Serita Ann

JAKES

Printesa ,

din tine

Înnoirea sufletului tãu

Traducere de Veronica Oniga

Medgidia, 2010

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României JAKES, T. D Prințesa din tine / T.D. &Serita Ann Jakes ; ed.: Vasilică Croitor ; trad.: Veronica Oniga. - Medgidia : Succeed Publishing, 2010 ISBN I. Jakes, Serita Ann II. Croitor, Vasilică (ed.) II. Oniga, Veronica (trad.) 2

Copyright © 1996 by T. D. Jakes Originally published in English under the title The Princes Within by Bethany, a division of Baker Publishing Group, Grand Rapids, Michigan, 49516, U.S.A. All rights reserved. Editor: Vasilică Croitor Traducere: Veronica Oniga Tehnoredactare: Tobias Sas

Drepturile în limba romană: © 2010 by Succeed Publishing Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată electronic, mecanic, prin fotocopiere, înregistrare audio sau în orice altă formă, exceptând cazul unor scurte recenzii sau citate, fără permisiunea în scris a Editurii Succeed Publishing. Toate citatele din Biblie, cu excepţia locurilor precizate, sunt din traducerea Dumitru Cornilescu

Editura Succeed Publishing Medgidia, str. Independenţei, nr. 5 Jud. Constanţa, cod: 905600 Fax: 0341 815596 / Mobil: 0744 623909 Email: [email protected]

www.succeed.ro

Cuprins Cuvânt înainte....................................................................8 Introducere.......................................................................12 Prinţesă, de ce te ascunzi?................................................16 Toţi sunt invitaţi la petrecere!..........................................30 Aşa trebuie să se poarte o prinţesă?.................................46 Spală-ţi funinginea de pe faţă!.........................................62 Îmbracă o haină mai expresivă........................................76 Găseşte-ţi propriul pas de dans........................................92 Scoate-ţi încălţămintea...................................................106 Rămâi până la sfârşitul balului.......................................118 Visurile frumoase devin într-adevăr realitate.................134 Prinţul te aşteaptă şi pe tine...........................................150

Dacă este vreo femeie în Cristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17 (parafrazarea autoarei)

Cuvânt înainte Cu mult timp în urmă, în codrii îndepărtaţi din vestul statului Virginia, undeva, dincolo de un pod împletit din frânghii care trecea peste o vale abruptă, de munte, locuia Serita a mea. Un tânăr diamant ascuns în munţii de cărbune, era o fată a cărei viaţă avea să fie şlefuită, dobândind multe faţete, în urma presiunilor din afară şi a influenţelor divine dinăuntru. Apoi, într-o zi, când floarea feminităţii ei s-a deschis pe deplin, a devenit cea pe care o căutam: os din oasele mele şi carne din carnea mea, prinţesa, iubita, prietena mea, o bijuterie aşezată lângă mine, menită să reflecte strălucirea Stăpânului. Încrederea ei îmi dă tărie şi mă ajută să merg înainte când sunt obosit. Bucuria ei îmi aduce un zâmbet pe chip când sunt descurajat. Aerul ei jucăuş face să bată în continuare în pieptul meu inima de copil. Ea este slava mea! Când ea înfloreşte, şi eu propăşesc, iar Dumnezeu este glorificat. Chiar din ziua în care am devenit un singur trup mi-am încredinţat inima în mâinile Seritei. Acum, când o prezint în faţa voastră, recomandând-o din toată inima, vă încredinţez şi pe voi în mâinile ei. Ca păstor, este de mare importanţă pentru mine să ştiu că femeile din biserica mea descoperă cine sunt ele în Cristos. Este esenţial ca femeile să fie întărite în credinţă, în condiţiile în care reprezintă mai bine de jumătate dintre cei care frecventează biserica noastră, Casa Olarului, din Dallas, statul Texas, şi un procent chiar mai mare în biserica de pe întregul glob. Am văzut şi am ascultat modul în care soţia mea slujeşte femeilor, atât acasă, cât şi pe întreg cuprinsul ţării. Dorinţa inimii ei, ca şi a mea, de altfel, este aceea de a vedea femeile vindecate, întărite şi înnoite. Mesajul ei afirmă că, în calitate de copil al lui Dumnezeu, pentru tine există ceva,

Printesa ,

din tine

dincolo de simţămintele de neajutorare, de rătăcire în derivă şi de deznădejde. Poţi găsi tăria şi încrederea pe măsură ce descoperi prezenţa Tatălui în mijlocul presiunii şi al influenţelor întâlnite în rutina ta zilnică. Dacă îţi este greu să uiţi ce fel de femeie ai fost înainte să-ţi predai viaţa în mâna lui Isus, te rog să citeşti cartea aceasta. Dacă acea femeie s-a purtat în moduri greu de închipuit, iar amintirea ei te împiedică să vezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine, îngăduie-i Seritei, ca unei surori în credinţă, să-ţi arate cum te vede Dumnezeu, prin Cristos. Pe măsură ce ea îţi va spune cum a lucrat El cu atâta credincioşie în cursul vieţii sale, sper că vei cugeta la modul în care Dumnezeu Şi-a arătat puterea şi harul în a ta. Sau, în locurile în care viaţa ta arată ca un diamant zgâriat sau ciobit, ori dacă îi lipseşte splendoarea strălucirii numeroaselor faţete pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine, îngăduie cuvintelor şi mărturiei sale să-ţi aducă în faţă viitorul şi speranţa care-ţi aparţin în Cristos. Îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru faptul că soţia mea a simţit că era important să scrie mesajul acesta, care a venit chiar în momentul potrivit. În inima ei se găseşte o comoară bogată, pe care a scos-o la lumină ca să-ţi fie ţie de folos. Dantelăria fină şi satinul care o îmbracă, poşeta de mătase şi coafura splendidă nu constituie decât exteriorul plăcut al unei cărţi care cuprinde multe capitole care glăsuiesc despre zdrobire şi despre pierdere, despre dragoste şi despre râset, despre belşug şi despre lipsă. Fiindcă I-a îngăduit lui Dumnezeu să toarne untdelemn, nard şi mir peste capitolele vieţii ei, Domnul i-a prefăcut cenuşa în frumuseţe, jalea în bucurie, iar acum a făcut ca slujirea ei să înmiresmeze viaţa altora. Dumnezeu să te binecuvânteze în timp ce citeşti, meditezi şi te rogi. Fie ca viaţa ta, asemeni unei pietre preţioase, să reflecte plinătatea credincioşiei, harului, milei şi dragostei lui Dumnezeu revărsate peste tine. T.D. Jakes

9

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Apocalipsa 21:5

INTRODUCERE ESTE CARTEA ACEASTA PENTRU TINE?

Fiecare femeie a fost născută pentru a fi o prinţesă. Tatăl nostru, Dumnezeul cerului, este conducătorul întregului univers. În calitate de fiice ale Lui, adoptate în familia Sa prin credinţa în Isus Cristos, Regele regilor, suntem moştenitoare de drept ale tuturor promisiunilor lui Dumnezeu. Creatorul nostru şi-a menit fiicele să fie slava bărbaţilor şi mamele tuturor celor vii. Noi am constituit ultimul pas al creaţiei şi soluţia pentru singurătatea omului. De ce au căzut atât de multe dintre femei de pe poziţia lor de cinste şi de onoare? Sunt îndurerată când văd femei ascunzându-se în umbrele unei biserici aglomerate, ruşinate şi întristate de secretele trecutului lor, pe care caută să-l ascundă. Femeile creştine ar trebui să se întoarcă la starea de plenitudine în relaţia cu Dumnezeu, astfel ca mărturia lor să atragă toate celelalte femei înapoi, la Domnul. Cu toate acestea, multe femei creştine minunate încearcă încă să-şi tăinuiască secretele, în loc să le încredinţeze lui Dumnezeu, păstrătorul tainic al tuturor confesiunilor noastre. Mizeria vieţii lor trecute rămâne lipită de ele, ca şi cum s-ar îmbăia în nămol în fiecare dimineaţă. Îşi văd de treburile obişnuite ale fiecărei zile, acoperite cu noroi proaspăt, ascunzându-şi adevărata identitate, prefăcându-se că nici măcar nu-şi observă starea deplorabilă. Lumina lor nu străluceşte şi nimeni nu poate vedea prinţesa dinăuntru, pe care Dumnezeu a avut-o în plan când le-a creat. Toate semnele moştenirii lor regeşti au fost acoperite de degradarea adusă de greşelile pe care le-au săvârşit la un moment dat în viaţă. Femeile acestea seamănă cu Cenuşăreasa. Şi după ce şi-au predat viaţa lui Isus, fiind pe deplin conştiente de moştenirea care

Printesa ,

din tine

li se cuvine, continuă să se ascundă în colţuri şi să se umple de funinginea tăciunilor. Te asemeni şi tu cu ele? Nişte asupritori plini de răutate au încercat să o facă pe Cenuşăreasa să se ruşineze de poziţia ei umilă, convingând-o că nu era demnă să participe la sărbătoarea împărăției. Când a aflat că putea merge la bal, a trebuit să-şi ridice bărbia, să-şi recâştige demnitatea şi să se îmbrace cu veşminte potrivite unei femei care era gata să-şi dăruiască mâna prinţului. Te-ai îmbrăcat cu haine de nuntă după ce ai fost adoptată în familia lui Dumnezeu? Aştepţi să te ducă cineva la locul unde se ţine sărbătoarea sau vei găsi propria cale de a ajunge acolo, cum a făcut Cenuşăreasa? Eşti gata să asculţi de Cel care te-a răscumpărat, oferindu-ţi poziţia care ţi se cuvine, până acolo încât să-ţi laşi în urmă pantoful strălucitor? Odată devenită moştenitoare, alături de prinţ, Cenuşăreasa şi-a folosit resursele pentru a-i ajuta pe alţii. Cum s-au petrecut toate acestea în viaţa ei? Umilinţa şi disponibilitatea ei de a sluji au făcut din ea persoana potrivită pentru a primi binecuvântarea şi, odată ce a înţeles cine era cu adevărat, dorinţa ei de a-i sluji pe alţii a fost însoţită de împuternicirea primită din partea regelui. Prinţul a aşteptat-o pe Cenuşăreasa. Prinţul păcii te aşteaptă şi pe tine. Unii oameni cu spirit critic spun că viaţa nu seamănă cu basmele, care au un final fericit. Eu scriu cartea aceasta pentru a dovedi contrariul. Şi eu am fost în pielea Cenuşăresei şi sunt convinsă, în urma lucrării Duhului Sfânt, ale cărui şoapte le aud înăuntrul meu, că şi tu te asemeni cu ea. Fiecare capitol al cărţii va examina etapele creşterii, de la ruşine, la maturitate spirituală. Vom vedea cum putem lăsa în urmă funinginea trecutului, începând să celebrăm, privind spre viitor. Vrei să fii eliberată de umbrele trecutului şi să te bucuri de tot ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine? Vei îngădui adevărului Său să te cureţe de secretele care te ţin înfăşurată în legăturile lor? Vei învăţa să-ţi încredinţezi secretele Celui care le va păstra în taină? Când eu am făcut pasul acesta, Domnul mi-a răspuns cu cuvinte care au făcut ca acele secrete să-şi piardă puterea pe care 13

S E R I TA A N N J A K E S

o aveau asupra mea. El a eliberat femeia dinăuntrul meu, lăsând-o să păşească înainte cu demnitate, nu datorită a ceea ce eram, ci datorită Tatălui pe care-L aveam. Dacă nu mai suntem condamnate înaintea lui Dumnezeu, unde ne este ruşinea? A sosit vremea ca femeile să-şi redobândească locul de cinste pe care Dumnezeu l-a pus de la început deoparte pentru ele. Domnul a dat femeilor puterea de a-i ajuta pe bărbaţi să se bucure de prezenţa Lui. Noi trebuie să ajungem să ne bucurăm iarăşi de o relaţie solidă cu Dumnezeu, dacă vrem să putem influenţa bărbaţii să facă la fel. Soţul meu, episcopul T.D. Jakes, autorul cărţii Femeia binecuvântată, arăta într-un volum recent, Doamna, iubitul şi Domnul ei, că este esenţial ca fiecare femeie să aibă echilibru în viaţă şi împlinire în inimă. El spunea: „Este datoria fiecărui bărbat să-şi ajute soţia să ajungă să atingă măreţia.” Eu cred că Dumnezeu a înzestrat femeile cu puterea de a influenţa bărbaţii din viaţa lor, făcându-i să treacă la acţiune. Și mai cred că fiecare femeie are oportunitatea de a-i da soţului ei curajul să creadă că poate realiza imposibilul, prin Isus Cristos. În acelaşi timp, ea poate lua acesta dar, al cărui scop a fost acela de a constitui o întărire a credinţei bărbatului și să-l folosească pentru a-l doborî la pământ. Când femeile creştine nu se vor mai lăsa înşelate, când vor înţelege pe deplin cine sunt în Cristos, darul influenţei pe care-l vor avea îi va conduce pe bărbaţii şi pe copiii lor înapoi, la promisiunile lui Dumnezeu. Însă, mai întâi trebuie să descoperim noi adevărul, pentru ca apoi să putem lumina altora calea. Rugăciunea care însoţeşte scrierea acestei cărţi este ca ea să dovedească puterea lui Dumnezeu de a îndepărta ruşinea amăgirii noastre şi să reînvie bucuria moştenirii noastre regeşti. Când vom descoperi echilibrul şi împlinirea despre care vorbeşte soţul meu în cartea lui, ne vom conduce familiile spre o întâlnire intimă cu Tatăl. A sosit vremea să uiţi ce ai fost în trecut. Şi Dumnezeu a uitat. E timpul să te pregăteşti pentru marea celebrare pe care Regele regilor o va pune în scenă pentru noi. Ridică-te din cenuşă şi rămâi alături de mine până la sfârşitul cărţii. Petrece împreună cu mine timpul acesta, în vreme ce îţi voi spune povestea felului în care am descoperit eu Prinţesa din mine. Cu dragoste, Serita Ann 14

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

CAPITOLUL ÎNTÂI

PRINŢESĂ, DE CE TE ASCUNZI?

Printesa ,

din tine

Viaţa este ca un basm!

Cenuşăreasa a uitat că era moştenitoarea de drept a averii tatălui ei. Redusă la statutul ruşinos de servitoare, a îngăduit ca moştenirea ei să fie risipită de nişte profitoare nedemne de ea. Ai pierdut drepturile pe care Tatăl tău din ceruri le-a trecut pentru tine în testamentul Său? Cândva, nu cu foarte mult timp în urmă, Regelui regilor şi Domnului domnilor I s-a născut o fiică frumoasă. El o iubea şi se îngrijea de toate nevoile ei, ca şi cum ar fi fost singurul Lui copil. Speranţa Lui cea mai mare era că ea va creşte şi va ajunge să înţeleagă cât de mult o iubea. Regele era bun şi Îşi folosea bogăţia pentru a împlini nevoile tuturor oamenilor din împărăţia Lui. Nădăjduia că, într-o zi, frumoasa Lui fiică Îl va ajuta să-Şi arate dragostea pentru poporul Său. Acest Rege puternic avea un duşman hain, care Îl ura pe Rege şi tot ce-I aparţinea acestuia. Cei care-l întâlniseră pe vrăjmaşul acesta vorbeau despre el spunându-i Cel Rău. Duşmanul vroia să-I facă rău Regelui, însă, ştiind că acesta era invincibil, a încercat în schimb să-i facă rău fiicei Lui. Deghizându-se în prinţ, Cel Rău s-a apropiat de prinţesă ca să o curteze şi să-i câştige inima, pentru a o înstrăina de Tatăl ei. Prinţul cel rău a ademenit-o cu viclenie departe de palatul unde era în siguranţă, promiţându-i tot ceea ce Tatăl ei îi spusese că putea avea doar mai târziu. Prinţesa l-a urmat pe prinţul cel rău şi, odată ce a prins-o în ghearele lui, acesta i-a răpit darul cel mai de preţ: demnitatea ei. Prinţul cel rău a îmbrăcat-o în zdrenţe, i-a mânjit faţa cu funingine şi a dus-o în faţa slujitorilor lui cei haini, care au batjocorit-o, punându-i nume umilitoare. Acoperită de ruşine în faţa mulţimii dispreţuitoare, prinţesa cea frumoasă s-a ascuns în carcera 17

S E R I TA A N N J A K E S

unde prinţul cel rău îi spusese că-i era locul. A uitat cuvintele Tatălui ei şi şi-a amintit numai umilinţa de care avusese parte stând în văzul tuturor, simţindu-se goală şi ruşinată. Din ziua aceea, şi-a acoperit chipul ori de câte ori îndrăznea să iasă din ascunzătoarea ei retrasă. Prinţul cel rău o convinsese că nu avea nicio valoare, că nu era iubită şi nici dorită. O despărţise de Tatăl ei şi se desfăta cu nesaţ de aparenta lui reuşită de a-I face rău Regelui, izbutind să o facă pe prinţesă să se ruşineze de ceea ce era. Umilinţa aceasta ascunsă în sufletul ei a ţinut-o în temniţa duşmanului celui rău, care o amăgise cu minciunile lui.

Secretele dau naştere unor întărituri nevăzute Poate că ştii cum se simţea prinţesa din povestea aceasta şi poate că povestea ei este aidoma cu a ta. În ce mă priveşte, ştiu că aşa este. Singurele arme ale Diavolului împotriva copiilor lui Dumnezeu sunt minciunile lui, pe care le aţinteşte asupra noastră cu o forţă necruţătoare. Dacă ştim să ne ascundem în spatele scutului adevărului lui Dumnezeu, nu vom cădea în capcana acestor minciuni. Însă, dacă ascultăm minciunile Diavolului, vom ajunge să ne fie frică de Dumnezeu şi să dorim să ne ascundem de El. Este greu să-L iubim pe Dumnezeu sau pe oricine altcineva, câtă vreme căutăm un loc în care să ne ascundem. Secretele ruşinoase ne fac să ne retragem în singurătate, apăsaţi de teama că cineva ne va da trecutul de gol în faţa altora. Intimidarea este o locuinţă întunecată şi posomorâtă. Chiar şi atunci când lumina răzbate până în încăperea noastră, vom căuta să ne ascundem în ungherele întunecoase, ca să ne păstrăm secretele în siguranţă. Ascunderea pare confortabilă pe moment, însă, ca mod de viaţă, devine extrem de singuratică. Dacă îngăduim secretelor să-şi urmeze cursul firesc, distructiv, găsirea de noi căi pentru a le tăinui va deveni mai importantă decât încercarea de a ne elibera de ele. Există însă speranţă pentru oamenii care găsesc un prieten de încredere, căruia îi pot destăinui secretele lor. Mulţi au găsit vindecarea mărturisindu-şi tainele unei persoane care i-a întâmpinat cu un spirit iertător. Secretele îşi pierd puterea dacă nu mai există motivul tăinuirii adevărului. Persoana potrivită pentru păstrarea secretelor destăinuite îl poate ajuta pe cel împovărat să se simtă iarăşi demn de a fi acceptat. 18

Printesa ,

din tine

Nevoia aceasta de a ne simţi acceptaţi de alţii este extrem de puternică, fiindcă tindem să acceptăm părerile pe care le au cei din jur despre noi. Dacă prietenii vor să ne imite, ne simţim flatate. Dacă ne iau peste picior, suntem înfrânte. Trebuie să alegem cu băgare de seamă persoana căreia îi vom încredinţa secretele noastre. Dacă ne spunem secretul persoanei nepotrivite, s-ar putea ca aceasta să-l folosească împotriva noastră, făcându-ne să ne confruntăm cu mai multă ruşine decât înainte. Însă, în aceeaşi măsură este adevărat faptul că, dacă ne împărtăşim secretul cuiva care ne acceptă, privind la noua făptură care devenim în Cristos, vom găsi eliberarea de sub povara vinovăţiei şi ne vom bucura de un nou început.

Dragostea acoperă o mulţime de păcate Eu sunt atentă când vine vorba despre secretele pe care mi le-au încredinţat alţii. Acesta este modul în care le arăt că îi accept aşa cum sunt. Încrederea pe care le-o arăt îi ajută să lase în urmă simţământul ruşinii, în vreme ce îmi acceptă dragostea cu care îi înconjor în ciuda a ceea ce li s-a întâmplat în trecut sau a faptelor pe care le-au săvârşit. Nu îmi îndrept atenţia asupra alegerilor trecute ale acestora, ci spre cele pe care le vor face în viitor. Am deprins arta aceasta a păstrării secretelor de la Dumnezeu, care le-a păstrat cu credincioşie pe ale mele, când acestea mă intimidau şi mă împiedicau să mă bucur de viaţa cea nouă pe care mi-o dăduse. În biserica noastră din Dallas, numită Casa Olarului, avem aproape zece mii de femei. Văd printre ele multe care nu îndrăznesc să se lase angrenate în lucrarea lui Dumnezeu, fiindcă au secrete care li se par mai groaznice decât ale oricui altcuiva. Dorinţa mea este aceea de a arăta felul în care Domnul a fost Confidentul meu tainic, în speranţa că toate femeile care îmi citesc povestea vor învăţa, la rândul lor, să-I încredinţeze Lui toate secretele. Ştiu că ceea ce tăinuim ne răpeşte libertatea de a ne bucura de moştenirea noastră regească, pe care o avem în Isus Cristos. Şi eu m-am ascuns în spatele unui zâmbet la locul lui, când durerea care nu era la locul ei mi-a răpit dreptul de a fi mulţumită. Mi-a fost teamă de viitor din pricina trecutului, până când L-am întâlnit pe Domnul, Confidentul meu tainic. Eu sunt dovada faptului că Dumnezeu este demn de încredere când vine vorba despre păstrarea 19

S E R I TA A N N J A K E S

secretelor încredinţate. Odată ce I-am mărturisit secretele care mă împiedicau să fiu pe deplin a Lui, am descoperit că aceleaşi taine rămăseseră acum întru totul în grija Sa. El a îndepărtat ruşinea pe care o simţeam şi m-a acoperit din nou cu adevărul şi cu dragostea Lui. Iubirea Sa m-a făcut transparentă, fiindcă nu mai aveam nimic de ascuns. Am primit vindecare scriind scrisori Domnului, Confidentului meu tainic. Încercarea de a-mi explica temerile şi aşteptarea răspunsului din partea Lui m-au dus într-un loc al solitudinii, în prezenţa Sa, în care mi-a putut vorbi şi îndrepta gândurile spre Cuvântul Lui. Când m-am simţit tulburată de pierderea fratelui meu şi de întâlnirea unui tânăr cu care am ieşit la scurt timp după aceea, am scris următoarele rânduri Confidentului meu tainic. Am fost sinceră înaintea Domnului, iar El S-a dovedit credincios, descoperindu-mi adevăruri care m-au eliberat de durerea acelor amintiri. Când am început să redactez această scrisoare adresată Lui, mi-am amintit următorul pasaj din Scriptură: Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Geneza 32:24 Iacov se temea că propriul lui frate, Esau, avea să-l ucidă fiindcă îl înşelase, furându-i dreptul de întâi născut. Iacov a venit înaintea Domnului, şi-a lăsat frica în faţa Lui şi a cerut izbăvirea de toate faptele care-l împiedicaseră să se bucure de promisiunile lui Dumnezeu. Ca răspuns la rugăciunile lui, Dumnezeu a trimis un înger care s-a luptat cu Iacov până în zori. Odată ce Iacov şi-a dat seama că era îndeajuns de puternic încât să se lupte toată noaptea cu un înger, care în cele din urmă l-a binecuvântat, a înţeles că era o neghiobie să se teamă de fratele lui, care nu era decât un om. În cursul acelei lupte încleştate din noapte, Dumnezeu a lăsat asupra lui Iacov o tărie la care n-ar fi putut ajunge de n-ar fi fost acea întâlnire. Deşi Iacov a plecat şchiopătând, nu se mai temea de provocările pe care i le aducea în faţă o nouă zi. Asemeni lui Iacov, când a venit vremea să-L las pe Domnul să-mi vindece neputinţele, mi-am adus durerea înaintea Lui, să văd ce era în stare să facă puterea Sa tămăduitoare. 20

Nu eşti singură, chiar dacă ai secrete bine tăinuite care aduc în viaţa ta ruşinea, împiedicându-te să te bucuri de planurile măreţe pe care le-a pus Dumnezeu la cale pentru tine. A sosit vremea să mărturiseşti Domnului adevărul privitor la aceste secrete, astfel ca El să te poată elibera de trecutul tău.