (81 aleşi) – 8 ani (alegeri la 4 ani pentru a reȋnnoi alternativ 1/3 şi 2/3 din locuri) Camera Deputaţilor (513 aleşi ) – 4 ani Coaliția de guvernare putere poporului 304 PT Partidul muncitorilor 70 PMDB Partidul Mişcãrii Democratice Braziliene 66 PSD Partidul Social Democrat 37 PDT Partidul Democratic Laburist 19 PP Partidul Progresist 36 PRB Partidul Republican 21 PROS Partidul Republican al Ordinii Sociale 11 PCdoB Partidul Comunist 10 Coaliția Schimbă Brazilia 128 Coaliția Uniți pentru Brazilia 53 Alţii 28

Senat (81) 53

19 7 2

9

Recensãmânt din 2000 : 6%-negri şi 39% - parda sau mulata (sânge negru şi alb), mestica ou mameluca (sânge alb şi indian), cafuza (sânge negru şi indian) sau pur şi simplu indieni. 10 Cu excepţia perioadei 1961-1963 când un sistem parlamentr a fost impus. 11 Printr-un amendament constituţional ȋn 1997, preşedintele şi vice-preşedintele pot fi realeşi pentru un mandat succesiv pentru prima datã.

12

Brazilia – Şefi de stat Monarhie Regatul Unit al Portugaliei, Braziliei şi Algarve 1815–1822 Primul Imperiu (don Pedro) : 1822-1831 Al Doilea Imeperiu : Consiliu de regenţã: 1831-1840 Pedro II : 1841-1889 Vechea Republicã (1889-1930) 1. Marshal Deodoro da Fonseca (Noi 15 1889-Noi 23 1891) 2. Marshal Floriano Peixoto (1891- 1894) 3. Prudente de Morais (1894- 1898) 4. Campos Sales (1898- 1902) 5. Rodrigues Alves (1902- 1906) 6. Afonso Pena (1906- 1909) 7. Nilo Peçanha (1909- 1910) 8. Marshal Hermes da Fonseca (1910-1914) 9. Rodrigues Alves (a murit ȋnainte de inaugurare) 10. Delfim Moreira (1918- 1919) 11. Epitacio Pessoa (1919- 1922) 12. Artur Bernardes (1922- 1926) 13. Washington Luiz (1926- 1930) 14. Julio Prestes ales dar nu a fost inaugurat Dictatura lui Vargas (1930-1945) 1. junta provizorie (24 oct 1930 – 3 noi 1930) : General Augusto Fragoso, General Menna Barreto, Amiral Isaías de Noronha 2. Getúlio Vargas (3 noi 1930 – 29 oct 1945) 3. José Linhares (29 oct 1945-31 ian 1946) Republica din 1946 (1945-1964) 1. Marshal Gaspar Dutra 91946-1951) 2. Getúlio Vargas (1951-1954) ales 3. Café Filho (1954-1955) 4. Carlos Luz (9-11 noi 1955) 5. Nereu Ramos (1955-1956) 6. Juscelino Kubitschek (1956-1961) 7. Jânio Quadros (31 ian-25 aug 1961) 8. Jânio Quadros (25 aug-7 sept 1961) 9. João Goulart (1961-1964) Dictaturã militarã (1964-1985) 1. Ranieri Mazzilli (2-15 avril 1964) Preşedinte al Camerei deputaţilor – preşedinte provizoriu 2. Marshal Castelo Branco (1964-1967) dictator militar ales formal de Colegiul electoral ca toţi ceilalţi 3. Marshal Costa e Silva (1967-1969) dictator militar 4. Junta militaire (31 aug-30 oct 1969) : Amiral Augusto Rademaker, General Aurélio Lyra, Brigadier Márcio de Souza e Mello 5. General Garrastazú Medici (1969-1974) dictator militar 6. General Ernesto Geisel (1974-1979) 7. General João Figueiredo (1979-1985) Noua republicã (din 1985) 1. Tancredo Neves (mort ȋnainte de inaugurare) 2. José Sarney (1985-1990) 3. Fernando Collor (1990-1992) 4. Itamar Franco (1992-1995) 5. Fernando Henrqiue Cardoso (1995-2003) 6. Luiz Inácio Lula da Silva (2003-prezent)

13

Chile (República de Chile) Capitalã: Santiago Suprafaţã: 748.800 km² Populaţie: 16 milioane Independenţã: 18 septembrie 1810 Republicã prezidenţialã: 13 regiuni cu Insula Paştelui Constituţie: 198012 Sistem de vot Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi – mandat de 4 ani13 Congres: binominal - Camera Deputaţilor: vot plurinominal ȋn circumscripţii binominale & Senat: circumscripţii binominale cu un sistem d’Hondt; jumãtate din aleşi sunt reȋnnoiţi la 4 ani. Executiv: Preşedinte: Michelle Bachelet (2014) (NM) Ultimele alegeri prezidenţiale Michelle Bachelet (Nueva Mayoria) Evelyn Matthei (Alianza)

turul 1 (17 Nov 2013) % turul 2 (15 Dec 2013) % 46.7% 62.1% 25.03 37.8

Legislativ: Congres naţional (Congreso Nacional): Camera deputaţilor (Cámara de Diputados) şi Senatul Republicii (Senado de la República) Camera deputaţilor Nueva Mayoria Alianza Independenți Si tu quieres Chile cambia Senat (38) Nueva Mayoria Alianza Independenți

(120) 67 49 3 1 21 16 1

Preşedinţi dupã tranziţia la democraţie (Concertación) Patricio Aylwin 1990-1994 Eduardo Frei Ruiz-Tagle 1994-2000 Ricardo Lagos 2000-2006 Michelle Bachelet 2006-2010 Sebastian Pinera 2010-2014

12

Reformatã ȋn 1989, 1991, 1997, 1999, 2000, 2003, şi 2005. Prin ultima reformã electoralã, mandatul prezidenţial a fost redus de la 6 la 4 ani. Realegerea pentru un mandat succesiv este interzisã.

13

14

Columbia (República de Colombia) Capitalã: Bogota Suprafaţã: 1.038.700 km² Populaţie: 44.3 milioane Independenţã: 20 iulie 1810 (pânã ȋn 1830 parte din Marea Columbie cu Venezuela şi Ecuator) Republicã prezidenţialã: 32 departamente şi 1 district capitalã Constituţie: 1991 Sistem de vot Preşedinte: scrutin uninominal majoritar ȋn douã tururi (din 1991)14. Legislativ: sistem proporţional Executiv : Preşedinte: Juan Manuel Santos (2010) mandat de 4 ani.Vice Preşedinte Angelino Garzon Ultimele alegeri prezidenţiale (30 mai/20 iunie 2010) Juan Manuel Santos (Partidul U) Antanas Mockus (Partidul Verde)

% 69.06% 27.52

Precedentele alegeri prezidenţiale (21 mai 2006) Alvaro Uribe Velez (Primero Colombia) Carlos Gaviria Díaz (Polo Democrático Alternartivo) Horacio Serpe Uribe (Partido Liberal Colombiano)

% 62 22 11

Legislativ: Congrs bicameral (Congreso) ales pentru 4 ani: Camera reprezentanţilor (Cámara de Representantes) şi Senatul Republicii (Senado de la República) Ultimele alegeri (14 martie 2010) Senat (102) Camera reprezentanţilor (163) Partidul U (Partidul Unitãţii Naţionale Sociale) 28 47 PC (Partidul Conservator Columbian) 22 37 PL (Partidul Liberal din Colombia ) 16 36 PIN (Partidul Integrãrii Naţionale) 9 12

CR (Schimbare Radicalã) PDA (Polul Alternativa Democraticã) Partidul Verde

altele

8 8 5 5

16 4 3 10

Lista preşedinţilor aleşi de la sfârşitul Frontului naţional ȋn 1974

Alfonso López Michelsen (PL) Julio Cesar Turbay Ayala (PL) Belisario Betancur (PC) Virgilio Barco Vargas (PL) César Gaviria Trujillo (PL) Ernesto Samper Pizano (PL) Andrés Pastrana Arango (NFD) Alvaro Uribe Velez (Primero Columbia)

1974-1978 1978-1982 1982-1986 1986-1990 1990-1994 1994-1998 1998-2002 2002-2006

FARC (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia) http://www.farcep.org

14

Pânã ȋn 2006 când preşedintele Uribe a modificat Constituţia pentru a putea fi reales pentru un al 2lea mandat, realegerea imediatã era interzisã.

15

Costa Rica (República de Costa Rica) Capitalã: San José Suprafaţã: 50.660 km² Populaţie: 4 milioane15 Independenţã: 15 septembrie 1821. Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 7 provincii Constituţie : 1949 (modificatã) Executiv: Preşedinte: Laura Chinchilla (2010) PLN 2 vicepreşedinţi - Aleşi ȋmpreunã pentru 4 ani16. Ultimele alegeri (7 februarie 2010) Laura Chinchilla (PLN) Otto Solis (PAC) Otto Guevara Guth (PML)

% 46.76 25.16 20.8

Precendetele alegeri (5 februarie 2006)17 Oscar Arias Sanchez (PLN) 40.9%; Otto Solis (PAC) 39.8% Legislativ: Adunarea legislativã (Asamblea Lgislativa) are 57 de membri aleşi pentru 4 ani. Ultimele alegeri (7 februarie 2010) – fãrã rezultate preliminare Ultimele alegeri (7 februarie 2010)

57

Partido Liberación Nacional PLN Partido Acción Ciudadana PAC Partido Movimiento Libertario Partido de Unidad Socialcristiana PUSC Partido Accesibilidad sin Exclusion altele

23 10 9 6 4 5

14 cicluri electorale de la Pactul Ulate-Figueres din 1948 Luis Rafael Otilio Ulate Blanco 1949-1953 José Figueres Ferrer 1953-1958 Mario Echandi Bolmarcich (PLN) 1962-1966 José Joaquín Trejos Fernandez (PLN) 1966-1970 José Figueres Ferrer (PLN) 1970-1974 Daniel Oduber Quirós (PLN) 1974-1978 Rodrigo Alberto Carazi Odio (PUSC) 1978-1982 Luis Alberto Monge Alvarez (PLN) 1982-1986 Oscar Arias Sánchez (PLN) 1986-1990 Rafael Angel Calderón Fournier (PUSC) 1990-1994 18 José María Figueres Olsen (PLN) 1994-1998 Miguel Angel Rodríguez Echeverria (PUSC) 1998-2002 Abel Pacheco de la Espriella (PUSC) 2002-2006 Oscar Arias Sánchez (PLN) 2006-2010

15

Populaţie indigenã: 1% din populaţia totalã. Între 1969 şi 2003 constituţia interzicea candidatura unui ex-preşedinte sau a unui vice-preşedinte (art 132). Articolul a fost modificat pe 4 aprilie 2003 pentru a putea permite candidatura lui Oscar Arias unui nou mandat prezidenţial. 17 Câştigã partidul care obţine mai mult de 40%. 18 Fiul lui José Figueres Ferrer. 16

16

Cuba (República de Cuba) Capitalã: Havana Suprafaţã: 110. 860 km² Populaţie: 11.3 milioane Independenţã: 20 mai 1902 (de Spania ȋn 1898 şi administratã de SUA ȋntre 1898-1902) Republicã divizatã ȋn 14 provincii şi o muncipalitate (Havana). Constituţie: 1976 (reforme: 1992 şi 2002)19 Sufragiu: universal (16 ani) Executiv20 (http://www.cubagob.cu) Preşedinte al Consiliului de stat (Consejo de Estado) şi al consiliului de miniştri: Raúl Castro21 Primul vice-preşedinte al Consiliului de Stat şi al Consiliului de miniştri: Miguel Diaz-Canel Bermudez

Consiliul de Miniştri propus de preşedintele Consiliului de Stat şi numit de Adunarea naţionalã sau de Consiliului de Stat de 31 de membri. Alegeri: preşedinte şi vice-preşedinte aleşi de Adunarea naţionalã pentru 5 ani. Limitare la doar două mandate. Ultimele alegeri –februarie 2013 - Raul Castro Ruz ales preşedinte – 100%. Legislativ (http://www.parlamentocubano.cu) Adunarea naţionalã a puterii populare (Asamblea Nacional de Poder Popular) are 614 membri aleşi pentru 5 ani printr-o listã de delegaţi municipali ai Partidului Comunist din Cuba (PCC) Alegeri legislative ȋn Cuba 1993 – deputaţi aleşi – 589 1998 – deputaţi aleşi – 601 2003 – deputaţi aleşi – 60922 2008 – deputaţi aleşi – 614 2013 – deputaţi aleşi - 612 Partidul Comunist din Cuba (PCC) http://www.pcc.cu/pccweb/ Uniunea tineretului comunist (Union de jovenes comunistas – UJC) Comitete de apãrare a revoluţiei (Comités de Defensa de la Revolución – CDR)

19

http://pdba.georgetown.edu/Constitutions/Cuba/cuba2002.html http://pdba.georgetown.edu/Executive/Cuba/cabinet.html 21 Premier minister février 1959-24 février 1976 quand la function a été abolie. Fidel Castro a transferé le pouvoir (en tant que président du Conseil d’Etat, président du Conseil des ministres et premier secrétaire du Parti communiste) à son frère, Raùl Castro le 31 juillet 2006. 22 http://www.parlamentocubano.cu/ a 20

17

Ecuador (República del Ecuador) Capitalã: Quito Suprafaţã: 276.840 km² Populaţie: 13.7 milioane (mestizo: 65% indieni: 25%) Independenţã: 24 mai 1822 (pânã ȋn 1830, parte din Marea Columbie cu Columbia şi Venezuela) Republicã prezidenţiealã divizatã ȋn 22 de provincii Constituţie: 2008 System de vot : Preşedinte & vice-preşedinte ales pentru 4 ani, scrutin uninominal majoritar ȋn 2 tururi. Legislativ: cel mai complicat sistem de vot din lume care combinã vot pe listã şi uninominal Reforma sistemului de vot este ȋn dezbatere. Vot obligatoriu (+ 18 ani, facultativ pentru analfabeţi şi cei peste 65 de ani) Executiv - Preşedinte: Rafael Correa (2007) – 4 ani Vice-preşedinte: Jorge Glas Conform reformei constituţionale din 2008 preşedintele şi vice-preşedintele pot fi realeşi. Ultimele alegeri prezidenţiale (17 februarie 2013) Rafael Correa (Alianza País) Guillermo Lasso (CREO) Lucio Gutierrez (Partido Sociedad Patriótica 21 de Enero)

% 57.17 22.68 6.73

Legislativ: Adunarea Naţională din Ecuador [din 2009] (137 membri pentru 4 ani) Ultimile alegeri legislative (17 februarie 2013) Alianza PAIS CREO Partido Sociedad Patriótica 21 de Enero Partido Social Cristiano Unidad Plurinacinal de las Izquierdas Partido Roldosista Renovador Ecuatoriano Institucional de Acción Nacional SUMA Movimiento Popular Democrático Partido Avanza Accion regional por la Equidad Integracion democratica de Carchi MPCNG

137 100 11 5 6 5 1 1 5 1 1 MPC 1 NG

Reforma Constituţionalã 15 Aprilie 2007 – referendum pentru organizarea unei Adunãri constituante 29 Noiembrie 2007 – Adunarea constituantã dizolvã Congresul şi asumã puterea legislativã 25 Iulie 2008 – propunerea noii constituţii 29 Septembrie 2008 – noua constituţie a fost aprobatã prin referendum (Da – 64%) Preşedinţi dupã 197923 Jaime Roldos (1979-1981)24; Osvaldo Hurtado (1981-1984); León Febres Cordero (1984-1988); Rodrigo Borja (1988-1992); Sixto Alfonso Durán-Ballén (1992-1996); Abdalá Jaime Bucaram Ortiz25 (1996feb.1997); Fabian Alarcon (6-9 feb.1997); Rosalia Arteaga Serrano (9-11 feb. 1997) ; Fabian Alarcon (11 feb. 1997 – 10 aug. 1998); Jamil Mahuad26 (1998-2000); Loviturã de stat ian 2000 : Junta de salvare naţionalã 21-22 ian. 2000; Gustavo Noboa (vice-preşedinte al lui Noboa) (22 ian. 2000 – ian. 2003); Lucio Gutierrez (2003-2005); Aprilie 2005 – coup Alfredo Palacio 2005-6; Rafale Correa 2006 - present

23

Regim militar: 1972-1979 (general Rodriguez Lara 1972-6). Din 1996, 7 preşedinţi s-au succedat. Cei 3 preşedinţi aleşi: Abdala Bucaram, Jamil Mahuad şi Lucio Gutiérrez nu şi-au terminat mandatele. Lui Abdalá Bucaram i-a urmat vice-preşedinta sa revocatã ȋn zece zile de o Adunare constituentã condusã de Fabián Alarcón. Gustavo Noboa, ca vice preşedinte, i-a urmat lui Mahuad ȋn ianuarie 2000 ȋn urma loviturii de stat din « 21 ianuarie » condusã de colonelul Lucio Gutiérrez, ales ȋn 2002 la preşedenţie. www.observatorio2006.org 24 Mort ȋntr-un accident de avion: vice-preşedintele sãu Hurtado a asumat mandatul. 25 Suspendat de Congres ȋn 1997 pentru “incapacitate mentalã” 26 Suspendat de o alianţã ȋntre organizaţii indiene şi armatã pe 21 ianuarie 2000.

18

El Salvador (República de El Salvador) Capitalã: San Salvador Suprafaţã: 20.720 km² Populaţie: 6.8 milioane (mestizo 90%, Blancs 9%, Indieni 1%) Independenţã: 1821 (de Spania); 1839 (de Federaţia Central-americanã) Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 14 departamente. Constituţie: 1983 Executiv: Preşedinte: Mauricio Funes (FMLN) (2009) Vice-preşedinte: Salvador Sanchez Ceren Aleşi ȋmpreunã pentru un singur mandat de 5 ani. Ultimele alegeri (15 March 2009) Mauricio Funes (FMLN) Rodrigo Avila (ARENA)

51.3 48.6

Precedentele alegeri (21 martie 2004) Antonio Elías "Tony" Saca - ARENA Schafik Jorge Handal – FMLN Héctor Silva Argüello – CDU-PDU José Rafael Machuca Zelaya – PCN

57.7 35.6 3.9 2.7

Legislativ : Adunare Legislativã (Asamblea Legislativa) 84 membri aleşi pentru 3 ani Ultímele alegeri (18 January 2009) Partido Farabundo Marti para la Liberacion Nacional-FMLN Alianza Republicana Nacionalista- ARENA Grande Alianza por Unidad Nacional – GANA Partido de Conciliación Nacional – PCN Partido Demócrata Cristiano – PDC Cambio Democrático - CD Independiente

84 35 20 12 10 5 1 1

Începând cu anii `30 militarii au controlat puterea. Între 1979-1990 rãzboi civil ȋntrerupt de scurte ȋntoarceri la competiţii electorale. FMLN, acum ȋn Parlement, erau principala formaţie de guerilla din anii ’80.

19

Guatemala (República de Guatemala) Capitalã: Ciudad de Guatemala Suprafaţã: 108.430 km² Populaţie: 12.7 milioane (mestizo & europeni 59.4% ; K'iche 9.1%, Kaqchikel 8.4%, Mam 7.9%, Q'eqchi 6.3%, alţi Maya 8.6%, indieni non-Mayas 0.2%)27 Independenţã: 15 septembrie 1821 Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 22 de departamente Constituţie: 1985 (reforme ȋn 1993) Executiv: Preşedinte: Jimmy Morales (2015); Vice- Preşedinte: Jafeth Cabrera Franco Aleşi ȋmpreunã pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele nu poate avea douã mandate succesive. Ultimele alegeri (1ul tur, 6 Sept. & turul 2, 25 Oct. 2015) Jimmy Morales – Frente Convergencia Nacional 23.85% Sandra Torres – UNE 19.76 Manuel Baldizon – Lider 19.64

65.48% 34.52%

Legislativ: Congres al Republicii (Congreso de la República) 158 membri aleşi pentru 4 ani. Libertad Democratica Renovada (Lider) Unidad Nacional de la Esperanza (UNE) Todos Partido Patriota (PP) Frente Convergencia Nacional

44 36 18 17 11

Encuentro por Guatemala (EG)

7

Union del Cambio Nacional UCN Compromiso Renovacion y orden (Creo) Vision con Valores (Viva) Unidad Revolucionaria Nacional Guatemalteca URNG Convergencia Partido de Avanzada Nacional PAN

6 5 5 3 3 3

Sfârşitul rãzboiului civil de 30 de ani ȋn 1996 (1960-1996) prin Acordurile de Pace ȋntre guvern şi URNG.

27

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/gt.html

20

Haiti (République d'Haïti/Republik d’Ayti) Capitalã: Port-au-Prince Suprafaţã: 27.560 km² Populaţie: 8.7 milioane (negri 95%, albi şi mestizo 5%) Independenţã: 1 ianuarie 1804 (de Franţa) Limbi oficiale: francezã & francezã creolã Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 10 departamente Constituţie: 1987 – abrogatã de mai multe ori: restabilirea ordinii constituţionale ȋn 2006. Sistem de vot: Preşedinte: majoritar, pentru 5 ani (nu poate fi reales); Legislativ: majoritar ȋn douã tururi. Executiv: Preşedinte (5 ani) : Președinte temporar (Februarie – Aprilie 2016): Jocelerme Privert Prim-Ministru : Fritz Jean Fostul președinte: Michel Martelly (2011-2016) Alegeri prezidenţiale (turul1:25 oct 2015; turul 2 : anulat, urmează să aibă loc pe 28 aprilie 2016) Jovenel Moise (Tet Kale) 32.81% Jude Celestin (Ligue Alternative pour le Progres et l’Emancipation haitienne) 25.27 + alți55 candidați Legislativ: Adunarea Naţionalã: Camera Deputaţilor (99) – 4 ani; Senat (30) – 6 ani, 1/3 reȋnnoibil la 2 ani Ultimele alegeri legislative (turul 1, 15 august, multe circumscripții au anulat primul tur, turul 2, 25 oct. 2015, turul 2 pentru cei care au anulat turul 1 din august și care l-au organizat în oct 2015 îl vor organiza în 24 apr 2016) Scurt istoric 1957 -1986 dinastia Duvalier: Francois (1957-71) şi Jean-Claude (Baby Doc) 1971-86 1990 inaugurarea regimului democratic 1990 – 1991 Jean Bertrand Aristide apoi înlãturat de la putere 1994 forţã de ocupaţie americanã 1994-6 Aristide înapoi la putere 1996-2000 René Préval 2000-2004 Aristide 2004-2006 intervenţia US Marines 2006-2011 René Préval; o restabilizare democraticã ianuarie 2010 cutremur devastator (316.000 morţi, peste 1 mln de oameni şi-au pierdut casele)

21

Honduras (República de Honduras) Capitalã: Tegucigalpa Suprafaţã: 111.890 km². Populaţie: 7.4 milioane (mestizo 90%, indieni 7%, negri 1%) Independenţã: 15 septembrie 1821 Republicã prezidenţialã: 18 departamente Constituţie: 1982 Sufragiu universal şi obligatoriu pentru cei peste 18 ani Sistem de vot: Preşedinte: simplã majoritate; legislativ: PR Executiv: Preşedinte: Juan Orlando Hernandez (PN) (2013) – mandat de 4 ani vice-preşedinte(3): Ricardo Antonio Alvarez Ariasș Ana Rossana Guevara Pintos Lorena Enriqueta Herrera Estevez. Ultimele alegeri (24 noiembrie 2013) Juan Orlando Hernandez (Partido Nacional) Xiomara Castro de Zelaya (LIBRE)

% 36.89% 28.76%

Legislativ: Congres naţional unicameral (128 membri aleşi pentru 4 ani - PR). Ultimele alegeri (24 noiembrie 2013) Partido Nacional de Honduras - PN

128 48

Partido Liberal de Honduras – PL Libertad y Refundacion PLR Partido Anti Corupcion PAC Partido Innovación y Unidad PINU Partido de Unificación Democrática UD Partido Demócrata Cristiano de Honduras DC

27 37 13 1 1 1

Lista preşedinţilor aleşi democratic de la sfârşitul tranziţiei din 1981 Roberto Suazo Cordoba (PL) 1982-1986 José Azcona Hoyo (PL) 1986-1990 Rafael Leonardo Callejas (PN) 1990-1994 Carlos Roberto Reina (PL) 1994-1998 Carlos Roberto Flores Facusse (PL) 1998-2002 Ricardo Maduro Joest (PN) 2002-2006 Manuel Zelaya Rosales (PL) 2006-2009 – înlăturat de la putere printr-un coup Contestat: Porfirio Lobo (PN) 2009-13

22

Mexic (Estados Unidos Mexicanos) Capitalã: Ciudad de México Suprafaţã: 1.923.040 km² Populaţie: 108.7 milioane (mestizo 60%, indieni 30%, albi 9%) Independenţã: 16 septembrie 1810 (de Spania) recunoscutã ȋn 1821 Republicã prezidenţialã federalã divizatã ȋn 31 des state şi 1 district federal. Constituţie: 1917 Sistem de vot28 Preşedinte: ales cu majoritate simplã (1 tur) Camera Deputaţilor: 300 de aleşi ȋn circumscripţii uninominale şi 200 membri aleşi prin PR ȋn circumscripţii plurinominale Camera Senatorilor: 96 ȋn circumscripţii trinominale şi 32 prin PR Executiv: Preşedinte (6 ani29): Enrique Peňa Nieto (2012) PRI Legislativ: Congresul Uniunii (Congreso de la Unión) : Camera Deputaţilor (Cámara Federal de Diputados) – 500 membri pentru 3 ani Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) – 128 membri pentru 6 ani Ultimele alegeri prezidenţiale (1 iulie 2012) Enrique Peňa Nieto (PRI) Josefina Vazquez Mota (PAN)

38.2 % 25.4 % 31.530 %

Andres Manuel Lopez Obrador (PRD) Ultimele alegeri legislative (1 iulie 2012)31 PRI PAN PRD PVEM PT Nueva Alianza Movimiento Ciudadano

Camera Deputaţilor 207 114 101 33 19 10 16

Principalele partide politice Partido Revolucionario Institucional (PRI) Partido Acción Nacional (PAN) Partido de la Revolución Democrática (PRD)

Camera Senatorilor 52 38 22 9 4 1 2

1929-2000 la guvernare

28

Votul este obligatoriu Preşedintele nu poate fi reales. Senatorii şi deputaţii nu pot fi nici ei realeşi pentru un mandat succesiv. 30 La alegerile precedente, diferenţa ȋntre cei 2 candidaţi, Calderón şi Obrador a fost de 0.56 (sau 233.831 de voturi). Vezi decizia Tribunal Electoral del Poder Judicial de la Federación du 5 septembre 2006 http://www.eluniversal.com.mx/nacion/142535.html 31 Mandate 29

23

24

Mexic – şefi de stat Imperiul Mexican 1821-1823 Agustin de Iturbide Republica (1823-1864) 1823 Pedro Celestino Negrete; Mariano Michelena; Nicolás Bravo; Miguel Domínguez 1823-1824 Vicente Guerrero; Miguel Domínguez; Mariano Michelena 1824 Nicolás Bravo; Guadalupe Victoria; Vicente Guerrero; Miguel Domínguez 1824-1829 Guadalupe Victoria 1829 Lucas Alamán; Luis Quintanar ; José María Bocanegra; Vicente Guerrero; Pedro Vélez 1830 - 1832 Anastasio Bustamante 1832 Melchor Múzquiz 1832-1833 Manuel Gómez Pedraza 1833 Valentín Gómez Farías; Antonio López de Santa Anna 1833 - 1834 Valentín Gómez Farías 1834 - 1835 Antonio López de Santa Anna 1835 - 1836 Miguel Barragán 1836 - 1837 José Justo Corro 1837 - 1839 Anastasio Bustamante 1839 Antonio López de Santa Anna ; Nicolás Bravo 1839 - 1841 Anastasio Bustamante 1841 - 1841 Francisco Javier Echeverría 1841 - 1842 Antonio López de Santa Anna 1842 - 1843 Nicolás Bravo 1843 Antonio López de Santa Anna 1843 - 1844 Valentín Canalizo 1844 Valentín Canalizo; Antonio López de Santa Anna; José Joaquín de Herrera 1844 - 1845 José Joaquín de Herrera 1845 - 1846 Mariano Paredes y Arrillaga 1846 Nicolás Bravo; José Mariano Salas 1846 - 1847 Valentín Gómez Farías 1847 Antonio López de Santa Anna; Pedro María Anaya; Antonio López de Santa Anna; Manuel de la Peña y Peña 1847 - 1848 Pedro María Anaya 1848 Manuel de la Peña y Peña 1848 - 1851 José Joaquín de Herrera 1851 - 1853 Mariano Arista 1853 Juan Bautista Ceballos; Manuel María Lombardini; 1853 - 1855 Antonio López de Santa Anna 1855 Martín Carrera; Rómulo Diaz de la Vega; Juan Alvarez 1855-1857 Ignacio Comonfort 1857 - 1861 Benito Juárez 1858 Félix María Zuloaga 1858 - 1859 Manuel Robles Pezuela 1859 José Mariano Salas 1859-1860 Miguel Miramón 1860 José Ignacio Pavón; Miguel Miramón 1861 - 1865 Benito Juárez 1863 Pelagio Antonio de Labastida; Juan N. Almonte; José Mariano Salas 1863-1864 José Mariano Salas; Pelagio Antonio de Labastida; Juan N. Almonte Imperiu 1864-1867 Maximilien I de Habsburg (Împãrat) Republica (1867-2007) 1865-1872 Benito Juárez 1872-1876 Sebastián Lerdo de Tejada 1876 Porfirio Diaz

25

1876-1877 1876-1877 1877-1880 1880-1884

José María Iglesias Juan N. Méndez Porfirio Diaz Manuel González

Porfiriato 1884-1910 Porfirio Diaz32 În timpul revoluţiei mexicane 1911 Francisco León de la Barra 1911-1913 Francisco Madero 1913 Pedro Lascurain 1913-1914 Victoriano Huerta 1913-1917 Venustiano Carranza 1914 Francisco Carvajal 1914-1915 Eulalio Gutiérrez 1915 Roque González Garza 1915 Francisco Lagos Cházaro Dupã constituţia din 1917 1917-1920 Venustiano Carranza 1920 Adolfo de la Huerta 1920-1924 Alvaro Obregón PNR (Partidul Naţional Revoluţionar) 1924-1928 Plutarco Elías Calles 1928-1930 Emilio Portes Gil 1930-1932 Pascual Ortiz Rubio 1932-1934 Abelardo L. Rodríguez PRM (Partidul Revoluţiei mexicane) 1934-1940 Lázaro Cárdenas PRI (Partidul Revoluţionar Instituţional) 1940-1946 Manuel Ávila Camacho 1946 - 1952 Miguel Alemán Valdés 1952 - 1958 Adolfo Ruiz Cortines 1958 - 1964 Adolfo López Mateos 1964 - 1970 Gustavo Díaz Ordaz 1970 - 1976 Luis Echeverría 1976 - 1982 José López Portillo 1982 - 1988 Miguel de la Madrid 1988 - 1994 Carlos Salinas de Gortari 1994 - 2000 Ernesto Zedillo Ponce de León Democraţie 2000-2006 Vicente Fox - PAN 2006- prezent Felipe Calderón PAN

32

1876-1880, 1884-1888, 1888-1892, 1892-1896, 1896-1900, 1904-1910, 1910-1911.

26

Nicaragua (República de Nicaragua) Capitalã: Managua Suprafaţã: 120.254 km² Populaţie: 5.6 million (mestizo 69%, Blancs 17%, Noirs 9%, Indiens 5%) Independenţã: 15 septembrie 1821 Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 15 departamente şi 2 regiuni autonome (Atlantico Nord şi Atlantico Sur). Sistem de vot: preşedinte & vice- preşedinte aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani (un tur, candidaţi care obţin 45% sau cel puţin 35% cu od diferenţã de 5% ȋn raport cu urmãtorul); legislativ: vot proporţional (PR). Din 2014 președintele poate fi reales fără limitarea mandatelor. Constituţie: 1987 Executiv - Preşedinte: Daniel Ortega (2007) Vice-preşedinte: Moises Omar Halleslevens Ultimele alegeri (6 noiembrie 2011)

Daniel Ortega FSLN Fabio Gadea Partido Liberal Independiente Arnold Aleman PLC

62% 31.1% 5.6%

Ultimele alegeri (5 noiembrie 2006) Daniel Ortega FSLN Eduardo Montealegre Rivas ALN José Rizo Castellon PLC

38% 29% 26%

Legislativ: Adunarea Naţionalã (Asamblea Nacional) – 9433 membri pentru 5 ani Frente Sandinista de Liberación Nacional FSLN 62 Alianza Liberal Independiente 26 Partido Liberal Constitucionalista PLC 2 Istoric 1936 – 1979 « dinastie » Somoza34 1979 – 1990 guvernare FSLN35 (Front Sandinist de Eliberare Națională) Preşedinţi de la tranziţia din 1990 Violeta Barrios Torres de Chamorro (UNO) José Arnoldo Alemán Lacayo (PLC) Enrique Bolaños Geyer (PLC) Daniel Ortega (FSLN)

1990-1997 1997-2002 2002-2007 2007-2012

33

20 de deputaţi aleşi ȋn circumscripţii naţionale şi 70 ȋn circumscripţii departamentale şi regiuni autonome. Fac parte din Adunare fostul preşedinte şi fostul vice-preşedinte cât şi candidaţii pentru postul de preşedinte şi vice-preşedinte clasaţi pe locul doi la ultimele alegeri http://www.asamblea.gob.ni 34 Anastasio Somoza García 1937-1947, 1950-1951 et 1951-1956 (mort ȋn urma unui attentat). Luis A. Somoza Debayle 1956-1957 ȋn urma morţii tatãlui sãu apoi ales: 1957-1963 et Anastasio Somoza Debayle 1967-1972 ; 1974-1979. 35 www.fsln-nicaragua.com/

27

Panama (República de Panamá) Capitalã: Ciudad de Panamá Suprafaţã: 75.990 km² Populaţie: 3.2 milioan (mestizo 70%, indieni 20%, albi, 10%) Independenţã: 1903 (de Columbia)36 Republcã prezidenţialã divizatã ȋn 9 provincii şi 1 teritoriu Constituţie: 1972 (reformatã ȋn 1978, 1983, 1994, şi 2004) Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋntr-un tur; Legislativ: mixt (majoritar şi PR) Executiv: Preşedinte: Ricardo Martinelli (Alianza por el cambio) (2009) 1 vice-preşedinte: Juan Carlos Varela (2009) PAN Aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani nu pot obţine douã mandate successive trebuind sã aştepte 10 ani ȋntre acestea. Ultimele alegeri (3 Mai 2009) Ricardo Martinelli (Alianza por el cambio) Balbina Herrera (Un país para todos)

59.97% 37.7

Precedentele alegeri (2 mai 2004) Martín Erasto Torrijos Espino37 -Partido Revolucionario Democrática Guilleromo Endara- Solidaridad José Miguel Aléman - Partido Arnulfista Alberto Vallarino Clement - Cambio Democrático

% 47 30 10 5

Legislativ: Adunarea Legislativã (Asamblea Legislativa) – 71 membri aleşi pentru 5 ani. Ultimele alegeri (2 mai 2009) Alianza por el cambio Partido Panameñista PAN Cambio Democrático CD Union Patriotica Movimiento Liberal Republicano Nacionalista – Molirena Un país para todos Partido Revolucionario Democrática PRD Partido Popular PP Partido Liberal 0 Independenţi

71 22 14 4 2 26 1 2

Preşedinţi de la cãderea lui Noriega ȋn decembrie 1989 Guillermo Endara Galimany (ADOC38) 1989-1994 Ernesto Pérez Balladares (PRD) 1994-1999 Mireya Moscoso (PA) 1999-2004 Martín Torrijos Espino (PRD) 2004-2008 Canalul 15 aug 1914 : Inaugurarea canalului Panama. 20 dec 1989 : SUA invadeazã ţara şi ȋl rãstoarnã pe generalul Manuel Noriega. 31 dec 1999 : Canalul revine Panama dar SUA ȋşi rezervã, dreptul de a interveni militar ȋn orice moment pentru a „garanta neutralitatea canalului”. + de la revizuirea constituţionalã din 1994 ţara nu mai are armatã39 36

Panama şi-a câştigat independenţa de Spania şi s-a alãturat ȋn 1822 Marii Columbii lui Simón Bolívar. Fiul fostului dictator Omar Torrijos (1968-1981) 38 Ales ȋn mai 1989 din partea ADOC - Alianza de Partidos Políticos de Oposición. 39 Artículo 305.- La República de Panamá no tendrá ejército. Todos los panameños están obligados a tomar las armas para defender la independencia nacional y la integridad territorial del Estado. 37

28

Paraguay (República de Paraguay/Tetâ Paraguay) Capitalã: Asunción Suprafaţã: 397.300 km² Populaţie: 6.6 million (mestizo 95%, alţii 5%) Limbi oficiale: Spaniolã & Guaraní Independenţã: 14 mai 1811 (de Spania) Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 17 departamente şi capitala Constituţie: 1992 Sistem de vot: Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi; Legislativ: PR pe liste Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu (pânã la 75 de ani) Executiv: Preşedinte (5 ani): Horacio Cartes (2013) PC , Vice-preşedinte: Juan Afara Aleşi ȋmpreunã pentru un singur mandat de 5 ani Ultimele alegeri prezidenţiale (21 aprilie 2013)

%

Horacio Cartes (Partido Colorado) Fernando Lugo(Alianza (Alianza Patriótica para el Cambio - APC) Efrain Alegre Paraguay) Mario Ferrero (Avanza Pais) Anibal Carrillo (Frente Guasu)

45.83 % 36.9 5.8 3.3

Legislativ – Congres Naţional (Congreso Nacional) : Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) - 80 pentru 5 ani (PR) Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) 45 pentru 5 ani (PR) Ultimele alegeri legislative (21 aprilie 2013) Asociación Nacional Republicana/Partido Colorado (ANR) Partido Liberal Radical Auténtico (PLRA) Unión Nacional de Ciudadanos Éticos (UNACE) Frente Guasu

80 45 26 2 1

45 19 13 2 5

Avanza Pais Partido Encuentro Nacional Pasion Chaquena Alliance Patria Querida PPQ

2 2 1 1

2 1 -

Partido Democratico Progresista

-

3

Preşedinţi aleşi de la cãderea lui Stroessner (1954-1989) Général Andrés Rodríguez Pedotti40 (PC) Juan Carlos Wasmosy Monti (PC) Raúl Cubas Grau (ANR-PC) Luis Angel González Macchi41 (ANR-PC) Nicanor Duarte Frutos (ANR-PC) Fernando Lugo

40 41

1989-1993 1993-1998 1998-1999 1999-2003 2003-2008 2008-2012 – înlăturat de Parlament

Ginerele lui Stroessner ce a preluat puterea dupã lovitura de stat din februarie 1989, ales pe 1 mai 1989. Preşedintele Camerei Senatorilor care a preluat puterea la plecarea preşedintelui Cubas.

29

Peru (República del Perú) Capitalã: Lima Suprafaţã: 1.285.220 km ² Populaţie: 28.6 million (indieni 45%, albi 15%, negri, japonezi, chinezi şi alţii 3%) Limbi oficiale : spaniola şi Quechua Independenţã: 28 iulie 1821 (de Spania) Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 25 de regiuni şi o provincie – Lima. Constitution: 1993 Sistem de vot: preşedinte: vot majoritar ȋn 2 tururi + 2 vice-preşedinţi aleşi ȋmpreunã pentru un mandat de 5 ani şi pot fi realeşi dar nu imediat; legislativ: vot preferenţial – o unicã circumscripţie naţionalã – formula d’Hondt. Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu (pânã la 70 de ani) Executiv: Preşedinte: Ollanta Humala (2011) – 5 ani Vice-preşedinţi: Marisol Espinoza; Omar Chehade Moya Ultimele alegeri prezidenţiale (10 aprilie şi 5 iunie 2011) Ollanta Humala (Alianza Gana Peru) Keiko Fujimori (Fuerza 2011)

1%

2%

31

51

23

48 1%

Penultimele alegeri prezidenţiale (9 aprilie şi 4 iunie 2006) Alan García (Partido Aprista Peruano) Ollanta Humala (Unión por el Perú)

31

2% 24 47

53

Legislativ: Congresul Republicii (Congreso de la República) 130 membri pentru 5 ani (PR). Ultimele alegeri legislative (10 aprilie 2011) Gana Perú Fuerza 2011 Alianza Electoral Perú Posible Alianza por el Gran Cambio Alianza Solidaridad Nacional Partido Aprista Peruano

Preşedinţi din 198042 Fernando Belaunde Terry Alan García Pérez Alberto Fujimori44 Valentín Paniagua Alejandro Toledo Alan García Perez

locuri 47 37 21 12 9 4

1980-198543 1985-1990 1990-2000 2000-2001 2001-2006 2006-2011

42

1968-1980 guvern militar Primul mandat 1963-1968 44 La alegerile din 1990, Fujimori a câştigat ȋn faţa scriitorului Mario Vargas Llosa. 43

30

Republica Dominicanã (República Dominicana) Capitalã: Santo Domingo Suprafaţã: 48.380 km² Populaţie: 9.3 milioane (mulatri 73%, albi 16%, negri 11%) Independenţã: 27 februarie 1844 (de Haiti) Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 31de provincii şi 1 district. Constituţie: 1966 (reformatã ȋn 2002)45 Sufragiu universal obligatoriu 46

Executiv: Preşedinte: Danilo Medina (2012) PLD Vice- Preşedinte: Margarita Cedeno de Fernandez (2012) PLD

Preşedintele şi vice- preşedintele sunt aleşi ȋmpreunã pentru 4 ani şi pot fi realeşi pentru un mandat succesiv. Ultimele alegeri (20 mai 2012) Danilo Medina - Partido de la Liberación Dominicana Hipolito Mejia - Partido Revolucionario Dominicana

% 51.21% 46.95

Legislativ: Congres bicameral: Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados)47 cu 178 de membri, aleşi pentru 4 ani (PR ȋn fiecare provincie) şi Senat (Senado)48 cu 32 membri aleşi pentru 4 ani. Ultimele alegeri (16 mai 2006) Camera Deputaţilor şi Senat Dominican Liberation Party (PLD) Dominican Revolutionary Party (PRD) Social Christian Reformist Party (PRSC)

178 32 105 31 75 3 1

Partido de la Liberación Dominicana (PLD) şi aliaţi Partido Revolucionario Dominicano (PRD) şi aliaţi Partido Reformista Social Cristiano (PRSC) şi aliaţi

45

http://pdba.georgetown.edu/Constitutions/DomRep/domrep02.html http://www.presidencia.gov.do 47 http://www.camaradediputados.gov.do/portalsilcamara 48 http://www.senado.gov.do/PortalSILSenado 46

31

Uruguay (República Oriental del Uruguay) Capitalã: Montevideo Suprafaţã: 173.620 km² Populaţie: 3.4 million (albi 88%, mestizo 8%, negri 4%) Independenţã: 25 august 1825 (de Brazilia) Limbi: spaniola şi portunol (spaniolã cu portugheza vorbitã la frontiera brazilianã) Republicã prezidenţialã divizatã ȋn 19 departamente Constituţie: 1966 (reforme ȋn 1989 şi 1997) Sistem de vot Preşedinte: majoritar ȋn douã tururi (din 1996) Legislativ: PR cu liste blocate utilizând Votul Dublu Simultan Sufragiu: 18 ani, universal şi obligatoriu Executiv: Preşedinte: José Mujica (Frente Amplio) (1 Martie 2010) Vice-preşedinte: Danilo Astori Saragoza Aleşi ȋmpreunã pentru 5 ani. Ultimele alegeri prezidenţiale (1st: 25 Oct 2009 2nd: 29 Nov 2009) José Mujica (Frente Amplio) Luis Alberto Lacalle (PN) Pedro Bordaberry49 (PC)

% 47.9 29 17

Precedentele alegeri prezidenţiale (31 octombrie 2004)

%

Tabaré Ramón Vázquez Rosas (FA-EP-NM) Jorge Larrañaga (Partido Nacional-Blancos) Jorge Luis Batlle Ibáñez (Partido Colorado) Guillermo Stirling

50.5 35.1 10.3

% 52.3 43

Legislativ: Adunarea generalã (Asamblea General) : Camera Deputaţilor (Cámara de Diputados) şi Camera Senatorilor (Cámara de Senadores) Camera Deputaţilor (99) 5 ani PR Camera Senatorilor (31) 5 ani PR Ultimele alegeri legislative (25 October 2009)

Frente Amplio 50 Partido Nacional-Blancos – PN Partido Colorado – PC Partido Independiente – PI

Preşedinţi de la tranziţie Julio María Sanguinetti (Colorado) Luis Alberto Lacalle (Blanco) Julio María Sanguinetti (Colorado) Jorge Batlle (Colorado) Tabaré Vázquez (Frente Amplio )

99 31

50 16 30 9 17 5 2 1985-1990 1990-1995 1995-2000 2000-2005 2005-2010

49

Fiul fostului dictator Juan Maria Bordaberry (1973-1976) FA este format din: Asamblea Uruguay – AU; Confluencia Frenteamplio – CFA; Corriente 78 – C78; Movimiento de Participación Popular – MPP; Partido Demócrata; Cristiano del Uruguay – PDCU; Partido Comunista del Uruguay – PCU; Partido de los Comunes – PdlC; Partido Socialista del Uruguay – PSU; Vertiente Artiguista - VA

50

32

Venezuela (República Bolivariana de Venezuela) Capitalã: Caracas Suprafaţã: 882.050 km² Populaţie: 26 million Independenţã: 5 iulie 1811 (pânã ȋn 1830 parte din Marea Columbia cu Columbia şi Ecuador) Republicã prezidenţialã federalã: 23 de state şi un district federal cu o dependenţã federalã Constituţie: 1999 Sistem de vot: Preşedinte: majoritar cu 1 tur (mandat de 6 ani, poate fi reales o datã); legislativ: PR (5 ani, mandat reȋnnoibil de 2 ori). Executiv: Nicolas Maduro (2013) Vice-preşedinte: Jorge Alberto Arreaza (2013) – numit de preşedinte Mandat prezidențial de șase ani cu posibilitatea de a fi reales de mai multe ori. Ultimele alegeri (14 aprilie 2013) Nicolas Maduro (PSUV) Henrique Capriles (MUD)

%

50.6% 49.1

Legislativ: Adunarea Naţionalã (Asamblea Nacional) – 16751 membri cu un mandat de 5 ani. Last elections (6 December 2015) Democratic Unity Roundtable (MUD) Great Patriotic Pole Indigenous seats

109 55 3

Ultimele alegeri (sepmtebrie 2010) PSUV (Partido Socialista Unido de Venezuela)

167

MUD (Mesa de la Unidad democratica) PPT (Patria Para Todos)

64 2

penultimele alegeri (3 decembrie 2005) Movimiento Quinta República MVR Por la Democracia Social Podemos Patria para Todos PPT Partido Comunista de Venezuela PCV Consejo Nacional Indio de Venezuela CONIVE MiGente Altele

96

167 116 18 9 7 2 2 10

Cronologie Hugo Chávez 4 februarie 1992 – loviturã de stat ratatã al lui Chávez 6 decembrie 1998 este reales preşedinte 15 decembrie 1999 referendum pentru noua Constituţie 30 iulie 2000 este reales 12 aprilie 2002 coup manqué contre lui 15 august 2004 referendum pentru revocarea sa (59% contra) 3 decembrie 2006 – este reales pentru un nou mandat de 6 ani 15 august 2007 – propunere pentru a reforma Constituţia şi a elimina limitarea mandatelor prezidenţiale la 2 Decembrie 2007 – refendum pentru reformarea constituţiei: 51 % nu 15 Februarie 2009 – referendum pentru reformarea constiuţiei şi ilimitarea mandatelor prezidenţiale: 54% da

51

3 locuri rezervate indigenilor

33

Cele mai importante organizaţii regionale latino-americane

ALBA Alternativa Bolivarianã pentru Americi şi Caraibe

2004

6

Cuba, Venezuela, Bolivia, Honduras and Dominica.

CAN Comunitatea Andinã a Naţiunilor (Pactul Andin Pact 1969-1996) MERCOSUR Piaţa comunã a sudului

1996

4

1991

5/10

Planned for 2005 replaced by FTAs 1994

34

Bolivia, Colombia, Ecuador, Peru (until recently also Venezuela) Argentina, Brazil, Paraguay, Uruguay, Venezuela (associated countries: Bolivia, Chile, Colombia, Ecuador, Peru) The same as OAS without Cuba

3

Canada, United States, Mexico

2004

6

UNASUR Uniunea Naţiunilor Sud Americane (proiect neaprobat încã de toate ţãrile) OAS Organizaţia Statelor Americane

2008

12

1948

35

SICA Sistemul central-american de integrare

1991

7

CARICOM Comunitatea Caraibelor

1973

15

Costa Rica, El Salvador, Nicaragua, Guatemala, Honduras, Dominican Republic The member countries of MERCOSUR and CAN with Chile, Guyana and Suriname (=the 12 countries of South America) (1948) Argentina, Bolivia, Brazil, Colombia, Costa Rica, Cuba, Chile, Ecuador, El Salvador, United States, Guatemala, Haiti, Honduras, Mexico, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Dominican Republic, Uruguay, Venezuela. Have also joined: Barbados, Trinidad and Tobago, Jamaica, Grenada, Suriname, Dominica, St Lucia, Antigua and Barbuda, St Vincent and Grenadines, Bahamas, St Kitts and Nevis, Canada, Belize and Guyana. Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama and Belize (Dominican Republic is an associated state and Mexico has the statute of regional observer) Antigua and Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Dominica, Grenada, Guyana, Haiti, Jamaica, Montserrat, St Lucia, St. Kitts and Nevis, St. Vincent and Grenadine, Suriname, Trinidad and Tobago. (associated states: Anguilla, Bermuda, British Virgin Islands, Cayman Islands, Turks and Caicos Islands)

FTAA Zona de liber schimb a Americilor (proiect de a extinde NAFTA) NAFTA Acordul Nord American schimb CAFTA – DR - US

de

Nicaragua,

liber

34

35

Descoperirea Americii latine52 Cãlãtoriile de descoperire ale Cristofor Columb 1. Prima cãlãtorie 3 august 1492: descoperirea Americii: 12 octombrie 149253 (Columb est amiral & vice-rege & guvernator perpetuu al pãmânturilor pe care le descoperã conform capitulaciones semnate cu Regii ȋn Santa Fe) - descoperã Bahamas, Cuba şi Saint-Domingue - il est annobli et est officiellement nommé Amiral de la Mer Océane et Vice-roi gouverneur général des Indes. 2. A 2a cãlãtorie de confirmare (25 octombrie 1493) Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494): trasarea unei linii ȋntre cei doi poli (se schimba o paralelã cu un meridian salvând astfel localizarea a ceea ce descoperise Columb: Portugalia avea ȋn schimb calea deschisã spre Indii şi Castiliei i se garanta cã ceea ce Columb descoperise rãmânea ȋn proprietatea sa). Lina de demarcaţie era fizatã la 370 de leghe vest de Capul Verde ȋntre pãmânturile atribuibile celor douã ţãri. Portughezii colonizau astfel Africa, China şi India ȋn timp ce Spaniolii preluau Americile. 3. a 3a cãlãtorie (30 mai - 31 august 1498) scrisoarea-naraţiune a lui Columb despre aceastã cãlãtorie este printre cele mai importante cãci include printre altele: o nouã viziune a Pãmântului, o nouã ordine geodezicã ȋnlocuind-o pe cea a lui Ptolemeu, explicaţia şi situarea paradisului terestru (pe coasta Venezuelei)54. Francisco de Bobadilla este numit guvernator ȋnlocuitor (21 mai 1499) şi ajunge la Santo Domingo pe 23 august 1500. Columb se ȋntoarce ȋn Spania şi este ȋncarcerat şi apoi eliberat de regi; urmeazã o perioadã de 2 ani de procese cu Coroana ȋnainte de ultima cãlãtorie din 1502. 4. a 4a cãlãtorie şi ultima a lui Columb: 1502. Pleacã drept explorator şi acosteazã ȋn Panama unde gãseşte aur. Juan de Fonseca va fi responsabil de descperiri (1499-1509) dupã dezonoarea lui Columb ȋn urma celui de-al treilea voiaj al sãu. Va fi responsabil de descoperirile de pe continent (istmul Panama)55. 1. Cãlãtoria lui Alonso de Ojeda, Juan de la Cosa şi Américo Vespucio (30 mai 1499). 2. Cãlãtoria lui Cristóbal Guerra şi Alonso Niño (iunie 1499) 3. Cãlãtoria lui Vicente şi Añez Pinzón (decembrie 1499): descoperã Brazilia pe care o vor numi Rostro Hermoso (chipul frumos) (24 ianuarie 1500)56. 4. Cãlãtoria lui Diego de Lepe (ianuarie 1500) care descoperã o parte din coasta brazilianã 5. Cãlãtoria lui Pedro Alvarez Cabral (martie 1500) – istoria naţiunii braziliene ȋncepe cu expediţia lui Cabral care descoperã noul teritoriu „Vera Cruz”.

52

Surse: Jesús Varela Marcos, “Los descubrimientos españoles en el Nuevo Mundo” in Juan B. Amores Carredano (ed.), Historía de América (Barcelona: Ariel, 2006), pp.165-215. 53 La aceastã datã Columb şi oamenii sãi au acostat pe insula Guanahami din Bahamas, cãreia i-au dat numele de San Salvador (savoarea sacrã). 54 Îi trateazã pe indieni drept sclavi şi regina Izabela ȋl ȋncarcereazã şi ȋşi pierde titlul de Vice-rege dar ȋl pãstreazã pe cel de amiral. 55 Descoperirea noului continent va fi reprezentatã ȋn pictura hãrţii lui Juan de la Cosa din 1500. În 1507 apare prima carte numitã pentru prima datã Lumea nouã bazându-se pe „Mondus Novus” de Americo Vespucio. 56 Varela Marcos, p. 193

36

6. Cãlãtoria lui Alonso Vélez de Mendoza şi Luis Guerra (septembrie 1500) este marcatã politic de descoperirea portughezã a lui Cabral. 7. Cãlãtoria lui Rodrigo de Bastidas şi Juan de la Cosa (iulie 1501). 8. „Înalta cãlãtorie” a lui de Cristophe Colomb (9 mai 1502). Misiunea sa este cea de a face turul lumii şi situaţia sa legalã era similarã cu cea a descoperitorilor cu contract sau capitulaţii. 9. Cãlãtoria lui Juan Díaz de Solís-Vicente şi Añez Pinzón (1508-1509). Aceastã expediţie a avut rezultate geografice şi cartografice magnifice prelungind cu 300 de leghe mai la nord ceea ce se cunoştea dar a fost dezastruoasã din punct de vedere geopolitic.

Marile cuceriri: de la Caraibe la Pacific57 1. Primul nucleu de expansiune: de la insulele Caraibe, şi mai precis La Española (Santo Domingo): ȋntre 1492-1528 expediţiile se dirijeazã cãtre restul insulelor (Puerto Rico, Jamaica şi Cuba) şi dupã spre continent unde este fondat Santa María la Antigua del Darién, creând astfel Guvernãmântul de Castilla del Oro de unde va urma expansiunea spre Mexic şi nordul Venezuelei. 2. Un al 2lea nucleu expansiv era constituit de fosta Panama ȋntre 1509-1519. De aici influenţa spaniolã s-a ȋntins spre nord, ȋn teritoriile apropiate ale Americii centrale, sa descoperit Marea Sudului şi s-a ajuns ȋn Peru. 3. O datã cuceritã capitala (Tenochtitlan) imperiului Aztac (Mexic) ea a devenit capitala primei vice-regalitãţi (Noua Spanie). De aici est parcursã America centralã şi restul teritoriului din nordul Mexicului ca şi mare parte din sudul viitoarelor State Unite 4. O datã supus Imperiul Inca, Peru 1532-1535 constituie cel de-al 4lea nucleu de expansiune continentalã. De aici se ajunge ȋn nord la regatul din Quito şi Noua Grenadã, şi ȋn sud este parcurs şi cucerit ceea ce va fi Înaltul Peru şi mare parte din Chile de azi (pâna la frontiera râului Bio-Bio). 5. Alte centre expansive secundare58: insula Cuba (spre Florida), Quito (spre Amazon), Asunción (spre Río de la Plata şi toatã cota sud-est a lanţului muntos al Anzilor).

Marii cuceritori Mexic – Hernando Cortés (1519-1521) Peru – Francisco Pizarro (1524-1532) Chile – Pedro de Valdivia (1535-1540)

[Azteci - Tehnochtitlan – Montezuma] [Inca - Tawantinsuyu – Atahualpa]

57

Ibid., p. 215 Mexic (1519-1521), Santo Domingo (1492-1528), Cuba (1511), Pérou (1532-1535), Asunción (1537), America Centralã (1523-1525), Venezuela (1520), Bogota (1538), Quito (1534), Santiago (1541), Buenos Aires (1536-1580), Rio de Janeiro (1555), Santa Fe (1609).

58

37

Administraţia colonialã a Americii latine59 În timpul sec. 16 şi 17 au fost create 2 vice-regalitãţi: Noua Spanie (Nueva España 1535) şi Peru (1543) – includea toate teritoriile hispanice la sud de Panamá. Li se alãturau la nivel administrativ Audiencia de l’Hispaniola (Santo Domingo). García-Gallo a stabilit urmãtoarele etape (de naturã juridico-instituţionalã) : 1. vice-regalitatea lui Cristofor Columb (1492-1499) 2. systemul de provincii şi guvernãri (gobernaciones) (1500-1511) 3. restabilirea vice-regalitãţii columbiene (1511-1523) 4. revenirea la sistemul gobernaciones (1524-1535) 5. marile districte (1535-1565): vice-regalitãţile Noua Spanie şi Peru şi Audiencias: Santo Domingo, Guatemala, Santa Fe şi Manilla. 6. Consolidarea sistemului (1565-1750) Restructurãri teritoriale ȋn sec. 18 1. Vice-regalitatea Noua Spanie (1535) 2. Vice-regalitatea Peru (1543) 3. Vice-regalitatea Noua Granada (1739) – Santa Fe (audiencias Santa Fe, Panamá şi Quito cu gobernaciones din Venezuela, Margarita şi Nueva Andalucía sau Cumaná) 4. Vice-regalitatea Río de la Plata (1776) – (gobernaciones din Charcas, Tucumán, Cuyo, Paraguay şi Buenos Aires) 5. Comandamentul general al Provinciilor interne de Nord şi ale Noii Spanii (1776) 6. Capitanía General de Caracas (1777) – gobernaciones din Caracas, Maracaibo, Cumaná, Guayana, Margarita, Guayana y Trinidad (plus tard formant la nationalité vénézuélienne). 7. Capitanía general de Chile – 1778 (independentã de vice-regalitatea din Peru) 1. Instituţii metropolitane de guvernare (sec. 16-18) Ø Casa de Contratación (Casa de comerţ) – comerţ şi imigraţie (decrete din 1503 reformate ȋn 1510, 1531, 1539 şi 1552) Având ca referinţã Casa Indiei portugheze, Regii catolici au stabilit ȋn 1503 Casa de Contratacón cu sediul la Sevilia. Noua instituţie se nãştea cu scopul clar de a se ocupa de organizarea comerţiului indian şi de tot ce ȋi era conex. Era un organism destinat controlului, inspecţiei, registrului şi impozitãrii a tot ceea ce afecta relaţiile şi contractele cu Lumea Nouã. Competenţele Casei de Contratación acopereau 4 domenii: control şi impozitare a comerţului cu Indiile, controlul pasagerilor (controlul populaţiei care emigra ȋn fiecare an ȋn India), jurisdicţie civilã şi criminalã (acţiona ca un tribunal independent de Audiencia din Sevilia) şi difuzarea cunoştiinţelor despre navigaţie (1552 prima şcoalã de navigaţie din Europa). Ø Consiliul Indiilor (El Real y Supremo Consejo de las Indias)60 În 1524 a fost numit primul sãu preşedinte, García de Loaysa, evec de Osma şi confesor al lui Carlos V. Consiliul era de la crearea sa organismul superior responsabil cu guvernarea universalã a afacerilor indiene, distinct şi independent de alte Consilii ale Peninsulei. Împreunã cu crearea Real Audiencia de la Hispaniola acesta confirma caracterul de regat al noilor teritorii. Un regat incorporat Coroanei de Castilia ca orice altã parte a Monarhiei hispanice. Pânã la crearea sa toate chestiunile privind Lumea Nouã erau tratate de Consiliul de Castilia. Facultãţile Consiliului se ȋntindeau la tot ce este relativ adminiastraţiei, guvernãrii şi conducerii afacerilor privind Indiile, fiind ȋntotdeauna instanţa supremã. Consiliul era format iniţial dintr-un preşedinte, trei consilieri, un secretar, un procuror (apãrarea jurisdicţiei regale, patronajului monarhului asupra Bisericii indiene şi a Real Hacienda ca şi cea a Indienilor), un avocat, un relator, un contabil şi un gardian. În 1528 era creat postul de mare cancelar şi ȋn 1571 cel de cosmograf şi ȋnalt cronicar (ȋnsãrcinat sã scrie istoria oficialã a Lumii Noi).

59

Miguel Molina Martínez, „La organización administrativa de las Indias” in Juan. B. Amores Carredano, Historia de América (Madrid: Ariel, 2006), pp. 261-283. 60 La normativa plasmada en la Recopilación de Leyes de los Reinos de Indias de 1680.

38

2. Instituţii de guvernãmânt ȋn Indii Ø Vice-regele Reprezentant personal al monarhului, acest post a fost stâlpul pe care se aşeza, ȋncepând de la mijlocul sec. 16 fundarea Regatelor Indiilor. În materie de guvernare, vice-regele acţiona ca putere executivã maximã pentru administrarea vice-regalitãţii ȋn toate problemele exceptându-le pe cele pe care monarhul şi le rezerva sieşi. Ø Preşedinţi-gobernadores & gobernadores O figurã importantã ȋn Indii, guvernatorul era numit de rege şi exersa guvernarea politicã la nivelul teritorial al gobernaciones sau provincii. Provincii majore erau cele care aveau un district identic cu cel al unei Real Audiencia şi care aveau capitala ȋn sediul gobernacion. Cele care nu erau conforme acestui model erau provincii minore sau simple gobernaciones, ȋn general situate ȋn zone mai ȋndepãrtate. ȋn primul caz, titularii erau preşedinţi-guvernatori şi ȋn cel de-al doilea simpli guvernatori. Preşedinţii-guvernatori ȋşi exersau jurisdicţia asupra ȋntregului district din Audiencia şi erau investiţi de acelaşi guvernâmânt superior ca vice-regii din Noua Spanie sau Peru. Alcaldes mayores (Noua Spanie) & corregidores (Peru) – Reprezentanţi ai guvernãrii la nivel local (primari) Alcaldes mayores – prevala aspectul judiciar & corregidores – o pondere mai mare o avea politica. Ø Cabildos (consiliul municipal) Nivelul local al structurii politico-administrative indiene era reprezentat de Cabildos. Cabildo a apãrut ca manifestare a puterii politice a oraşelor fondate recent şi ca purtãtori de cuvânt ai cererilor şi aspiraţiile locuitorilor lor. Responsabilii erau alcaldes/primari (justiţie) şi regidores/consilieri (regimente). Regidores constituiau adevãratul corp al instituţiei şi comptenţelor lor se extindeau la tot ce era legat de administraţia oraşului. Când, ȋncepând cu sec. 17 vânzarea de posturi s-a generalizat instituţia a pierdut mare parte din caracterul sãu reprezentativ şi a facilitat accesul grupurilor de presiune influente sau a familiilor care le controlau. El Cabildo abierto era format din reuniunea vecinilor pentru a dezbate probelmele ȋn comun şi a adopta acorduri ce-i priveau. Los cabildos de indios, baza organizãrii politice a popoarelor indiene. Structura sa era reflecţia fidelã a modelului castilian şi era compus din doi alcaldes şi alţi 2 sau 4 regidores, toţi indieni. Ø Las Audiencias – justiţie (jurisdicţie civilã şi criminalã) Crearea lor a fost rãspunsul Coroanei la necesitatea de a ȋmpãrţi justiţia ȋntre vasali, la apãrarea ȋn faţa oricãrui abuz al gobernantes şi, ȋn acelaşi timp, imperativului de a-şi proteja drepturile ȋn ceea ce era legat de Real Patronato (puterea regalã asupra Bisericii) sau Real Hacienda (finanţe). Competenţele juridice ȋn Indii erau de la ȋnceput ȋn mâinile lui Cristofor Columb şi primul tribunal a fost creat ȋn Hispaniola ȋn 1511. Delimitãrile teritoriale ale districtelor ale Audiencias erau mereu imprecise din cauza necunoaşterii geografice pe care Consiliul Indiilor ȋnsuşi o avea despre teritoriu ȋn momentul creãrii sale. În sec. 17 erau 3 tipuri: 1) Audiencias vice-regale erau cele prezidate de vice-rege şi care ȋşi aveau sediul ȋn capitala viceregatului (Mexico şi Lima) ; 2) Audiencias pretoriale corespundeau celor controlate de preşedinţi-guvernatori ai provinciei (Santo Domingo, Santa Fe, Guatemala, Buenos Aires şi Manilla) ; 3) Audiencias subordonate – cea care avea ca preşedinte niciuna dintre autoritãti (Guadalajara, Qito, Charcas, Chile). Erau formate din: un preşedinte, oidores (magistraţi pe lângã rege care judecau cauzele) şi procurorii (ȋn special ceea ce era relativ Patronatului ecleziastic), acestora li se alãturã ȋn sec. 18 figura regentului. Ø La Real Hacienda (Trezorerie) Încã de la descoperirea lor Indiile au fost considerate patrimoniul regal al Regilor catolici ca şi ai succesorilor lor care le posedau ca bunuri proprii şi puteau sã stabileascã astfel orice fel de

39

privilegii şi impoziţii tributare61. Patru sarcini ȋncepând cu 1501: trezorier, contabil, factor şi veedor (inspector). În 1605 prin crearea Tribunalelor de conturi din Mexico, Lima şi Santa Fe se modifica aceastã structurã, acestea fiind responsabili pentru taxarea muncii oficialilor regali. În realitate acţionau drept veritabile Audiencias ȋn materie de Hacienda. Ø Rãzboiul (apãrarea noilor teritorii şi protecţia traficului maritim) Aceastã branşã a guvernãrii depindea de Consiliul Indiilor şi de la ȋnceputul sec. 17 de Junta de Rãzboi. Chiar dacã poate pãrea ciudat apãrarea Indiilor nu era ȋn sarcina unei armate regulate. Totuşi rãzboiul prelungit din Chile cu Araucanos a condus la crearea unei armate profesionale ȋn 1602.

v Sistemul defensiv spaniol Trei eşaloane: apãrarea rutelor atlantice, a celor maritime din Caraibe şȋ Pacific şi cele terestre şi a nucleurilor de populaţie stabilite acolo. v Pirateria americanã62 A durat aproape douã secole şi s-a terminat cu pacea de la Ryswick din 1697. Manuel Lucena Salmoral l’a divizat ȋn cinci perioade: 1521-1568 – pirateria francezã este dominantã 1569-1621 – continuarea câinilor de mare englezi şi ȋnceputurile pirateriei olandeze 1622-1655 – marea ofensivã olandezã şi pirateria libertarã: bucanieri şi ȋnceputurile flibusteriei; se terminã cu ocuparea Jamaicãi ȋn 1655 1656-1671 – apogeul flibusteriei şi se terminã cu ocuparea Panama de Morgan 1672-1697 – agonia flibusteriei, ce condamnatã de Anglia este utlizatã doar de Franţa ca sprijin pentru echipajele sale din Caraibe. Pe 30 septembrie 1697, Franţa, Spania, Anglia şi Olanda au semnat pacea de la Ryswick ce a semnificat recunoaşterea suveranitãţii franceze asupra pãrţii occidentale a Hispaniola şi sfârşitul flibusteriei. Pirateria a dispãrut când ea a ȋncetat sã mai fie funcţionalã. Ø Vizite & juicios de residencia – controale ale funcţionarilor şi ale instituţiilor. Reformele din sec 18 Venirea Burbonilor pe tronul spaniol presupune ȋnceputul unei etape de schimbãri semnificative şi prelungite pentru Indii. Chiar dacã de obicei se considerã cã reformele care au afectat America latinã au avut loc esenţial ȋn cea de-a doua jumãtate a sec. 18, ȋncã de la ȋnceputul secolului Coroana spaniolã a cãutat noi formule pentru a revitaliza şi menţine puterea internaţionalã a Spaniei: modernizarea şi reactivarea pentru obţinerea unei mai mari dezvoltãri economice capabile sã genereze venituri. Reforme politico-administrative şi ale apãrãrii (reafirmarea autoritãţii monarhului) 1714 Secretariatul de Marinã şi Indii – Consiliul Indiilor rãmânea astfel ca organ consultativ şi tribunal de justiţie. 1754 Fernando VI separa cele douã secretariate şi crea unul mai specializat, Secretariatul de Expediţii Universale ale Indiilor – dedicat exclusiv chestiunilor indiene. 1787 Carlos III ȋmpãrţea Secretariatul şi crea douã noi: una pentru afacerile ecleziastice, graţie şi justiţie şi un altul pentru rãzboi, trezorerie, comerţ şi navigaţie. Ele erau coordonate de o Junta Suprema de Stat. 1790 Carlos IV suprima cele douã secretariate şi distribuia afacerile Indiilor ȋn cinci secretariate spaniole – centralizând şi unificând toatã administraţia regatului. 61

El quinto real – impozitul celei de-a cincea pãrţi din mineralele extrase. „Pirat era atacatorul maritim care acţiona pe cont propriu ceea ce ȋl distingea de corsar care acţiona ȋn serviciul unei coroane ce ȋi acorda permisul de a circula ȋn schimbul unei pãrţi din pradã. Bucanierii erau piraţi exclusiv americani care ȋşi luau numele de la cuvântul caraibian boucan care ȋnsemna a afuma carnea precum şi artefactul pe care ȋl utilizau ȋn acest scop: au sfârşit prin a se face piraţi. Filibusteri au apãrut ca adevãraţi piraţi libertari dar apoi au fost utilizaţi de diferitele ţãri europene ȋn pretenţiile lor coloniale”. Ibid., p. 298.

62

40

Restructurarea teritorialã: 1717 Noua Granada ; Audiencias din Quito şi Panamá suspendate pânã la 1720 când au fost restabilite ca parte din vice-regalitatea Peru şi ȋn 1739 au trecut din nou la Noua Granada Ministerul Indiilor al lui José de Gálvez (1776-1787) – ȋntãrirea apãrãrii şi dezvoltarea economiei marilor zone pânã atunci marginale. 1776 Vice-regalitatea Río de la Plata 1776 Comandamentul general al Provinciilor interne din Nord ale Noii Spanii – cu scopul de a trasa o linie defensivã care unea teritoriul cuprins ȋntre California şi Golful Mexicului. 1776 Intendencia din Caracas 1777 Capitanía General de Venezuela 1778 Capitanía General de Chile – separatã de vice-regalitatea Peru. Importante modificãri ȋn administrarea justiţiei 1776 este creat el Regente de audiencia – pentru a controla tribunalele. Astfel a apãrut o birocraţie judiciarã mai eficientã şi independentã. Introducerea sistemului de intendencias – din 1765 pentru a controla mai eficient administraţia indianã. Acest sistem s-a lovit de importanta opoziţie a autoritãţilor (precum ȋn Cuba ȋn 1764) şi a Consiliului Indiilor astfel ȋncât expansiunea sistemului a fost opritã. Apoi, prima Intendencia a fost creatã la Caracas ȋn 1776. Promulgarea ‚Ordonanţei de Intendentes de Armatã şi Provincia Río de la Plata’ ȋn 1782: crearea a 8 provincii. În 1784 – regimul de intendencias se aplica ȋn Peru: 7 intendencias cu o superintendencia la Lima. În Chile – 3, la Cuenca ȋn Audiencia Quito şi ȋn Audiencia Guatemala – 4 provincii. Unicul teritoriu ce a rãmas ȋn afara acestui proiect era cel al Noua Granada. Principalul succes al intendencias trebuie situat pe terenul economic pentru cã acesta a adus o creştere a veniturilor. Liberalizarea comercialã Decretul din octombrie 1765 autoriza Cuba, Puerto Rico, Santo Domingo, Margarita şi Trinidad sã facã comerţ direct cu alte porturi peninsulare fãrã licenţã de navigaţie şi cu un sistem fiscal mai simplu. În anii ce au urmat, noul sistem s-a extins la Luisiana, Campeche, Riocacha şi Santa Marta ȋn Noua Granada, ȋn timp ce se autoriza comerţul interregional ȋntre diversele zone americane (1774). 1778 Regulamentul de Liber Comerţ – autoriza comerţul direct ȋntre 12 porturi spaniole şi 24 din Indii chiar dacã le rezerva exclusiv pentru mãrfuri şi produse spaniole. Iniţial erau excluse de la comerţul liber Venezuela şi Noua Granada. Real Hacienda Au fost introduse şi modificãri ȋn organizarea teritorialã haciendistica modificând numãrul, distribuţia şi funcţionarea cajas reales63 ce complica sistemul birocratic. Astlfe districtele erau structurate plecând de la Ordenanza de Intendentes ȋn 4 categorii: cajas generale (capitala vice-regalitãţii), cajas principale (capitale de intendencias), cajas strãine (pe teritoriile intendencia) şi trezorerii minore subalterne (locuri ȋndepãrtate şi cu un mai mic volum economic).

63

Caja Real (caisse royale) – districte fiscale.

41

Independenţe ȋn America latinã 1804-1903

Ţara Haiti Chile Mexic Columbia

an 1804 1810 1810 1810

Paraguay Venezuela

1811 1811

Argentina Guatemala Honduras Nicaragua Costa Rica Salvador Peru Ecuator

1816 1821 1821 1821 1821 1821 1821 1822

Brazilia Bolivia Uruguay Republica Dominicanã Cuba Panama64

1825 1825 1825 1844 1902 1903

64

menţiuni de Franţa

pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Venezuela şi Ecuador pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Columbia şi Ecuador

1839 – de Federaţia Central-americanã pânã ȋn 1830 membrã a Marii Columbii cu Venezuela şi Columbia

de Haiti de Spania ȋn 1898 şi administratã de SUA 1898-1902 de Colombia

Panama gagne son indépendance face à l’Espagne et rejoint en 1822 la Grande Colombie de Simón Bolívar.

42

43

Politici nord-americane ȋn America latinã XIX-ȋnceputul sec. XX65 1823 Doctrina Monroe: „America americanilor” – dreptul de a interveni şi avertisment pentru europeni. Aceastã doctrinã nu poate fi aplicatã şi Spania poate interveni militar ȋn Republica dominicanã ȋn 1861 şi ȋn Peru ȋn 1862, Napoleon III la rândul sãu a ȋncercat anexarea Mexicului şi Maximilian a fost ȋmpãrat al Mexicului ȋntre 1864-1867. Th. Roosevelt adãugase ȋn 1904 doctrinei Monroe, un corolar care justifica politica Big Stick (a interveni pentru a asigura stabilitatea economicã). William Howard Taft (1909-1913) a inaugurat diplomaţia dolarului, mai direct interesatã de apãrarea intereselor economice. Numeroase ţãri s-au convertit ȋn protectorate financiare: 1905-1941 drepturile de vamã ale Republicii Dominicane au trecut la SUA şi acelaşi lucru sa ȋntâmplat şi cu Haiti ȋntre 1915-1934. Woodrow Wilson (1913-) „doctrina Wilson” – refuzul de a recunoaşte un guvern care nu ar fi rezultatul alegerilor [aplicatã ȋn America Centralã şi nu ȋn Peru unde sosirea la putere a lui Leguía nu a fost contestatã]. Diplomaţia wilsonienã – a organiza alegeri şi a ȋncerca de a face respectat rezultatul acestora la nevoie prin ocupaţie şi crearea de forţe de poliţie capabile de a menţine ordinea odatã trupele retrase. S-a dovedit contraproductivã cãci forţele de poliţie au fost la originea dictaturilor prelungite. Franklin D. Roosevelt (FDR) la putere ȋn SUA ȋn 1933 – politica de buna vecinãtate (1933-1945) cu America Latinã (abordare favorizatã de avansul fascist şi de slãbiciunea capitalismului american ȋn urma crizei din 1929).

65

Olivier Dabène, L’Amérique latine à l’époque contemporaine, Paris : Armand Colin, 2005 (5ème édition)

44

Comisii de adevãr Viziune globalã ȋn lume: http://www.usip.org/library/truth.html şi http://web.amnesty.org/library/Index/FRAPOL300092007 Viziune globalã asupra comisiilor din AL (ȋn spaniolã) http://www.derechos.org/koaga/iii/1/cuya.html Argentina CONADEP (Comisia naţionalã asupra dispariţiei persoanelor) 1983 http://www.yendor.com/vanished/conadep.html Raportul „Nunca más” al CONADEP vorbea de 9.000 dispãruţi (http://www.desaparecidos.org/arg/conadep/nuncamas/nuncamas.htm ȋn spaniolã) Organizaţiile de drepturile omului estimeazã la 30.000 numãrul morţilor şi dispãruţilor Chile Comisia Rettig (Comisia naţionalã de adevãr şi reconciliere) 1990 3.196 victime (2.905 ale militarilor: 1.720 morţi şi 1.185 dispãruţi) http://www.usip.org/library/tc/doc/reports/chile/chile_1993_toc.html Comisia Valech (Comisia naţionalã asupra prizonierilor politici şi torturã) 2003 28.459 deţinuţi şi torturaţi [ȋn mai 2005 un Raport suplimentar adãuga 1.204 de victime ȋn plus] Guatemala CEH (Historical Clarification Commission) 1994 http://shr.aaas.org/guatemala/ceh/mds/spanish/toc.html Raportul „Guatemala: Memory of Silence” (1999) documenta 42.275 victime (din care 6.159 dispãruţi) Organizaţiile de drepturile omului estimeazã la mai mult de 200.000 numãrul victimelor rãzboiului civil de 36 de ani (1960-1996). Salvador Comisia de Adevãr 1992 [surse primare: 7.000 de victime, surse secundare: 20 000] Surse non-oficiale: mai mult de 70.000 victime Peru Comisia de adevãr şi reconciliere (2001) Raportul din 2003 care documenteazã victimele perioadei 1980-2000 vorbeşte de 69 000 morţi şi dispãruţi. http://www.cverdad.org.pe/ingles/informacion/nprensa/notas.php?idnota=171 Bolivia (prima comisie de adevãr ȋn AL) Comisia Naţionalã de Investigare a Dispãruţilor (1982-4): 155 dispãruţi; fãrã un raport final Comitetul pentru Judecarea lui Garcia Meza [la putere ȋntre 1980-1] – non-oficial Documenta 14.000 deţinuţi, 6.000 exilaţi, 70 dispãruţi http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=75&Itemid=121 Ecuator Commisia de adevãr şi justiţie (1996) [studiazã perioada 1979-1996]: 176 victime Raportul "De la Locura a La Esperanza" (De la nebunie la speranţã) Brazilia Proyecto Brasil Nunca más (1979-1985) – coordonat de arhiepiscopul de Sao Paulo Cardenal Paulo Evaristo Arns: 125 cazuri de dispãruţi În 1995 guvernul a emis o lege de reparaţie pentru 36 de familii de dispãruţi 2007 Raportul „Dreptul la memorie şi la adevãr” al Comisiei speciale asupra morţilor şi dispãruţilor politici (din 1996): 479 dispãruţi; raportul recunoaşte responsabilitatea statului. http://www.alterinfos.org/spip.php?article1684 Uruguay Mai multe comisii neoficiale precum Comisia de investigare asupra situaţiei persoanelor dispãrute şi faptele responsabile (1985): 164 dispãruţi http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=83&Itemid=134 Comisia pentru Pace (2000): Raportul din 2003 menţioneazã 38 de dispãruţi (din care 25 de morţi). http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=95&Itemid=111 Paraguay Comisia pentru adevãr şi justiţie stabilitã ȋn 2000 (asupra regimul Stroessner 1954-89) O comisie anterioarã stabilitã de Consiliul mondial al bisericilor (1976-1990) documentase cã 360.000 de persoane au fost deţinute (dintr-o populaţie de 3 milioane) şi 1.5 milioane de exilaţi. http://www.justiceinperspective.org.za/index.php?option=com_content&task=view&id=81&Itemid=130 Panama - ȋn 2001 preşedinta Mireya Moscoso stabilea o comisie pentru studiul crimelor din perioada 1968-89 (dictaturile lui Torrijos şi Noriega) [150 dispãruţi] Haiti – În 1994 era formatã Comisia naţionalã de adevãr şi justiţie (Raportul din 1996)

45

46